1,333 matches
-
spre singurul televizor din încăpere. Ca să te iert că nu mi-ai spus. Te-am iertat. Iese. Lionel se uită după ea perplex. E ora 9.40. La ușă sună cineva. Lionel se miră de operativitatea portăresei. Se uită pe vizor și-l vede pe Gérard. Despre Gérard Gérard e și el băiat bun. Ceea ce e foarte rău pentru un ziarist. Un ziarist, ca să fie băgat în seamă, trebuie să fie rău, să scrie contondent, să n-aibă mamă, să n-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
câțiva oameni fericiți. E ora 16.30. Lucrurile s-au liniștit de tot, iar sticla de șampanie s-a golit de tot. Se aude un țârâit timid de sonerie. Lionel se duce la ușă în vârful picioarelor. Se uită pe vizor și vede o văduvă. I se pare cunoscută. Da, e moștenitoarea din anticamera notarului. Cea care i-a ținut hainele ude. Surprins de această apariție, uită că e doar în boxeri și în maiou și-i deschide. — Îmi cer scuze
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Nu mai am nimic de dat! Omul de la ușă sau n-aude, sau nu înțelege franceza, pentru că mai sună o dată, lung. Lionel se scoală nervos că a fost întrerupt din Turul Franței și se apropie de ușă. Se uită pe vizor. Ceea ce vede nu e nicidecum un arab și cu atât mai puțin un amărât. Individul își șterge transpirația de pe frunte cu o batistă, după care scoate un pieptene din buzunarul de la piept și și-l trece prin freză. Fără să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Te rog. Didier ia pachetul. Sună la ușă. Lionel tocmai a terminat de făcut o ordine inginerească în apartament. Se poate circula. Și chiar dansa, în caz că... Aude soneria. Se apropie de ușă, dar nu are curaj să se uite pe vizor. Cu un firicel de glas, întreabă: — Doamna Moarte? — Sunt Didier, domnule Lionel. Lionel răsuflă ușurat. Îi deschide. Picoloul intră. Îi spune sincer: — Nici nu știți cât mă bucur că vă găsesc în viață, domnule. — Și eu, răspunde la fel de sincer Lionel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în mână un buchet splendid de zece cale. Se salută amical cu Patrick, care încalcă de data asta consemnul și nu verifică florile cu detectorul de metale. Sună la ușă. Lionel întreabă, fără să aibă curaj să se uite pe vizor: — Didier, tu ești? — Eu, domnule. Lionel deschide ușa. Didier îi dă grăbit buchetul de flori și o ia la fugă spre lift, gata să-l răstoarne pe Patrick, care tocmai îl împușcă pentru a treizeci și șasea oară pe Robespierre
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
costum negru. Își dă seama că a dormit îmbrăcat. Și încălțat. Își face patul impecabil și întinde pe deasupra o cuvertură. Iese în vestibul. Se îndreaptă spre ușă. Aude soneria. Îl trece un fior. N-are curaj să se uite pe vizor. Spune, pierdut: — Prea târziu, a expirat timpul. — Sunt eu, Esmé, aude el un glas inconfundabil, care, surpriză, vorbește românește. Lionel îi deschide. Esmé e spectaculoasă: are o nouă perucă blondă și poartă o rochie înflorată. N-are nici o coasă la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
trebuia să lupte, să depășească toate obstacolele, oricâte i-ar fi stat în cale. Trebuia!... 7 D oina tocmai se pregătea să intre în baie, când soneria sună prelung, de parcă cel din fața ușii uitase degetul pe butonul electric. Privi prin vizor și găsi că această vizită este inoportună, de vreme ce nu era stabilită nici o oră de meditație. Era profesoara de engleză, care în ultima perioadă mai venise așa, neanunțată, sub pretextul că Beatrice îi solicitase un plus de ore. Pentru un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Își aminti că primise observații din cauza asta, fiindcă putea fi oricine, mai ales o persoană cu rele intenții, șise opri cu băgare de seamă. O lăsă pe mama să Îl depășească și o văzu după câteva secunde de cercetare prin vizor că sentoarce un pic iritată și-i face semn să tacă și să treacă În pat, șoptindu-i că erau niște țigani-cerșetori, care puteau fi și "dintrăia". El pricepu imediat și pâș-pâș țopăi spre dormitor, cu discreție În mișcări, ca
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
