373 matches
-
numai șoferul nostru mai putea să pretindă că, în fundul unei curți de țară, un cilindru din pietre îmbinate era teatrul. De când începuse drumul urcător, pe care nici autobuzul n-a mai răzbit de la un moment dat, un coleg inginer tot vocifera că teatrul nu putea să fie cocoțat așa, într-un loc inaccesibil, doar la teatru se duceau oamenii în calești... Dacă știți așa bine, vă las pe dumneavoastră să fiți ghid, a bombănit domnul șofer, pornind cu pași întinși, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Sè mè asculți, știu ce vorbesc! Oricum ai timp! Mai e timp! Cum te cheamè? Matei așezându-se din nou pe banchetè, punându-și picior peste picior, consultându-și ceasul, intrigându-se în sinea lui de oprirea neobișnuitè a trenului, vociferând în contra negurilor dese de afarè, ea, continuând cu un glas duios și cald, Nu conteazè cum te cheamè! Te știu! Ești scris în cartea mea! Patru cuvinte! Ce vrea oare sè spunè? și curios, în ciuda interdicțiilor autoimpuse de a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
dragii mei! Nu vă mai Îndesați toate darurile În valiză, că n-o să se mai Închidă! Și ar fi o adevărată nenorocire să se rupă fermoarul! Așa că, fără să mă mai uit la ghemul negru de vinovați care se răsfira, vociferând: „Ți-am spus că nu!” „Dar ți-am spus, te-am rugat...” „Trebuia tu să...” „Acum ce?” „Întotdeauna!” „Ți-aș zice eu, dacă n-ar fi El aicea!, am știut că ghinionistul perfect se va dovedi și de această dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
bazarului când s-au făcut auzite focuri de armă, aparent de undeva din preajmă. Cu o curiozitate dublată de inconștiență, ne-am Îndreptat spre locul de unde porniseră zgomotele. Ca să vedem Înaintând, cam la o sută de metri, o mulțime care vocifera: praf, fum, o pădure de ciomege, de puști și de torțe aprinse, strigăte pe care nu le Înțelegeam, pentru că erau În azeri, graiul turcic al oamenilor din Tabriz. Baskerville se străduia să-mi traducă: „Moarte Constituției! Moarte Parlamentului! Moarte ateilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Fazel, și trageți asupra oricui s-ar apropia. Eu trebuie să vă părăsesc, le rezerv o surpriză acestor barbari! De-abia ieșise, și bătălia Începu. A vorbi despre o bătălie este, neîndoielnic, prea mult. Sosiră răsculații, o hoardă descreierată și vociferând, iar avangarda lor se aruncă asupra baricadei ca și cum ar fi fost vorba de o cursă cu obstacole. Fiii lui Adam traseră. O salvă. Apoi o alta. Căzură cam zece asediatori, restul au dat Înapoi, unul singur reuși să escaladeze baricada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
luptă. Țăranii victorioși, ajungând în dreptul casei, se opriră și numai de acolo huiduiau și înjurau, arătîndu-și pumnii și învîrtind puștile rămase în mâinile lor. Mai liniștit oarecum, după ce a constatat că subalternii îl urmează, plutonierul întoarse iar spatele oamenilor care vociferau și continuă retragerea prin grădini, într-un ritm mai cumpătat, gândind că se va uni cu trupa la adăpost și zicîndu-și, pe măsură ce se reculegea: ― Noroc că n-au fost încărcate armele, altfel tâlharii ne omorau! Pe când jandarmii dispăreau, pipăindu-și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fiind și după somn, nici nu văzu bine mulțimea de țărani ce năpădise curtea lărmăluind. Strigă la întîmplare: ― Da ce, măi băieți, din somn și în izmene mă luarăți? Cei de pe aproape, care-l auziră, izbucniră în râsete, ceilalți însă vociferau mai aprig. Atunci observă bătrânul pensionar că mulți au venit cu furci, cu topoare, cu sape, ca la o bătălie. Colonelul își păstrase din militărie curaj și îndrăzneală în fața primejdiei. Frică i-a fost de o eventuală ridicare a țăranilor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și avea în mână barda cu care cioplise și pe care a luat-o fără să-și dea seama, ca un băț când pleci la drum. În ograda cea mare a conacului, oamenii alergau de ici-colo năuciți, cu fețele aprinse, vociferând și neștiind ce să facă. Unii se hărțuiau cu argații, alții se certau între dânșii din senin, gata să se ia de piept. La fântână câțiva îngrijeau pe Trifon Guju, care gemea. Petre aruncă o privire, dar nu se opri
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
