9,098 matches
-
dă confirmă același spirit rațional, temperat: e conștient de impactul puternic pe care proza Hortensiei Papadat-Bengescu îl are asupra publicului, îl preferă pe Blecher din Întâmplări în irelitatea imediată lui Blecher din Inimi cicatrizate, lui Argehzi îi recunoaște mai degrabă vocația de poet decât pe cea de prozator, pe Sadoveanu îl califică bun povestitor, dar desuet în alegerea subiectelor. Deși cantitativ scrie mai multe cronici la cărți de proză, Sebastian abordează și domeniul poeziei, în articole prilejuite de apariția volumelor semnate
Mihail Sebastian,un alt fel de jurnal by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13297_a_14622]
-
semnată de Mihai Gabriel Popescu și Ștefan Ion Ghilimescu. Autorii și-au ales un subiect cu semnificație deosebită, ilustra familie de intelectuali a Ciorăneștilor, propunându-și ca, prin studierea ei, să aducă o contribuție „la înțelegerea rolului elitelor în edificarea vocației europene a poporului român”, cu alte cuvinte, să pledeze pentru meritocrație, acea structură socio-culturală, din păcate, subapreciată la noi, aproape considerată ostilă, încă de pe vremea comunismului. Și într-adevăr „Dinastia Ciorăneștilor” este una de elită, caz mai rar, ce stârnește
Amintiri fără memorie by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13304_a_14629]
-
C. este Bibliografia literaturii franceze din secolele XVI-XVIII, lucrare impresionantă de 5000 de pagini, comentată astfel de Pavel Chihaia: „...reprezintă un excepțional instrument de lucru, cu documentare exhaustivă, niciodată egalată (...) o realizare pe care numai un cărturar cu erudiția și vocația de explorator al unor domenii uriașe de cercetare ca Al. C. , putea s-o ducă la bun sfârșit.” Foarte legat a fost eruditul român de literatura italiană (a tradus în franceză Divina Comedie), de literatura spaniolă și de Spania, unde
Amintiri fără memorie by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13304_a_14629]
-
contraziceri? Absolutul există „în sine”, neraportat la nimic altceva, el înseamnă perfecțiune, totalitate, integralitate (de unde și denumirea de sisteme integriste), el exclude interdependența fenomenelor și faptelor de viață, exclude comparația și opoziția și, înainte de toate, dubiul, dușmanul de moarte al vocației integriste. Istoria a cunoscut monarhii și tiranii absolute, fervoarea religioasă și profană intolerantă, tot felul de dogme fanatice și adevăruri absolute în numele cărora s-au produs și încă se mai produc cele mai cumplite carnagii. Am găsit într-un eseu
Capcanele și magia absolutului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13294_a_14619]
-
zi de toamnă, unei atît de mari pofte de adevăr absolut încît nu ar admite nici un singur «poate» (...) ar însemna a te lua drept măsura unicului”. Același lucru se poate afirma despre oricine își urmează cu obstinație, cu îndărătnicie, o vocație, reală sau imaginară, axîndu-și monoman, aproape ascetic, existența pe o singură idee, o singură preocupare, un singur țel major, rupte de toate conexiunile existente și, nu mai puțin, de toate considerentele care guvernează o morală umanistă. Prea multă vreme ne-
Capcanele și magia absolutului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13294_a_14619]
-
personaje noi, actori ai unei istorii dinamice, tocmai buni pentru a mobila cu înfățișarea lor, turnată în bronz sau cioplită în piatră, marile piețe și alte locuri de interes obștesc. Viața publică însăși capătă alte dimensiuni și își descoperă alte vocații. Proiectul național cere insistent două tipuri de suport simbolic: pe de o parte, resuscitarea memoriei prin invocarea marilor figuri ale istoriei, iar pe de altă parte, reprezentarea alegorică a unor noi aspirații. În fața acestor mari provocări ale timpului, nici retorica
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
înnoitoare născute de Primul Război Mondial. Unii voiau să recupereze satul original, construind în același timp closete și vaccinînd țăranii contra variolei, ceilalți, să ardă din temelii țara și să construiască alta mai bună, mai frumoasă și golită de minorități. Vocația inaugurală a Școlii de la București e imposibil de negat: au înființat instituții (Școala Superioară de Asistență Socială, de exemplu), pe altele le-au sprijinit (cum s-a întîmplat cu Institutul Central de Statistică al lui Manuilă), au creat reviste (Arhiva
Sociologia militans by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13395_a_14720]
-
așa-zis ideologic. Memoriile se vor o radiografie mai lejeră a anilor '60-'70, cu foarte multe digresiuni ajungând deseori în prezent, și a propriei cariere (volumul se deschide cu mărturisirea intenției de a reabilita acest cuvânt) ca expresie a vocației și luptei intelectualului ambițios cu vicisitudinile istoriei. Din cauza acestei permanente relaționări - subiectul pare de fiecare dată celălalt -, ambele nivele ale Memoriilor sunt ratate. Radiografia epocii, deopotrivă literare și politice, este plină de truisme, se face opțional, fără nerv și fără
