1,143 matches
-
Colentina la 24 noiembrie 1770, astfel încât, Ruset se întoarce în Oltenia, de unde este în scurt timp alungat de ruși și silit să caute adăpost în Transilvania. De aici pleacă la Vidin, iar de acolo la Babadag, unde este chemat de vizir. Este respins de două ori de ruși, însă reușește în cele din urmă să ocupe Craiova și Oltenia în mai - iunie 1771, după ce a trecut Dunărea pe la Vidin. Stă pe tron în Craiova, până în octombrie 1771, când este silit de
Manole Giani Ruset () [Corola-website/Science/299758_a_301087]
-
ca domn al Moldovei, pe Dimitrie Cantemir, acesta având ca sarcină prinderea lui Constantin Brâncoveanu, suspectat de legături cu rușii. Ceremonia de investire ca domn a lui Cantemir a avut loc în prezența sultanului, onoare deosebită, deoarece, de obicei, marele vizir era cel care înmâna însemnele domniei. Armata rusă s-a pus în mișcare în luna aprilie a anului 1711, pe direcția Kiev - Soroca - Iași. Grosul trupelor, aflate sub comanda directă a țarului, erau precedate de un detașament de cavalerie, comandat
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
a luat însă măsurile necesare pentru a îndeplini porunca țarului, și anume să împiedice oștile otomane să pătrundă în Moldova. Armata otomană a ajuns la Isaccea la 16 iunie 1711, unde a staționat 14 zile. Principalii comandanți otomani, pe lângă marele vizir Baltacı Mehmed Pașa, erau: Yusuf Aga, comandantul ienicerilor, care avea la dispoziție aproximativ 50 000 de oameni; vizirul Ali pașa care devenise, la începutul anului 1711, conducătorul eyaletului Bosniei; Yörük Hasan pașa comandantul eyaletului Urum; Sirke Osman pașa comandantul eyaletului
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
în Moldova. Armata otomană a ajuns la Isaccea la 16 iunie 1711, unde a staționat 14 zile. Principalii comandanți otomani, pe lângă marele vizir Baltacı Mehmed Pașa, erau: Yusuf Aga, comandantul ienicerilor, care avea la dispoziție aproximativ 50 000 de oameni; vizirul Ali pașa care devenise, la începutul anului 1711, conducătorul eyaletului Bosniei; Yörük Hasan pașa comandantul eyaletului Urum; Sirke Osman pașa comandantul eyaletului Karaman etc. Armata otomană a staționat două săptămâni la Isaccea deoarece acolo s-a realizat joncțiunea cu trupele
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
deoarece acolo s-a realizat joncțiunea cu trupele tătare și cele suedeze, conduse de Carol al XII-lea. La 27 iunie, hanul tătarilor din Crimeea, Devlet Ghirai al II-lea (1708-13), a sosit în tabăra otomană împreună cu armata sa. Marele vizir i-a trimis pe tătari, ca o avangardă, în întâmpinarea armatei ruse. Scopul era acela ca „"atacând noaptea tabăra ghiaurului cel blestemat, s-o facă una cu pământul"”. În data de 24 iunie, țarul Petru a ajuns la Iași, unde
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
de a nu se instaura în Moldova o dinastie domnitoare, i-a atras acestuia surghiunul la Soroca și, mai apoi, întemnițarea la Kiev. La 27 iunie 1711, a fost adus, în tabăra otomană de la Isaccea, Nicolae Mavrocordat pe care marele vizir „"îmbrăcându-l în caftan l-au făcut bei la Iași"”. După ce otomanii au ajuns la Dunăre, planul de acțiune al armatei ruse a trebuit să fie modificat. Noua strategie prevedea ca forțele principale, sub comanda țarului, să înainteze spre sud
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
