481 matches
-
ca metodă de a surprinde esența participativă a cunoașterii. Sinoadele ecumenice exprimă adevărul dogmei, nu se angajează dialectic în descoperirea lui. În creștinism, legea formulării adevărului nu diferă de principiul revelației sale. Pe scurt, între un conciliu și o șezătoare, vlădica și opinca se întâlnesc cu aceeași nevoie de celălalt. Biserica nu aderă la o concepție esoterică despre adevăr și nici nu privilegiază disprețul elitist pentru vulg. Adevărul nu reprezintă un reper absolut incomunicabil, fără să fie reductibil la enunțul de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
AARON, Vasile (1770, Glogoveț, j. Alba - 1822, Sibiu), poet. Tatăl lui A., paroh în Glogoveț, continuă o spiță din neamul Aroneștilor, din care nasc în Transilvania iluștri demnitari, vlădici și cărturari, poetul pomenind totuși, într-o corespondență, și despre mai îndepărtații ascendenți din ramura moldovenească a familiei. Elev seminarist la Blaj, persevera, dând lecții particulare un răstimp, spre a putea urma dreptul la Cluj. Se stabilește la Sibiu, unde
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
povestire „cu ochi înnoptați” (Într-o zi de primăvară), A. o resimte în mod evident ca pe o echilibrare în singurătatea în care s-a claustrat. Faptul este vizibil după primul război, în povestiri manieriste precum Vestea, O scrisoare la vlădica. Mai ales în intervalul 1906-1916, martorul obișnuit al povestirilor, adesea chiar povestitor, este un preot. În alte numeroase cazuri este chiar personaj, preot de țară, sărac, aproape înrăit de sărăcie, țăran în fond și mândrindu-se cu aceasta, fumând tutun
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
însă-i cam smintit de învățătură. Are o odaie cu păreți numai și numai cărți. Nici nu vra să-și ieie soție; are de gând să se ducă la o sfântă mănăstire să se călugărească; ș-apoi s-a face vlădică ori mitropolit.(...) Cerințe: 1.Descoperiți cu ajutorul dicționarului explicativ sensul cuvintelor scrise cursiv în text. 2. Ilustrați în enunțuri scrierea corectă a formelor să-i și săi. 3.Construiți un text de peste 15 rânduri cu titlul: Zeul verii. Ape, povesti, povestiri
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
chestiuni. În fine, s-a Întâmplat ca la debarcader să sosească din Olanda un transport de alcool Royal. La noi, marca aceasta de spirt are mare căutare. Toți Îl beau, de la mic la mare, cum se spune, de la opincă la vlădică. Spirtul e ieftin și bun. Din antrepozite, alcoolul se „evaporă“ pe sub mână. Așa că pe unde mergi, la orice colț de stradă, vezi vânzători ambulanți distribuind clandestin Royal Îmbuteliat În sticle obișnuite sau de plastic. Unii Îl beau așa, alții Îndoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Codrii Buciumului, cu goruni nemăsurat de groși, se întindeau până în mahalalele Iașilor. Și în cuprinsul lor Dumnezeu a lăsat doar o poiană, anume parcă pentru a fi un ochi de lumină în întunecimea codrilor; poiană care s-a numit „Poiana Vlădicii”. ― De ce i-au pus numele Poiana Vlădicii? - s-a auzit o întrebare. Fiindcă aici voievodul Alexandru cel Bun, împreună cu Mitropolitul și clerul, au întâmpinat în 1402 alaiul care ducea moaștele Sfântului Ioan din Trapezunt către Suceava. După aceea, Vodă Alexandru
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
se întindeau până în mahalalele Iașilor. Și în cuprinsul lor Dumnezeu a lăsat doar o poiană, anume parcă pentru a fi un ochi de lumină în întunecimea codrilor; poiană care s-a numit „Poiana Vlădicii”. ― De ce i-au pus numele Poiana Vlădicii? - s-a auzit o întrebare. Fiindcă aici voievodul Alexandru cel Bun, împreună cu Mitropolitul și clerul, au întâmpinat în 1402 alaiul care ducea moaștele Sfântului Ioan din Trapezunt către Suceava. După aceea, Vodă Alexandru cel Bun a dăruit poiana împreună cu satul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Zaharia armanul ciubotarul”. --Cred că îți dai seama unde ne aflăm. --Desigur, părinte. În Armenime. Și la 15 iunie 1693 (7201) aflăm de la “Avraam armanul, i cu cumnatu... Cârste ficiorul lui Moisă năsturariului” că pentru 7 lei au zălogit la “Vlădica Grigorie” un loc de casă “ce iaste înainte porții lui Bărboiu”. Și dacă până “la Sinta Mărie Mare” nu vor înapoia banii atunci vor primi 3 lei și o mierță de grâu, iar locul va rămâne mănăstirii Bărboi. Oare o