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
și se "supraviețuia", ce mai conta teroarea, sărăcia, umilința: "Am... trăit, totuși!". Importante erau reînnodarea tradiției și criteriul estetic și, de vreme ce glorioasa-i carieră a fost posibilă în numele lor, comunismul poate fi tratat distant și cu îngăduință. Nu megalomanie, ci Vocație, spune scriitorul care, îngropat în operă, ignoră, de fapt, istoria. De aceea Nicolae Breban este și un mare nostalgic. Nu o poate spune în gura mare, dar oscilația cu care ne prezintă comunismul îl trădează. Ubi sunt? este motivul multor
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
alungată, dăruirea, concentrarea, repetițiile se fac cu coada ochiului la ceas, ca la pontaj. Încet-încet, în școală au pătruns și au devenit profesori artiști mediocrii, fără operă serioasă, cum se spune. Unii dintre ei pot avea, și au, cu adevărat vocație pedagogică, forța de a-i instrui pe ceilalți, mai mult decît harul scenei. Unii, însă, nu au nici una, nici alta. Și atunci, cum farmeci un student, cum îl seduci cînd el simte inconsistența de la curs, seminar și nu vede nici
Șase nopți cu Casandra (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12033_a_13358]
-
transcendenței. Dar aci intervine o postură ce ni se pare un artificiu de conștiință. în unele momente, bardul damnat nu se mai acceptă pe sine, nu se mai arată dispus a se regăsi în legitimitatea estetică a demoniei sale, în vocația inadaptării și a "cîrtirii" transpuse la scara unui peisaj liric omogen. Posedatul nu-și mai recunoaște condiția, atît de integră sub aspectul poetic. Un impuls exclusiv moral, purificator, îi imprimă gestul evadării din materie, precum dintr-un mediu al "păcatului
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
evenimentelor artistice, dar și a tentativelor de analiză a fenomenului, deja consumate în spațiul cultural românesc, evenimente care au încercat, la rîndul lor, să pună în dicuție principii inevitabile ale oricărei construcții deschise, în care referentul artistic și o anumită vocație autoreferențială a spațiului însuși intră în coliziune directă. Pornind de la enormul stoc autoreferențial care mocnește în Casa Poporului, și pe care MNAC-ul l-a declanșat prin instrumentarea unui scenariu cvasimagic, reactualizarea expoziției de la Cetatea Câlnic, expoziție realizată tocmai pentru
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
autonomie, și exclusivitatea figurativului. Dar această identificare nu este suficientă. Elementelor deja enunțate pictorul le mai adaugă vreo cîteva care sînt esențiale și îi întrețin în permanentă stare de funcționare tonusul expresiei și motivația de a picta: ideologia, perspectiva sociologică, vocația monografică. Încă de la Paris, Camil Ressu, ,,obsedat,, după cum singur o spune, ,, de vechile mele simpatii pentru lumea necăjită...,, frecventează cu oarecare consecvență întîlnirile socialiste la care ascultă verbul inflamat al lui Jaures și are chiar mici explicații cu soldații călare
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
până în prezent, de la inventarul rezolvărilor propuse în timp, până la concluzia finală, de stringentă actualitate, ce se concretizează în construcția pe care, oricum ar evolua politic, România n-o poate ocoli. De altfel, autorul își încheie demersul cu o pledoarie despre vocația europeană a poporului român, vocație justificată nu numai geografic, prin plasarea în zona de cumpănă a continentului, pe una din axele lui centrale, Dunărea, ci și prin originea lui latină, ce i-a asigurat continuitatea pe un teritoriu în care
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
propuse în timp, până la concluzia finală, de stringentă actualitate, ce se concretizează în construcția pe care, oricum ar evolua politic, România n-o poate ocoli. De altfel, autorul își încheie demersul cu o pledoarie despre vocația europeană a poporului român, vocație justificată nu numai geografic, prin plasarea în zona de cumpănă a continentului, pe una din axele lui centrale, Dunărea, ci și prin originea lui latină, ce i-a asigurat continuitatea pe un teritoriu în care alte etnii au devenit europene
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
cu Asia, ca Occident în raport cu Orientul. Și, poate că Occidentul ar fi sucombat tentației asiate dacă nu ar fi apărut al treilea "stâlp" identitar, creștinismul, reprezentat metaforic de Ierusalim. Creștinismul a constituit o nouă premisă a unificării europene, a regăsirii vocației ecumenice a micului continent ce prelungește Asia și mărginește Africa. Imperiul spiritual, pe care Roma apostolică a încercat să îl propage, a fost însă blocat de frângerea Bisericii în occidentală și orientală, de asumarea unui pseudoeuropeism de către "noi Roma", de
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
