24,378 matches
-
Alexandra Olivotto Dacă tot suntem bombardați vizual, la televizor ori la cinema, cu produsele industriei de film americane, ne-am putea măcar întreba care sunt elementele principale pe care ea le utilizează. Simplificând, aș spune umor, sex și violență. Pentru explorarea mai profundă a ultimului element, aș
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
bancă și primind ca bonus o pușcă - și aveți imaginea de ansamblu. Regizorul (numit de obicei propagandist cinematografic și nu documentarist din cauza vederilor sale radicale de stânga care-i permează și filmele, și cărțile) face uz de o adevărată epopee vizuală pentru a convinge folosind nu doar interviul - și, uneori, tehnici de guerilla pentru a-i prinde pe unii dintre cei intervievați ca Dick Clark, Charlton Heston) - ci și colajul de imagini documentare din război peste care defilează statistici, material filmat
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
nici trecutul, nici viitorul. Și totuși viitorul este într-un anume fel o unitate fizică bine cunoscută, pe care eu, printr-un efort de voință, pot să o influențez într-o oarecare măsură, mai ales unele elemente ale sale: cele vizuale și motrice care se rotesc neîntrerupt în lumea mea interioară. Eu știu, de exemplu, că ceea ce mi s-a întîmplat în obscuritatea trecutului se mișcă și, cînd mă aștept mai puțin, poate oferi materie primă pentru prezent ori pentru viitor
Hoinăreală în timp by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12656_a_13981]
-
la perioada comunistă, cu consecințele ei triste pentru poporul român. în parte, eu am trăit aceste momente cu mare intensitate emoțională, marcându-mi profund existența. Cartea se derulează ca un film, scriitorul având acel talent de a transmite cititorului imagini vizuale ale unor epoci petrecute de mine de-a lungul timpului. Din aceste rațiuni, în Spania a fost conceput un proiect de scenariu pentru un film cu viața mea. Dorința mea este ca acest film să se producă și să se
Viață de balerin - interviu cu Gelu Barbu by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/12684_a_14009]
-
la Bonn cu succesul lui Castor et Pollux al lui Rameau, înscenează împreună cu scenograful Helmut Stürmer și coregrafa Simona Furlani un joc sugestiv al luminii și spațiului, al corului și al soliștilor, pune în mișcare întreaga mașinărie a teatrului, impresiile vizuale deși rămînînd în imediata vecinătate a muzicii, își păstrează acțiunea hipnotică egală cu a muzicii. Purcărete & Stürmer fac să apară păpuși supradimensionate, copleșesc prin proiecții de lumină și prin idei scenice pline de fantezie, pe care le derulează pe diversele
Silviu Purcărete la Opera din Bonn by Ana Hagiu Muresean () [Corola-journal/Journalistic/12724_a_14049]
-
Țoiu Indiferență în plină istorie. Prefer aventura meditativă. Nu își înălța oare Virgilius cântările sub tegmine fagi, sub coroana fagului, pe când Cezarul, în campaniile lui militare, își arunca fulgere dincolo de Eufrat?... Mă întorc la seminarul lui Zapan... Nu există percepție vizuală a unui obiect, dacă nu avem diferențe de intensitate, de umbre, de contrast, excitațiile provenind din mai multe părți ale câmpului de observație. (Azi, mai 2004, adaug că uneori și în scris, în cel literar, cu valori plastice, se aplică
Figură și fond – note 1944 – (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12737_a_14062]
-
cele tradiționale; în plus, de ce să ne agățăm de prejudecăți? muzica este inspirată, bine scrisă, spectacolul se pretează la montări luxoase. Este miza pe care a mers, în principal, și versiunea de la Operă. Scenografia somptuoasă semnată de Viorica Petrovici transmite vizual atmosfera textului; reușite sunt îndeosebi actul I cu delicatele tente Jugendstyl și exuberantul act final, aplaudate la scenă deschisă. Costumele multicolore, sclipitoare, mi s-au părut mai puțin armonioase; dar este o chestiune de gust personal. Pentru cântăreți, adaptarea la
Văduva putea fi mai veselă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12816_a_14141]
-
spus, dar avantajul cel mare îi revine cititorului. Pentru că alăturarea aduce beneficiul lecturii într-un nou context. Pentru că alăturarea confirmă și infirmă ceea ce știam - vom ști - despre Mircea Cărtărescu. Aș începe de altfel cu o constatare cuminte, cu o impresie vizuală, aptă de a fi extinsă simbolic. Cititorul nu ține în mînă o carte obișnuită, tipărită în format "standard", adică în formula editorială în care au apărut inițial poeziile cuprinse acum în Plurivers. Plurivers nu e o carte-suport, e aproape carte-obiect
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
cîrpeli" care nu aduc decît la alte "găuri", în altă parte. În România nu ai fațadă la bloc, dar ai Mercedes..." Arhitectul nostru este șocat de felul în care se organizează concursuri - pentru reamenajarea Pieței Mari din Sibiu, pentru redefinirea vizuală a Timișoarei, pentru amplasarea Catedralei mult discutate - și nimeni după aceea nu-i respectă pe cîștigători și proiectele lor serioase, de ani de muncă, de studiu, de implicare profesională și morală. Da' ce nevoie avem noi de specialiști ? Aici, toată lumea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12822_a_14147]
