1,035 matches
-
săteni - și vorba lor nu mai putea fi pusă la îndoială - l-au întâlnit din nou și de data aceasta au stat mai mult de vorbă. Era într-o vară târzie și secetoasă, culturile se uscaseră, iarba nu mai avea vlagă să se înalțe deasupra pământului, vitele începuseră să sufere, gospodarii terminaseră proviziile de fân și coceni de peste iarnă, vitele înțărcau prematur sau sterpiseră, caii nu mai aveau cu ce să fie hrăniți ca lumea, pentru a fi puși la ham
SFÂNTUL de ION UNTARU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361235_a_362564]
-
centrale, altele, multe, fac piruete grațioase, fără să se calce (prea des) pe bătături: commedia del arte. Colombine și Arlechini, Charlot și... Lulutza Chiritzei, Edith Piaf și... Marseieza își fac prietenos cu ochiul... în- tr-o veselie. Chiar dacă numele actriței Carmen Vlaga îl umilește-n dimensiuni, pe afiș, pe cel al bietului domn academician Marivaux, spectacolul nu lansează o vedetă, ci... o echipă: Carmen Vlaga, Bogdan Costea, Oana Kun și Alexandru Bairactaru alcătuiesc un careu savuros, secondați bine de Radu Cazan și
Agenda2005-12-05-a () [Corola-journal/Journalistic/283495_a_284824]
-
Chiritzei, Edith Piaf și... Marseieza își fac prietenos cu ochiul... în- tr-o veselie. Chiar dacă numele actriței Carmen Vlaga îl umilește-n dimensiuni, pe afiș, pe cel al bietului domn academician Marivaux, spectacolul nu lansează o vedetă, ci... o echipă: Carmen Vlaga, Bogdan Costea, Oana Kun și Alexandru Bairactaru alcătuiesc un careu savuros, secondați bine de Radu Cazan și Sorin Calotă. Fără îndoială, unul dintre cele mai limpezi spectacole ale lui Oniga, al cărui merit deosebit este, în acest caz, lucrul cu
Agenda2005-12-05-a () [Corola-journal/Journalistic/283495_a_284824]
-
Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 1940 din 23 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Am căutat iubirea Ascunsă printre flăcări , Mi-am ars obraji și palme , Și ochii mi-au orbit . Tăcută și perfida , M-a stors de orice vlaga , Când o credeam găsită , Mereu m-a părăsit . Am căutat lumină Prin vatra cu cenușă , O mică licărire , Sperăm să mai găsesc . Un bob aprins din ruguri , din flacăra de veghe , Doream să țin în palme , Să pot să ma
AM CAUTAT IUBIREA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384974_a_386303]
-
Tăcută caut cânt de greieruș, Doar vântul rece-mi cântă la ureche, Ca o vioară fară de arcuș... Mă iartă toamnă că puțin mi-ești dragă... Doar trena ta de frunze mă încântă... În mine intri și mă lași fără de vlagă, Și gânduri negre mintea îmi frământă. Mi-e jale de pădurea ruginită, De tot ce a fost viu și-acum e mort.. Mă iartă, toamnă rece,-ngălbenită, Că eu venirea ta, nu o suport... De-ai fi venit și-ai
MĂ IARTĂ, TOAMNĂ... de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384327_a_385656]
-
inima muntelui. Săgeata de Argint însă l-a ajuns și lupta dintre cele două sălbăticiuni se vădea tragică. Fiara rănită adânc de săgeata prințului , încolțită de iscusința șoimului cu gheare de oțel care îi țintea vena gâtului secătuindu-i ultima vlagă, lupta cu ultimele forțe pentru viața sa, care era pe sfârșite. În timp ce lupul alb își dădea ultima suflare și prințul se pregătea să-și ducă cu sine trofeul, înciudat căci locul părea pustiu, privirile i se înălțară involuntar atrase de
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
în care se auzeau până și respirațiile celor din încăpere, polițiștii s-au retras. Rămas singur, Gabriel a înghițit în sec, a privit rătăcit colile de hârtie fără să le vadă și s-a așezat încet pe scaun, lipsit de vlagă, palid și nehotărât. A ridicat pixul între două degete care-i tremurau puternic. A lăsat mâna pe masă pentru a se liniști, încercând să se concentreze. Nu știa cu ce să înceapă și ce anume să scrie ori să treacă
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
-n viață, Chiar că te vezi singur pe apă, Vâslirea clipelor în apa curată, Izvor de blândețe ce viața ți-adapă! Să zburdăm ca și orice hoinari În viața fară de griji și ispite, Din a obiceiurilor mari sugari, De vlagă și eforturi nedospite..! Să fugim de seriosul fără haz, De oameni ce iubesc în glumă, Ce-ți spun adevărul fără obraz, Dar au viața anostă că o brumă! Să mai fim copii pentru veșnicie, Cosițele condorii să-ți împletesc, Să
