808 matches
-
mâna ,îi spuse să nu își facă speranțe prea mari că se vor căsătorii peste noapte ci mai bine să lase timpul să rezolve unele lucruri.Apoi se rezema de fereastră trăsurii și vazandu-l pe băiat că vorbește cu vizitiul,desena cu degetul pe geam un w.Privind drumul și priveliștea,visa cu ochi deschiși la cel care îi câștigase de fapt inima,acel om care o făcea să simtă fiori reci și fierbinți în același timp,deși nu îl
KARON CAP 3 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359778_a_361107]
-
începe cu confetti și se va termina cu moartea ofeliei, omătul trebuie să fie cald ca o pernă albă peste care dorm zeii, deșerturi de gheață prin care umblă spiridușii se aștern ca niște covoare peste sufletele noastre sub auspiciile vizitiului care vine cu sănii din nord și se așează comod în casele noastre. visul unei nopți de iarnă, copiii așteptând să cadă stele din cer și sorcove de flori peste inocența lor candidă. plouă undeva dincolo de ferestre speriind toate gândurile
PLOUĂ UNDEVA... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345213_a_346542]
-
pribegiei, o parte prin capitală iar o parte pe pământuri străine prin America). Înarmat cu înscrisuri de pe la judecătoria Vișeu și cu-n întreg arsenal avocățesc încerca să-l elibereze. În acest răstimp bunicul încarcerat fiind întâlnește o cunoștință care era vizitiu la jandari, cocișul (vizitiul) reușește să-i spună că o să vină după el de pe la giudeț cu mașini și o să-l ducă, iar că pe cei care i-au dus înainte n-au mai ajuns la Baia-Mare pentru că i-au împușcat
PETIȚIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340278_a_341607]
-
capitală iar o parte pe pământuri străine prin America). Înarmat cu înscrisuri de pe la judecătoria Vișeu și cu-n întreg arsenal avocățesc încerca să-l elibereze. În acest răstimp bunicul încarcerat fiind întâlnește o cunoștință care era vizitiu la jandari, cocișul (vizitiul) reușește să-i spună că o să vină după el de pe la giudeț cu mașini și o să-l ducă, iar că pe cei care i-au dus înainte n-au mai ajuns la Baia-Mare pentru că i-au împușcat pe câmpuri. Cocișul om
PETIȚIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340278_a_341607]
-
Dacă aluneci și cazi? - Sunt crescută în muncă, boierule! Sunt învățată să colind câmpurile ca să-mi dezmorțesc picioarele! - Eu nu te țin închisă. Ești liberă să te plimbi pe unde dorești. Dacă vrei, îți pun la dispoziție o caleașcă cu vizitiu. - Mulțumesc pentru bunăvoință, dar ziua soarele-i prea dogoritor. Dă-mi o mârțoagă de cal cu care să colind dealurile și câmpiile sub clar de lună ca-n tinerețile mele! Am fost femeie frumoasă și vitează! Și la urma urmei
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
vei duce ploaia Și rodirea verii toată, Și vei da mere de aur Miere dulce și-aromata. Și-ți mai dau și un harapnic Și-un car mare-n roți zimțat, Ca să biciuiești amarnic Pe Cel Rău și-mpielițat. Iar ca vizitiu la caru-ți Va veni cu bucurie Cel ce-aprinde focu-n toate El, Ilie-al lui Palie. Dar aminte ia, Ilie, când pe draci vei pedepsi numai-n crucea care-i nouă nu cumva de-a o trăsni! Și, cum zise
POVESTE DE SÂNTILIE 2 (URMARE) de LEONID IACOB în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340522_a_341851]
-
lăcustele, întreg pământul românesc. „Au avut loc excese groaznice, concretizează Marx. Contribuții de tot felul în produse, furaje, vite, corvezi, hoții, omoruri etc. Bărbați și femei au fost înhămați (jug pe care îl purtăm și astăzi - n.n.) la care cu vizitii cazaci care nu-și cruțau nici bâta, nici vârful lăncii lor. Peste 30.000 de români fură smulși de la lucrările câmpului pentru a servi ca animale de muncă”. „Jaful și haosul” au ținut până la 1835, adică încă șase ani după
