1,402 matches
-
amare și scurtate, ori uitate! Petrică Mâțu Stoian e un bănățean de frunce, cu mustață de pandur și ochi de lotru, cu spate voinicesc și cu glas doinitor, uscat de dor și de dragoste, nu tocmai de cănuță...! E-un voinic bănățean mândru și-nalt care cântă de tac ciocârliile iar câmpiile i se-ntind sub urme din capăt în capăt, ca voievodului. Cazanul de rachiu și canuța au intrat în poveste, mai mult decât uraniul Feldioarei, căci cine să mai
PETRICĂ MÂŢU STOIAN. ARTISTUL ŞI CANUŢA MOŞULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383440_a_384769]
-
scuzzămă Vvvictor! Ăsta e ccortul meu și nnu știu ccine doarme accolo! Ccred că e o fată! - Cretinule! Ăsta nu e cortul tău! În acel moment Miranda care reușise să se îmbrace, ieși afară și privea năucită cum acel om voinic îl zgâlțâia de zor pe intrus, încercând să-l facă să stea în picioare, fapt greu de realizat căci se părea că picioarele cretinului nu-l ascultau deloc după cum se bălăngănea asemenea unei păpuși dezarticulate. Cel chemat cu numele de
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
se emană de pe fața Sa , întrece pe a soarelui în amiaza mare. Iată descrierea lui David , făcută de unul dintre slujitorii lui Saul : ”Un fiu al lui Isai Betleemitul,care știe să cânte; el este și un om tare și voinic, un războinic , vorbește bine , este frumos la chip și Domnul este cu el .” 1 Samuel 16:18 Goliat , războinicul filistean , nu vedea în David , decât un copil bălai și cu fața frumoasă . Cred că și Domnul Isus , era un copil
CEL MAI FRUMOS DINTRE OAMENI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383603_a_384932]
-
Acasa > Literatura > Proza > NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 5 Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului 5. La răscruce de ani Un timp, un boschetar voinic, cu o claie de păr cârlionțat murdar și nepieptănat s-a ținut scai de mine. De la poarta cimitirului m-a întâmpinat mereu cu o voce blândă și zâmbet luminos: sărut mâna, doamna Maria! Să știți că am curățat iarba de pe
CAP. 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383081_a_384410]
-
se certa destul de des. Și, când se certau, femeia îi arunca bocceluța peste gard. Atunci dormea aici, în atelier, lângă nea Ghiță, alt pripășit fără familie și fără cuibul lui. Al treilea, căruia i se spunea Neamțul, un lungan blond, voinic și cu părul tuns scurt era singurul așezat la casa lui, cu nevastă, un copil și...o soacră. Dar astăzi, nici el nu avea chef să meargă acasă, așa cum le spusese „șefu’”. Avea poftă să joace cărți și să bea
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
Hotelului Imperial [lângă Palatul Regal - n.a.], dar și luptător profesionist la Circul Sidoli, cu sau fără mască, singur sau în compania prietenului său Kirilov, împotriva oamenilor și a taurilor, idolul spectatorilor care scandau frenetic, cu mic cu mare: “Cătărău este voinic, N-are teamă de nimic!” Spre exemplificare, prezentăm doar unul din anunțurile publicate în presa anului 1912. “Studentul Ilie V. Cătărău, român basarabean, va da o reprezentație la Circul Sidoli, mâine Luni 27 februarie, ora 9 seara. D. Cătărău va
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92964_a_94256]
-
fluierul “domnului” Dode. Nu se auzea niciun “văleu!”, niciun “aoleu!”, niciun țipăt, niciun geamăt. Numai izbituri, numai icnituri, numai lovituri scrâșnite, ce mai, se dovedea clar talentul de “luptător-erou” al puilor de românași. Cei din clasa a doua, fiind mai voinici, reușiseră să cucerească “reduta” noastră de pe hol și se urcaseră pe băncile din “linia a doua”. De acolo ne loveau în cap cu geacurile, de ne-au băgat sub bănci. Dar luptătorii noștri de la “reduta” de pe hol i-au atacat
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
se poate! După moartea fratelui său, Violeta a rămas singura bucurie a ... VIII. NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 5, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2222 din 30 ianuarie 2017. 5. La răscruce de ani Un timp, un boschetar voinic, cu o claie de păr cârlionțat murdar și nepieptănat s-a ținut scai de mine. De la poarta cimitirului m-a întâmpinat mereu cu o voce blândă și zâmbet luminos: sărut mâna, doamna Maria! Să știți că am curățat iarba de pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