-
poetic este uneori chiar mai mult decât fascinația gratuitului cu care poetul ne-a obișnuit. Erudiția lingvistică nu mai ocultează tema, calamburul și tautofonia au dispărut, iar demersul poetic, oricât de neologic ar fi, iluminează (măcar în sensul familiarizării) obscuritățile vizuale ale imaginii pixelate sau ale complicatelor structuri fractalice: "Măriți de zece ori, - te bucuri / să vezi, acum, că zișii muguri / se-aseamănă (și în ansamblu, / și-n amănunt) cu-ntregul amplu / pe care-l reproduce în lanț ș...ț minus
Ode în metru fractalic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12847_a_14172]
-
impus și pe care și le-a impus: premianții sînt invariabil în număr de trei, iar premiile rămîn în același cuantum de 1500, 1000 și 500 USD. Difuzat pe Internet, atît în ceea ce privește componenta sa administrativă, cît și informația narativă și vizuală care-i vizează direct pe artiștii participanți, el poate fi evaluat nemijlocit, fără alți intermediari, și judecat simultan din perspective diferite. În linii mari, edița din anul acesta se înscrie destul de clar în aceste coordonate generale, dar prezintă și acel
Salonul internațional de gravură mică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12267_a_13592]
-
pentru filmul său în paginile unor ziare de scandal, motiv suficient ca Almodovar să introducă câteva narațiuni colaterale, care servesc de parabole. E un lung metraj cu o structură narativă de puzzle - colaj, fapt la care se fac numeroase referințe vizuale: de la generic până la afișele suprapuse de pe peretele cinematografului și la fațada mozaicală a casei lui Ignacio. Nu lipsesc din film nici comentariile de factură social - politică sau aluziile la ipocrizia Bisericii Catolice: un preot ucide și-și justifică fapta comentând
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
simt mai bine oriunde în Thailanda decât în Mindanao, nu sunt în stare să citesc ce scrie pe autobuze ca destinație în grafia Thai. Mi se pare de nepătruns alfabetul cu 74 de semne, dată fiind și slaba mea acuitate vizuală. Pe de altă parte, dialectele vietnamez și filipinez sunt bine romanizate, așa că e puțin probabil să mă trezesc într-un autobuz cu o destinație greșită. LV. Descrii Anglia și China ca două universuri diferite care se ciocnesc, creând un sentiment
Timothy Mo – "Umorul dezumflă prefăcătoria" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/12341_a_13666]
-
goană frenetică prin memorie; protagonistul realizează că vor fi șterse doar amintirile de dată recentă, ca atare o ascunde pe Clementine printre amintirile din copilărie și din pubertate. Acțiunea petrecută în cerebelul lui Joel e un prilej pentru manifestarea inventivității vizuale impresioniste a lui Gondry, faimos pentru realizarea de videoclipuri (Bjork): el nu redă dispariția memoriei printr-o multitudine de efecte speciale, ci prin iluzii optice, la nivelul decorurilor (o casă care se prăbușește peste protagoniști, cotoare de cărți de pe care
Amnezii și anamneze by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12361_a_13686]
-
oferă indicațiile scenografice la persoana I, în spiritul rezumatelor care precedă romanele publicate în foileton, așa cum a apărut inițial romanul lui Defoe. Dar reciproca poate fi oricînd valabilă la o montare abilă. Textul pieselor permite nenumărate, uluitoare, jocuri scenografice, amplificări vizuale ale sensului în continuarea logicii textului. Îmi amintesc un exemplu de detaliu: felul inteligent în care punerea în scenă a piesei Poate Eleonora de către Alexandru Tocilescu sugera, prin deplasarea pe scenă a actorilor, o abreviere aberantă: VAT| e un cuvînt
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
numeroase aluzii!) nu a dus viața aventuroasă a hoțului profesionist, dar nu a avut nici parte de liniștea ori de respectul cu care e privit profesorul de literatură. Acest fapt e subliniat discret, căci fiecare personaj e individualizat la nivel vizual și muzical: un sepia cald pentru interiorul casei lui Manesquier, dublat de muzică de Schubert contrastează cu filtrul de culoare albastru-oțel în care e filmat Milan, căruia i se asociază un sunet de chitară simplu și percutant.Totuși, pe măsură ce se
Invazia francofonă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12411_a_13736]
-
mișcă. Un artist care și-a dublat talentul printr-o enormă și continuă și susținută muncă. Un artist în care freamătă fericirile și tristețile generației mele, speranțele, visele și deziluziile. Dragoș Buhagiar, un nume de prim plan a ceea ce este vizual, lumină și plasticitate pe scenă, în spectacol. Un artist născut și crescut la Brăila. Taciturn, ars de soare, îmbrăcat în nisipiuri, Dragoș Buhagiar vorbește în această expoziție mult. E locvace în imaginile care i-au prins maturizarea. Și misterul lui