o compuneau, 700 fuseseră uciși sau răniți. Pierderile armatei ruse, încursul acestei operațiuni, au fost estimate la 100 de morți și 300 de răniți. Cucerirea Brăilei a avut o însemnătate mare în derularea tratativelor de pace de la Stănilești. Astfel, marele vizir, care aflase de căderea Brăilei înaintea țarului, se simțea amenințat de un eventual atac al generalului Rönne. Acesta a fost unul din motivele pentru care marele vizir a acceptat propunerile de pace ale lui Petru cel Mare, deșiputea obține mult
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
avut o însemnătate mare în derularea tratativelor de pace de la Stănilești. Astfel, marele vizir, care aflase de căderea Brăilei înaintea țarului, se simțea amenințat de un eventual atac al generalului Rönne. Acesta a fost unul din motivele pentru care marele vizir a acceptat propunerile de pace ale lui Petru cel Mare, deșiputea obține mult mai mult. Armatele otomane, ajunse pe malul Prutului, beneficiau și de sprijinul flotei dunărene. Flota avea rolul de a aproviziona oastea cu hrană, furaje și muniții și
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
din încercuire, țarul a convocat un consiliu de război, în ziua de 21 iulie, în care s-a hotărât trimiterea de soli pentru încheierea păcii. În tabăra otomană a fost trimis un „negociator din naștere”, prințul Piotr Șafirov. Spre deosebire de marele vizir, hanul tătar și regele suedez Carol al XII-lea erau adversari ai încheierii păcii. Astfel, hanul era de părere că „acest ghiaur folosește multe șiretenii și viclenii”. În cele două consilii de război ținute în data de 21 iulie, s-
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
vor accepta să încheie pace, trupele ruse să mai facă încă o încercare de a ieși din încercuire. Însă, chiar după terminarea celui de al doilea consiliu, în tabăra rusă a sosit P. Șafirov care a adus vestea că marele vizir a acceptat să încheie pacea. Pacea prevedea ca „țara otomanilor să rămână întreagă”. Este vorba de retrocedarea teritoriilor cucerite de ruși în timpul războiului dintre Poartă și Liga Sfântă. Baltacı Mehmed pașa mai cerea „ca regele Suediei să ajungă în siguranță
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
care și Ianus), 14 colonei, 22 locotenenți colonei și 165 de căpitani, considerați răspunzători de insuccesul campaniei. După retragerea armatei ruse, mulți moldoveni, adăpostiți în păduri, au continuat să lupte. Pentru a-i face pe aceștia să înceteze lupta, marele vizir a eliberat toți prizonierii care nu fuseseră duși încă în afara teritoriului Moldovei. Deși armata rusă a suferit o înfrângere, campania de la Prut din anul 1711 nu poate fi considerată o catastrofă, din mai multe motive. În primul rând, trupele țarului
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
primește o educație tipic europeană, devenind un vorbitor fluent al limbii franceze și un pasionat de muzică și literatură clasică. Susținător al curentului reformist inițiat de predecesorul său, Mahmud al II-lea, se bucură de susținerea unor consilieri progresiști precum vizirii: Mustafa Reșit Pașa, Mehmet Emin Ali Pașa și Fuat Pașa. A fost primul sultan care a organizat audiențe publice, prin care lua la cunoștință, fără intermediar, de doleanțele supușilor săi. Mai mult, a călătorit prin tot imperiul spre a vedea
Abdul-Medjid () [Corola-website/Science/310921_a_312250]
-
Haman” references/. Acțiunea e plasată în al treilea an al împăratului Ahașveroș (identificat de obicei cu Xerxes I) al Persiei. Personajul principal al cărții este Estera, soția împăratului, o evreică care reușește să își salveze poporul de genocidul plănuit de vizirul Haman. Povestea Esterei a născut, în cultura iudaică, sărbătoarea numită Purim. Semnificația Purim-ului este una specială. De Purim (care pică în perioada de început a primăverii, la sfârșitul lunii februarie sau în prima parte a lunii martie) este celebrat
