1,651 matches
-
apă. Ian lovea în ușa cuștii sale. Ajunsese la concluzia că îi plăcea să iasă și să exploreze ori de câte ori ne opream. Singura problemă era că lui Ian nu-i păsa deloc de noi sau de orarul nostru și se plimba voios câte o oră sau chiar mai mult de fiecare dată. — Nu, i-am spus, luăm doar o pauză scurtă. Dar data viitoare poți să faci ce vrei. Doi ochi mari și verzi mă priviră cu dispreț printre barele subțiri. — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pentru mulți Însetați ai mai multor trecute decenii, ca o bine-primită pomană a unei Înstărite familii din sat. În stânga era marea de lucernă, verde și Înaltă, din care zâmbeau veseli ochii colorați roz-roșii ai puținelor flori Înflorite ici-colo, privirea aluneca voioasă pe pâlcurile portocalii de torțel, iar În dreapta se Întindea cea mai mare mare galbenă cu grâu mașcat, crescut ca În urătura cu „bădița Traian”. Dorița nu opri, ca de obicei, la fântâna cu apă ispititoare ci Își continuă drumul indicat
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
toate-s bune acasă? Da, tată! Ț-am adus jighiuțe de arnici! Ei da! Nu te cred! Am adus, că am bază În tine! A lăsat-o În pace și dând cu ochii de Va Îl Întreabă cu un glas voios și cât se poate de blând: Dar tu, Hasmațuchi, ce-ai mai făcut? Năzbâtii? Da, răspunse copilul care nu auzise de „năzbâtii”! -Adică, de ce fel?, Întrebă bunicul Încruntând un sfert din sprinceana care se Îngălbenise de la „tiutiun”. -Am fost În
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
I) Nici unui alt poet nu i-a mai trecut prin cap să compare răsăritul soarelui cu o erecție! Ne întrebăm, îngroziți, cu ce anume ar putea fi comparat apusul... Totuși, nu excentricitatea reprezintă predilecția lui Dorin Almășan. Sigur pe sine, voios, poetul înoată de cele mai multe ori în largul unei filozofări ieftine. Confesiunile și reflecțiile sale seamănă cu cele care pot fi auzite în câte un compartiment de tren, când călătorii, plictisiți de drumul prea lung, se angajează în discuții despre... viață
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
face auzit și sunetul poeziei lui Eminescu: „ți-am șoptit / Codrule ție, / Lasă zorile-n pustie / Dorul nostru / Cine-l știe. // Plânge-mă codru cu dor, / Doina frunzelor în zbor / Răsăritul munților / Curgerea poienelor“ etc. În general însă, tonul este voios, de pionier al poeziei românești. Simțindu-se singur, fără concurență, poetul scrie tot ce-i trece prin minte, așa cum alții cântă în baie. S-a demonstrat, de multă vreme, că personificarea este una dintre figurile de stil căzute în desuetudine
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
curând, cum crede în mod greșit Ion M. Mihai, ci în 1965; a revenit cu o ediție, revăzută și completată, în 1972, iar de curând a publicat-o încă o dată. Un mod aproximativ de a folosi limba română, o superficialitate voioasă în evaluarea textelor - acestea sunt dovezi clare de amatorism. Lor li se adaugă obișnuința de a scrie cu aceeași considerație despre scriitori clasici și autori obscuri. Între Eminescu și M.N. Tomi, între Caragiale și Vasile Dobra nu sunt, din punctul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
emfatic și flușturatic, Liviu Nanu tratează poezia ca pe o femeie pe care a cucerit-o de la prima întâlnire, privind-o printre gene. El își scrie versurile fluierând, neînțelegând de ce alții își bat capul cu complicate probleme de estetică. Mereu voios, cu inima ușoară, povestește în versuri ce i întâmplă și așteaptă surâzător aplauzele cititorilor: „Pe casa scării s-a mai spart o glastră. / Și-n lift te miri cum putrezesc cotoare. Copiii bat covoare sub fereastră / acum, la ora sfântă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
întârzie / scrisoarea cu ștampilă cer. / o semnează Dumnezeu în locul meu“; „mă plimbă o nebănuită mână / dintr-un vas în alt vas / de parc’aș fi un lapte proaspăt muls / din țâțele nimicului“ etc. Autoarea folosește cuvintele mari cu o superficialitate voioasă. Ea îl atrage și pe iubit în jocul ei frivol cu luna și cu stelele: „și luna e un rug / ne cere / cu împrumut, iubirea. // desfă-mi, lanțurile! / ai pus să mă păzească stele.“ „când greșeală, când destin / eram simplu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
