374 matches
-
teren fertil modernismului extrem din mai multe motive. Regimul revoluționar și cel colonial dispun fiecare de un neobișnuit grad de putere. Statul revoluționar Înfrânge regimul precedent deseori partizanii Îi Încredințează misiunea de a reface societatea după chipul său, iar capacitatea vlăguitei societăți civile de a opune o rezistență activă este limitată. Așteptările milenariste, asociate Îndeobște cu mișcările revoluționare, nu fac decât să dea un nou impuls ambițiilor extrem-moderniste. Regimurile coloniale, În special cele târzii, au constituit deseori locul de punere În
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Bardenhewer, op. cit., V, pp. 121-122. Capitolul XXI Exegeți greci minori din secolele al cincilea și al șaselea După perioada de mare înflorire din vremea școlii antiohiene și a comentariilor lui Chiril, exegeza creștină tinde să se închidă în sine și, vlăguită parcă, să se întoarcă la autorii din trecut și să reia tezele lor. Această vlăguire era deja oarecum perceptibilă la Teodoret din Cyr a cărui producție enormă nu se caracteriza și printr-o bogăție de idei pe măsură, ci prin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
roman preocupat să sondeze o psihologie tarată ereditar de porniri criminale. Personajul principal, Puiu Faranga, fiu de boier, urmărește fascinat o țărancă la horă, jucând ciuleandra. Dansul popular îi apare ca o expresie a vitalității, absentă din sângele spiței lui vlăguite. Fata, Mădălina, e luată de la părinți și trimisă în străinătate, într-un pension, ajungând o domnișoară desăvârșită, cu care eroul se căsătorește. Iubirea lui ia însă o formă posesivă absolută, generând accese de gelozie feroce. Într-un astfel de moment
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
pp. 121-122. CAPITOLUL XXI Exegeți greci minori din secolele al V-lea și al VI-lea După perioada de mare înflorire din vremea școlii antiohiene și a comentariilor lui Chiril, exegeza creștină tinde să se închidă în sine și, parcă vlăguită, să se întoarcă la autorii din trecut și să reia tezele lor. Această vlăguire era deja oarecum perceptibilă la Teodoret al Cyrului, a cărui producție enormă nu se caracteriza și printr-o bogăție de idei, ci prin repetarea acestora la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
viața; rechinii sînt dușmanii, iar sapele astea - prietenii tăi; dar, prins între rechini și sape, te afli la mare ananghie, sărmanul meu băiat. Curaj, însă, Queequeg! Te așteaptă o masă bună. Căci, în vreme ce, cu buzele învinețite și cu ochii injectați, vlăguitul sălbatic se cățăra pe lanțuri și poposea în sfîrșit pe punte, ud leoarcă și dîrdîind fără voia lui, intendentul se apropie de el și-i oferi, cu o privire binevoitoare și consolatoare - ce anume? Un coniac fierbinte? Nu! Ci - o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
părea să fi suferit vreo vătămare serioasă ori fatală. Ca și Fedallah în ajun, Ahab încercase să se agațe cu disperare de jumătatea sfărîmată a ambarcațiunii sale, care părea să se țină destul de bine pe apă; și arăta mai puțin vlăguit decît în ajun. Dar, cînd fu ajutat să se urce pe puntea corabiei, ochii tuturor se întoarseră către el, căci, în loc să se țină singur pe picioare, continua să se reazeme de umărul lui Starbuck - primul care sărise în ajutorul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
că nu concepe pe noul director - ca activist de partid - ca omul care trebuie să-l strivească pe Zmeu cu hotărârea și calmul date de Încrederea În forțele clasei muncitoare. (Ă). Dar toate acestea sunt relatate mai mult din afară, vlăguite parcă de pulsația vieții. Și În centrul lipsurilor stau tocmai rămășițele mic burgheze, această șovăială care-l Împiedică pe autor să trăiască - zbuciumul din sufletul lui Pavel Ilie (Ă). Frazele lui Pavel Ilie (Ă) suferă tocmai de această neînțelegere din partea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
reținuseră camera pentru vara următoare. Era a treia vară cînd locuiau acolo. Maleski suferea de o insuficiență hepatică care Îl obliga să se menajeze și să respecte un regim sever. La patruzeci și doi de ani, era deja un om vlăguit, cu zîmbetul trist, dar — după informațiile primite telefonic de la Grenoble — de o mare valoare profesională și deosebit de conștiincios. El și soția lui Înțeleseseră din primul an că domnișoara Lange nu dorea să Întrețină relații strînse cu chiriașii. Intraseră doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
