304 matches
-
limite, ca să se apropie mai tare, și mai tare de noi, spectatorii. Ca să ne alimentăm iluziile, memoria afectivă, ca să ne sprijinim teoriile, ca să cultivăm amintirile care-i conțin, care duc povestea mai departe și care nu lasă seducția să se vlăguiască. Brook, Kantor, Grotowski, Strehler, Ciulei, Vlad Mugur, de pildă, își aduc nu doar pe scenă omagiul față de actor. Texte, cărți, eseuri scrise de regizori importanți, confesiunile lor cred că ne aduc acolo, în preajma misterului. A unui fel de laborator unde
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
să mă concentrez la nimic. Dacă vorbeam mai mult de o oră, capul începea să-mi zvâcnească. Și acum sunt la fel. Pe la jumătatea lunii aprilie le-am dat o declarație polițiștilor. În total a durat cam cinci ore. Eram vlăguit. În august, după un concediu de o săptămână, am simțit că ceva se schimbase. Mă urcam în metrou fără nici o problemă, nu mai aveam acele dureri de cap insuportabile. Poate că săptămâna aceea de odihnă a tăiat firul tensiunii. Primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
unei pene de curent sau a unei defecțiuni. Pe linia Chiyoda se circula normal, cu ceva întârzieri. Dar, la scurt timp, m-am urcat în metrou. Cu puțin înainte de a coborî la stația Nogizaka mă simțeam cam rău. «Sunt cam vlăguit astăzi!» După ce am coborât, aveam palpitații. Mi-a fost destul de greu să urc scările. Pentru că sunt ocupat la muncă și sufăr de insomnie cronică, nu prea am grijă de sănătate. De aceea m-am gândit că era din cauza asta. Vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
spitalul Nisseki din Hiro-o. În taxi toți se întrebau: «Simțiți un miros dulceag?». Se pare că hainele erau impregnate din plin cu gaz. În afară de faptul că respiram greu, nu prea îmi mai simțeam trupul. Nu puteam ține ochii deschiși. Eram vlăguit și aveam stări de somnolență. Credeam că o să mor. Nu mă mișcam, nu aveam forță. Cu toate astea, nu îmi era deloc teamă. Mă sufocam, dar nu mă durea nimic. «A, se poate să mor. Ce mă fac?» Cam astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și, deși, bărbatul a apăsat butonul, și-a continuat drumul. Da, cu toate acestea trenul a continuat să meargă ca și cum nimic nu se întâmplase. A început să-mi amorțească trupul. De la brâu în jos eram înțepenit. «Asta este straniu.» Eram vlăguit. În sfârșit, metroul a ajuns la Tsukiji, cumva am reușit să mă ridic și am coborât. Atunci am simțit că nu mi-era bine și că mă aflam în pericol. Am coborât ținând strâns geanta. Am început să merg înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
rămas acolo o noapte sau două. Cel mai grav a fost că lichidul era impregnat în talpa pantofilor mei. După externare, vedeam încă un pic întunecat, dar nu aveam alte simptome. După vacanță, m-am dus la firmă, însă eram vlăguit și mi se părea întuneric întuneric. Nu puteam conduce mașina. Problema asta a mai durat două săptămâni. De-abia după o săptămână au început să apară simptomele. Nu puteam dormi noaptea. Chiar dacă voiam să dorm, mi se deschideau imediat ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
O făcea cu multă căldură și pentru fiul ei, prea preocupat de moștenirea ce avea să-i rămână de la părinții, pe care nu a știut să-i respecte și să-i prețuiască. S-a stins Într-un final, iar trupul vlăguit de boală, de nemișcare prelungită, era ca al unui copil. Toate persecuțiile la care fusese supusă, nu lăsaseră nici o urmă. Doar rănile de pe spate, aminteau de asta. O priveam printre lacrimi, pe femeia caremi povestea cu o jale de nedescris
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
buchisitul jurnalelor. În seara aceea, s-a așezat lângă sobă „să iasă frigul din genunchi” - cum spunea el - dar pe nesimțite l-a apucat somnul. Costăchele - l-a mișcat încet Măriuca - hai să te culci în pat, că ești tare vlăguit. După atâta alergătură prin zloată... Ai dreptate, Măriucă. Da’ cine să alerge, fata tatii - a alintat-o el - dacă nu primarele? Dacă n-ar fi Petrache să mă ajute, nu știu în cine aș mai putea avea nădejde... Uite, am
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