voie ca să doarmă în cavou. M-am speriat: cum să dormi în cavou? Doamna Maria, nu stric nimic, dimpotrivă, am să fac curat ca într-o cameră și am ... Citește mai mult 5. La răscruce de aniUn timp, un boschetar voinic, cu o claie de păr cârlionțat murdar și nepieptănat s-a ținut scai de mine. De la poarta cimitirului m-a întâmpinat mereu cu o voce blândă și zâmbet luminos: sărut mâna, doamna Maria! Să știți că am curățat iarba de pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
vorbele dumitale sar întrebările ca turcii à la greques. Eu însă nu știu alții cum sunt, dar când mă gândesc ce era prin țară, parcă-mi saltă și-acum inima de bucurie! Călugării se uitară unul la altul. — Bine, bine, voinice, ce era știm și noi, dar ce-a mai fi rămas ar dori cugetul să afle - glăsui Metodiu. Voinicul își aținti privirea în depărtare. — Și eu aș vrea - suspină el. Dar uite că trebuie să stau aici. Păi de ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cadânei, spătarul Vulture se frecă la ochi, se mai uită o dată, se pișcă să afle dacă nu cumva visează și se gândi brusc la giupâneasa lui Calomfira, o femei cât malu’, pe care abia de-o puteau cuprinde trei bărbați voinici cu brațele, drept pentru care suratele ei mai subțirele o porecliseră „Stejarul”. Băgând de seamă că dulcea vedenie nu-i dispare din fața ochilor, spătarul se răsuci în așternutul curat ca lacrima și-l strigă încetișor pe Barzovie-Vodă, care, ca unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de altul sau își trecea, degetele prin părul bogat și negru, oftând prelung și lăsându-și perfectul cap pe spate, cu nările răsfrânte. Tot ceea ce vedea de la înălțimea cerdacului, în lumina dumnezeiască a acelui început de aprilie - două slugi tuciurii, voinice, purtând pe umerii goi șoldanele pulpe din spate ale tăurașului de bour tăiat în fundul ogrăzii, un stol de turturele zburând spre tainicele locuri de împreunare, livada de unde, drept precum un voievod antiotoman, se ridica fumul dintr-o grămadă de frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
faptul că va trebui să-nduri anumite privațiuni, nu tocmai mici. Regimul nostru de studiu și de viață este mult - cum să zic să nu te speriu de la-nceput? - mult mai aspru, mai depărtat de cele lumești. Te văd tânăr, voinic, frumușel; să știți că la noi, de pildă, celibatul e celibat, înțelegi ce vreau să spun? — Urăsc femeia! - șopti Iovănuț. E unealta diavolului! — Ei, nici chiar așa - surâse papa. Are și ea rolul ei, dar asta nu e treaba noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
stare să înghită orice. Și nu numai bizantinul, dar și ceilalți: e o adevărată plăcere și un motiv de mândrie ca după numai două veacuri de stăpânire să vezi uitându-te în jur bulgari spătoși, valahi falnici, croați îndesați, ruși voinici, ucrainieni încruntați, polaci curajoși. Și toate astea din cauza noastră. însă vedeți, la asta nu se gândește nimeni. Toți se tem pentru niște amărâte de pungi sau diamanticale, de parcă aurul le-ar da sănătate și nu necazuri. Păi ce, dacă de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fie Allah! Acum nu ne rămâne decât să așteptăm. Și așteptară. Moartea, cu toate că e atât de bătrână și descărnată, este în primul rând femeie și, prin urmare, capricioasă. De nenumărate ori, dintr-un moft, ia înainte de vreme tineri sănătoși și voinici pe care-i așteaptă un viitor frumos; alteori, fără nici un motiv aparent, cu cât treaba e mai ușoară, cu atât se lasă mai mult așteptată. Se afla acolo, înconjurată de bărbați și femei în pragul agoniei, și ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
adevăr zgârcit. Niciodată, de-a lungul atâtor ani, nu s-a arătat prea darnic, dar e adevărat că niciodată nu le-a refuzat celor ce îl săpaseră apa necesară pentru a supraviețui. Laila începu să îmbătrânească. Suleiman se făcu mai voinic. Aisha deveni o femeie superbă. Iar Gacel Sayah, cu fiecare zi ce trecea, semăna tot mai mult cu răposatul său tată, atât la înfățișare, cât, mai ales, la tăria caracterului. Bătrânul Suilem se prăpădi de bătrânețe și, după câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
obligați să se așeze pe nisip sau pe pietre fără să se bucure de nici un strop de umbră. Imediat se simțiră de parcă ar fi avut niște fiare încinse pe spate. Numărul nouă a căzut primul, cu toate că era un irlandez foarte voinic, și asta pentru că cel care îl pusese în postul acela nu avea nici o experiență în privința condițiilor în care se mișcau. Într-adevăr, numărul său corespundea cu ora nouă a ceasului, adică exact la vest, ceea ce însemna că toată dimineața fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
