2,768 matches
-
N. Iorga, Gheorghe Cretzulescu, Alexandru Popescu, Ion Bulei, precum și o serie de "venetici" pro și contra marelui oraș corcit cu mahalaua (străinii laudă capitala cu o jumătate de gură și o ceartă cu cealaltă jumătate). Dan C. Mihăilescu scrie cu voluptate șugubeață, asumat proustian: mai întâi rememorează casele de odinioară, mobilierul, aranjamentele florale, cluburile, pasiunea pentru velociped (cu povestea amazoanei Mița Biciclista); apoi parcurile (Cișmigiul, odinioară parc al servitorimii), Teatrul Național, cimitirul Bellu (spațiu unde putea fi făcut un adevărat studiu
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
Narațiuni de factură impresionistă aduc în prim-plan profiluri și destine umane specifice cartierului (Sara, Emma) sau scene pătrunse de compasiune pentru existențele mărunte, întâlnite la „ateneul popular“. Vine și rândul descoperirii întâilor fiori ai dragostei, când ființa invadată de voluptate rămâne cumva fără apărare, amețită, învăluită în extazul dăruirii devastatoare: „Aș vrea să mă doară, să nu pot țipa./ Iubirea cu mersul de fulger/ Aș vrea să mă muște cînd clipa o vrea/ O gură ca fructul de sânger// Să
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
cred că se poate scoate o carte! Păcat c-ați spus-o dumneavoastră, nu eu! Ceea ce mă încîntă la propoziția cu pricina este multitudinea semnificației; o găină bună de jumulit, fulg cu fulg, la foc scăzut, cîntărind în mînă, cu voluptate, greutatea leșului fraged. Scrisoarea asta este scrisă, vai, fără cafea! Am mișunat de dimineață, fetele zvelte și somnoroase mi-au spus că trebuia s-o comand de seara, să aibă ele cafeaua fiindcă acum, domnul Axin (sau așa ceva) nu a
Cu Cehov nu-i de glumit by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13436_a_14761]
-
Leonardo da Vinci. Rașelica este o ființă "veșnică" pentru că a trăit nenumărate vieți și morți, a cunoscut plăceri și dureri, a străbătut veacurile încarnându-se de mai multe ori în multe trupuri; este o femeie "sintetică", una care închide în ea voluptățile, dar și răutățile tuturor femeilor din trecut, este cea care va determina căderea finală și moartea lui Pașadia, așa cum prima Evă a provocat pierzania și căderea lui Adam. În victoria finală a Rașelicăi percepem esența sa cea mai profundă: tânăra
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
în timp ce Masto prezidează imperial coloane, imagini și fonturi, eu privesc cu coada ochiului profilul Ioanei, decupat parcă direct din afișele cu Greta Garbo, și mi se pare că surprind în privirile ei mai mult decît sclipiri ale inteligenței și subtile voluptăți livrești. Aparent absentă atunci cînd discuțiile trenează, dar agilă ca o panteră cînd trebuie găsită o soluție salvatoare, Ioana acaparează întregul spațiu al spontaneității și identifică scînteietor exact acele idei care par să ne frămînte pe toți, de cele mai multe ori
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
Augustin Doinaș care a trimis un poem la „Jurnalul literar" și așteaptă, cu sufletul la gură revista pentru a afla verdictul lui G. Călinescu de la Poșta redacției, dă o raită prin galeriile Lafayette, dar nu ezită să se amestece cu voluptate în lumea pestriță a piețelor, a vînzătorilor ambulanți și a lustruitorilor de pantofi, așteaptă cu sufletul la gură știrile din marile cotidiane, bate sălile de cinema, marile teatre, merge la Ateneu pentru a-l vedea pe Enescu, frecventează cenaclul „Sburătorul
O carte în imagini critice reale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/13821_a_15146]
-
care suie spre modernitate acest tablou a fost zugrăvit excepțional. Relevând liniile majore ale diversificării, cartea se oprea firesc asupra vârfurilor, făuritori de școli și curente. Pentru întâia oară se măsura evoluția prin filtrul conștiinței estetice ( gustul formei ca o voluptate naturală încă a celor dintâi tatonări era scos în relief). Coerența criteriilor esteticului a înlesnit integrarea operelor mari pe o orbită de universalitate. G. Călinescu mai compusese studii fundamentale dedicate câte unui singur autor proeminent ( Creangă, Eminescu printre alții). Ținând
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
luminoasă în bezna nopți. Și i se păru că cineva, fin pe potriva pianului, îi aflase părul și acum i-l iubea în tăcere. Fără conversați inutile... Iar la urmă, ca o trufă amară - gnossianna lăutarului. Un plînset gemut din cine-știe-ce voluptate scrîșnită; epuizată. Ceva care-l spinteca încet, vibrînd în carnea lui și topindu-se. Ca și cum palme aprige, odată săvîrșindu-și lovirea - pe trupul lui se dizolvau în mîngîieri. Ca și cum fluturi enormi s-ar fi nuntit pe spatele lui, tăvălindu-l zăcut
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