Cum s-au comportat rușii și ungurii / Karl Marx despre români () [Corola-blog/BlogPost/339980_a_341309]
-
corespunzătoare din Odiseea, unde odata cu Ulise însuși, se reîntoarce în Ithaca și Telemac, pornit mai devreme în căutarea sa, “Reuniți, tatăl și fiul își plănuiesc întoarcerea spre casă”. În episodul actual din roman, ei fac un popas la “Adăpostul vizitiului”, o tavernă populară deschisă la ceasul târziu de noapte când se desfășoară acțiunea, unde atmosfera, discuțiile, gândurile diferitelor personaje, sunt legate în mod corespunzător, de rătăcirea - la propriu și figurat - pe mare. Episodul 17. Ithaca. Se povestește ultima parte a
James Joyce – Ulise. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339466_a_340795]
-
realiza înțelegerea, lămurirea, dumirirea. El face ca ființa să dovedească inteligibilitate, să „înțeleagă că totul în jur are un sens”, cu timpul să se dumirească (p. 13), „să se lămurească”. Sunt calități secundare imaginația, visul, închipuirea și rătăcirea: „imaginându-mă vizitiu”, „vise și închipuri”, „mi s-a întâmplat de multe ori în viață să mă rătăcesc”. O altă calitate o constituie opțiunea socială: a ignora sistemul social („întorc spatele oricărui sistem social”) și a alege altceva decât „mântuirea colectivă, căci nu
GABRIEL CHIFU: Sensul vieţii şi spectrul morţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339569_a_340898]
-
banda de lăutari, era să rămână... de căruță, nu din vina calului, nici a potcovarului, ci din vina... șoarecilor aciuați în țambal și contrabas. Intraseră acolo, cine știe când, de frig, probabil. Și acum la zdrăngăneală, dădeau să iasă. Îngrozit, vizitiul opri căruța și îi dădu pe toți jos, că el nu vrea să ducă șoareci acasă. Asta a fost mai ușor, dar odată, la Vlăduleni, tocmai când era jocul în toi, așa mai spre dimineață, când se ia darul, vioristul
DEŞTEPŢII DE VINERI PÂNĂ LUNI de MARIN TRAŞCĂ în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340883_a_342212]
-
nu-ți inspir încredere, o să-l iau pe căruțașul din spatele tău. Văzându-l pe Năică cu geamantanele cucoanei Elvira, se grăbi să-i iese în cale și, înclinându-se ca un lacheu versat, o rugă să poftească în căruța următoare. Vizitiul neîncrezător în el, că n-o să aibă de unde-i plăti, holbă ochii cât felinarul de la postul de jandarmi, și îi venea să-și dea pumni în cap de prostia ce-o făcuse: " Cine dracu știa că nărodul are de dus
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]
-
Ispas-Motan Gras. Închirie o trăsură trasă de doi cai sprinteni și după trei ore de alergătură, pe drumuri dezfundate și pline de praf, ajunse la Hornby Lighthouse, denumire dată farului de la South Head. Începuse deja să se însereze. Îi spuse vizitiului să îl aștepte și se apropie de masiva ușă a casei de lângă turnul farului, în care bătu cu putere. - Cine mă deranjează la ora asta? se auzi din interior o voce groasă și răgușită. - Sunt eu, domnule, cel pe care
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
Plymouth. Îi venea totuși să plângă de necaz. Măcar să-l fi lăsat să îl vadă pe Ispas. Se așeză obosit pe banca din fața casei. Era mâhnit. Nu-i venea să se mai întoarcă la han. Se întunecase de-a binelea. Vizitiul îi făcu semn că venise timpul de plecare. Panait se ridică și, disperat începu să strige: „Ispas, Ispas...!”. Nu auzi nici un mieunat. Crezu că fusese păcalit de capitanul cel răutăcios. Poate își bătea joc de el. Poate că, Ispas al
