264 matches
-
nici nu bănuiau povestea cu inelul, dar Puicuța, care băuse cam multe pahare de whisky, continua să se agate de sentimentul nobil care se născuse În sufletul ei atunci cînd se aștepta mai puțin, i se umplură ochii de lacrimi. Vlăjganul dădu s-o Îmbrățișeze, dar ea Îi alunecă pe sub braț. — Scîrbosule! Scîrbosule! Puicuța știa toată povestea cu inelul. Nu faceți atîta gălăgie... Vă rog, domnișoară... Uf! De ce s-a băgat! Puicuța dădu dușcă paharul și se porni să strige, denunțîndu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Scîrbosule! Puicuța știa toată povestea cu inelul. Nu faceți atîta gălăgie... Vă rog, domnișoară... Uf! De ce s-a băgat! Puicuța dădu dușcă paharul și se porni să strige, denunțîndu-l față de toată lumea: seara asta era ultima cînd o mai vedeau cu Vlăjganul!... N-o s-o mai vadă niciodată cu el!... Totul avea o limită!... Delfinița tocmai terminase liceul la Santa Ursula!... Nici o fată nu era mai frumoasă și mai bună ca ea!... Era verișoara ei, pe deasupra!... și scîrbosul ăsta!... Scîrbosul ăsta află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai puțin!... I-a luat invitații pentru toate filmele! la mîna de pe mine! Nu mă atinge, scîrbosule!... Dumneata știi al cui e inelul ăsta?! Nu știi? Nu știi? Nu ghicești? Nerușinatule! Hoțule! — Eu nu i-am furat decît inima, interveni Vlăjganul, Încercînd să scape cu o glumă, făcîndu-le să rîdă pe celelalte, dar celelalte căzuseră puțin pe gînduri, deși orchestra cînta, glasul Puicuței se auzea În tot barul. — Hoțule! CÎnd o s-o părăsești pe Delfinița? Spune-mi cînd! Spune-mi, hoțule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cînd! Spune-mi, hoțule ce ești!... — Domnișoară... — Nu-mi spune mie, spune-i lui. Lui, care e un hoț! Un nerușinat! Cum se Îmbată, Îi vine chef să mă jignească. Puicuța izbucni În plîns, fiindcă Îl iubea la nebunie pe Vlăjgan. „E nebună de legat“, se gîndea Santiago, care urmărise scena zîmbitor, văzînd că deodată Puicuța Își ascundea fața plîngînd În brațul Vlăjganului, ba chiar se ridica din cînd În cînd pe vîrful picioarelor ca să-l umple de sărutări pe ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se Îmbată, Îi vine chef să mă jignească. Puicuța izbucni În plîns, fiindcă Îl iubea la nebunie pe Vlăjgan. „E nebună de legat“, se gîndea Santiago, care urmărise scena zîmbitor, văzînd că deodată Puicuța Își ascundea fața plîngînd În brațul Vlăjganului, ba chiar se ridica din cînd În cînd pe vîrful picioarelor ca să-l umple de sărutări pe ochii Învinețiți, pe sprîncenele cu arcada spartă, pe buzele zdrelite, „scîrbosule!, scîrbosule!“, striga ghemuindu-se la pieptul lui. — Un rînd de whisky la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se ridica din cînd În cînd pe vîrful picioarelor ca să-l umple de sărutări pe ochii Învinețiți, pe sprîncenele cu arcada spartă, pe buzele zdrelite, „scîrbosule!, scîrbosule!“, striga ghemuindu-se la pieptul lui. — Un rînd de whisky la toată lumea, comandă Vlăjganul, scoțînd o grămadă de hîrtii și Întinzîndu-le Înfășurate pe degetul cu inelul. Înainte ca barmanul să apuce să-l tutuiască Întrebîndu-l cine plătește. Lester simți o mînă pe umăr și se scutură ca să o dea jos și să fie lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nou se prăbuși ca să intre iar În grădina unde Delfina Îl primea zicîndu-i nu I Iove you, zicîndu-i doar Îmi placi, iar el, „imbecil stupid!“, el Îi spunea I Iove you, observînd că era ciudată, neliniștită și În clipa aceea Vlăjganul apăruse dintr-un colț al grădinii, zîmbitor, Încrezător, apoi ca un laș se dădea Înapoi explîcÎndu-i În engleză, ferindu-se, bătînd În retragere, mi-a căzut medalionul În iarbă, dar de fapt se aplecase ca să ia un ciomag și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cărîndu-i la lovituri și scrîșnind din dinți de furie reuși să se ridice complet, la fel ca În grădină cînd simți că era ostenit și trebuia să plece și se ridică țeapăn și continuă să se uite cîteva clipe la Vlăjgan, așa cum era trîntit la pămînt, acolo, Înaintea lui, cu fața făcută zob. CÎteva minute mai tîrziu, Lester dormea ca un prunc pe eanapeaua-pat a camionetei Mereury, parcată În fața barului Freddy Solo’s. Ceva mai Încolo, În Volvo, Santiago și Bobby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