Estera (carte) () [Corola-website/Science/308659_a_309988]
-
la tronul otoman să fie „găzduit” în Constantinopol, sultanul a găsit un pretext perfect pentru anularea tuturor tratatelor cu Imperiul Bizantin. Când a propus în 1452 sfătuitorilor săi să atace capitala bizantină, cei mai mulți membri ai Divanului s-au opus. Marele vizir Çandarlı Halil Pașa a fost în fruntea celor care s-au opus declanșării războiului, criticându-l pe sultan că este prea grăbit și se încrede prea mult în capacitățile sale. Cu toate acestea, Mahomed al II-lea a ordonat pe
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
a împotrivit cu scârbire și în vălmășeala luptei cu spurcatul agarean, l-a răpus, încercând să fugă. Fiind prins, a fost legat din nou și dus la Istanbul, unde l-au dat femeii turcului ucis; aceasta l-a dus în fața vizirului să-l judece, și acolo tânărul a mărturisit fără înconjur adevărul. Vizirul l-a predat atunci femeii văduve, pentru ca ea să facă cu dânsul ce va voi. Stăpâna tânărului nu i-a luat capul, ci văzându-l voinic și bun
Sfântul noul mucenic Ioan Valahul () [Corola-website/Science/302642_a_303971]
-
a răpus, încercând să fugă. Fiind prins, a fost legat din nou și dus la Istanbul, unde l-au dat femeii turcului ucis; aceasta l-a dus în fața vizirului să-l judece, și acolo tânărul a mărturisit fără înconjur adevărul. Vizirul l-a predat atunci femeii văduve, pentru ca ea să facă cu dânsul ce va voi. Stăpâna tânărului nu i-a luat capul, ci văzându-l voinic și bun de muncă l-a pus la început printre slugile sale; dar văzându
Sfântul noul mucenic Ioan Valahul () [Corola-website/Science/302642_a_303971]
-
biruit nici de grozăvia chinurilor, pe care le-a îndurat cu bărbăție și cu ajutor de sus, rămânând până la sfârșit, ca un tare diamant, neclintit în credința creștină. Văzând, așadar, femeia și prigonitorii că în zadar se ostenesc, au cerut vizirului să-l dea pe tânăr la moarte. Și scoțându-l din temniță, călăii l-au dus spre o margine a Istanbulului, la locul numit pe atunci Parmak-Kapi (adică Poarta Stâlpului), lângă Bezesténi (adică piața marelui bazar al neguțătorilor); aici i-
Sfântul noul mucenic Ioan Valahul () [Corola-website/Science/302642_a_303971]
-
apară sporadic în următorii 350 de ani. Casus belli a fost Hanatul Astrahanului. În 1556, Hanatul Astrahanului a fost cucerit de Ivan cel Groaznic, care a construit o nouă cetate pe un deal abrupt de pe malul Volgăi. În 1568, marele vizir Sokollu Mehmet Pașa, care deținea puterea reală în cadrul administrației Imperiului Otoman în timpul sultanului Selim al II-lea, a inițiat prima întâlnire între Imperiul Otoman și viitorul rival din nord. Rezultatul a fost o prefigurare a numeroaselor dezastre ce aveau să
Războiul Ruso-Turc (1568–1570) () [Corola-website/Science/334669_a_335998]
-
Românească, în apropiere de Râmnicu Sărat, lângă satul Mărtinești de pe râul Râmnic (Râmna), astăzi dispărut, în timpul războiului ruso-austro-turc din 1787-1792. Generalul rus Aleksandr Suvorov, acționând împreună cu generalul prinț austriac Josias de Saxa-Coburg, a atacat principala armată otomană condusă de marele vizir . Rezultatul a fost o victorie zdrobitoare ruso-austriacă. În septembrie 1789, marele vizir otoman Cenaze Hasan Pașa, promițând răzbunare pentru înfrângerea forțelor otomane la Focșani, a ridicat o armată de peste 100.000 de soldați, constând în cea mai mare parte din