că o invidia uneori. Acum sclipirea din ochii săi se stinsese, vigoarea îi pierise și chipul său căpătase o paloare de om bolnav. — Eu voiam să rămân în Spania și să învăț tot felul de lucruri, zise Nishi cu glas vlăguit întorcându-se către lumânare. Și mai credeam că lumea e cu adevărat largă. Nici n-am visat vreodată că mă voi întoarce acasă așa. Ascultându-l, samuraiul revăzu deodată limpede clipa plecării din Tsukinoura. Dintr-o dată parâmele au început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
folosească de Velasco, Velasco încercase și el să înșele domeniul, în vreme ce iezuiții duceau cu franciscanii o luptă rușinoasă. În mijlocul acestor dezamăgiri și bătălii, ei doi își văzuseră mai departe de lunga lor călătorie. — Oare seniorul Ishida... murmură unchiul cu glas vlăguit, s-a lepădat și el de familia noastră? Odinioară unchiul său n-ar fi vorbit cu o voce atât de firavă. Acum se uita întruna în gol înspre flăcările din vatră care pâlpâiau sleite ca niște gâze în prag de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mâncare... O bună bucată de vreme n-am băut alcool și n-am fumat. Starea aceea de moleșeală a mai durat cam o lună. După atac am avut concediu o săptămână, apoi m-am întors la muncă, însă mă simțeam vlăguit și aveam în continuare probleme cu respirația. Nu mă puteam concentra asupra muncii. Pentru că mă ocupam de vânzări, aveam mult de vorbit. Când vorbeam trebuia să trag adânc aer în piept. Îmi era foarte greu să urc scările. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
senil. Cu timpul, poate o să-mi revin, însă n-o să fie ca înainte. N-o să fie o recuperare completă. Asta știu. Cel mai greu îmi este din cauză că nu știu unde se opresc aceste simptome. În perioada de tranziție dintre anotimpuri mă simt vlăguit și nu sunt sigur dacă e din pricina unei răceli sau nu. Nici cei de la spital nu mă pot lămuri. Dacă vă spun că organismul meu este ca al unui om cu zece ani mai învîrstă decât mine, cred că vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Temnicerul își ținu promisiunea. Îl scoase pe Zlota din ocnă în butoiul în care se deșerta murdăria din hârdaiele din celule. Drumul pe jos până în târgul de baștină dură aproape un an. Lihnit de foame, obosit și înfrigurat, cu trupul vlăguit și rana piciorului infectată, se furișa prin târguri, hărțuit de hăitași. învățase în ocnă semnele secrete pe care vagabonzii și cerșetorii le fac cu cioburi de cărămidă pe porțile curților și acum se slujea de acest cod. O cruce însemna
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Temnicerul își ținu promisiunea. Îl scoase pe Zlota din ocnă în butoiul în care se deșerta murdăria din hârdaiele din celule. Drumul pe jos până în târgul de baștină dură aproape un an. Lihnit de foame, obosit și înfrigurat, cu trupul vlăguit și rana piciorului infectată, se furișa prin târguri, hărțuit de hăitași. învățase în ocnă semnele secrete pe care vagabonzii și cerșetorii le fac cu cioburi de cărămidă pe porțile curților și acum se slujea de acest cod. O cruce însemna
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nu era în stare de o asemenea acuzație. De-abia a tresărit când i-au înfipt acul. Și când am luat-o s-o pun la loc în cușcă, n-a opus nici o rezistență; doar a scos un mieunat slab, vlăguit și s-a lăsat băgată înăuntru. Pe drum spre casă am luat niște cârnați și o cutie de smântână de la LoPrice, iar când am ajuns acasă am făcut un mic culcuș din perne și pături în bucătărie pentru ca Portia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
camere, fără nici un hol sau culoar de trecere, o locuință pentru studenți plină de cărți pe care eu nu le pot citi. Oamenii de aici, printre care mă număr și eu, nici buni nici răi, cu toții în aceeași măsură de vlăguiți, sunt ca niște lilieci bolnavi sau maimuțe năpârlite, purtând evazați de modă hippie și tricouri obosite cu trei nasturi la gât. Nu se mai poate face nimic pentru acești pământeni anonimi. Înțelegi, în ultimele câteva zile (și sunt cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
arest. ― Și? ― Din cauza fricii, rămăsesem cu biciușca „la picior”, ca și cum aș fi ținut pușca. Norocul meu că n-a durat prea multă vreme până a apărut ofițerul de serviciu... Că altfel cădeam din picioare de ud ce eram, flămând și vlăguit peste poate. ― Ei? Cine era ofițer de serviciu și cum ai fost primit? ― Când l-am văzut în fața mea, era cât pe ce să leșin... ― De ce? ― Fiindcă era tocmai comandantul nostru de acum. Domnul locotenent colonel! Știam că este un