așteptau să treacă timpul, picotind și ei de somn, dar silindu-se să-și țină capul sus și Încercînd să găsească subiecte de conversație care să nu le dea voie să adoarmă. Cam pe la cinci dimineața, Îl văzură ieșind pe Vlăjgan clătinîndu-se și făcînd tot felul de manevre ca s-o sprijine pe Puicuța Portal, ținînd-o să nu cadă pe brînci. PÎnă la urmă s-au urcat Într-un taxi și au dispărut. Santiago profită de ocazie ca să-i explice lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prieteni să-l vadă pe tatăl lui și Îi spuneau: — Și azi după-amiază se vorbea de tine la prăvălia negustorului de fierărie, ziceau că nu-s doi fierari ca tine În toată provincia Liège. — SÎnt destui, răspundea bunicul, e Adam vlăjganul, e cel de la Remicourt, mai e Albert... — Totuși, cînd Cockerill a avut nevoie de fundurile de cazane de aramă pentru Canada!... Dar bielele! Tot la tine vin oamenii pentru ele! Un om de afaceri venise să comande niște biele: — Știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și al valorilor incontestabile ale Maicii Noastre Sfînta Biserică, Îi poruncisem soră-mii să se Întoarcă acasă taman cînd izbutise să evadeze de la Închisoare! Parcă mă văd, un mucos În stare de șoc, năpustindu-mă asupra soră-mii și a vlăjganului care o tîra În păcat. Eram precum un etnolog care debarcă pe teren și care se vede pe dată silit să renunțe la majoritatea lucrurilor știute, pe care le credea noțiuni complete și satisfăcătoare. Se feriseră să mă Învețe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și i-a plăcut. Îmbufnată, Marcia închide cu un pocnet scurt fereastra din plăcuțe de mică și trage țâfnoasă de perdelele încrucișate, pentru a le lăsa în jos. Scaunul purtat se pune primul în mișcare, cărat pe umerii celor opt vlăjgani. Îl precedă un singur lictor. Merge țan țoș înainte, ținând fasciile în mâna stângă, sprijinite tot de umărul stâng. Mulțimea se îndepărtează temătoare, căci vergile sunt tăiate din mesteacăn. Acest arbore galic este uimitor de alb și de fin. Mlădios
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
luleaua în gură sunt greu de înțeles. Doamna pronunță des cuvântul „uremie”. Eu deduc că bietul Staicu a avut mult de suferit de uremie, până îmi dau seama că e vorba de Irimie. Sosește și progenitura sa. E un student vlăjgan, dezvoltat excepțional. Mama e foarte mândră de realizările sale sportive. Îi admirăm genunchii zdreliți, cum și nasul ce poartă urmele unei recente victorii. În lipsă de bizoni și piei roșii, instinctul atavic își găsește acum plasament în loviturile cu picioarele
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
această incredibile scenă, s-a pomenit, nu știe de ce, izbucnind într-un râs nestăvilit, după care a solicitat zgomotos să i se aducă o cafea și un coniac. Până când s-a „trezit” din nou, de astă dată imobilizat de doi vlăjgani. Oricât am insistat, nu a putut să-mi explice și să-și explice acea ieșire absurdă și necontrolată. Pe cel din fața mea nu-l puteam întreba ce anume a produs acel teribil zgomot care l-a trezit, fiindcă m-aș
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
uit cum își privea femeia aceea, mută de disperare și de groază, bucata de braț care rămăsese între șine. Era uluită înainte de a începe să urle. După ce-au luat-o de-acolo, a apărut un nebun pe care niște vlăjgani, care-l urmăreau, l-au înhățat. Privindu-l, m-am gândit că porcăria de soartă care ne joacă atâtea feste întrece uneori măsura. Ca să mă încălzesc puțin sau ca să uit de ploaie, de femeia mutilată și de nebunul dus cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de la Comitetul de Apărare din Sleepy Lagoon trimiseseră scrisori anonime în care îl învinovățeau pe un alb de moartea lui José Diaz, dar nimeni nu le dăduse crezare. Benavides îl trase la adăpost. Mal îl prinse pe Dudley de braț. Vlăjganul irlandez îl împinse la o parte și își coborî vocea la o tonalitate de bariton: — Ți-a plăcut cum și-au bătut joc de justiție cei de la Sleepy Lagoon, Mondo? Te-ai bucurat de favorurile lui Claire De Haven, capitalista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
