299 matches
-
întâi înfricoșată de posibilitatea morții, apoi îngrozită de valul luminos de ceață care purta pe el întipărit chipul lui Pampu. Pentru Zogru lucrurile au fost și mai surprinzătoare. Căzuse pe pământul împietrit ca și când ar fi alunecat într-o prăpastie. Era vlăguit și în același timp învins de o scârbă grea. Ar fi vrut să fugă, dar i se rupea sufletul de Pampu, pe care îl simțea pierdut pentru totdeauna. Când a început să iasă în aerul dimineții de mai, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fi fost cei Învinși, vrăjmașii i‑ar fi fript la fel și i‑ar fi devorat. La noi, ar fi fost o chestiune de rațiune. La ei era un fapt de viață. Jungla nu abundă În vânat. Vânătorii adeseori ajung vlăguiți de puteri În căutarea de hrană. Americanul Își continua speculațiile ilustrând cu Leningradul În zilele asediului nazist, cu soldații japonezi sechestrați În jungla filipineză, care și‑au mâncat morții, ba chiar menționa și atleții sud‑americani al căror avion se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
aceea de-a se mira cu glas tare cum se face că nu-l pot, în nici un chip, altoi. Dar și lui Fisente, apărut din spate și înălțînd potcoava pentru a-l mirui pe mătăhălos, îi căzură și lui brațele vlăguite pe lângă corp. Și i se preschimbară și lui articulațiile într-unele moi, de vată medicinală. Sub privirile de pește fiert ale celui de-al doilea bărbat, ce se văzu că îl însoțea pe borțos, care se ivi și dânsul din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prinse, în goană, o legătură care să-l transporte către Liceul "Pipera". Iar până seara, madam Nicolici se și înființă cu iubita din tinerețe, a poetului impunător, la poartă. Iar pe asta, într-adevăr, Sinistratul, din ură și înverșunare, o vlăgui toată noaptea, drăgostind-o în reprize lungi și cauzatoare de febră musculară. În pauze, împroșcînd-o cu majoritatea zoaielor reproșurilor pe care, în restaurant, ar fi dorit să le zvârle în obrazul poetului bețiv și impunător, dar care nu îi veniseră
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Didinei, care trebuia să rămână să păzească ogeacul. Au vorbit ce-au vorbit, până să plece, le-a vândut Nicu-Piele un pont. Ședea încălzindu-și oasele lângă soba de tuci. Nu răbda la frig, că-l durea carnea bătută și vlăguită prin pușcării. Îl țineau șalele de atâta dormit pe pământul gol și la vremea asta se canonea. Mai avea și niște gloante-n mușchi de când îl făcuseră o dată gardienii sită și, cum se strica vremea, plumbii ieșeau de sub vine. Râdea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lor reprezentau în ochii ei asociații veritabile, stări normale ale societății, meritînd a fi studiate. Din păcate, este mai curînd invers. Prin "anormalitatea" mulțimilor se întrezărește laboratorul secret al istoriei, izbucnește forța reală a vieții care străpunge crusta unei civilizații vlăguite de atîtea repetiții. Mulțimile încetează de-a mai fi simple curiozități, un lung șir de accese de febră, de accidente ale istoriei, un pretext de povești palpitante, viu colorate. Ele devin o categorie a gîndirii noastre, un obiect de studiu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
care pecetluiește „sfera publică” a acțiunilor economice reprezintă camuflajul indecent al practicii exploatării slăbiciunilor din „sfere private”. Fluxul cererii și refluxul ofertei speculează - ca pârghii structurale ale economiei capitaliste - fragilitatea conceptului de voință liberă a subiectului 1. Dacă logica pieței vlăguiește resursele de imaginație ale subiectului, educația fortifică capacitatea de alegere și maturitatea consumatorului. Religia profitului trăiește în plină complicitate cu trista stupiditate a dorințelor individuale. Flatarea instinctelor joase (prin refuzul conceptului de ierarhie și competență) prin cultura divertismentului erodează temeliile
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
din vremea sa. Dar activitatea sa nu se reduce la opera scriitorului; spre deosebire de Gioacchino, de Telesio și chiar de Giordano Bruno, el a pregătit și a promovat în chip concret o tentativă de revoltă populară: răscoala în contra stăpânirii spaniole care vlăguia Calabria. Intenția de scrie despre aceasta a luat naștere din cunoașterea directă a incredibilelor necazuri de care aveau parte consătenii săi, aspecte ridicate la nivelul unui plan organic în cursul apărărilor sale de pe parcursul nenumăratelor procese, și apoi concretizate în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cu sânge. Când e curată, apa nu are gust. Tot așa lumina, când e curată, n-are culoare. Lumina din temniță era gălbuie și bolnăvicioasă. La început nu ne-am dat seama. Dar, încetul cu încetul, lumina aceea căznită ne vlăguia. Eram mai palizi, fețele noastre erau mai albe decât lumina. Când se lăsa întunericul, arătam ca niște stafii. Și, dacă te gândești bine, poate că asta și eram... Se zice despre spectre că, spre deosebire de oameni, nu se pot reflecta în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