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
mărturisea cu candoare că până acum s-a jucat doar pe sine), care tratează complet diferit membrele sexului frumos, totul sublimat în afirmația "oricare din femeile pe care le-am iubit și astăzi dacă le-aș chema ar veni înapoi!". Vizual vorbind, filmul stă ceva mai bine, deși rasolul dat la filmări, care-au avut loc în patruzeci-și-nouă de zile, se cam vede. La nivel tehnic, dau bine o suită de gros-planuri filmate în continuitate sau o juxtapunere de planuri paralele
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
ea și tipologică, se resoarbe în serie, iar acel soi de erou impozant și dominator devine, pe nesimțite, simplu ornament într-un amplu proces de multiplicare. Deși variate compozițional și iconografic, aceste lucrări au ca gen proxim o anumită opacitate vizuală, care face inutil orice efort de lectură fluentă, și o migrație a opticului către auditiv, către ordinea sonoră a lumii. Compoziții seriale, ritmice și muzicale, imaginile pe care Mattis Teutsch le experimentează în acest moment împing percepția către o lume
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
camera, când nu stă aproape de personaj, adică arareori, se mulțumește cu imagini cu cartierul în care se petrece acțiunea, imagini care amintesc de filmul documentar. Iar violența - care odată exercitată, se moștenește și se perpetuează în acest lung-metraj - e minimă, vizual vorbind: abuzurile la care a fost supus Dave, relatate în prolog ca flashbackuri, nici nu apar pe ecran, există doar in absentia, fapt care te aruncă direct în atmosfera dramatică a filmului. Așadar, un roman excelent, aclamat de criticii literari
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]
-
intersectîndu-mă cu aceleași lașități, sentimente, orgolii ale oamenilor de dinaintea mea, precum și a acelora care vor sosi, cîndva, pe planeta pămînt, după neființa mea. Vlad Massaci are cîțiva parteneri constanți. Unul dintre ei este și scenograful Andu Dumitrescu, un artist al vizualului în exploatarea lui cea mai modernă, virtuală, nu des folosită pe scenele noastre. Este realmente o performanță ce a reușit el pentru Forma lucrurilor într-un loc intim, ce trebuie exploatat inspirat. Andu Dumitrescu a fost inspirat și a "pictat
Un verronica dcronica dnisaj. Metamorfoze by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12455_a_13780]
-
amplasamentelor de joc: muzeu, sală de așteptare, restaurant, parc, sală de conferințe, cameră. Se întîmplă ceva în fiecare dintre ele, le parcurgem pe rînd, pentru ca la sfîrșit să le trecem din nou în revistă, în viteză, ca pe o repovestire vizuală, prin rememorarea locurilor, a întregii piese de două ore. Tehnica este susținută de un laptop performant, de un sistem simplu de captare a imaginilor cu o cameră video și de un altul, de proiecție, un sistem elaborat pe calculator. Dintr-
Un verronica dcronica dnisaj. Metamorfoze by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12455_a_13780]
-
al revistelor de cultură (Contemporanul, Ateneu, Jurnalul literar, Criterion) și al editurilor (Aristarc, Casa Scriitorilor, Editura Fundației " Ideea Europeană"), o prelegere a lui Nicolae Breban pe tema Romanul realist în criză și una susținută de Alexandra Titu, referitoare la Artele vizuale în secolul XX, un colocviu de literatură contemporană (Generațiile literare în dialog), moderat de Nicolae Breban, Elena Bulai și Al. Dobrescu, un recital de pozie (la Tescani), la care au citit din propriile lor texte C. Th. Ciobanu, Cosmin Ciotoș, Alexandru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12481_a_13806]
-
fi mai adecvat într-un film care-și propune să exploreze fața întunecată a ludicului? Iar lungmetrajul creează un univers ludic, compact, pentru protagoniști, în contradicție "grafică" cu cenușia viață "normală", un univers doar al lor, materializat într-un festin vizual. Secvențele suprarealiste punctează vârstele prin care trec personajele: pentru copilărie, cromatică stridentă, filtre de culoare, o fantezie ce reia alungarea Evei (Sophie) și a lui Adam (Julien) din rai în decoruri cartonate de teatru. În care Dumnezeu (directorul școlii primare
Un pariu pe două vieți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12515_a_13840]
-
deplasează circular în jurul cuplului îngropat în ciment, făcut să arate la fel de fluid și transparent ca apa dintr-un acvariu. Multe din aceste detalii duc cu gândul la Amelie. Deși măgulit de comparație, Yann Samuell declară că scenariul, complet cu detaliile vizuale, era terminat acum doi ani, înainte de lansarea lungmetrajului lui Jeunet. Într-adevăr, ambele filme mizează pe construcția unui univers feeric, doar că la Samuell feeria e în plină coliziune cu banalul cotidian, care are șanse mult mai mari de supraviețuire
Un pariu pe două vieți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12515_a_13840]