porți/ pândește soarta. (pag. 30). Poemele din aceste două cicluri sunt mai slabe decât acelea din al treilea (mai eclectic) deoarece sunt mult prea strânse în menghina unei simetrii tematice și formale. Și e păcat, pentru că autoarea are o anume voluptate a asociațiilor de cuvinte... Nu chiar atât de singulari... E deja un truism că cine traduce, trădează; în acest caz, această antologie oferă - pe alocuri - o dublă trădare: având ambiția de a prezenta și poeți aparținând minorităților din Basarabia, ea
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
umblînd c-o vacă la fel de frumoasă în așa fel încît, în memorie, le văd mereu, înjugate la aceeași dorință! Pușcașu, o fată grasă, isterică, făcea false crize de epilepsie în gară și, cînd o aduceau la spital, mă înjura cu voluptate (pînă la urmă a rămas gravidă cu un milițian și s-a calmat)! Dar să nu exagerăm!! Ieri, în stradă, într-o lumină albă, rece de toamnă, am avut, pentru o clipă, impresia că se întîmplă ceva-n mine, un
Undeva unde sînt motani, și dovleci, și fluturi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14006_a_15331]
-
ieșirea din cort încălțat în sandalele lui ascunse cu grijă sub piatra pe care-și odihnise capul înaintea plecării Retragere Acum pînă și prezența lui secundă bate în retragere - o pură căutare mai veche (și atît de bine cunoscută) a voluptății durerii
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
la judecata concretului celui mai pur, după cum banalul, detaliul în aparență fără semnificație e ridicat adesea în ordinea transcendenței. Iată de ce aceste cărți sunt alcătuite din iluminări și sfâșieri lăuntrice, din avânturi și limite autoimpuse, din patos al interogației și voluptate epicureică a degustării esteticului. Se mai poate observa că Virgil Ierunca percepe cuvântul în dubla sa intenție și în dubla sa realizare; cuvântul mântuie prin crâmpeiul de transcendent pe care îl pune în joc, pe care inevitabil îl conține, dar
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
altfel, tot o afinitate temperamentală îi unește pe Caragiale (Ion Luca) și pe Arghezi de neobositul lor exeget. Se produce în mod firesc fenomenul de reflexie intelectuală, criticul regăsindu-și oglindit în fiecare "dublul spiritual". Dacă de la Arghezi își însușește voluptatea îmbinării cuvintelor potrivite, de la Caragiale deprinde "vorba pe d-asupra limpede, dar adîncă la înțeles". Lipsa de ipocrizie și a oricărei atingeri hagiografice se vădește în ipostaza de cerber al autenticității, al adevărului cu firul despicat în patru sau, la
Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14794_a_16119]
-
autoarea, nu înainte de a oferi cititorului șase povești din care să poată afla adevărul despre talentul, frumusețea, fantezia, impertinența și - de ce nu? - arta din spatele minciunii unei femei. Când mint, femeile se integrează în minciuna lor, o trăiesc cu pasiune, cu voluptate, cu lacrimi în ochi. Cel mai adesea, deși mai crudă și mai dramatică, viața din minciuna unei femei e mai frumoasă decât cea din realitatea ei. Cel puțin așa se întâmplă, atunci când și una și cealaltă sunt scrise de Ulițkaia
Vacanța perfectă cu cărți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21189_a_22514]
-
în California, unde fumatul nu mai este tolerat aproape nicăieri, Abia după ce am petrecut câteva luni la București, înconjurat din nou de fumul de țigară, de pachetele de țigări aruncate peste tot și de prieteni care trag în piept cu voluptate și fără regrete, am răsuflat liniștit (vorba vine): chiar m-am vindecat, nu mai simt nicio tentație când cineva fumează lângă mine. Ce n-a trecut, din păcate (sau, mai bine zis, din fericire), este reacția neplăcută pe care mi-
Aer curat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82362_a_83687]
-
declarat într-o seară cu emfaza. Nu-l urmez cu totul în această judecată radicală, dar nu pot să nu observ că oamenii de care m-am apropiat cel mai tare sunt cei care citesc, ca și mine, din pură voluptate. Cu cei care nu citesc nu-mi găsesc întotdeauna cuvintele. :: The One, decembrie 2011 Din păcate (sau din fericire) încă sunt la vârsta la care mi se pare esențial să citesc cărțile “esențiale”. Dacă n-am citit într-o zi
Fără obligații by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82419_a_83744]
-
de nenumărate ori în anii petrecuți la Lerești. Pe unele le știam pe atunci pe de rost, dar asta nu mă împiedica să le reiau cu la fel de multă plăcere de fiecare dată. În paginile îngălbenite ale acestei cărți am descoperit voluptatea de a citi povești de dragul poveștii, o boală de care sufăr și acum și pe care mă bucur că am contractat-o la o vârstă atât de fragedă. Când, așezat turcește pe canapeaua din hol sau ghemuit sub plapuma, deschideam