folosită pentru consolarea rudelor celor decedați. Beatrice Silvia Sorescu o ia în serios și își imaginează, concret, că ne și sfătuim cu morții din când în când. Dacă ne imaginăm scena, nu se poate să nu izbucnim în râs. Superficialitate voioasa Beatrice-Silvia Sorescu, autoarea volumului de versuri Vârtej șoptitor timpului (New Est, Târgu Jiu, 2008), pare cuprinsă de o veșnică agitație. După cum rezultă din versurile sale, simte mereu nevoia să facă ceva: să coboare în ea însăși, să ia de mână
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
urmărite până la capăt. Îți vine să o rogi pe poetă să se oprească măcar o clipă, ca să o poți vedea și înțelege. Dar poeta vrea mereu acțiune. Nu este vorba, din nefericire, doar de temperament, ci și de o superficialitate voioasă. Beatrice-Silvia Sorescu cochetează cu poezia; pentru ea scrierea versurilor pare să fie o îndeletnicire ușoară, ca încercarea unor rochii în fața oglinzii. „Ieri am rupt un ghiocel / Dintr-o margine de cer.“ (Poezie populară) „Calc pe-o idee, urc spre stele
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o dată, m-a Înhățat tata confiscîndu-ne și sania. Dracu’ ne pusese să ne alegem traseul chiar pe lîngă crama În care-și exercita el autoritatea locală. Era pălincia comunală. Cald și mireasmă tare În beciul acela, bărbați Îmbujorați la față, voioși că nu mi se Întîmplase nimic rău, fiindcă pare-se că, de multă vreme, se chinuiau să ne dibuie. Tata a ieșit pînă la crama vecină să aducă pentru odorul lui recuperat niște vin, doar nu era să-i dea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
omăt. "Trebuie să fie târziu", își spune Dora. Da, e trecut de ora nouă", confirmă minusculul cadran al ceasului ei. Casa este animată de zgomote pașnice și parfumul de pâine proaspătă și de cafea sunt îmbietoare. Bună dimineața, o întâmpină voioasă Ștefana, vă invit la masă; tocmai am scos plăcintele din cuptor. Dragoș trebuie să pice dintr-o clipă în alta. A tras o fugă, sau mai curând Murgu a tras un galop, până la Ciprian ; spunea că mai au niște treburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ea a scos din buzunar cele trei bancnote. Au fost destul de cumsecade că s-au mulțumit cu o bancnotă fiecare și ne-au lăsat și nouă, una în afară de cele două ascunse la pieptul Ulitiei. După asta ne-au însoțit sporovăind voioși până la prăvălia satului. Izbele mici și sărăcăcioase se înșirau de-a lungul unei singure ulițe lungi. De după ferestre, simțeam sfredelindu-ne priviri curioase. Vânzătorul era în vârstă, purta ochelari fini cu ramă aurie care îi dădeau un aer distins și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în preajmă a unor gură-cască. După ce orologiul din turla Sfatului a marcat ora matinală cu șase bătăi grave, cele două fetițe, purtând în sacoșe câte un pachețel de unt, câte două pâini și două pungi cu lapte, s-au îndreptat voioase către casă și și-au reluat discuția întreruptă cu două ceasuri mai devreme pe motive de securitate: Să mai știi că alaltăseară, când am dormit cu cei mici în camera părinților, mama l-a certat pe tata că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nebun de vorbă, sunt dispuși să stea cu mine la sfat nopți întregi, fără ca eu să pun geană peste geană. Într-un rând, fiindcă obosisem de-atâta vorbit, le-am arătat jucăria și am încheiat discuția, după o nouă rundă voioasă de fitness... Am insistat ca nea Onuț să-mi arate și mie jucăria aceea, dar mi-a zis că nu se cade, pentru că e o jucărie specială, secretul acelui cerc de prieteni, iar când e vorba despre respectul pentru prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cucoanei. Bun... A fost reparată din nou și, după vreo lună, ai ghicit, a fost adusă din nou la spital. Se prăbușise un elicopter în zonă, n-a murit nimeni, piloții s-au șters frumos de praf și au pornit voios spre casă, dar o bucățică rebelă din aripa mașinii zburătoare a atins-o pe cucoană, unde altcumva decât în scăfârlie, pe când se ocupa cu grădinăritul recreativ. A fost internată, vindecată și, iar n-o să-ți vină a crede... Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
se afla în localitate. Cum să facă față plictiselii, dacă nu ca de obicei. Puse mâna pe o carte și citi din ea. Avuse un vis frumos, dar nu-i vene în minte. Întrevedea departe în oceanul înghețat trei steluțe voioase care râdeau și o chemau. Era o căldură plăcută lângă ele, iar dacă nu ar fi știut mai bine, o lume diferită se întrepătrundea în lumea ei prin acele stele care vibrau și-și schimbau culorile, iar ea aluneca dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