rază de soare - curioasă - își făcuse loc. A pornit apoi ca o furnică să pună toate treburile la rostul și locul lor. Din când în când, trecea în fugă pe la ușa camerei. Asculta cu respirația oprită... „Doarme încă. Tare-i vlăguit, săracul” - se consola cu gândul - deși tare ar fi vrut să intre să-l alinte cu vorbe și cu gesturi tandre... .În crucea zilei, Măriuca și-a luat inima în dinți și, cu multă atenție - să nu facă zgomot - a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
oprită să-și tragă sufletul. Ne privea cu o curiozitate cuminte. Bătrânul - îndreptându-se din șale - o răspuns la fel, adăugând: „Uite bre, ne vin ajutoare! Până diseară dăm gata bucata. Bine ați venit, oameni buni!” „Da’ de unde veniți așa vlăguiți? Îți fi din cei care o tot mărs în gios când o fost seceta ceea mare și amu’ se întorc acasă... Că slugă prin străini nu-i bine.” - o grăit bătrâna, privindu-ne blajin. „Apoi matale ai cam ghicit, mamaie
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Seară de seară își lustruiau cizmele. Soseau în unități mici și plecau din sat tot în unități mici. Când s-au dus înapoi către vest, se abăteau pe la noi răzlețiți, uneori numai câte unul. Aveau cămașa descheiată la gât, erau vlăguiți și înfricoșați. Mai târziu, pe șoseaua națională au apărut rușii, venind dinspre est. Au aprins un foc de tabără în piața din mijlocul satului. După nouă luni, câteva fete au adus pe lume copii din flori. Rușii aveau acordeoane la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
renunțau să vină, decât să vadă cum le apuc pe femeile lor de șolduri. Căci auzi tu, pe vremea aceea dansul avea de-a face cu privirile și cu șoldurile, cu luatul în brațe și cu strânsoarea. Pe urmă erai vlăguit, nu din pricina dansului, ci fiindcă ai dansat cu femeia asta ori cu cealaltă și fiecare dans din seara aceea purta numele câte unei femei. Când le întâlneai din nou, după mai multe săptămâni, îți aminteai dacă șoldurile fuseseră suple și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și culoare și-n grupurile sanitare. Spălai la closete, păi, dacă nu ți-a plăcut cartea, dacă te-a mâncat în fund să te-ncurci cu idiotu’ de Ticuță... N-avea decât să se încurajeze de una singură. I se vlăguise tot curajul pe care i se păruse că i-l dădea Velicu. Cât de rău i-ar fi picat, nu s-ar fi rușinat și nu s-ar fi dat înapoi. Trebuia să-și câștige curajul cumva, chiar dacă nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu care cumva să-l sperie și să plece. El venise, desigur, ca să continue ce începuseră în noaptea aceea, și poate că gândul ei ascuns îl chemase, ca să-i împrospăteze acel curaj al vieții care, de o vreme, i se vlăguise... Timp de o săptămână, el n-a mai plecat de la ea. N-au ieșit deloc din casă în săptămâna aia de miere. Mirela i-a pus fotoliul-pat lui Mugurel în bucătărie și-l trimitea doar pe el după mâncare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
rău, dar nici atât de ușoare ca să nu le simtă. Parcă ar fi luat-o în serios... Ba mai curând, făcea pe seriosul. Aștepta să-i treacă. Păi, să-și facă numărul, nebuneala asta de doi lei, Mirelo, să i se vlăguiască furia și să alunece în îngăduință și dragoste... Acum ai fi văzut-o răsucindu-se. Păi, dragostea lor care înfruntase și răzbise prin atâtea piedici și încercări. Știa, doar, nemernicul cu cine are de-a face, Mirelo, o cunoștea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să mă dezamăgești?... Păi fiindcă vezi ce ruină, ce epavă... ai în fața ta... Deabia mă pot mișca din scaunul acesta de infirm... Azi m-ai prins într-o formă puțin mai bună, dar sunt zile în care îmi simt corpul vlăguit de tot și n-am nici atâta energie încât să mă ridic și să fac câțiva pași prin casă... Eu nici n-aș fi vrut să mă vezi, dar dacă tu ai dorit atât de mult să vii încoace, a
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
