263 matches
-
așteptau să treacă timpul, picotind și ei de somn, dar silindu-se să-și țină capul sus și Încercînd să găsească subiecte de conversație care să nu le dea voie să adoarmă. Cam pe la cinci dimineața, Îl văzură ieșind pe Vlăjgan clătinîndu-se și făcînd tot felul de manevre ca s-o sprijine pe Puicuța Portal, ținînd-o să nu cadă pe brînci. PÎnă la urmă s-au urcat Într-un taxi și au dispărut. Santiago profită de ocazie ca să-i explice lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
îndulcise, expresia feței își pierduse din cruzime, comportamentul era mai puțin animalic și dominator. Gosseyn i se adresă, compătimitor: ― Nu pot decât să presupun că ați eșuat la jocuri, ceea ce ar explica disprețul dumneavoastră. Nu sunteți decât un jalnic dobitoc. Vlăjganul rânji din nou: ― Hai ― îi zise. Vei avea câteva șocuri. De fapt numele meu este Thorson, Jim Thorson. Ți-o spun fără nici o teamă că o să se audă mai departe. ― Thorson! ― repetă Gosseyn. Și apoi nu mai scoase nici o vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Thorson, adu instrumentele necesare. Gosseyn era pe deplin conștient că nu are cum să scape din încăperea aceea. Păși în direcția aceea și îl lăsă pe Thorson să-i fixeze încheieturile de cotierele fotoliului. Privi apoi cu vie curiozitate la vlăjganul care împinsese până, lângă el o masă încărcată cu o sumă de mașinării cu un aspect foarte complex. Fără să scoată vreo vorbă, Thorson îi aplică pe piele, cu ajutorul unei benzi adezive, o duzină, de prelungitoare în formă de cupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
atrăsese atenția, sesiză și el o urmă suavă. Probabil ca urmare a vizitei Patriciei. Fata asta ar trebui să fie mai atentă la asemenea detalii. Fără a lăsa să i se ghicească ceva pe chip, îl înfruntă cu privirea pe vlăjgan. ― Ce vrei? Thorson nici măcar nu schiță vreun pas să intre în cameră și nici nu închise ușa. Îl scruta numai din ochi, cu o mină meditativă. ― Am vrut numai să te văd... ― zise el. Să te privesc, nimic altceva. Ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și adunaseră martorii, unii susțineau că ar trebui chemată Salvarea. „N-are nimic“, căuta să se apere cel care mă îmbrâncise. „E beat sau nebun. Abia l-am atins. Și-a pierdut echilibrul. Nu vă uitați la el ? E ditamai vlăjganul...“ De fapt, aș fi putut foarte ușor să mă ridic, să-i salut cu toată stima și s-o întind spre casă, dar era bine acolo, pe asfalt, cu ochii închiși. Jucam un joc plăcut : între imaginarul imaginat și imaginarul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
îndulcise, expresia feței își pierduse din cruzime, comportamentul era mai puțin animalic și dominator. Gosseyn i se adresă, compătimitor: ― Nu pot decât să presupun că ați eșuat la jocuri, ceea ce ar explica disprețul dumneavoastră. Nu sunteți decât un jalnic dobitoc. Vlăjganul rânji din nou: ― Hai ― îi zise. Vei avea câteva șocuri. De fapt numele meu este Thorson, Jim Thorson. Ți-o spun fără nici o teamă că o să se audă mai departe. ― Thorson! ― repetă Gosseyn. Și apoi nu mai scoase nici o vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Thorson, adu instrumentele necesare. Gosseyn era pe deplin conștient că nu are cum să scape din încăperea aceea. Păși în direcția aceea și îl lăsă pe Thorson să-i fixeze încheieturile de cotierele fotoliului. Privi apoi cu vie curiozitate la vlăjganul care împinsese până, lângă el o masă încărcată cu o sumă de mașinării cu un aspect foarte complex. Fără să scoată vreo vorbă, Thorson îi aplică pe piele, cu ajutorul unei benzi adezive, o duzină, de prelungitoare în formă de cupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