la farmacii și la punctele cu produse naturale pentru a ni le procura. Și-atunci, voi medicii ce faceți, dacă nu ne mai aveți pacienți, glumește Cecilia. —Mai bine să nu mai avem pacienți, dar să fie lumea sănătoasă și voioasă cum ești tu. Nu vedeți că și tinerii de azi sunt obosiți din cauza rezistenței scăzute din punct de vedre fizic și chiar psihic. — Reclamele au și ele vina lor. Induc oamenii în eroare. Recomandă băuturile răcoritoare, sucurile, dar acestea nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
vă sărutați pe gură. —De ce mă întrebi dacă știi? —De sanchi. Sunt atât de fericită c-am fost cu Matei în natura aceea superbă, se învârtește prin cameră Cecilia prinzând-o iar pe Elena și sărutând-o de drag. — Ce voioasă e fata mea, îi spune Silvia intrând. — Mamă, mâine comandăm verighetele, o îmbrățișează Cecilia. —Să vă dea Dumnezeu noroc pe drumul pe care îl veți începe! Se va bucura și Alexandru. Unde este tata? —A ieșit puțin în oraș. Nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
fără milă. Iarba fragedă creștea vioaie și, în multe locuri, deja erau răsărite și încântătoarele flori primăvăratice. Mestecenii și plopii își desfăceau frunzulițele cleioase și înmiresmate, pe ramurile teilor plesneau mugurii plini de sevă. Rândunelele, vrăbiile și porumbeii își clădeau voios cuiburile, gâzele mărunte pretutindeni bâzâiau necontenit, iar priveliștea lor îmbătătoare își revărsa tot farmecul în sufletul omului. Pentru cel aflat în permanente și în chinuitoare tulburări interioare, în totală tristețe și în deznădejde grea, așa un mediu este cel mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
filmele de groază. Un capitol amplu are drept obiect o comparație între primul mare roman japonez, Povestea lui Genji de Murasaki Shikibu, și primul roman românesc notabil, Ciocoii vechi și noi de Nicolae Filimon; acesta din urmă e demolat cu voioasă înverșunare, pentru a pune în evidență, prin contrast, vechimea culturii japoneze. Știți care este cea mai erotică parte a corpului feminin? Ei bine, n-ați ghicit: este ceafa. În plus, "femeia japoneză pare prinsă, pe vecie, în colivia translucidă a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
obiecte moi și drăgălașe, scapi din asprimile lumii reale și găsești confort emoțional. Exploatând filonul kawaii, pentru a veni în întâmpinarea sentimentelor publicului, în curând nu au pregetat să apară bancomate afișând pe ecran o copiliță animată care te salută voios, nevinovat și subțirel, întinzându-ți dulce bancnotele retrase și mulțumindu-ți printr-o plecăciune tandră. Cu atât mai mult reușești să evadezi din real dacă o faci transformându-te, tu însăți, într-o pisicuță căreia nimeni nu îi poate face
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
făcut târziu și mantia nopții, peste pădure s-a întins, cuprinzând tot spațiul între cer și pământ. Abia atunci a hotărât Magnolia să se ducă acasă. În acel moment și-a dat seama că de mult nu a mai fost voioasă ca în acea zi și i-a apărut în gând un cântec pe care-l știa de când era copilă și pe care-l începu a cânta cu gândul aiurea: „Dă-mi dragă pădure, Dă-mi în dar o floare, Numai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
spinarea ta. S-a gândit, ce s-a gândit, Omul s-a ridicat de pe buturugă, continuându-și drumul înspre Cristinești. La un moment dat Crângul a auzit de departe o doină pe care o cânta o voce scăzută și din ce în ce mai voioasă, mai puternică, mai răzbătătoare: Crângule pădure mică Ce i-ai spus lui Ionică Am doinit până l-asfințit La belea nu m-am gândit Este drept, i-adevărat De belea așa am scăpat A sărit din cârca mea Drept în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a apropiat de ei, zicându-le: -Urcați aici în spinarea mea, presupun că abia așteptați să stați amândoi îmbrățișați. A mai trecut o bună bucată de vreme și străbătând cele șapte țări și mări au ajuns acasă, cu toții sănătoși și voioși. Când i-a văzut, moșul lui Căiță s-a bucurat mult pentru că, deși la început jinduise la averea nepotului, de atâta muncă și fără un pic de ajutor, îi părea rău. Se ruga mereu la biserică să i se întoarcă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]