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Mare” nu vor înapoia banii atunci vor primi 3 lei și o mierță de grâu, iar locul va rămâne mănăstirii Bărboi. Oare o mierță de grâu să fi costat 4 lei? --Aici mai adaugă dobânda, fiule, și... --Și sfințiia sa “Vlădica Grigorie” nu va ieși în pagubă, părinte. Bătrânul a plecat ochii cu oarecare tristețe și a oftat... Apoi a reluat vorba: --Să lăsăm egumenii și să aflăm ce se întâmpla la 27 mai 1744 (7252), când îl întâlnim pe Simion
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de mare însemnătate pentru Ulița Armenească și chiar pentru târg. Păi întâlnești un potcovar sau un făclier la tot pasul, fiule? Nuuu! Nici pomeneală. Aiștia-s oameni care au învățat meșteșugul cu trudă și care sunt de mare trebuință târgului. De la vlădică până la opincă... Apoi fără făclii la colț de uliță ai putea întârzia după asfințitul soarelui? Nu! D apoi fără potcovar! Ai mai vedea caii alergând ca vântul sau trăgând în ham? Nici vorbă. Așa că făclierul și potcovarul sunt oameni ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
o cusătoreasă mă gândeam și eu, fiule. La „Stana țiganca cusătoare”, care la 27 ianuarie 1762 (7270) mărturisește: „văzînd eu că n-am nădejde de viiața mea am chemat pe Dumitru, pitarul mitropolitului Iacov, și l-am trimes la părintele vlădica egumen de la Dancu de i-au făcut știre pentru sfîrșitul mieu, fiindcă am cumpărat o dugheană, dar locul este al sfinții sale. Și văzînd sfîrșitul mieu, l-am dat iarăși la mănăstire la Dancul ca să mă grijască, dar bărbatul mieu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
casa lui Mustafa potcovariul domnescu și între dughene călugărești de la Bărboiu și margene Podului Vechiu, în Potcovărie. Până aici nu-i nimic deocheat, fiule. Nu. Dar mai departe „Floare armanca” spune: „Acesta loc l-am vîndut svinții sale părintelui egumenului vlădicăi de la sfînta mănăstire de la Bărboiu”. Și încă nu m-ai convins - întinde coarda bătrânul. Iaca și cele ce te vor convinge, sfințite părinte: „Și la această tocmală și la făcutul zapisului au fostu mulți oameni uliceni care ș-au pus
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Golăi”. Și aici se vede că „dispre armeni s-au aflatu deschisă”, dar „dinspre locul mănăstirii Golăii s au aflat...închisă cu un grajdiu și o cuhnicioară (bucătărie), ce au făcut un beșleagă (căpitan de beșlii)”. Așijderea și „părintele Gherasim vlădica de la Golăie” a mărturisit „c-au fost hudiță pe acolo ș-au închis acel beșleagă cu acel grajdiu și cuhne”. Trebușoara asta nu era chiar simplă, ci „pricinuește multă stricăciune mahalagiilor...de n-au pe unde mergi pe din dosu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
danie o dugheană a ei pe Podul Hagioaiei...Deci această dugheană au dat-o danie...sfinției sale părintelui Dionisie de la Aron Vodă pentru sufletul soțului lui Gheorghiță...Drept aceea și domniia mea,...am dat și am întărit sfinții sale părintelui Dionisie...vlădica de Ciorlu”. Din câte știu eu păcătosul, daniile cu scop de pomenire se fac către o mănăstire, dar nu unui egumen sau chiar unui fost mitropolit. Am mai vorbit noi de proprietăți ale înalților ierarhi mergând până la patriarhul Ierusalimului și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Uite că țiganii robi ridică capul în fața lui vodă și la 4 octombrie 1752 (7261) scriu: „Milostive doamne, jăluiesc mării tale pentru rândul nostru, țâganii gospod. Dăm știre mării tale să vedem: este cu știre mării tali, datu-ne-i vlădicăi, că ne trage părintele mitropolitul? Și noi ne știm că sântem gospod; moșii noștri aice, la Curtea mării tali au îmbătrânit. De-i cu știre mării tali că ne-i dăruit, să ștem, doamne, ce fi mila mării tale să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Ivona era un copil prea cuminte și puțin ciudat... Și, fără să bag de seamă, m-am trezit cu ea mare... Asta-i... Că nu-i ardea ei să vază de fii-sa cum nu-mi arde mie să fiu vlădică. Mulți gărgăuni avusese în capu ei, cum are toate femeile nemuncite. Că-ntreagă la minte nici acu nu era, altfel la ce-ar fi ținut toate cutiile și toate sticlele alea ?... Cât era ea de cărpănoasă, da la ce să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
m(ănă)stire iaste închinată la Xiropotam, la Sfânta Gura... Neștiindu-se la a cui mână sânt, făcut-am această carte de blăstăm asupra cui ar mistui aceste urice sau cine ar ști unde sântu sau ar fi audzitu, din vlădici, din egumeni, din boieri, din preoți sau orice fel de om ar fi și n-ar mărturisi dreptu, cu frica lui Dumnedzău, sau nu le-ar da, la cine ar fi, toți să fie blăstămați de Domnul Dumnedzău, și de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