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
Poate acesta era prețul care trebuia să îl plăteasca pentru că fusese salvat. Adusese cu el un butoiaș de rom care ar fi vrut să i-l dea cadou căpitanului pentru tot ce făcuse pentru el și motan. Îl rugă pe vizitiu să îl așeze lângă ușa de la intrare. Vroia să-i arate celui care îl salvase că el tot recunoscător se simte chiar dacă nu i-se răspunde cu bunăvoință. Mai strigă de câteva ori numele motanului și necăjit se urcă în
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
marinar, undeva în dreptul inimii, parcă vroind să o scoată de-acolo. Încercă să îl ridice, dar acesta nu se mișca de loc. Îî simți totusi respirația slabă. Uită de motan și începu să-l strige cât putea de tare pe vizitiu, pentru al chema în ajutor. Acesta auzi și veni în grabă. Căpitanul deschise puțin ochii și începu să horcăie. - Inima, inima, îngâimă Buddle. - Ce ați pățit domnule? întrebă Panait. - Inima, căldura, scările, rom... - Pot să vă ajut cu ceva? - Auleo
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
să vă ajut cu ceva? - Auleo, tot tu ești...? Pleacă la naiba, iar ai venit după mâță? - Vreau doar să vă ajut... - Nu-ți dau nimic! Nelson e doar al meu... amiralul meu...! și din nou căpitanul își pierdu cunoștința. Vizitiul, flăcău puternic, îl luă pe Buddle în spinare ca pe un sac de cartofi și coborâ cu grijă scările. Panait, rămas mai în urmă, auzi din nou un mieunat care venea de sus. Urcă cu mare chin înca două nivele
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
mijlocesc pentru noi, ca și noi să putem depăși ispitele și încercările acestei vieți, căci fără de ispite și încercări suntem uitați de Dumnezeu. Desigur, au avut o influență și profesorii din seminar. Cu drag îmi amintesc de Părintele Profesor Mihai Vizitiu, de Părintele Profesor Hanibal Panțâru de la Seminarul de la Mănăstirea Neamț, de Părintele Constantin Cojocaru de la Lunca, de Părintele Constantin localitatea Mosor, care, prin verticalitatea lor, prin demnitatea lor, prin dorința lor de a ne forma pe noi buni slujitori ai
INTERVIU CU PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT MELCHISEDEC VELNIC – STAREŢUL MĂNĂSTIRII PUTNA, DESPRE MULŢI ROMÂNI CARE S-AU APROPIAT DE DUMNEZEU ÎN ACESTE VREMURI GRELE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/342369_a_343698]
-
francez cu faptele sale. La un bal din stațiunea Biarritz, “această nimfa rusă arată ca și cum ar fi ieșit chiar atunci din cadă de baie”. La bălul costumat dat de Ministerul Marinei, Varvară și-a făcut apariția într-un echipaj somputos. Vizitiul era îmbrăcat că un crocodil, iar ea asemenea unei păgâne; penele multicolore ce ii împodobeau trupul lăsau să se vadă “cele mai frumoase picioare din întreaga Europa”. Vom scuză desigur, exagerarea; ziariștii acelor timpuri nu aveau prea multe ocazii de
“PORTRETUL DOAMNEI VARVARA DMITRIEVNA RIMSKI-KORSAKOVA” DE FRANZ XAVER WINTERHALTER de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 21 din 21 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342477_a_343806]
-
că a lăsat-o și că acum îi îndrăgește și mai mult pe părinții ei. După ce trăsura sosi , fetele urcară,povestindu-si tot drumul gândurile și speranțele de viitor . După un drum de o oră,Karon se dădu jos cu ajutorul vizitiului, unul mai în vârstă și urcă împreună cu Victoria în camera ei.In timp ce urcau scările,veni iscoditor și Elisabeth,care le întreba ce mai fac. -În noaptea această,Victoria va sta la noi.Parintii ei deja ne-au dat
