KorAP: Find »[drukola/base=vlah & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...43 >

1,060 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

necesari pentru pentru hrănirea acestora, iar dajdea-darea era jumătate din cea plătită în Imperiu. Împrejurările sociale și etnice erau moștenite (preluate) de slavi de la triburile germanice așezate înaintea lor între latinii de la Dunărea de Jos. Slavii numeau pe romani valahi, vlahi, volohi denumire preluată de slavi de la germani care numeau pe romani Welschen.21 Anterior, înaintea slavilor, și neamurile germanice din Dacia și Moesia-goți, taifali, gepizi-au fost strângători ai dijmelor în cereale și vite de la daco-romani. În privința raporturilor autohtoni-migratori, istoriografia

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
care, fără "putere împărătească" (Iorga), n-a putut decât să continue pe malul stâng aici, unde într-adevăr ea apare ca o datină milenară a cărei întrerupere, fie și un singur moment, nu se putea admite. 26 În sudul Dunării, vlahii formează clienți privilegiați ai Imperiului având autonomia lor. Dar, efectiv, Imperiul n-a mai putut controla zona Dunării, iar raporturile autohtonilor cu Bizanțul au fost slabe. În a doua jumătate a secolului al VII-lea, Imperiul a constituit la Dunăre

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
care numele etnic a dobândit accepțiunea socială a avut loc înainte de întemeierea statelor de-sine-stătătoare (medievale). Concret, susține C. C. Giurescu, în vremea în care slavii cuceritori au ocupat Dacia (nordul Dunării) ei au luat în stăpânire (supus) populația romanică de-aici. Vlahii și Vlașca sunt denumiri date de slavi. În momentul ocupării ținuturilor noastre, a doua jumătate a secolului al VI-lea, romanicii (oameni liberi) au devenit rumâni (cei neliberi), slavii au numit pe romanici, pretutindeni, vlahi, cu acest termen i-au

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
supus) populația romanică de-aici. Vlahii și Vlașca sunt denumiri date de slavi. În momentul ocupării ținuturilor noastre, a doua jumătate a secolului al VI-lea, romanicii (oameni liberi) au devenit rumâni (cei neliberi), slavii au numit pe romanici, pretutindeni, vlahi, cu acest termen i-au numit și pe strămoșii noștri din nordul Dunării (vlahi și Vlașca). Prin urmare, vlahii au fost, la origini, populația supusă de slavi, numiți de ei rumâni.30 Un alt fapt însemnat ce atestă procesul de

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
momentul ocupării ținuturilor noastre, a doua jumătate a secolului al VI-lea, romanicii (oameni liberi) au devenit rumâni (cei neliberi), slavii au numit pe romanici, pretutindeni, vlahi, cu acest termen i-au numit și pe strămoșii noștri din nordul Dunării (vlahi și Vlașca). Prin urmare, vlahii au fost, la origini, populația supusă de slavi, numiți de ei rumâni.30 Un alt fapt însemnat ce atestă procesul de cucerire a teritoriilor carpato-dunărene este numele slav al aristocrației (nobilimii) românești: boierii. În momentul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
doua jumătate a secolului al VI-lea, romanicii (oameni liberi) au devenit rumâni (cei neliberi), slavii au numit pe romanici, pretutindeni, vlahi, cu acest termen i-au numit și pe strămoșii noștri din nordul Dunării (vlahi și Vlașca). Prin urmare, vlahii au fost, la origini, populația supusă de slavi, numiți de ei rumâni.30 Un alt fapt însemnat ce atestă procesul de cucerire a teritoriilor carpato-dunărene este numele slav al aristocrației (nobilimii) românești: boierii. În momentul așezării (ocupării) în ținuturile românești

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
va supune. Avea și o cetate, Bălgrad (slav). Voievodatul din Banat era condus de Glad (Vlad) nume slav și acesta. Originea, poate și reședința sa, era din Vidin, deci posibil bulgar (slav), iar în armata lui sunt și cumani, bulgari, vlahi (români). Al treilea ducat era condus de voievodul român Gelou (quidam Blacus), iar locuitorii țării sale erau vlahi și slavi (Blasi et Sclavi). În sfârșit, în sudul Transilvaniei, se afla "ducatul lui Kean", indicat ca "ducele bulgarilor și slavilor" (ducem

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și acesta. Originea, poate și reședința sa, era din Vidin, deci posibil bulgar (slav), iar în armata lui sunt și cumani, bulgari, vlahi (români). Al treilea ducat era condus de voievodul român Gelou (quidam Blacus), iar locuitorii țării sale erau vlahi și slavi (Blasi et Sclavi). În sfârșit, în sudul Transilvaniei, se afla "ducatul lui Kean", indicat ca "ducele bulgarilor și slavilor" (ducem Bulgarorum et Sclavorum) e limpede că avem o populație amestecată, la începutul secolului al X-lea, români, slavi