sunt deci un extremist, un revoltat împotriva ordinii sociale cu aparență de „fată mare”, ci doar „șifonat” de lecțiile ce mi se dau de niște oameni mai păcătoși ca mine! Lumea trăiește cum o taie capul, în mare parte, de la Vlădică până la opincă, și în zilele noastre și după noi... Acestea sunt gândurile mele care m-au făcut săți imput faptul că ai servit prin carte, prin cuvânt scris (care rămâne) puritatea sufletească (asta-i și sarcina scriitorului) și ai aruncat
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
că eu // am un presentiment atât de pronunțat că mai l-ași putea numi seconde vue. Ce-ți pare ție? Eu prevedeam o moarte, să-nțelege că mă temeam să nu fie în familia mea; pe lângă arcul academiei întîlnesc pe vlădica Bubulescu în trăsură cu un alt preot, pe strada Banului altă trăsură cu alți preoți, să-nțelege că i-am dat naibi[i] și, cu inima îngrijită, vin acasă; m-am // liniștit văzând că vine 624 {EminescuOpXVI 625} Valerie voioasă
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
parcă nu. Ia să vedem noi ce au putut să spună în jalba lor către vodă. „Milostive doamne, Jăluiesc mării tale pentru rândul nostru, țiganii gospod. Dăm știre mării tale să vedem: este cu știre mării tali, datu-ne-i vlădicăi, că ne trage părintele mitropolitul? Și noi ne știm că sântem gospod; moșii noștri aice, la Curtea mării tale, au îmbătrânet. De-i cu știre mării tali că ne-i dăruit, să ștem, doamne, ce fi mila mării tale să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
profesorului Rim. XII Elena Drăgănescu rămase deprimată de atmosfera tristă în care găsise pe Lina Rim și uitase să-i spună evenimentul recent al vizitei prințesei Maxențiu. Plecase totuși de acasă cu ideea de a-i povesti acel incident neașteptat. Vlădici, colportorul monden, fusese acel care la una din repetiții sosise cu mesagiul senzațional. Conform datinelor casei, așteptase ca repetiția să fie terminată, ■ceea ce era o virtute, când purta în portofoliu un astfel de curier diplomatic. Vlădici avea răbdare tocmai pentru că
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
povesti acel incident neașteptat. Vlădici, colportorul monden, fusese acel care la una din repetiții sosise cu mesagiul senzațional. Conform datinelor casei, așteptase ca repetiția să fie terminată, ■ceea ce era o virtute, când purta în portofoliu un astfel de curier diplomatic. Vlădici avea răbdare tocmai pentru că afecta în tot ținuta unui diplomat. Era chiar cariera căreia i se destina, dar până la 35 de ani nu putuse încă fi nici atașat de legație, din cauza ortografiei franceze ce-i rămânea ostilă, lucru pe care-1
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
invoca camaraderia de pension. In plus, norocul să aibă un atout ca Marcian. Cine ar fi putut refuza pe Marcian? Elena avea un caracter perfect echilibrat: totuși, cu scrisoarea în mână, se uitase ca cineva orbit de-un fulger spre Vlădici, surâzător și mândru. 227 - Prințesa Maxențiu a binevoit să-mi comunice în două cuvinte conținutul scrisorii, altfel mi-ar fi fost penibil să aduc un mesagiu necontrolat. - Prințesa Maxențiu și-a ales foarte bine ambasadorul și. . . ambasada . . . e foarte . Era
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nu găsească cuvîntul: . . . e o ambasadă foarte strălucită . . Și cum ceilalți stau deoparte: Vă anunț un eveniment mare pentru audiția noastră. Victor Marcian va lua parte! Fusese o mică revoluție în grupul muzicanților. Toți venise împrejurul Elenei și a lui Vlădici: - Marcian? . . . Cînd? . . . Cum? ... Ia parte activă? Cîntă? . . . Vioară? . . . Pian? . . . Poate conduce? Entuziasmul și grija erau la culme. Liniștea în care decurgeau repetițiile era cu totul turburată. - Nu știu mai mult decât atât; dorește să ia parte și, negreșit, va lua
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
spre stânga, acolo unde era și personalul medical inferior. Singură moșica Mari storcea batista pe ascuns. Cum Lina se aplecase să-i spună ceva, în raport cu ceremonia, Elena se strecură încet lângă Drăgănescu, care plecă să facă comisionul. Elena rămase lângă Vlădici, ce se juca 274 tot timpul cu monoclul, drept contenență, singurele reuniuni mondene ce-1 plictiseau fiind cele funebre. Cercul din jurul catafalcului se lărgea din ce în ce, pe când aerul se îngreuia cu tot ermetismul cosciugului și parfumul florilor. Două
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]