spre baie. M-am prefăcut că nu observ vânătaia de pe pometul ei. Mi-a spus că e foarte obosită (avea fața Încercănată) și că ar dori să se culce. S-au auzit niște ciocănituri În ușă. M-am uitat pe vizor: domnul Stratulat, Îmbrăcat În cenușiu, cu o pălărie neagră, pe care o tot mișca În mână. Văzuse lumină și a Îndrăznit să bată, să mă Întrebe dacă am fost la priveghi (ar fi dorit să mergem Împreună). I-am spus
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de celelalte lucruri. El urcă apoi cu liftul cât mai repede la etaj. Descuie grăbit, dar ține mereu în mâna stângă punga în care stă arcuit ziarul. Eu nu înțeleg de ce atâta grijă pentru un ziar, îl privesc doar prin vizor cum dispare în întuneric cu un sunet scurt de clanță. Peste zi, din apartamentul său se aud tot felul de zgomote ce ne fac să ne temem pentru viața lui. Stăm pe rând de veghe pe palier pregătiți să intervenim
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
a mai schimbat ceva și din nou în hol, unde tata o îmbrățișa lung pe mama. După ce am închis ușa, iar mama s-a dus la bucătărie, am mai auzit câteva secunde pașii lui pe scări. Cu ochiul lipit de vizor, mi-l imaginam ieșind în stradă, fluturând mâna după un taxi, aplecându-se să se așeze pe bancheta din spate și trăgând portiera după el. — Acum probabil că a ajuns la gară... își pune geamantanul sus... se așază pe banchetă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
poziții relaxate, sau să folosească voci naturale, cu inflexiuni firești, pe scenă” (p.51). Scenariul anexat dovedește că autoarea cunoaște bine genul și, În plus, propune un text deosebit de amuzant, pe care teatrele n-ar strica să-l ia În vizor, chiar dacă ...nu conține pornografii... Cartea lui Aurelian Bălăiță Începe cu un gînd regizoral notabil (deoarece scenaristul-pedagog a montat textele cu pricina, cu studenții : iar Micul prinț a văzut luminile rampei pe scena Luceafărului). Din Argument, rețin că din unele reprezentații
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
aranjat!" "Păi, dar!", făcu evaziv, dar orgolios portarul. Insistă ospitalier și familiar: "Hai, intră, intră, nu mai stetea în prag!" Ridică brusc glasul, făcându-se auzit clar pe toată casa scării: Intră că babile astea răpănoase numa' cu ochiu' pă vizor șade și cu urechea pîlnie. O bășină nu mai poți să tragi că, gata, să și repede ele s-o miroasă, 'le muma-n cur!" Musafirul îi ascultă îndemnul și se opri în sufragerie, nu înainte de a se descălța frumușel
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
vadă saltul pe care-l face Mihai, cel de dinaintea carierei monahale, tânăr oricum, la cel care apare în scenă cu titlul de castelan de Hust. Eu nu te îndemn, Gerard, să refaci dramatizarea. Eu te îndemn doar să ai în vizor toate astea. Informațiile astea despre Mihai pot fi inserate foarte bine pe ici pe colo, prinse în replici cheie sau dacă nu, în didascalii. Lărgește, te rog, mai bine, didascaliile, băiete... Cred că ar fi bine și așa. Așadar tovarășul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cât să dai senzația că nu trădezi. Altfel nu se poate trăi, ascultă-mă pe mine, printre cei puternici. Vorbele lui Valy păreau ca o completare la ultima frază din citatul pe care încercam să-l iau din nou în vizor și care iată, acuma într-un vehicul în care mă aflam, îmi făcea impresia că sună altfel, că se referă ca prin absurd, în primul rând la mine. Și să știi că nu numai în societatea medievală, pe vremea lui
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Și ați fost preot?suna întrebarea mea idioată mai mult în glumă. Am eu mutră de ?...Mai eram eu acuma aici? Și cum ați fost angajat în cultură? Întrebarea e obligatorie sau e în afara interogatoriului? Nu vă scapă nimica din vizor... Tot timpul am cochetat cu viața culturală. Tot timpul am scris câte ceva. E adevărat că ați fost pus pe liber de conducerea unui teatru din capitală? Nimic mai fals. Și teatrul? Hoby. Just hoby. Am pronunțat corect în engleză? Nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a sărit de gâtul meu. — Igor, mi-a șoptit ea la ureche, de ce n-ai mai dat nici un semn de viață? Mi-a fost atât de frică! Am Îmbrâncit-o ușurel Înăuntru și am Închis ușa. M-am uitat pe vizor să văd ce se Întâmpla pe coridor. Cineva chemase liftul de la un alt etaj, iar ușa Îl pocnea ritmic În frunte pe mastodont, până când respectivul s-a plictisit și a chemat celălalt lift. — Ce faci, iubito? am rânjit, Întorcându-mă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