împărații tetrarhiei să-l pună pe același plan cu maniheismul, deși cele două religii erau contrastante și se aflau într-o luptă deschisă și declarată. Politica dioclețiană, orientată spre păstrarea integrală a teritoriilor cucerite și restaurarea vechilor instituții ale Romei, vlăguite de politica dusă de împărații Elagabal (218-222), Severus Alexander (222-235), Filip (244-248), Gallienus (253-268) etc., era de o asemenea natură încât creștinismul nu-i putea oferi aportul, incluzând, în favoarea divinităților romane, restaurarea cultului zeilor Romei. Cei care nu prestau o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
realitate, poetul voia o presă pusă exclusiv în slujba intereselor națiunii. Anunțata campanie se declanșează cu articolul Dorobanții, apărut în nr. din 30 decembrie 1877. Eminescu este indignat de starea în care se întorceau de pe front ostașii, în zdrențe și vlăguiți de foame: Nu sunt în toate limbile omenești la un loc epitete îndestul de tari pentru a înfiera ușurința și nelegiuirea cu care stârpiturile ce stăpânesc această țară tratează cea din urmă, unica clasă pozitivă a României, pe acel țăran
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
s-a atașat o regiune fictivă, Transnistria, astfel că, parțial, s-a extras Basarabia din spațiul românesc (care, în răsărit, se întinde până la Nistru). Implicit, prin această alipire forțată, provincia a ajuns oricând vulnerabilă în fața convulsiilor din stepe. Pentru a vlăgui Basarabia, nordul și sudul i-au fost anexate Ucrainei. Prin urmare, regiunea a fost lipsită de protecția naturală a Nistrului dinspre miazănoapte, iar la miazăzi, de accesul la Marea Neagră și Dunăre. Așa cum ziceam, este nevoie să coborâm mult în timp
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Din păcate, sunt și cazuri când se încearcă o ajustare pe alocuri, crezându-se că, totuși, corupția ar putea fi oarecum compatibilă cu democrația. Numeroși cetățeni de pe mapamond nu au chef să se gândească la faptul că această lipitoare le vlăguiește societatea. Corupția generează state neperformante, incapabile să asigure bunăstare minimă chiar și pentru popoare deloc pretențioase. Oriunde în lume, corupția fabrică elite preocupate doar să-și însușească statul, pentru a se putea înavuți rapid și ilegal în detrimentul contribuabilului. Așa prosperă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
o criză de furie „fără motiv”. „Una din acele crize” spune el. Explorându-se cu luciditate, vede din nou contrastele, de data aceasta la nivelul consecințelor: „Aceste explozii, sau mai curând umori explozive, mă stimulează pe moment, dar apoi mă vlăguiesc. Căci n-au ieșit dintr-o vigoare reală, ci dintr-o falsă vitalitate. A nu se confunda energia cu febra” (I, 128). Oricum, așa cum spune într-un loc, preferă deopotrivă, „scandalul și decența”, având „gustul provocării și al detașării” (II
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cu adevărat înseamnă a iubi; or, să iubesc nu pot” (I, 96). Aproape că își deplânge neputința de a acționa: „O, dac-aș avea un minimum de convingeri ca să pot lupta pentru sau contra unui lucru! Eu însă mi-am vlăguit, mi-am secătuit, mi-am golit convingerile, una câte una și toate deodată” (II, 28). Atunci când se angajează, totuși, în ceva, Cioran trăiește clipe de extaz: „Deși nu cred în nici un fel de făptuire, când mă apuc de-o treabă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
unidad de los communistas (MUC). Această mișcare se transformă în partid în februarie 1987: partidul muncitorilor din Spania-Unitate comunistă (PTE-UC). El beneficiază în această epocă de ajutorul lui Ceaușescu și a liderului nord-coreean, Kim-Il-Sung. Acești ani de lupte interne au vlăguit PCE. Numeroși observatori îl consideră mort, chiar dacă o reflecție nouă asupra rolului, identității și locului comuniștilor spanioli a continuat. Au loc contacte în toate părțile cu numeroși decepționați de gestionarea socialistă. În sfîrșit, sindicatul comunist, Comisiile Muncitorești (CCOO) deși străbătute
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
În acel climat de groază și deznădejde, oricine era susceptibil de a fi lovit de tornada năucitoare și misterioasă, în timp ce victima (vezi directorul RTV din Tirana) lovită de moarte, ca în tragediile antice, nu-și putea reprima totuși o admirație vlăguită în fața atotputerniciei funeste a zeilor. Culpa generalizată, dihonia întreținută programatic între diverse clase sociale și bresle profesionale, deposedarea celor mulți de reperele credinței, de tradiții și de orice speranță ("fuseseră excluse clopotele, rugăciunile, lumânările, și împreună cu ele, mila, regretul (...)", slujeau