Cartea copilăriei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82596_a_83921]
-
că au, în continuare, doi saci, mulțumesc zeilor pentru minune, îl iau pe al doilea în spinare și îl căra din nou la casa celuilalt. Și așa toată noaptea... De fiecare dată când sunt pe drumuri și mă scufund cu voluptate într-un român captivant din pricina căruia rătez întâlniri, trenuri, avioane, mă gândesc că sunt privilegiat. Arunc o privire în jur și-i compătimesc pe toți cei care trebuie să se confrunte cu așteptarea în absența unei povești care să le
Cartea copilăriei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82596_a_83921]
-
tragicomic, a cărui esență mult mai puțin norocosul scriitor M. Avramescu o cunoștea pe deplin. Fie și pentru atât, el trebuie explorat. Gestul său autonegator, împlinit prin renunțarea la ficțiune, are și ceva borgesian (ne amintim că Borges nota cu voluptate morbidă că ar vrea să dispară cu totul, nume și operă). "Astăzi, Ionathan X. Uranus și Mark Abrams, paiațele mele demente, s-au sinucis. Pentru mine, zdreanța pe care încep să o ispășesc, denunțând-o. Pentru alții, să rămână pantomima
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
al măștilor comic-serioase, susținut, în planul texturii, de un limbaj căzut în profan și, tocmai de aceea, mai permisiv, mai accesibil și mai dispus să se lase remodelat, fără a păstra impresiile fixe. Mircea Ivănescu pare să încerce o adevărată voluptate ori de câte ori mimează mici narațiuni, secvențe desprinse parcă dintr-un roman sau dintr-o povestire, construind microuniversuri în care suverane rămân ludicul și simularea. Foarte multe "proeme" m.ivănesciene - chiar și acelea, de felul poveștii scurte, care trădează orientarea conștientă către
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
am plîns de truda vieții, de cîte suferise această natură iritabilă de la împrejurări, de la oameni, de la ea însăși". De altfel, textul imediat următor al volumului (Ironie) așează viața poetului în aceiași termeni. Avid de detalii pe care le articulează cu voluptate într-o construcție, Caragiale e neutru sub aspect moral. Oricum, îndurerarea lasă loc unei teribile forțe admirative care are ca obiect atît lumea, cît și propria-i forță constructivă. Asemenea situații, paradoxale, asemenea unei rupturi în firesc, (pre)tind să
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
impresia fatalității, ea lasă măcar impresia contribuției, chiar și fără nici un fel de deliberare, a individului. În treacăt fie zis, cum să ne explicăm altfel amestecul ciudat - firesc să-i mire pe mulți - dintre pasiunile muzicale ale lui Caragiale și voluptatea coborîrii în elementar. În Berlin, concertele din Beethoven și icrele, ca să vorbim metonimic, sînt obsesii complementare. Ambele dau seamă despre nevoi elementare. Sau poate că lucrurile stau întrucîtva diferit: deoparte lumea, care-i satisface nevoia de a percepe materia cu
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
cu mult mai inteligent decât cel aruncat în grabă peste multa prostime. Acum, însă, am un moment de, poate, vinovată slăbiciune. Sunt ispitit să fiu mai degrabă fericit și sărac cu duhul, mă las să alunec leneș, într-o dubioasă voluptate. Rudă cu ruinele, mă șterg încet în verdele șters al măslinilor, mă sfărâm în murmurul abia deslușit al acestei amieze cu greieri mulți, decad, provincial și periferic, din greaca și din latina clasică, în dialectul vulgar al unei mierle. DIMINEA
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/11535_a_12860]
-
de toți cunoscute -, povesteau și fabulau cu deliciu, sorbiți din ochi de toată suflarea casei. Un neastâmpăr perfect explicabil se înstăpânea pe familia gata de drum; în tramvai sau troleibuz, îmbrânciți dar fericiți, membrii ei schimbau priviri complice savurând dinainte voluptățile către care tindeau cu toată ființa lor. Apoi, în sala de cinema, ce mai vânzoleală la căutatul și găsitul locurilor (adesea ocupate de intruși: de aici supărări și vociferări repede mușamalizate de stingerea luminilor)! Anunțat de marea stemă comunistă a
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
făcînd de altfel, trimitere la Istoria celor treisprezece. În Cronică apare un cerc monden, pe care "asociații" săi îl numesc "societatea anonimă ŤCorupția Românăť" și care se întîlnesc undeva pe Calea Victoriei, în "Camera Leoparzilor" dintr-o mansardă, dedîndu-se farselor și "voluptăților secrete", stîrnite de propriile istorisiri picante. "Leoparzii" Cronicii aplică, în fond, programul "leoparzilor" lui Vinea, care au "plăcerea sadică" de a povesti și asculta "cancanuri și anecdote" și de a practica "bîrfa crîncenă". Altfel, epic și anecdotic, între cele două
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]