îi consacră pagina de Cultură sub titlul Succes pe cont propriu) a absolvit prestigioasa Ecole Normale Supérieure, are un dublu doctorat, la Paris și München și s-a lansat într-o carieră academică internațională, după un stagiu post-doctoral la Harvard. Vocația de editor Cititorul unei cărți nu se gîndește la munca anonimă a celor care au făcut posibilă apariția ei. Se gîndește, normal, la autor, cu sentimente care merg de la admirație la iubirea recunoscătoare (ar merita scris odată despre acest fel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12099_a_13424]
-
la plictiseală. La traducător, în cazul unei cărți scrise inițial în altă limbă, nu se gîndesc nici recenzenții, dacă traducerea nu e deranjant de proastă. Iar la editor, nici atîta. în "Le Nouvel Observateur" nr. 2092 am găsit, cu supratitlul Vocație și titlul Să găsești un job într-o editură, un interesant articol semnat de Anne Crignon. Jurnalista pleacă de la ideea că există o fascinație pentru mediul elitist editorial, tinerii închipuindu-și că vor avea de a face cu scriitori străluciți
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12099_a_13424]
-
ușor să pătrunzi la "Hachette scolaire" decît la "Gallimard" sau "Grasset". Nu ajunge să fii cultivat și să iubești cărțile și nici nu e nevoie neapărat să fii absolvent de litere pentru a lucra într-o editură. Trebuie să ai vocație de editor și să înveți meseria pornind de jos și parcurgînd toate stadiile prin care un manuscris devine carte. Apoi nu trebuie uitat că există un criteriu ireductibil: banii. De aceea o persoană care are intuiția meseriei trebuie să lucreze
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12099_a_13424]
-
rost de subvenții, se ocupă de publicitate, urmărește difuzarea, tratează cu tipografia și cîte și mai cîte. Ca să faci toate astea și încă bine, trebuie să fii un mare pasionat. Din fericire, nu ducem lipsă de astfel de editori de vocație. încă. Fiindcă tinerii, mai pragmatici, nu se mai simt atrași de o muncă atît de solicitantă, anonimă și prost plătită.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12099_a_13424]
-
Gérard Philippe și Rubliov, lume de celuloid cu efect de bandă întoarsă, percepție hi-fi în care toată această magie (și manie) referențială e suprema terapie a tragediei evenimențiale" (p. 47). Dan C. Mihăilescu are, ca nimeni altul în critica românească, vocația etalării unor nesfîrșite serii referențiale, aparent paradoxale, dar care reușesc de fiecare dată să surprindă de minune specificitatea operei aflate în discuție. Chiar dacă în felul acesta el lasă impresia că bate cîmpii sub narcoza marii culturi, se observă adesea că
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
acestui prim voiaj parizian handicapul pe care îl au de recuperat românii în planul mentalității, după cincizeci de ani de comunism, ca și specificul întristător al exilului românesc cu obsesiile, fobiile și toate celelalte complexe ale sale. Aceste pagini dezvăluie vocația de memorialist a lui Dan C. Mihăilescu și am bănuiala că surprizele autorului în această zonă sînt abia la început. Citind aceste Scrieri de plăcere simți în urechi enervantul (din cauza repetării lui pînă la saturație în ultimii ani) hit al
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
strigat cînd a fost cazul, nu m-am revoltat cînd a trebuit, nu mi-am achitat datoriile față de părinți și în special față de fratele meu... Am insomnii, coșmaruri, nu-mi găsesc nici o scuză sau iertare. Dar nu mi-am trădat vocația, adică scrisul, și am avut de-a lungul anilor...o oarecare onestitate, fidelitate, rigoare, spirit critic și autocritic exagerat, pînă la autoflagelare morală și spirituală "Omul nu poate fi liber decît acționînd contra propriei naturi", spunea Péguy. Sînt cel mai
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
și să înțeleagă liniile de evoluție pe termen lung, personalitatea care în momentele cruciale, favorabile sau nu, acționează în sensul interesului național, adică personalitatea care, gândind imperativele timpului, reușește împlinirea cadrului politic pentru exprimarea cât mai deplină a spiritului și vocației naționale; pentru un om de stat interesul de partid și ambiția personală trec în plan secundar, iar în unele cazuri se estompează în întregime. Omul politic urmărește exclusiv consolidarea partidului său, fără să fie preocupat decât în subsidiar de destinul
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
decursul istoriei moderne România a beneficiat de personalități care aveau anvergura unor oameni de stat; numai așa se explică modernizarea rapidă a unei țări care a fost smulsă timp de mai multe secole spațiului de civilizație căruia îi aparținea prin vocație și tradiție: o țară dominată de moravuri și stil de viață oriental a evoluat într-un ritm neașteptat de accelerat în sensul Europei. Autorii unirii de la 1859 au dat dovadă de capacitate politică superioară și au acționat în sensul interesului
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]