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de bulgari. O parte a populației locale pierise în luptele cu năvălitorii slavi, o parte trăia alături de slavi, conviețuind cu aceștia sau se contopise în masa slavilor, iar altă parte se retrăsese în munți și în regiunile mai ferite, viitorii vlahi, menționați de izvoarele bizantine mai târziu. Din limba latină populară (vulgară) s-au păstrat unele denumiri de orașe, râuri și localități. Bulgarii erau puțini numeroși, ei alcătuiau pătura dominatoare politică și militară, dar acestora li s-au adăugat greci (bizantini

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
sa, răspunde ungurilor lui Arpad, cu o "inimă bulgărească", ca vasal al stăpânului său, împăratul Bizanțului, suntem la începutul secolului al X-lea. În cele din urmă, ungurii preiau controlul voievodatului. Gelou domnea peste "țara ultrasilvană" (terra ultrasilvana), supușii lui, vlahi (români) și slavi, au avut de suferit de pe urma pecenegilor, iar luptătorii săi nu aveau săbii, ci doar arcuri și săgeți. Cronica îl numește pe Gelou "dux Blacorum" și apoi "dux ultrasilvanus"-acesta se opune la Porțile Meseșului și la râul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Cronica lui Anonymus, datată secolul al XII-lea, reproduce o veche tradiție despre supunerea populației româno-slave din Transilvania de către maghiari. Cronica lui Nestor consemnează și faptul că ungurii, după ce au trecut niște munți înalți (Carpați), "se apucară să lupte cu vlahii și slavii care locuiau țările acestea".25 Creștinarea ungurilor După așezarea lor în Panonia, pe văile Tisei și ale Dunării, ungurii au continuat o vreme expedițiile de pradă spre apus dar și spre est. Dar, treptat, după încetarea incursiunilor și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
et le peuplement de l Europe, ce cuprindea și o secțiune intitulată " O enigmă și un miracol istoric: poporul român". Cele două capitole (ale secțiunii) sunt consacrate "miracolului istoric" reprezentat de poporul român, la care se adaugă câteva pagini despre "vlahii din Balcani și raporturile cu slavo-bulgarii". Istoricul francez examinând problema, mult dezbătută, a originilor poporului român, s-a văzut obligat să-și definească poziția în ampla controversă care-i opune, de mai bine de un secol, pe partizanii continuității celor

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
cei ce vor deveni românii din Pind.24 Tradiția istorică a slavilor consemnează această invazie sau, mai exact, această revenire în Cronica lui Nestor se afirmă limpede că, înainte de venirea (năvălirea) ungurilor, în ultimii ani ai secolului al IX-lea, vlahii îi învinseseră pe slavii din Panonia și regiunile învecinate. Acesta nu a fost, se pare, ultimul dintre schimburile de populație din ținuturile dunărene. O migrațiune în sens invers (de la nord la sud) e firesc să se fi produs și ca

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
izgoniseră de pe pășunile lor. Este plauzibil ca instalarea ungurilor și năvălirile lor, din prima jumătate a secolului al X-lea, să fi determinat un reflux al romanicilor din Panonia și Dacia (Transilvania) spre sud și de-aici numărul considerabil de "vlahi" din sudul Dunării, după anul 1000. Din șirul interminabil de migrații peste Dunăre care au avut loc aproape secol de secol, de la retragerea stăpânirii romane (275) și până la restabilirea suveranității Imperiului (971-1018), se cuvine să reținem că nu a existat

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
o insulă în mijlocul mării slave. Romanitatea aflată la câmpie, din sudul Dunării, în urma pătrunderii masive slave a fost asimilată treptat (slavizată). Numai elementele romanice din regiunile de deal și de munte (Munții Haemus, Pind) și-au conservat neamul. Păstorii români (vlahi) din Macedonia și Bulgaria, nordul Greciei și Albania sunt urmașii păstorilor traci romanizați . Păstorii români din Carpați și Haemus nu sunt nomazi, iar transhumanța lor presupune legarea de așezări omenești stabile-satele se află la câmpie iar vara urcă turmele la

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
înfățișează realitățile din apusul peninsulei într-o cronică din secolul al XII-lea, în limba latină, venirea slavilor în Macedonia și Illyricum: "După ce au cuprins întreaga Macedonie, ei au pătruns în țările (teritoriile) locuite de latini, care se numeau moro-vlahi (vlahii negri), iar slavii au început să construiască întărituri și să locuiască în țara cucerită. Pe unii dintre locuitori i-au ucis, iar pe alții i-au adus în stare de șerbie". Creștinii, "tulburați de năvălire (slavilor), au început să fugă

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ramura sud-dunăreană a romanității a fost copleșită de numărul (masa) slavilor, iar populația autohtonă sedentară a fost slavizată, doar păstorii refugiați în munți au supraviețuit (etnic) sub numele de aromâni, macedoromâni și istroromâni, pe care izvoarele bizantine i-au numit vlahi. Dacă revărsarea slavilor în Balcani a dus la fărâmițarea "Romaniei" sudice, în schimb, grupul romanic din nordul Dunării a devenit, după 602, nucleul principal al romanității răsăritene. În urma emigrării slavilor în sudul fluviului, raportul (etnic) de forțe s-a modificat