frate pianist care o curta la rândul lui pe fata cu părul negru legat în coadă, un frate care nu fusese chemat sub arme pentru că armata roșie avea și ea nevoie de puțină muzică (nu numai cormoranii) și niște conțopiști vlăguiți de atâtea retrageri din fața nemților și de atâtea pierderi de vieți omenești le-au trimis o misivă oficială, ei și fratelui pianist, anunțându-i că el a murit și ea a plâns, a plâns, a plâns până s-a măritat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mine. Carmen lucra cu repeziciune. Cu scândurile la îndemână, Petre se sprijini, se răsuci pe o parte, își trase un picior, apoi celălalt și se rostogoli întins pe podea. Unde nimerise? În budana cu țuică din beci a babei. Era vlăguit. Carmen începu să-i maseze ușor picioarele, mâinile, mușchii, să-l dezmorțească. Cu ajutorul ei urcă în camera de sus. Du-te, încuie ușa și poarta. Nu voia să-l audă văicărându-se. Dar mâinile și picioarele nu le mai simțea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
votul cu cartela, încercări de intimidare ș.a. Nu a mai mers ! Am fost, mai mult ca niciodată, în opoziție cu Opoziția pentru a duce la capăt o muncă de luni și luni de zile. Coaliția era în formă maximă, Opoziția, vlăguită de scandalurile din interior, de gafele monumentale gen “suspendarea Președintelui”. Am reușit să finalizăm un vot final important, ca o excepție a acestei sesiuni. Și când mă gândesc că aceasta ar trebui să constituie normalitatea ! A fost o excepție care
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
lor, Lebedev cobora în fugă, de câteva ori pe zi, scările terasei, ieșea în stradă și de acolo își admira proprietatea, mărind de fiecare dată suma pe care avea de gând s-o pretindă de la viitorul chiriaș. Prințului, care era vlăguit, zdrobit, care tânjea, casa îi plăcu foarte mult. De altfel, în ziua mutării la Pavlovsk, adică a treia zi după criză, prințul avea înfățișarea unui om aproape sănătos, deși lăuntric încă nu se simțea înzdrăvenit. Se bucura de toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
În 1992, pe care o redam integral: ,,De ce iubirea nu Îmi cântă-n ochi? Și eu ca talazul mă zbat să cunosc Timpul uitat al cuvântului nocturn. Să nu citesc pe chipul fad al lunii Șoaptele aiurite ale durerii. Mă vlăgui Fără sa masor rimă Cuvântului chinuit de mușcătură condeiului. Că muzica ruptă din fructul oprit Al durerii. Să regăsesc calvarul În chipul pădurii În flăcări, că noaptea de vară Și păsările să creadă În strigatul reunit Din adâncul Omului de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pe gură. Apoi se uită la ceas. — Sfinte Dumnezeule! Au trecut deja zece minute. De ce nu trece timpul la fel de repede și cînd sîntem cu clienții? — Probabil că pun ceva În ceasuri, zise Helen. Magneți. Cred c-așa fac. Cum ne vlăguiesc ei pe noi - ne sug tot timpul ca niște purici mari și grași. Pe bune, dacă mi-ar fi spus cineva, cînd aveam șaisprezece ani, c-o să ajung să lucrez Într-un asemenea loc - ei bine, nu știu ce-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o grămadă de saci de nisip puși sub o fereastră astupată cu scînduri. Sacii stătuseră În soare și miroseau destul de plăcut a iută pe cale de a se usca. Unii se rupseseră și lăsau să se vadă pămîntul străveziu cu rămășițe vlăguite de flori și iarbă. Julia trase o tulpină frîntă. — Natura care triumfă asupra războiului, zise ea, cu o voce radiofonică, pentru că despre asemenea lucruri scriau oamenii de la posturile de radio - despre o nouă varietate de floare sălbatică pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cînd În cînd Își lipea gura de fruntea ei. Camera Începuse să se Încălzească. Durerea de stomac și spate cedă, pînă cînd o simți ca pe una obișnuită, pe care o avea În fiecare lună la fiecare ciclu. Dar era vlăguită. În tot acest timp, Reggie stătea și se Întindea. Se uită la bar și-i zise că are chef să bea ceva. Se duse și alese o sticlă, strîmbîndu-se apoi. — Apă colorată! Mai Încercă una. Toate erau la fel. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dormitorul lor, cel mai mic din toată casa, dormeau în paturi suprapuse, ea în patul mare, de sus, iar el, în patul îngust, la picioarele ei, care dimineața era îndesat sub patul ei, pentru a putea traversa camera minusculă. Stau vlăguită în fața obloanelor pline de secrete, camera aceasta îmi stârnește întotdeauna o stare difuză de depresie, o durere ascuțită în gât, iar acum dinăuntrul ei se aude pe neașteptate un geamăt, deschid gura stupefiată, nu se poate, nimeni nu locuiește aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]