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Bună vremea, boierule, și iartă îndrăzneala de a ți bate în poartă așa tam-nisam. Ești bine venită. Intră și urcă colo pe cerdac. Te-oi ospăta cu cevașilea și îi bea o ulcică cu apă rece. Bună vorbă, conașule. Sunt vlăguită și flămândă de atâta cale bătută astăzi. Am tot vrut să te întâlnesc pe calea spre... Abia atunci mi-am dat seama cam de ce mă caută țiganca... Așa-i că îmi aduci vorbă de la?... Apoi am trecut mai în urmă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și apoi spre sfânta biserică. Tu rămâi și pătrunde-te de duhul liniștii și al frumuseții de aici. Când sufletul va spune deajuns, o pornești încet spre chilie. Am să-ți las ceva pentru cină și dacă te-i simți vlăguit poți să te culci. Ne-om vedea mâine dimineață... Bun cuvânt? Mai bun nici că se poate. Bătrânul a plecat grăbit, iar vorba mea l-a ajuns pe când se afla deja pe cărarea ce duce către poiană. Mergea ca de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
nu așa se întâmpla întotdeauna? — Claire, a zis Lulu venind sfioasă lângă mine. Îmbrăcată într-o rochie scurtă și strâmtă din piele neagră și având pe cap un coif asortat de distribuitor de ziare, Lulu arăta ca o Britney Spears vlăguită. — Nu crezi că petrecerea asta e absolut genială? Lulu nu făcea niciodată conversație. știam că încerca să mă facă să înghit un hap. — E ceva, am murmurat eu. Dacă prin genială Lulu voia să spună că era totalmente și cumplit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
că avea la telefon o femeie nebună, care spunea că era doamna Wilt, și întreba ce-ar trebui să facă. — îți spun că eu sunt doamna Wilt! Eva Wilt! țipă ea, dar legătura se întrerupsese. Eva lăsă telefonul din mână, vlăguită. Henry la secția de poliție... Henry o omorâse... O, Doamne! întreg universul o luase razna. Și ea stătea în pielea goală într-o casă parohială, la... Eva habar n-avea unde era. Formă 999. — Serviciul de Urgențe. La ce departament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
obsedată de mallurile americane. Cum să descriu centrele comerciale din State? Păi, pentru început nu se pot compara cu ale noastre. În Irlanda centrele comerciale sunt mereu pline. Sunt mereu oameni care fumează, în ciuda semnelor cu „Fumatul interzis“. Tinere mame vlăguite te lovesc mereu în călcâie cu cărucioarele lor, și adolescenți în trening se uită amenințător la tine. În mallurile din Irlanda, oamenii par să piardă pur și simplu timpul. În State nu e așa. Prudential Centre e atât de curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
probabil ar fi explodat, se apropia periculos de liniuța celor cincizeci de grade, iar coroanele palmierilor stăteau atât de neclintite, încât puteai crede că nu sunt reale, ci doar pictate pe cer. Cu gura deschisă, cu fețele acoperite de sudoare, vlăguiți și rupți ca niște păpuși fără viață, oamenii sforăiau, răpuși de arșiță, incapabili până și să sperie muștele ce ajungeau să li se așeze pe limbă, în căutarea unui strop de umezeală. Cineva visă scurt cu glas tare, aproape un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
putea să trezești doar afecțiune sau repulsie! Cum să te iubesc, cum să te urăsc? Și Însuși Dumnezeu ce va face cu tine? Te va Înălța În paradisul victimelor, te va surghiuni În iadul călăilor? Se Întoarse ca să se așeze, vlăguit, cu fața În mâini. Am rămas tot timpul la fel de tăcut, mă străduiam chiar să-mi ascund zgomotul respirației. Djamaledin se ridică din nou. Glasul lui mi se păru mai senin, iar judecata mai limpede. — Frazele pe care le-am citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Și-a ațintit privirile asupra noastră câteva secunde, apoi s-a întors iar la acel punct. Privindu-i ochii, îți dădeai seama imediat că nu mai avea mult de trăit. Cu greu mai distingeai urme de viață în acel trup vlăguit. Arăta ca o casă dărăpănată, golită complet, care nu mai aștepta decât să fie demolată. În jurul gurii, barba neîngrijită crescuse asemenea buruienilor. A, deci barba mai creștea chiar dacă viața era pe cale să se stingă, gândii eu. Midori l-a salutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]