1,062 matches
-
este unicul strigăt auzit de către om, al Morții. 2499. Adevărul este nasturele care nu se încheie niciodată la cămașa Destinului. 2500. Adevărul este răsăritul ce apare drept apus celui care pretinde că îl știe. 2501. Adevărul are cea mai adâncă vizuină în sufletul celui care îl caută. 2502. Adevărul este lipsit de orice mustrare de conștiință, tocmai fiindcă nu o poate avea. 2503. Adevărul este cel mai mare impostor al Destinului. 2504. Adevărul este moara care macină prostia. 2505. Adevărul este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
poate fi. Și altă bombă: se efectuează percheziții prin aceste noi și falnice case. Necunoscuți cu ciorapul tras pe mutră și flinte la brâu dau năvală în casa ta, altarul cugetului tău curat, sancta sanctorum, pe latinește -, dau buzna în vizuina în care trăiai pașnic în halat de mătase și papuci de catifea, când nu în trening, și cu năpusteală încep să scotocească. încet cu vazele chinezești, că e de colecție, te vezi nevoit să le țipi, vedeți cum trageți covoarele
Home, sweet home... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10817_a_12142]
-
Mazilu, în romanul referențial al deceniului 6, desfășurat în mediile artistice. Ironicul Sorescu este în acest roman mult mai realist, adică mai credibil. Nu mi se pare deloc surprinzătoare opțiunea pentru un roman al indistincției între uman și zoologic (Viziunea vizuinii, roman într-o doară, 1981), la un autor care, în poezie, umaniza chiar și inanimatul. Viziunea este la Sorescu originară. Prin ea începe facerea oricărui text, chiar și a celui publicistic. Perspectiva decide totul, substanța și stilul. Primul roman era
Romancierul Marin Sorescu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10071_a_11396]
-
său. Iar ecuatorul, ca să reiau un titlu poetic al său, este el însuși. Mediul artistic, dar și acela social, leagă, chiar dacă cu fire de culori și consistențe diferite, cele două narațiuni de amploare și miză artistică diferite. Personajele din Viziunea vizuinii sunt antropo-zoomorfe. Romanul este unul asumat esopic, cu referințe la istorie și cotidian. S-ar părea că la originea ficțiunii fabuloase și fabulistice se află notații diaristice stricte. Romanul s-ar afla în linia lui Iordan Chimet, dacă personajele ar
Romancierul Marin Sorescu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10071_a_11396]
-
camere, bucătărie și living? Luați una de-asta împreună cu mai multe cupluri, în ideea că o să vă gospodăriți împreună și n-o să mai spargeți banii prin restaurante. După care petreceți o săptămână făcând cumpărături cu nemiluita și cărându-le în vizuină, curățând cartofi, bătând șnițele și ouă pentru chec sau rotind mielul la proțap. Nu în ultimul rând, spălați continuu vase și dați cu aspiratorul și cu mopul. Un vis de vacanță, ce mai! Vacanță la munte, fără munte, că n-
Vacanță de neuitat, în 4 pași, fără profesor by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19084_a_20409]
-
1979 din 01 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Eram călători solitari pe potecile anilor apuși străbăteam bărăganul destinului măsurând pânzele orizontului pictate cu dureroase tăceri. Cu priviri obosite în jur percepea foșnetul vieții; perechi de mici vietăți ale câmpiei, din vizuini aruncau curioase priviri, mici străluciri dintre tufișuri țepoase la acele creaturi rătăcitoare pe poteci sinuoase. Se întrebau curioase: ,,Să ne temem oare?” Păreau mai degrabă ciudate făpturi pierdute ce-și căutau visurile-n van rătăcite și acelea Cine știe pe
CĂLĂTORI SINGURATICI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385269_a_386598]
-
s-au amenajat țarcuri speciale pentru aclimatizare și reproducere și au fost reduse populațiile de prădători (în special lup). Scăpate de sub control sau negestionate, speciile alogene cu valoare cinegetică pot duce la degradarea ecosistemelor naturale. De exemplu, iepurele de vizuină (Oryctolagus cuniculus) a fost introdus pentru îmbunătățirea fondului cinegetic, dar provoacă eroziunea solurilor prin supra-pășunare și săparea de vizuini, având un impact negativ asupra speciilor native care depind de habitatele respective. În unele cazuri, specii alogene invazive de interes European
PLAN NAȚIONAL DE ACȚIUNE din 17 noiembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/298216]
-
Scăpate de sub control sau negestionate, speciile alogene cu valoare cinegetică pot duce la degradarea ecosistemelor naturale. De exemplu, iepurele de vizuină (Oryctolagus cuniculus) a fost introdus pentru îmbunătățirea fondului cinegetic, dar provoacă eroziunea solurilor prin supra-pășunare și săparea de vizuini, având un impact negativ asupra speciilor native care depind de habitatele respective. În unele cazuri, specii alogene invazive de interes European sunt gestionate în vederea perpetuării populațiilor, prin alocarea de cote de recoltă mici (de exemplu, Ondatra zibethicus, Nyctereutes procyonoides
PLAN NAȚIONAL DE ACȚIUNE din 17 noiembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/298216]
-
amestec. Toată lumea dezaprobă, toată lumea e indignată - dar nu mai puțin fiecare e o rotiță în această imensă uzină antisemită care e statul român, cu birourile, autoritățile, presa, instituțiile, legile și procedeele lui“. Prefațând volumul „Întâmplări din irealitatea imediată. Inimi cicatrizate. Vizuina luminată“, de M. Blecher (Ed. Aius, Ed. Vinea, 1999), Radu G. Țeposu opina despre „Întâmplări din irealitatea imediată”, în așteptarea unor noi reevaluări ale canonului literar, - „indiscutabil o capodoperă a romanului românesc“. Și mai apoi o explicație a mai slabei
Agenda2005-26-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283874_a_285203]
-
elaborarea lucrării „Născut în '02“. Prin exponatele domnului prof. Iliescu se numără și volumele îngrijite de Sașa Pană în anii ‘70: „Antologia avangardei literare românești“ și „Pagini bizare“, de Urmuz. Tot în acea perioadă, Sașa Pană întocmea prima ediție din „Vizuina luminată“, de M. Blecher.