KARON,CAP 5 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2269 din 18 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340653_a_341982]
-
din Buzău („Rămâi, o, nu pleca!”, muzica Stelian Ionescu Mâță, versurile Nicu V. Popovici, „Ochii tăi”, versurile George Rotaru); Elena Bănuță din Pucioasa („Ai revenit”, muzica Ioan Tomescu, versurile Stelian Filip, „Amintiri, flori de gând”, muzica Emil Gavriș, versurile Traian Vizitiu); Gheorghe Vasilache din Târgoviște, („Rămâi, o, nu pleca!”, muzica Stelian Ionescu Mâță versurile Nicu V. Popovici, „De ce nu-mi vii?...”, muzica Iancu Filip, versurile Mihai Eminescu); Sabina Maria Străchinaru din Iași, („Îmi cântă o vioară dorul”, muzica Titel Popovici, versurile
ROMANŢA, VIS DE VIAŢĂ ESTETIZATĂ, ÎN TOAMNA CRIZANTEMEI TÂRGOVIŞTENE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341071_a_342400]
-
aspirațiile gândurilor transmise de cei ce ne-au oferit șansă, să jucăm magistral rolul vieții noastre ... singurul? Unde am pierdut busola curajului de a ne asumă acțiunile, drumul drept? Până când? Până vom prelua frâiele sorții în propriile mâini fără ajutorul vizitiului. Nimic nu-i ceea ce pare. Trăim într-o lume iluzorie, confuză, bruiata de interferente nedeslușite, străine de planul încredințat. E clar? Nu! Ce poate fi clar într-o dimensiune dezbinata de trăiri nesigure, sumbre, scăldate în mocirlă intereselor mărunte că
PÂNĂ CÂND ? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343897_a_345226]
-
tu strânge căpăstrul și dormi liniștit voi pune prinsoare că vin către tine cu patima-ntreagă și sânge regal de n-oi ști să-i număr voi cerne degrabă un crez peste umăr și-un pod în aval și-nvăț vizitiul din rondul de noapte să-nhame la care tot ce-am pierdut să-ntoarcă tabloul cu fața spre soare să nu-l mai găsească mereu la-nceput dacă-n izvoare setea-i doboară să-i prindă-ntr-o ramă din
COPITE CE ARD de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342976_a_344305]
-
tatăl profesorului din Iași, era din scânduri, cu oiște în cruce și hamuri de sfoari petrecute prin gură "căilor". Cursa pornea pe Franzensgasse sau spre Dealul viilor (Weinberg). Mihai, care era numai cal rotaș, vru într-o zi să fie vizitiu în locul lui Sahin. Dar caii fiind nărăvași, răsturnară la o întorsătură pe mândrul surugiu, care poate se visa - dupa cartea de istorie - pe o quadriga română, zburdând pe hipodrom. Devenind mai mare, Eminescu disprețui aceste jocuri copilărești și începu să
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
în vizită, privind spre deal, zise mamei: "Îra! Ian te uita, Raluca, cum samănă băietul cela cu Mihai." N-apuca să zică, și iată și o babă, Prodăneasa din sat, cu vestea că e chiar el. Au pus pe un vizitiu, Vasile Rusu, să-l prindă. Văzându-se încolțit, Mihai dădu să fugă țipând, dar fu luat pe sus și dat în primire mamei, care îl tinu ascuns până seara, când, întorcându-se Gh. Eminovici, îi spuse întâmplarea pe ocolite. Tată
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
Articolele Autorului PRINTRE CONSTELAȚII Ocean de ar fi cerul, Ocean adânc de stele, Cu VELELE- aș vâsli În barcă, printre ele. Ca să mă rătăcesc, Nu m-ar lăsa BUSOLA, Spre CRUCEA SUDULUI m-ar duce Încet, încet ,BALENA. Aș pune VIZITIUL În CARUL MIC, sau MARE, Și-aș înhăma DELFINUL Să-l scoată la plimbare. I-aș da, LIRA ,în brațe De dragoste să cânte, Să stea COCORU-n loc, La el ca să asculte. FECIOARA, lângă el , Aș așeza-o-n
PRINTRE CONSTELAȚII de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382109_a_383438]