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
economic superior, a unei organizări sociale și religioase (creștine) închegate, daco-romanii au învins și au asimilat pe slavi. Procesul de asimilare poate fi considerat încheiat, în linii generale, în secolul al X-lea, când apar primele mențiuni scrise despre români (vlahi). La acea dată, românii se individualizaseră ca popor și nu mai puteau fi confundați nici cu rhomanioii (bizantinii), nici cu slavii (rușii), nici cu bulgarii.35 Conviețuirea românilor cu slavii Cu privire la capitolul cel mai obscur din trecutul neamului nostru, acel

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
dunăreană, înainte de venirea slavilor, datează din anul 602-începutul secolului al VII-lea și se află în "Strategicon-ul" lui Mauriciu. După o eclipsă de peste trei secole, romanitatea răsăriteană reapare, în a doua jumătate a secolului al X-lea, sub alt nume: vlahii. Primele mențiuni despre vlahi sau valahi, numele sub care este desemnat (cunoscut) poporul român (românii) în izvoarele istorice cele mai vechi, îi prezintă ca fiind răspândiți pe întreg teritoriul ocupat odinioară de romanitatea răsăriteană. Cea mai veche știre despre români

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
datează din anul 602-începutul secolului al VII-lea și se află în "Strategicon-ul" lui Mauriciu. După o eclipsă de peste trei secole, romanitatea răsăriteană reapare, în a doua jumătate a secolului al X-lea, sub alt nume: vlahii. Primele mențiuni despre vlahi sau valahi, numele sub care este desemnat (cunoscut) poporul român (românii) în izvoarele istorice cele mai vechi, îi prezintă ca fiind răspândiți pe întreg teritoriul ocupat odinioară de romanitatea răsăriteană. Cea mai veche știre despre români, ca popor distinct, datează

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ocupat odinioară de romanitatea răsăriteană. Cea mai veche știre despre români, ca popor distinct, datează din 976, concret, scriitorul bizantin Kedrenos relatează că fratele regelui bulgar Samuil a fost ucis, între Castoria și Prespa, la locul numit "Stejarii frumoși", de către vlahi. Aceste câteva cuvinte reprezintă cea mai veche amintire istorică despre vlahi (români). Locul unde sunt menționați acești români este Macedonia de sud-vest, în munții Gramost, regiune locuită până în secolul al XX-lea de păstori aromâni. Câțiva ani mai târziu, împăratul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ca popor distinct, datează din 976, concret, scriitorul bizantin Kedrenos relatează că fratele regelui bulgar Samuil a fost ucis, între Castoria și Prespa, la locul numit "Stejarii frumoși", de către vlahi. Aceste câteva cuvinte reprezintă cea mai veche amintire istorică despre vlahi (români). Locul unde sunt menționați acești români este Macedonia de sud-vest, în munții Gramost, regiune locuită până în secolul al XX-lea de păstori aromâni. Câțiva ani mai târziu, împăratul Vasile II îi acordă lui Niculiță stăpânirea asupra vlahilor din thema

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de sud-vest, în munții Gramost, regiune locuită până în secolul al XX-lea de păstori aromâni. Câțiva ani mai târziu, împăratul Vasile II îi acordă lui Niculiță stăpânirea asupra vlahilor din thema Thesaliei. Ulterior, în secolul al XII-lea, mențiunile despre vlahi sunt tot mai frecvente. În 1166, în armata împăratului Manuel Comnenul, aflată în luptă cu Ungaria, se aflau un mare număr de vlahi, "presupuși a fi coloniști de odinioară din Italia", după cronicarul bizantin Kinnamos-nu știm dacă erau autohtoni din

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
acordă lui Niculiță stăpânirea asupra vlahilor din thema Thesaliei. Ulterior, în secolul al XII-lea, mențiunile despre vlahi sunt tot mai frecvente. În 1166, în armata împăratului Manuel Comnenul, aflată în luptă cu Ungaria, se aflau un mare număr de vlahi, "presupuși a fi coloniști de odinioară din Italia", după cronicarul bizantin Kinnamos-nu știm dacă erau autohtoni din regiunea gurilor Dunării sau erau recrutați din provinciile sud dunărene ale Imperiului. Dar încă înainte de aceasta, la 1114, Anna Comnena îi menționa pe

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
presupuși a fi coloniști de odinioară din Italia", după cronicarul bizantin Kinnamos-nu știm dacă erau autohtoni din regiunea gurilor Dunării sau erau recrutați din provinciile sud dunărene ale Imperiului. Dar încă înainte de aceasta, la 1114, Anna Comnena îi menționa pe vlahii care îi călăuzeau pe năvălitorii cumani la trecerea Dunării, ca și o căpetenie a lor, Pudilă sau Budilă, care dau de veste împăratului Alexie despre trecerea fluviului. Aceste "Vlahii" erau răspândite în diferite ținuturi din sudul Dunării, iar despre originea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]