Agenda2005-26-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283874_a_285203]
-
viața lui Adolf Hitler este transpusă în imagini de către regizorul Oliver Hirschbiegel, după evenimentele relatate de stenografa lui Hitler, Traudl Junge. În toiul unei nopți de noiembrie, în 1942, mai multe tinere sunt escortate de ofițeri SS prin pădure, către Vizuina Lupului, cartierul general al lui Hitler din estul Prusiei. Tinerele sunt candidate la postul de secretară personală a Führer-ului. Printre ele se numără și Traudl Junge (rol interpretat de actrița de origine română Alexandra Maria Lara), în vârstă de 22
Agenda2005-23-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283788_a_285117]
-
Se laudă că are trei licențe: Cultură, Fizică și Sport. • Banii sunt mai fricoși ca iepurii (zicere bancară). În tinerețe, frumusețea este un accident al naturii. La bătrânețe este o operă de artă (Lin Yu Tang). • Vulpea nu fură aproape de vizuina ei... • Oamenii vor să zboare, păsările vor să meargă. Nu-i nimic de ciugulit acolo sus, • Ura îngrașă sau slăbește... Dar nu te lasă indiferent. Dacă iei un purgativ puternic, nu-l vei putea păstra mult timp. • Ea era frumoasă
ZICERI (237/238) – LOZINCI & ZILE DIFICILE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384953_a_386282]
-
Ai rătăcit doar prin ruine, credeai că sapi în paradis, dar te-ai mințit chiar și pe tine, uitând că viața-i cât un vis. Tu nu mai vezi în jur Lumina, rătăcești prin decădere, doar umbra-ți va fi vizuina, într-o lume de tăcere... Respiri încet a vieții moarte, ce-i hapsână dezmierdare, ea îți trăiește azi pe pleoape, mâine poate-o-mbrățișare... Se mai gândește astăzi omul, ce-și reazămă un cot pe cruce, că drumul lui duce
DRUMUL NOSTRU SPRE RĂSCRUCE... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385009_a_386338]
-
Să răsară și s-apună. Tu aduci întunecimea Și când noapte grea se face Se pornesc să-și cate prada Junglele de dobitoace. Dar când soarele-și arată Strălucirea din lumine Ele se întorc să-și doarmă Somnul lor în vizuine. Și de-atunci muncește omul Până soarele apune Cât de mare ești Tu, toate Le-ai făcut cu-nțelepciune. Cât de sfânt îți este planul Și ce-ntins’ a Ta lucrare Căci pământu-ntreg se umple De lumina feței Tale. Iată
PSALMUL 104 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382906_a_384235]
-
un timp atât de rău Nici n-am simțit cum trupul îmi asudă. Visam cum îngeri negri mă ridică Cu aripi jumulite se-opinteau De rădăcini pierdute mă loveau Iar stelele se zgribuleau de frică. Reci șerpi se unduiau din vizuină Târându-se pe trupu-mi ud și rece Pământul crapă -adânc la doisprezece Și râuri sapă șanțuri de ruină. Mă zvârcoleam, și ale mele brațe O rugă către lună înălțau Iar ochii mei de ramuri se-agățau Săltând în lacrimi conturau
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
Că e pofticioasă hrană Într-un post atât de mare. Sărbătoare programată Înaintea Crăciunului, La pește e dezlegată, Spre prăznuirea Sfântului. Că e schimbător de vreme, Se spune că-i “cap de iarnă”. De care ursul se teme Și se-ascunde-n vizuină. Cât timp, lumea viețuiește, Obiceiuri sunt purtate. Trec în viață din poveste, Apoi în realitate. Întâiul chemat Apostol La-nvățătura lui Hristos, Lui Iisus i-a fost discipol, Sfântul Andrei evlavios. Autor Maria Filipoiu Din anuarul ,,Tradiții creștine și ritualuri
TRADIȚII CREȘTINE ȘI RITUALURI POPULARE DE SF. ANDREI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383098_a_384427]
-
sentimental, apărut la Editură Bibliotecă Apostrof în anul 2000 -, autorul marchează subtile apropieri dintre cei doi solitari hiperlucizi, dornici să se retragă din lume în ei înșiși și în visul involuției. Vartic scria: „Kafka, locuitorul îndrăgostit al pivniței și al vizuinii, gândește complementar cu locuitorul mansardei”. Cioran transcrie în Caiete meditația kafkiana despre refuzul și șovăiala dinaintea nașterii. La fel precum Kafka, acesta consideră că existența scriitorului este marginala: „Să te târai încetișor, ca un melc, și să-ți lași dara
Norman Manea: ” Al doilea exil s-a petrecut când aveam 50 de ani, sub forma ieşirii de sub dictatura comunistă „ [Corola-blog/BlogPost/93321_a_94613]