gând mi-am spus că voi avea nevoie la judecătorie pentru că... Apoi m-am hotărât să merg la medicul meu de familie, dar dacă nu mă găsește bolnav? Pentru moment rămân interzis câteva minute în stație. Cele două dame pleacă vociferând. Ceva, probabil la adresa mea. Polițiștii pleacă și ei. Ca o eliberare de toate cele petrecute, o ultimă rafală de strănuturi ies cu violență din nări. Apoi, totul s-a terminat, fiindcă după aceea n-am mai strănutat până seara și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ca arme de atac și/sau apărare, iar cuvintele sînt vînturate precum niște coji de semințe scuipate de o gură demonică peste o realitate pe care nu mai știu să o exprime. Limba însăși se stîlcește, iar vocabularul se împuținează, vociferînd fără să mai rostească. Acum douăzeci de ani chiar ne-am cîștigat Libertatea Cuvîntului, dar nimeni nu a inventat încă o lege care să o poată garanta ca atare, iar Bruxelles-ul este neputincios în această privință. Partea plină a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
aproape, a timpului împotriva tuturor? Bombele, războaiele, cutremurele, bolile, potopul sânt superflue, nu fac decât să grăbească nesăbuit opera timpului, sânt priviri aruncate în viitorul apropiat, ridicări indiscrete ale unui colț de cortină." La care studentul începu din nou să vocifereze, din ce în ce mai agitat și mai incoerent, înjurînd urât, fără să mai țină seama de prezența noastră, a copiilor, în cameră; îl acuza pe Egor că e deja mort, că n-ar avea decât să-și pună un giulgiu în cap și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de un îngrozitor vacarm : zeflemele și acuze neîncetate ! Un furnicar de siluete grotești, ce nu par, ca păpușile de bâlci, să fie mișcate decât de sforile ambi ției și lăcomiei ! Singuri ne descriem astfel, angajați tot timpul în adversități pătimașe, vociferând încontinuu, interpelând cu insolență în Cameră și boicotând proiecte bune de legi, numai pentru că le-a propus adversarul, ținând admirabile discursuri fără să avem deloc dreptate ! Ce avocați am făcut, în numai câteva decenii, ce vie viață parlamentară ! Una dintre
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aerul unor bătrâni înțelepți. Sunt alături de Martin Heidegger, Hermann Hesse, Thomas Mann și Georg Simmel. Ia te uită ce panteon ciudat. Pandemoniu mai degrabă, unde îl găsim pe revoluționar, ca și pe reacționar. Simbol al unei realități complexe. Dar toți vociferează: anecdote! Trebuie să ne gândim la toate acestea. Stai puțin, domnule călău! Încă o amintire sau două. 26 aprilie 1969. Heidelberg. Ascunzându-mă de prietenii mei din SDS ("duplicitate", când ne ai în pază), l-am urmat pe profesorul meu
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
indignat: Nu se poate!... Și fiindcă Rareș se întorcea răvășit și nedumerit spre el, Radocea îi răcnea drept în față: Ai auzit ce-a spus? N-ai auzit? Lenghel Iosif! Ăsta cică a câștigat concursul!... În jur mulțimea sâsâia și vocifera iritată, întorcându-se vădit dușmănoasă către ei și chiar și domnul Mocanu, stând în picioare pe estradă, își întorcea capul în direcția lor, deși Rareș nu pricepea cum de furia lor se făcuse auzită atât de departe, tocmai până la estradă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Spital, chipurile, să-și salveze capetele de pod care strigau că-i omoară legionarii. Un sfârșit de noapte și o jumătate de zi ne-au măcelărit cu parii, centiroanele, picioarele, susținuți de echipa odiosului Țurcanu Eugen, care după plecarea oficialității, vocifera: “în curând trotuarele orașelor vor deveni culoare de penitenciare”. Și acesta a fost începutul din “Camera 4 Spital”. Probabil că în demența lor criminală, comuniștii intenționau să facă prin această reeducare prin tortură, cadrele executorii ale unei reeducări de acest
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
m-am odihnit la prânz, dar am reușit să definitivez recenzarea volumului „Vocea manuscrisului”, primit de la dl. Iorgu Gălățeanu... Am prins încă o zi bună, productivă... Am timp să văd la televizor multă lume înzăpezită - cu copii mici chiar - care vociferează că nimeni nu-i ajută, deși au fost preveniți să nu riște plecarea la drum... și tot ei cu gura mare!! Marți, 22 decembrie 2009. Au trecut exact 20 de ani de la memorabila zi a reorientării noastre spre o viață
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
iubita unui negustor trecut bine de a doua tinerețe. Acesta a venit, atunci, beat mort, la masa noastră și m-a insultat. Mi-a zis "Fiu de cățea". Furios, l-am pocnit cu un scaun. Individul s-a pornit să vocifereze că sunt un bastard, că tatăl meu nu era, de fapt, tatăl meu și că mama făcuse din casa ei un bordel. Am vrut să mă reped la el, dar cineva m-a lovit din spate cu un obiect tare