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
metoda dr. Mihail Zavergiu-Theodoru, de activitate a celulelor pielii prin masaj intensiv a fost aplicată de descoperitorul ei chiar pe propria persoană. Deși natura l-a înzestrat cu o constituție firavă și la 45 de ani se simțea un om vlăguit de putere, încercat de boli grave și îmbătrânit înainte de vreme, prin aplicarea metodei sale, la 82 de ani, se simțea sănătos, viguros, își lucra grădina și a trăit până la 93 de ani. A încercat în mai multe rânduri să-și
Automasajul, Hidroterapia Si Zooterapia. Terapii Alternative by VIOLETA BIRO [Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
întregii Europe de invazia mongolilor, începută în 1237, a dus la: (a) accentuarea rupturii ortodoxiei de catolicism și a Occidentului de Orientul European, (14, p. 138) precum și la (b) oprirea Rusiei din realizarea obiectivului ei de a lua locul Bizanțului vlăguit în confruntările cu occidentalii, în luptele cu arabii, turcii, bulgarii și sârbii prea nerăbdători de mărire; (c) cam tot în acele timpuri a avut loc "descălecarea", adică întemeierea statală a Munteniei de către (cumanul, de origine türk, susține N. Djuvara, în
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
școala de corecție și reeducare a infractorilor minori, n.n.). (...) S’a multiplicat în 1.000 de exemplare (subl.ns.) Apelul Comisiei Electorale Centrale a Tineretului, care apoi a fost difuzat în oraș și județ”. Deci, iată ce „cadouri” primeau oamenii vlăguiți de foamete: „apeluri” scrise și oratorii imbecile! În sprijinul afirmației noastre ne sare în ajutor (după 63 de ani!) tot tovarășul Petru Bighiu: „...s’a trimis material propagandistic în județ ca: lozinci, fluturași, etc.”. Deoarece până la alegerile parlamentare mai era
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
suferința sufletului care (împreună) vor încorseta „cotloanele creierului” străpungând... „dincolo (unde) e împărăția Tainei” (Părintele Arsenie Boca). în această stare, Patriarhul se simte încolăcit de un demon, Ornias, metamorfozat fie „ca o ființă înaripată”, fie „ca un leu de foc”, „vlăguind” ființa vulnerabilă și făcând-o să sufere. Asistăm la stări halucinatorii, torturante, la care este supus bătrânul călugăr. Naratorul reflector, de multe ori, în postură de justițiar, conchide: „Venise vremea să se predea... Dumnezeu îl părăsise. Sau el îl Sărăsise
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
omul n-au mai dat naștere la urmași. Chiar și cei ce aveau pui nu mai erau în stare să-i crească. Buruienile și ierburile se vestejiră, copacii se uscară și nu mai dădură muguri și mlădițe noi. Pășunile se vlăguiseră, izvoarele secătuiră. În țară se răspîndi foametea, astfel încît oamenii și zeii piereau de foame. Marele zeu al Soarelui orîndui un ospăț și pofti pe cei o mie de zei. Ei mîncară dar nu-și astîmpărară foamea, ei băură dar
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
îndeplinită aici decât de către un domnitor drept și ferm, înconjurat de miniștri luminați, hotărâți. Dar unde să găsești astfel de oameni? Cerul nu e darnic în această privință. Cei mai înflăcărați dintre competitorii la tron își simt neputința; ei declară vlăguite casele domnitoare ale țării. Dacă cer un domn străin, aceasta înseamnă un strigăt de suferință și de îndoială, căci nu cred în niciunul dintre ei. Nimeni n-a reușit în epoca modernă să domine elementul românesc și să se servească
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
din America Latină, s-au prăbușit sub greutatea colapsului economic, diplomatic și chiar militar (în Argentina). Pe măsură ce se apropia ultimul deceniu al secolului, ultimul și cel mai important rival totalitar al democrației, leninismul întrupat de comunismul sovietic, s-a prăbușit brusc, vlăguit în mod ireparabil de declinul intern și presiunile externe. Avea democrația o bază sigură în acel moment în toată lumea? În spiritul declarației optimiste a președintelui american Woodrow Wilson din 1919 (în mod cu totul eronat, după cum a dovedit-o istoria
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
din ritualul posesiunii, alegoria actului sexual ascunde asemenea întunericului nopții și rușinoasa pățanie a diavolului din povestirea Calul dracului, al cărei comic reiese din discrepanța dintre aparența de fragilitate și epuizare a bătrânei cerșetoare și nebănuita ei "virilitate" care-l vlăguiește pe Prichindel. Sub învelișul incontestabil de onorabil al fantasticului de tip folcloric, textul caragialian dezvăluie o surprinzătoare scenă erotică 82, perfect camuflată prin metafora călătoriei nocturne, echivalenta mult mai subtilă a acrobațiilor din idila lui Stamate. Fragmentul următor este elocvent
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]