scuipă în față. Green țipă: — Nu! Boxerul îl prinse în brațe pe culturist și îl reținu. Green își aprinse altă țigară de la cea dinainte. Danny își trase sufletul. — Spuneți-mi și mie despre ce e vorba. Green le făcu semn vlăjganilor să treacă în fundul cabinei, trase un fum din țigară și o stinse. Unde ai fost alaltăieri noapte, între 2 și 7 dimineața? — Eram acasă, în pat. Dormeam. — Singur, detective? — Da. — Detective, între orele acelea sergentul Gene Niles a fost împușcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cadență mai rapidă decât prevăzuse el. Peste vreo zece minute, doctorul Eggert sosi cu trusa lui și începu să-l examineze. În clipa aceea, se auziră pași pe coridor, iar peste alte câteva clipe Kent intră pe ușă, împreună cu doi vlăjgani, asistenți la secția de chimie. Doctorul Eggert privi peste umăr și, recunoscându-l pe Kent, îl salută jovial: - Hello, Greg! Apoi își îndrepta întreaga atenție asupra lu Grosvenor. - Ei bine, amice, spuse el în cele din urmă, se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de sine. Era palid, dar calm, deși cu nervii încordați. - Povestea asta o să te coste scump! mârâi el printre dinți. Când oamenii vor afla prin ce mijloace încerci să-ți impui ideile... Se opri și le făcu semn celor doi vlăjgani. - Hai să plecăm, nu mai avem ce cauta aici, deocamdată! La vreo opt minute după plecarea lor, sosi Fander. Grosvenor trebui să-i explice, cu răbdare, că nu mai era bolnav. Și mai greu îi veni să-l convingă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
opusă a biroului, Mini fugi pe divan. Atunci Rim începu să răsfoiască niște dicționare medicale voluminoase, lingând cu degetul fiecare pagină întoarsă. . . . Tot în cutia mare de lemn de trandafir era și o fotografie a lui Rim ca logodnic. Un vlăjgan blond și nesărat, care nu știa ce să facă cu mâinile mai lungi ca pulpanele redingotei. Pe alt cartonaș Lina era o fată puțintică, negricioasă, urâțică și amărâtă de pe atunci Cum Mini o întrebase dacă a cunoscut pe Rim la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
stați mult! — Rozmarine, Păune, strigă Rusalda. — Hă! răspund ei. — Veniți încoace. Când au ajuns, țigăncile le-au spus să meargă cu fetele, să le însoțească. Dar noi sântem paparude? — Nu mă, doar să le urmăriți să nu să ie vrun vlăjgan după ele. Au plecat pe la case. Femeile erau bucuroase că le văd și le udau cu apă. Cele două paparude se simțeau în largul lor. Pentru Prințesa momentul acesta a fost cel mai încântătăor. Nici salba cu bani de aur
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
îndulcise, expresia feței își pierduse din cruzime, comportamentul era mai puțin animalic și dominator. Gosseyn i se adresă, compătimitor: ― Nu pot decât să presupun că ați eșuat la jocuri, ceea ce ar explica disprețul dumneavoastră. Nu sunteți decât un jalnic dobitoc. Vlăjganul rânji din nou: ― Hai ― îi zise. Vei avea câteva șocuri. De fapt numele meu este Thorson, Jim Thorson. Ți-o spun fără nici o teamă că o să se audă mai departe. ― Thorson! ― repetă Gosseyn. Și apoi nu mai scoase nici o vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Thorson, adu instrumentele necesare. Gosseyn era pe deplin conștient că nu are cum să scape din încăperea aceea. Păși în direcția aceea și îl lăsă pe Thorson să-i fixeze încheieturile de cotierele fotoliului. Privi apoi cu vie curiozitate la vlăjganul care împinsese până, lângă el o masă încărcată cu o sumă de mașinării cu un aspect foarte complex. Fără să scoată vreo vorbă, Thorson îi aplică pe piele, cu ajutorul unei benzi adezive, o duzină, de prelungitoare în formă de cupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
atrăsese atenția, sesiză și el o urmă suavă. Probabil ca urmare a vizitei Patriciei. Fata asta ar trebui să fie mai atentă la asemenea detalii. Fără a lăsa să i se ghicească ceva pe chip, îl înfruntă cu privirea pe vlăjgan. ― Ce vrei? Thorson nici măcar nu schiță vreun pas să intre în cameră și nici nu închise ușa. Îl scruta numai din ochi, cu o mină meditativă. ― Am vrut numai să te văd... ― zise el. Să te privesc, nimic altceva. Ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
expresia aceasta se potrivea ca nuca În perete cu aerul sobru și tristețea ce se citea pe chipul transfigurat al oaspetelui său venit din alte galaxii. Extraterestrul aducea acum mai degrabă cu un proroc Îmbrăcat În gentleman, decât cu un vlăjgan sau găligan, cum Îl caracterizase Mașa. Vârsta musafirului era incertă. Fiindcă barba Îi era aproape la fel de transparentă ca și aerul; privit de la depărtare părea destul de tânăr, dar când te apropiai de el, vedeai că trăsăturile feței sunt ale unui om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]