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu încetul. Ciudat că, gândindu-mă la Securitate, îmi veneau în minte lucruri dintre cele mai disparate și mai prostești: o lungă coadă la bere, de sute de persoane, la Bucur Obor, unde un ins foarte nervos a-nceput să vocifereze când niște țigani s-au băgat în față. „E securist, îl cunosc eu“, a zis atunci, cu un fel de respect, un bătrânel. „Ăsta are putere, o să facă ordi ne.“ La mine-n bloc stăteau mulți securiști, mă jucasem în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
spre Morton, care șovăi o clipă, înainte de a vorbi: - Domnul Grosvenor ne propunea să ne împărțim într-un număr de grupuri egal cu acela al proiectoarelor atomice de care dispunem... - Energie atomică, în interiorul navei?! exclamă un fizician. Oamenii începură să vocifereze, dar când se potoliră, Morton continua ca și cum nu l-ar fi întrerupt nimeni: - Avem patruzeci și unu de proiectoare. Dacă am accepta planul domnului Grosvenor, fiecare dintre aceste proiectoare ar urma să fie manevrat de un grup de militari, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
dădeau din coate ca să poată ajunge până la masa lui, uneori împingându-i, fără cruțare, la o parte pe cei mai puțin norocoși, dar încăpățânați, care fuseseră acolo primii. O dată, când observă o izbucnire deosebit de violentă a unui jucător, care protesta vociferând tot timpul, îi reveni în minte, ca un semnal repetat, avertismentul că el și masa la care juca acum concentrează atenția a mii de ochi lacomi. Nu-și putea aminti ce voia să facă în privința asta. Parcă era înconjurat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
de intenții revoluționare, întrebați-le ce doresc de fapt. Asta i-ar pune pe gînduri pe oameni. Împărăteasa ieși țanțoșă de la întrunire. Cînd ajunse în camera ei de lucru, teleecranul lătra știri neplăcute cum că mulțimile au ieșit în stradă, vociferînd și cerînd să afle secretul călătoriilor interstelare. Gura i se strîmbă și lansă o "Proștii!" Sigur că pe urmă aveau și să-i spînzure efigia. După o clipă, gîndul acesta începu s-o doară. Își mușcă buza si se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
premeditare din partea cealaltă, adică opusul celor spuse de Arutz Sheva? Ce vrei să spui? — Mă întreb dacă n-a fost o capcană. Guttman știa cum funcționează lucrurile. Nu poți să te repezi pur și simplu la prim-ministru, urlând și vociferând și apoi să bagi mâna în interiorul hainei. Era un tip inteligent. Știa lucrul ăsta. — Vrei să spui... Da. Mă întreb dacă nu cumva Guttman a vrut să fie omorât. Dacă nu ne-a momit să ucidem un faimos oponent al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cei veniți la adunare, care tocmai soseau prin spatele meu. Ieșind, bineînțeles, din culoar, treceau În șir pe la stânga mea, intrau În cor și se aranjau În naos. Dumnezeule, mi-am zis, Noaptea de pe Muntele Pleșuv, versiunea Walt Disney. Nu vociferau, ci murmurau, dar toți laolaltă produceau un zumzet accentuat, ca figuranții de la operă care rostesc: rabarbaro rabarbaro. La stânga mea felinarele erau puse pe jos În semicerc, completând cu o circumferință turtită curba de răsărit a corului și atingând cu extremitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fugindu-i pe sub ele, arătând mereu un alt continent - iar sfera nu putea indica, și nici n-ar fi putut vreodată să indice, unde se afla Ombilicul Lumii. În timp ce haita diabolicilor, Încremenită pentru o clipă În fața fenomenului, Începea iarăși să vocifereze, mi-am spus că istoria aceea se Încheiase cu adevărat. Dacă Hod este sefirotul Gloriei, Belbo avusese această glorie. Un singur gest neînfricat Îl reconciliase cu Absolutul. 114 Pendulul ideal se compune dintr-un fir foarte subțire, incapabil să opună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
numărul doctorului Wagner. Încercasem chiar să telefonez, dar evident că duminica nu era la cabinet. Trebuia, În orice caz, să mă duc la Conservatoire să verific. Îmi aminteam că era deschis și duminica după-amiaza. Cartierul Latin era agitat. Treceau grupuri vociferând, cu steaguri. În Ile de la Cité văzusem un cordon de poliție, În depărtare se auzeau explozii. Probabil că așa fusese și În ’68. Cam prin dreptul lui Sainte-Chapelle fusese o busculadă, simțeam miros de gaze lacrimogene. Auzisem un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]