autentice. Purta același costum de tergal cu dungi, peste care Își pusese un pardesiu din doc, era Încălțat cu adidași, iar pe cap avea o pălărie de vară. Nu exagerez deloc dacă afirm că, În momentul cînd am privit prin vizor și l-am văzut, aproape că m am bucurat. L-am invitat În casă, i-am oferit un ceai și, cum nu prea știam despre ce am putea vorbi, am Început prin a comenta puțin situația politică. Între timp, avuseseră
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-ți gura, se aude vocea lui Petrică încercînd să calmeze spiritele, trebuie să rămînem uniți, nici vorbă că vor avea boașe să facă ce au făcut acolo, zice. Tot timpul ăștia au fost capul răutăților, dom’ Roja, îi ia în vizor Tîrnăcop pe Timișoara, Bulgar și Croitoraș, ce bine ar fi dacă mi s-ar ivi ocazia în învălmășeala care o să urmeze să-i fac de petrecanie măcar unuia dintre ei, mărturisește. Frumoasă tentativă, își spune Roja admirativ gîndindu-se la Petrică
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la ora asta? se întreabă neliniștit. O fi uitat ceva Roja? Sau mai nou poșta vine și sîmbăta? Altcineva nu are cine să-l deranjeze. Face cîțiva pași tiptil în direcția ușii, își ține respirația și își lipește ochiul de vizor. În cealaltă parte vede o gură de foc îndreptîndu-i-se spre frunte și un deget așteptînd încordat pe trăgaci. Nu mai are timp nici să se scape pe el de frică, pentru că odată cu o pocnitură scurtă glonțul zboară din țeavă, trece
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în geanta cu care mergea la Universitate. În pauze, între două cursuri, prin cafenele, la metrou își făcu un obicei din a urmări gesturi, fizionomii și limbaje. Se posta la o anumită distanță de cel pe care îl avea în vizor, își scotea registrul și începea să noteze ce i se părea mai interesant. Uneori încerca să schițeze cu creionul și una două din trăsăturile mai definitorii ale celui vizat, pentru a-și putea alcătui un portret cît mai complet al
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cubice, dispărură după colț, În direcția Bursei și a scuarului mare. Strada Dorei era pustie când am ajuns peste jumătate de oră, zornăind și uruind. Ca drumul să fie mai ușor, am legat pernele pe șa, de Îndată ce am ieșit din vizorul protectorilor mei. Cu toate acestea, a fost o ușurare să mă dau jos de pe vehicolul instabil. În fața blocului În care locuise Dora nu era parcată nici o mașină de poliție, nici o țigară nu strălucea În Întunericul de sub șinele Stadtbahn-ului. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
viscolul, mai mult tîrîndu-se spre blocul indicat de Muraru. Ajunși în fața unei uși, cînd Muraru înfige degetul în sonerie, Mihai vrea să-l lase, dar nu-și poate elibera brațul. Dincolo de ușă se aude o mișcare, cineva se uită pe vizor mult timp și-abia cînd Muraru înfige din nou pumnul în butonul soneriei, pentru că degetul nimerește mereu alături, ușa se crapă încet, cu frică. Tu n-ai ce căuta! hotărăște Muraru cînd se vede intrat, cu brațul prins de mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Balon, În intervalul cît era deschis magazinul. Însă pînă la urmă, Într-o dimineață devreme, am reușit. Neauzind nici un zgomot de jos, decît scîrțîitul tînguitor al scaunului și foșnetul ocazional al hîrtiei, mi-am lipit cu grijă ochiul de marginea Vizorului Special și l-am zărit acolo, la birou. Citea un ziar, cu coatele pe brațele scaunului. Grație vederii mele ieșite din comun, aș fi putut foarte bine să citesc și eu ziarul odată cu el, Însă În clipa aceea eram mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
contur. S-a observat deja că apariția târzie a d-lui Ion Iliescu la televiziune a fost pregătită minuțios și i s-a netezit calea spre a ajunge liderul principal de opinie. Școala politică îi era de folos. Fusese în vizorul securității și supravegheat ori arestat la domiciliu (de ce nu în mod real, ca atâția alții?). Era «văzut» la Moscova, unde își făcuse studii suplimentare ca un potențial nou președinte pentru România, ca lider reformator al comunismului, adept al politicii lui
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]