atrăsese atenția, sesiză și el o urmă suavă. Probabil ca urmare a vizitei Patriciei. Fata asta ar trebui să fie mai atentă la asemenea detalii. Fără a lăsa să i se ghicească ceva pe chip, îl înfruntă cu privirea pe vlăjgan. ― Ce vrei? Thorson nici măcar nu schiță vreun pas să intre în cameră și nici nu închise ușa. Îl scruta numai din ochi, cu o mină meditativă. ― Am vrut numai să te văd... ― zise el. Să te privesc, nimic altceva. Ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cadență mai rapidă decât prevăzuse el. Peste vreo zece minute, doctorul Eggert sosi cu trusa lui și începu să-l examineze. În clipa aceea, se auziră pași pe coridor, iar peste alte câteva clipe Kent intră pe ușă, împreună cu doi vlăjgani, asistenți la secția de chimie. Doctorul Eggert privi peste umăr și, recunoscându-l pe Kent, îl salută jovial: - Hello, Greg! Apoi își îndrepta întreaga atenție asupra lu Grosvenor. - Ei bine, amice, spuse el în cele din urmă, se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de sine. Era palid, dar calm, deși cu nervii încordați. - Povestea asta o să te coste scump! mârâi el printre dinți. Când oamenii vor afla prin ce mijloace încerci să-ți impui ideile... Se opri și le făcu semn celor doi vlăjgani. - Hai să plecăm, nu mai avem ce cauta aici, deocamdată! La vreo opt minute după plecarea lor, sosi Fander. Grosvenor trebui să-i explice, cu răbdare, că nu mai era bolnav. Și mai greu îi veni să-l convingă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
uit cum își privea femeia aceea, mută de disperare și de groază, bucata de braț care rămăsese între șine. Era uluită înainte de a începe să urle. După ce-au luat-o de-acolo, a apărut un nebun pe care niște vlăjgani, care-l urmăreau, l-au înhățat. Privindu-l, m-am gândit că porcăria de soartă care ne joacă atâtea feste întrece uneori măsura. Ca să mă încălzesc puțin sau ca să uit de ploaie, de femeia mutilată și de nebunul dus cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
suntem primiți aproape imediat, incidentul se rezolvă amiabil, tata prezentându-mă ca elev normalist cu nota 10 la purtare, motivând în acest fel că eu mi-am apărat boii și nici vorbă să fi încercat să-i agresez omul - un vlăjgan cât muntele - comparativ cu puținătatea și fragilitatea mea de copil. Deci, atunci în nedreapta orânduire burghezo-moșierească am obținut imediat audiența la boierul-boier cu adevărat care probabil că avea ca ascendenți pe unul dintre acei viteji care au apărat țara și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
prieteni să-l vadă pe tatăl lui și Îi spuneau: — Și azi după-amiază se vorbea de tine la prăvălia negustorului de fierărie, ziceau că nu-s doi fierari ca tine În toată provincia Liège. — SÎnt destui, răspundea bunicul, e Adam vlăjganul, e cel de la Remicourt, mai e Albert... — Totuși, cînd Cockerill a avut nevoie de fundurile de cazane de aramă pentru Canada!... Dar bielele! Tot la tine vin oamenii pentru ele! Un om de afaceri venise să comande niște biele: — Știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și al valorilor incontestabile ale Maicii Noastre Sfînta Biserică, Îi poruncisem soră-mii să se Întoarcă acasă taman cînd izbutise să evadeze de la Închisoare! Parcă mă văd, un mucos În stare de șoc, năpustindu-mă asupra soră-mii și a vlăjganului care o tîra În păcat. Eram precum un etnolog care debarcă pe teren și care se vede pe dată silit să renunțe la majoritatea lucrurilor știute, pe care le credea noțiuni complete și satisfăcătoare. Se feriseră să mă Învețe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
uit cum își privea femeia aceea, mută de disperare și de groază, bucata de braț care rămăsese între șine. Era uluită înainte de a începe să urle. După ce-au luat-o de-acolo, a apărut un nebun pe care niște vlăjgani, care-l urmăreau, l-au înhățat. Privindu-l, m-am gândit că porcăria de soartă care ne joacă atâtea feste întrece uneori măsura. Ca să mă încălzesc puțin sau ca să uit de ploaie, de femeia mutilată și de nebunul dus cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am întors și am sărit de pe podium și fluturând ranga pe deasupra capului, am strigat, la o parte, toată lumea la o parte, și am început să-mi croiesc drum spre ieșire, ca atunci când ne cafteam la școală, în pauza mare, cu vlăjganii, în vechea pivniță care ajunsese adăpost antiaerian, nu mă uitam unde lovesc, trăgeam cu ochiul doar la intrarea principală, în timp ce oamenii se apucaseră să strige, dar n-am ținut cont de ei, nu mă gândeam decât la rangă, s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