-
Dar poate că era doar o clevetire... Dante pricepu că juristul nu avea să Îi mai dezvăluie nimic. Poate pentru că, Într-adevăr, nu mai știa nimic altceva. Sau poate pentru că orice vulpe Își păstrează Întotdeauna o cale de scăpare, În fundul vizuinii. Chipul desfigurat al lui Ambrogio continua să Îi bântuie pe dinaintea ochilor. Și totuși, nu-și putea neglija celelalte Îndatoriri. Medită, nemângâiat, la toate dovezile de meschinărie la care asistase În adunările florentine; la entuziasmul cu care se aproba expolierea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În spirală de-a lungul pereților din tuf vulcanic ale unei mari săpături În formă circulară, care tindeau să se restrângă pe măsură ce cobora, o pâlnie de Întuneric Înfiptă În pământul umed, ca și când o fiară uriașă și-ar fi săpat o vizuină, nevoită fiind să scape de lumină. Se mișca grijuliu, atent să se țină pe stânga, În timp ce ecoul propriilor pași Îi revenea amplificat de acustica stranie a acelui loc. I se părea că În jurul lui mișună o gloată, un murmur de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
răsplată atât de mare pentru opera sa. Poate că Giannetto Însuși, cu aerul său În aparență inofensiv, Își ascundea În bandaje mâinile pătate de sânge. Ar fi trebuit să Îi aresteze pe toți, Își zise. Acum știa unde le era vizuina. Avea să se Întoarcă. — Unde se ajunge pe acolo? Întrebă arătând cu degetul spre Întunericul din față. — Galeria dă spre Arno, undeva pe lângă Ponte Nuovo. Poetul se rezemase de perete, În tăcere, cufundat În gânduri. Abia după ceva vreme Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pericol, se puteau ascunde femeile și copiii. Acesta era un vechi obicei beduin apărut din nevoia de a-i proteja pe cei mai slabi, într-o vreme când înfruntările între triburi și atacurile tâlharilor erau la ordinea zilei. Îi spuseseră Vizuina Fenecului, deoarece era o copie fidelă a ascunzătorilor micilor vulpi ale deșertului, cu o singură intrare, un spațiu mare și adânc în interior și o ieșire pentru cazuri de urgență, ce putea fi deschisă doar dinăuntru, în ultimul moment. Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
în peștera noastră. — În cazul ăsta, am fi noi cei care am muri de sete. Mai devreme sau mai târziu, va veni cineva după ei și, dacă le aduc apă, pot să stea și să aștepte liniștiți să ieșim din vizuina noastră... - Imohagul dădu ușor din cap, arătând că nu este de acord: Singura noastră posibilitate de salvare e să-i convingem că locul acesta este o redută inexpugnabilă; un labirint unde, în cele din urmă, pot înnebuni. De cât timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
lămurise niște lucruri, se gândi să plece din nou pe Muntele Rău. De data aceasta își pusese în gând să ducă cercetarea până la capăt. Nu mai era dispus să se întoarcă de acolo fără să aibă un răspuns. Ori găsea vizuina asasinului ori se lămurea că nu se află nimic acolo și își îndrepta cercetările în altă direcție. În treacăt fie spus, Cristian Toma dădea șanse minime celei de a doua ipoteze. Odată hotărât, se urcă în mașină și porni spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de la mână. Era trecut de zece, cu cele două ore de care avea nevoie Moș Calistrat să procure explozivul, însemna că ar fi gata de treabă undeva în jurul prânzului. Oricât de repede s-ar fi mișcat, drumul de acasă până la vizuina bestiei, tot mai dura cel puțin un ceas. Nu, spuse el hotărât, la peșteră este cel mai bine. Te așteptăm acolo. Nu uita de fitil și capse, fără ele degeaba avem dinamita. Știu ce trebuie pentru o pușcătură, îl liniști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ea peste zi. Poate doarme, dar poate că nu. Mai bine nu te apropia! Dacă îmi dai toiagul, voi putea intra fără teamă. Și dacă toiagul nu are nici o putere înăuntru? Până acum, nici un paznic nu s-a aventurat în vizuină. Mai devreme sau mai târziu, cineva trebuie s-o facă, nu crezi? Și de ce trebuie să fii tu primul? întrebă Ileana. Nu, Calistrat are dreptate. Hai, să vedem ce avem de făcut acum! Mi-e teamă ca nu cumva tavanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]