până când, în sfârșit, se declară mulțumit, convins că făcuse un rău ireparabil. Abia atunci se ridică în picioare și începu să alerge cu pași cadențați în direcția opusă celei din care venise. Patru mercenari se luară după el. Erau oameni voinici și bine antrenați, cărora furia și frustrarea părea să le fi dat aripi, astfel că, adunându-și ultimele puteri, reușiră să-i taie calea fugarului, obligându-l să se abată din drumul lui, ce l-ar fi condus, desigur, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
întâlnească fratele într-un punct îndepărtat pe câmpie, dinainte stabilit. Văzându-l, cei patru bărbați își dădură seama că toate eforturile lor erau condamnate eșecului, așa încât se lăsară să cadă la pământ, asudați, frustrați, însetați și obosiți, uitându-se cum voinicul călăreț îl ajunse din urmă pe bărbatul ce fugea și, apucându-l de un braț, îl saltă ca pe un fulg, făcându-i loc în spatele lui, pentru ca apoi să se întoarcă fără grabă la adăpostul sigur din munți. Când Julio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
anul câțiva tipi foarte deștepți să se umple din nou de bani convingând câțiva tipi foarte proști să se simtă ca niște eroi alergând prin deșert ca niște păduchi nebuni. Nu sunt „păduchi nebuni“! - protestă imediat Mecanicul. Sunt băieți sănătoși, voinici și curajoși, dornici să trăiască diverse aventuri și să cunoască lumea. Să cunoască lumea la peste o sută pe oră și învăluiți în nori de praf...? se miră interlocutorul său. După părerea mea, în felul ăsta nu poți să cunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Eisenberg vorbea cu unul dintre noi, stătea cu capul în jos și înclinat puțin într-o parte, privea lateral cu ochii lui de culoarea urzicii și-și acoperea gura cu mâna. Takadjiev era cel mai în vârstă și cel mai voinic elev din clasă. Acest armean era iubit de toți pentru capacitatea lui uimitoare de a devia batjocura dinspre sine spre nota proastă pe care o primea. Spre deosebire de alți colegi, el nu purta pică profesorilor, ba chiar făcea haz mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
puteau fi făcute de fiecare gospodar în parte. De asemenea, unii meșteri făceau și instalațiile necesare pentru țesut inul, cânepa și lâna. Un meșter vechi, priceput la multe, a fost Iftimie Ignătescu, descrisă astfel de Marghioala Alex. Curteanu: „Era om voinic, purta plete ca în țara neamțului, Bucovina, lungi, pânăă la umăr, cum apucase de la tatăl său. Fruntea era înaltă cu două intrânduri, ochii erau negri, fața trasă lunguiață. Iftimie Ignătescu avea pământ al lui (partea lui, de la părinți moștenire) cam
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de biserică, plantează vie nobilă și pomi. Îl țin minte pe preotul Păvăluță care, în tot anul, când venea cu Nașterea Domnului, se oprea la noi, lua masa de post și bea o cafea. Dascălul bisericii era Gheorghe Pintilescu, om voinic, roșu la față, cu glasă puternică și cu frecvență la pahar. Preotul Ion Păvăluță a suferit cumplit, fiind reprimat de regimul comunist, pentru o vină mai mult inventată, decât reală: A fost implicat într-un procesă politică și condamnat la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
așa că am rămas tăcut, încercând, cât mai politicos, să manifest interes pentru conversație. Și pentru că mi s-a părut că de mine nu-i pasă nimănui nici cât negru sub unghie, l-am cercetat în tihnă pe Strickland. Era mai voinic decât mă așteptasem. Nu știu de ce mi-l imaginasem subțirel și cu o înfățișare insignifiantă. De fapt, era voinic și lătăreț, cu mâini și picioare mari, și își purta cu oarecare stânjeneală hainele de seară. Te făcea să te gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
că de mine nu-i pasă nimănui nici cât negru sub unghie, l-am cercetat în tihnă pe Strickland. Era mai voinic decât mă așteptasem. Nu știu de ce mi-l imaginasem subțirel și cu o înfățișare insignifiantă. De fapt, era voinic și lătăreț, cu mâini și picioare mari, și își purta cu oarecare stânjeneală hainele de seară. Te făcea să te gândești la un vizitiu îmbrăcat elegant pentru această ocazie protocolară. Era un bărbat de patruzeci de ani, nu prea chipeș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]