Bătălia de la Râmnic (1789) () [Corola-website/Science/335366_a_336695]
-
Râmna), astăzi dispărut, în timpul războiului ruso-austro-turc din 1787-1792. Generalul rus Aleksandr Suvorov, acționând împreună cu generalul prinț austriac Josias de Saxa-Coburg, a atacat principala armată otomană condusă de marele vizir . Rezultatul a fost o victorie zdrobitoare ruso-austriacă. În septembrie 1789, marele vizir otoman Cenaze Hasan Pașa, promițând răzbunare pentru înfrângerea forțelor otomane la Focșani, a ridicat o armată de peste 100.000 de soldați, constând în cea mai mare parte din ieniceri, pentru a învinge armatele aliate austro-ruse conduse de generalii Aleksandr Suvorov
Bătălia de la Râmnic (1789) () [Corola-website/Science/335366_a_336695]
-
împăratul Iosif al II-lea i-a acordat titlul de „conte al Sfântului Imperiu German” generalului rus Aleksandr Suvorov, iar împărăteasa Rusiei, Ecaterina cea Mare, i-a acordat titlul de „Conte de Râmnic” (în , Graf Rîmnikski). Pe de altă parte, vizirul otoman Cenaze Hasan Pașa a fost demis pe 2 decembrie 1789, după înfrângerea suferită. În același timp, Habsburgii au ocupat toată Țara Românească până la terminarea războiului, iar domnitorul Nicolae Mavrogheni a fugit din București la 26 octombrie 1789.
Bătălia de la Râmnic (1789) () [Corola-website/Science/335366_a_336695]
-
Imperiul Otoman în timpul Primului Război Mondial. Cariera sa în politica otomană a început în 1908 prin alegerea ca deputat de Edirne, el fiind numit apoi ca ministru de interne și ministru de finanțe și în cele din urmă, în 1917, ca Mare Vizir (funcție echivalentă cu cea de prim-ministru). În calitate de ministru de interne, Talaat Pașa la data de 24 aprilie 1915 arestarea și deportarea intelectualilor armeni din Constantinopol, cei mai mulți dintre ei fiind în cele din urmă uciși, iar pe 30 mai 1915
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
1908, el a devenit deputat de Edirne în Parlamentul Otoman și în iulie 1909 a fost numit ministru al afacerilor interne. Ulterior a devenit ministru al poștelor și apoi secretar general al CUP în 1912. După asasinarea primului ministru (Mare Vizir) Mahmud Șevket Pașa în iulie 1913, Talaat Pașa a devenit din nou ministru al afacerilor interne. Talaat, Enver Pașa și Djemal Pașa au format un grup cunoscut mai târziu ca Cei Trei Pași. Acești bărbați au format triumviratul care a
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
Otomane, a declarat: „Mă refer la acele oribile masacre. Ele sunt cea mai mare pată care a făcut de rușine națiunea și rasa noastră. Ele au fost în întregime opera lui Talaat și Enver.” În 1917, Talaat a devenit Mare Vizir, un post echivalent cu cel de prim-ministru, dar i-a fost imposibil să întoarcă situația militară defavorabilă a armatei oomane. În cursul anului următor otomanii au pierdut orașele Ierusalim și Bagdad. La 11 ianuarie 1918 Lenin și Stalin au
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
din cadrul CUP. Talaat Pașa avea o reputație de om curajos și patriot, părând tipul de individ care ar fi dispus să suporte consecințele acțiunilor sale. În momentul ocupării Constantinopolului Izzet Pașa a demisionat. Tevfik Pașa a preluat poziția de Mare Vizir în aceeași zi în care navele britanice au intrat în Cornul de Aur. Tevfik Pașa a condus guvernul otoman până la 4 martie 1919, când a fost înlocuit de Ferid Pașa, ce a dispus arestarea membrilor de frunte ai CUP. După
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]