ŞTRENGARI COPILĂRIŢI de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382598_a_383927]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > ALBASTRU AMAR Autor: Daniel Dobrică Publicat în: Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Mă strecor printre oameni când pe străzi rătăcesc. Mă privesc. Îi privesc într-un mod arbitrar. N-am nici vlagă în oase, de păcate mustesc Și regrete tardive, de-un albastru amar. Îi aud cum prin spate șușotesc grobian Dar mă pierd în mulțime, ignorându-i barbar Las în lumea lor mică urme-adânci de titan, În conștiința-nghețată, de-un
ALBASTRU AMAR de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382908_a_384237]
-
încleștat mâinile în pătură ca într-un scut. Baba 1: Nu mai are putere! O să scape pătura din mână. (Muribunda abandonează pătura.) Baba 1: V-am spus. Se vede pe mâinile ei că e sleită de puteri, nu mai are vlagă. E gata. Mult nu o mai duce. Poate să fie vorba de câteva minute, cel mult câteva ceasuri. Nu o să mai apuce ziua de mâine. Baba 9: Pentru ea nu va mai răsări soarele. Baba 2 (către babele de pe scaun
Editura BabelE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382923_a_384252]
-
ceva duios, melancolic, parcă ar regreta ceva. Nu încerc să ghicesc, căldura m-a moleșit, pleoapele le simt grele ca de plumb, abia reușesc să țin ochii între deschiși. Creierul a rămas blocat, refuză să gândească , căldura la stors de vlagă, pun capul pe iarba grasă, răcoarea ierbii mă înfioară plăcut, simt sângele cum începe să circule prin vene. Încet revin la viață, îmi amintesc că sunt pe munte, mai am puțin până la cabană, nu mă grăbesc să plec, e bine
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
greu, dacă te refaci, medicii încă mai au rețineri în ce privește evoluția stării tale de sănătate. Nu sunt dură cu tine-Crina se așezase pe un scaun lângă pat și îl ținea pe Florea de mână, îi simțea fierbințeala și lipsa de vlagă,- sunt corectă, încerc să te fac să înțelegi, în ce mocirlă ești pe cale să intri. Crezi că se merită să distrugi un copil, pentru a o face fericită pe Sophia, iubita ta din Italia? Ai anunțat-o încă de la internarea
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385345_a_386674]
-
capitalism, a dus la exodul a millioane de români în alte țări unde îi așteaptă munci degradante, prost plătite și pericole pe care sunt departe de a le intui. S-a ajuns, așa dar, acolo unde trebuia: o țară fără vlagă, cu națiunea sărăcită , roasă de boli și de neputința de a-și afla dreptate, cu frica zilei de mâine sau poate a orei care urmează, deculturalizată, numai bună de pus pe masa tranzacțiilor între marile puteri. De regulă, istoria se
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92364_a_93656]
-
ceva duios, melancolic, parcă ar regreta ceva. Nu încerc să ghicesc, căldura m-a moleșit, pleoapele le simt grele ca de plumb, abia reușesc să țin ochii între deschiși. Creierul a rămas blocat, refuză să gândească , căldura la stors de vlagă, pun capul pe iarba grasă, răcoarea ierbii mă înfioară plăcut, simt sângele cum începe să circule prin vene. Încet revin la viață, îmi amintesc că sunt pe munte, mai am puțin până la cabană, nu mă grăbesc să plec, e bine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
ceva duios, melancolic, parcă ar regreta ceva. Nu încerc să ghicesc, căldura m-a moleșit, pleoapele le simt grele ca de plumb, abia reușesc să țin ochii între deschiși. Creierul a rămas blocat, refuză să gândească , căldura la stors de vlagă, pun capul pe iarba grasă, răcoarea ierbii mă înfioară plăcut, simt sângele cum începe să circule prin vene. Încet revin la viață, îmi amintesc că sunt pe munte, mai am puțin până la cabană, nu mă grăbesc să plec, e bine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
greu dar nu imposibil, cu timpul tocmit ca aliat! Întrebarea care se pune este: cine, cum și unde trebuie acționat în acest sens?! În România, vocile celor ce susțin și încearcă să promoveze acest deziderat sunt foarte slabe, lipsite de vlagă și consecvență, ducând această idee uneori în zona derizoriului, având ca efect neputința de convingere asupra maselor. Ceea ce se mai poate constata este și lipsa unui cadru adecvat de susținere și promovare a acestor idei. Cadrul politic și cel social
IMPORTANŢA PĂDURII ÎN EVOLUŢIA VIEŢII ŞI A SOCIETĂŢII – CONCEPT POLITIC ŞI SOCIAL [Corola-blog/BlogPost/92980_a_94272]
-