sosind pe scuter, Încetinind În dreptul intrării și, fără să oprească motorul, băgînd mîna În cutia de scrisori pentru a trage ziarul care ieșea În afară. Ronan era de-acum tot ce Îi mai rămînea. Se uită o clipă la tînărul vlăjgan blond cu trăsături delicate, cu ochii căprui și blînzi moșteniți de la tatăl lui, Îl văzu cum lăsa să-i scape ziarul pentru a-și lua telefonul mobil, vîrÎt Într-unul din buzunarele blugilor, Îl văzu zîmbind la citirea mesajului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dorință violentă s-o ucidă. Marie era cu adevărat fericită la gîndul că o să-l revadă pe Pierric. Își spuse că măcar el, cu firea lui simplă, nu se putuse schimba. O afecțiune deosebită o lega Încă din copilărie de vlăjganul pe care-l tot vedea rătăcind pe insulă. De fiecare dată cînd o Întîlnea, Îi zîmbea cu un zîmbet de copil, dezarmant prin naivitate și Încredere, iar singurătatea acelui uriaș copilăros o tulbura pe Marie. Locuitorii din Lands’en nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
șterpelindu-le chipiele. Marie Îi prevenise pe Philippe și pe Ronan că Pierric era În continuare amnezic, iar ei avură nevoie de cîteva minute bune pentru a-l Îmblînzi și a-l convinge să vină cu ei. Îl Îmbrățișă pe vlăjganul cel Înalt, asigurîndu-l că de acum Încolo totul va merge bine și tocmai se pregătea să-l lase Împreună cu familia lui cînd el Începu să gesticuleze ca un smintit, scoțînd strigăte Înăbușite, cu ochii ieșiți din orbite. Se repreziră cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de aici. ȘEFUL GĂRII: Nu știu... Cred că nu... Vedeți, de aici, de obicei, nu se mai pleacă. Nimeni nu mai apucă să plece... de aici... Și de fapt nici nu mai vrea să plece... Uitați-vă la Grubi, la vlăjganul acela, care mestecă iarbă, tot timpul... Nici el n-a mai putut pleca... Deși... Dar nici Bruno n-a mai putut pleca niciodată... deși... deși... Domnule! În lumea asta nici n-ai unde pleca... Unde să pleci? Și de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și-n lung în căutarea nuanței dorite, până la urmă abia prin Pantelimon a aflat ce căuta sau, oricum, ceva apropiat. Așa încât în dimineața asta de sâmbătă, domnișoara și-a luat în sfârșit faianța rose pale bordure argent soufflé și în timp ce vlăjganul de la Romerect i-o încarcă în mașină, domnișoara se apropie de taraba cu ziare din fața covrigăriei La Nuți. Acest punct de comercializare stradală a presei libere a fost amplasat chiar lângă covrigărie cu deplinul acord al părților. Căci doamna Nuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
S-a dus și fata cu sâni mari și umeri lați, cu puțină gușă, ceea ce n-o făcea mai puțin interesantă, s-a dus și bruneta subțirică machiată cu roșu, grupul de studente la drept venite în vacanță, grupul de vlăjgani care le însoțeau, s-au dus toți. Kjus așează paharul pe măsuță. A atins și limita alcoolului. Se lasă pe spătarul căptușit cu un material moale și se uită liniștit la mulțimea care și-a reluat agitația. Ultimii ascultători ajunși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Poți foarte bine să pleci la o anchetă periculoasă total nepregătit și să nu pățești nimic. Șaman 115 Nu așa fusese Teo Haiduc În Kosovo și se Întorsese fărĂ o zgârietură ? Dar eu nu eram Teo Haiduc. Nu eram un vlăjgan plin de curaj și forță, care a scuipat de atâtea ori moartea În ochi. o idee ciudată Îmi străpunse deodată inima : violența loviturii de cuțit a cerșetorului nu fusese decât materializarea violenței loviturii pe care mi-o dăduse Ștefan când
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
motiv adevărat. Poți foarte bine să pleci la o anchetă periculoasă total nepregătit și să nu pățești nimic. Nu așa fusese Teo Haiduc în Kosovo și se întorsese fără o zgârietură ? Dar eu nu eram Teo Haiduc. Nu eram un vlăjgan plin de curaj și forță, care a scuipat de atâtea ori moartea în ochi. O idee ciudată îmi străpunse deodată inima : violența loviturii de cuțit a cerșetorului nu fusese decât materializarea violenței loviturii pe care mi-o dăduse Ștefan când
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nici o repulsie de a primi îndrumări de la cineva mai tânăr decât el, însă când Felix se arătă gata să înceapă prepararea, îl rugă să amâne pentru după-amiază ședința, acum nesimțindu-se bine dispus. Aurica privea cu mare afecțiune pe acest vlăjgan molatic și crezu de cuviință să dea lui Felix această explicație: - El e foarte debil, și mama nu vrea ca el să se obosească prea mult. Destul își bate capul cu pictura. Simion aprobă din cap. - Ei, strigă Otilia din
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]