ar veni, d.p.d.v. tactic. Pentru rest, strategic, cum s-ar zice, este mai greu de apreciat. Fiindcă această țară devine inamic al celui mai feroce adversar desemnat de NATO, în iminenta sa vecinătate, ceea ce va vectoriza, vorba geopoliticianului Gușă, toată vlaga și nădejdea nației într-un mod ireversibil. De aceea, un alt enorm antagonism al zilei, cel dintre TVA și DNA, formulat de Alina Gorghiu în clar cum că reducerea TVA-ului la alimente la 9 la sută nu este decât
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93550_a_94842]
-
tine inclusiv ei au pornit, S-aducă jaf pădurii tutelare, Arînd c-un plug de fier nenorocit Întreaga verde-a munților splendoare. Cînd te lovește fieru-n miez de trunchi, Eu simt la mine-n oase lovitura, Și mi se taie vlaga din rărunchi, Și capul meu parcă o ia de-a dura. Căci tu mi-ești ... Citește mai mult Cum stai, copac bătrîn, copac frumos,Înalt, pe-o coamă verde, solitară,Nu știi că undeva, puțin mai jos,Se pun la
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
tine inclusiv ei au pornit,S-aducă jaf pădurii tutelare,Arînd c-un plug de fier nenorocit întreaga verde-a munților splendoare.Cînd te lovește fieru-n miez de trunchi,Eu simt la mine-n oase lovitura,Și mi se taie vlaga din rărunchi,Și capul meu parcă o ia de-a dura.Căci tu mi-ești ... XIX. FIȘA DE CADASTRU, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2295 din 13 aprilie 2017. Cînd va duhni și sila ca varza în butoaie
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
atingeau epiderma; avea o piele aproape transparentă, așa mi se părea. Dacă ar fi rămas, i-ar fi lecuit de limbuție pe cei trei de mult. I-ar fi omorât. Pentru că, în pat, era scorpie. Scotea sufletul din om. Ultima vlagă. Neîntrecută în arta sexului oral... Și eu aș fi putut să sfârșesc astfel. Înaintea lor, Balerina a fost a mea; eu am împins-o, apoi, spre ei încercând o diversiune. Un cal troian pentru „cetatea” lor, unită pe atunci... Discordia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
moartea adevărată. Că vezi și o mușcată, cît Îi ea de roșie și de mîndră, de zici că are viață și dragoste În ea ca și o femeie tînără, dă boboci cît dă și pă urmă cînd i să gată vlaga numa ce-o vezi că să gălbejește și moare. Io zic că d-asta să duce și floarea că nu mai ie de nici o trebuință pă lumea asta — Știi, doamnă Oprișan că și eu m-am gîndit ca oamenii poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
alb ciobit murdar Înconjurat de picioare, de papornițe, de ochi și urechi amestecate de-a valma ca Într-o cameră de gazare și deasupra tronînd impasibilă profesoara citind pe closet poeme de Ungaretti; zile zgîlțîiate de un cutremur continuu deșertîndu-și vlaga În canale de scurgere puțind pestilențial ca urmele de sînge rămase pe buza asfaltului și salvările marilor uzine, mașini albe cu perdeluțe și girofaruri albastre păstrate În garaje pentru cazuri extreme, gonind spre aeroport să-l Întîmpine cu toată pompa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
căreia sufletul meu îi este lăsat acum pradă. Hei, ce Meduză sau Gorgonă oribilă e nenorocirea asta care vrea acum să mă sfâșie ca pe un vierme? De ce nu pot s-o ucid și ce-i cu lipsa asta de vlagă, unde-mi sunt puterile și răutatea colosală pe care le aveam cândva, cu care puteam pune la respect până și pietrele? Nu știu și nu pot pricepe, nu mai pot face de altfel nimic altceva decât să observ cum zvârcolirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nederanjate până atunci. Nu era nimic din toate acestea, așa ceva nu-i mai fusese dat să audă niciodată. Era copleșitor și înspăimântător totodată, încât fără să vrea, își duse mâinile deasupra capului, se lăsă pe vine și se chirci fără vlagă la pământ. Zăcu acolo minute bune, așteptându-se ca muntele să se prăvale peste el. Nu se întâmplă totuși nimic. După o vreme, Crișan simți cum sângele începe să-i curgă din nou prin vene. Se ridică cu greu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
metalic iar Cristian înțelese că lama se rupsese în rană. Încercă să se ridice dar nu reuși, i se părea că trupul său cântărește câteva tone și nu mai era în stare să-l susțină. Se lăsă pe spate fără vlagă, gemând ușor. Dă-mi șișul tău! auzi el vocea bărbatului care îl înjun ghiase. De ce? întrebă celălalt. Al meu s-a rupt. Vreau să-i tai gâștireața gaborului ăsta! Ești nebun? Lasă-l în pace și hai să plecăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]