245 matches
-
vrei să facem astă-seară, păpușo?“ — Așa, acum e rândul tău, am zis revenind la realitate. Voiam neapărat să schimb subiectul. Tocmai ai răcit zdravăn, nu, stai puțin, ai făcut o intoxicație alimentară, pentru că ai mâncat niște înghețată expirată și ai vomat o săptămână întreagă. —înghețata nu expiră, m-a întrerupt Brigit. —Nu expiră? Sunt sigură că expiră. Bine, nu că asta s-ar putea întâmpla când sunt eu prin preajmă. în orice caz, cui îi pasă? Ai avut o intoxicație alimentară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Mi s-a întunecat privirea. Nerăbdătoare, am sperat că ăsta era preludiul iminentei mele morți. M-am târât către baie luând peretele în brațe. Din cauza petelor negre care-mi dansau în fața ochilor, abia dacă mai vedeam podeaua. Dar cum am vomat, m-am simțit din nou bine. Era clar că nu aveam să dau în primire atunci. Cruntă mi-a fost dezamăgirea. 53tc "53" înainte să-mi dau seama, stăteam pe un scaun în Sala Abbot - din milă pentru necazul prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
toată seara fără să-mi dau seama că body-ul îmi atârna pe deasupra blugilor. Toată lumea crezând că port un costum cu coadă în stilul anilor optzeci. încă vreo câteva vieți pierdute la faza asta. Fiind convinsă c-o să mor de-atâta vomat după o noapte întreagă de destrăbălare. BANG! Curgându-mi sânge din nas la fiecare două zile. PUF! Trezindu-mă plină de vânătăi, fără să am nici cea mai vagă idee cum mă căptușisem cu ele. BASTA! Trezindu-mă în spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
două valize de cătănie puse una peste cealaltă, cu spatele sprijinit de peretele reavăn, și înfulecam zahăr dintr-un sac de o majă, cu o lingură de supă. Abia îmi încăpea în gură. Înghițeam bolovani împietriți de zahăr și am vomat melasă dulce două zile la rând, până ce sora a forțat ușa și m-a băgat în pat. Ziua erau cu ochii pe mine, noaptea nu găseam pisicile. Dar am început să simt ce importantă este pentru mine asemănarea dintre pisică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
molipsit de boala asta de la un baron descreierat. Pe bani. Șapte sate țineau la ea, ca osul cu măduvă la carne. Ceea ce însemna pe puțin șapte biserici. Așa se gândea ea să-și ajute familia. Avea spasme săptămânal și eu vomam săptămână de săptămână în dosul casei, ca să nu afle. Vomam totul în lac. Cina, sângele, venele, fiolele și seringile. Cred c-îl tratam ilegal, dar dacă n-aș fi acceptat, îl duceau la sanatoriu. Egon mi-a adus seringile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Șapte sate țineau la ea, ca osul cu măduvă la carne. Ceea ce însemna pe puțin șapte biserici. Așa se gândea ea să-și ajute familia. Avea spasme săptămânal și eu vomam săptămână de săptămână în dosul casei, ca să nu afle. Vomam totul în lac. Cina, sângele, venele, fiolele și seringile. Cred c-îl tratam ilegal, dar dacă n-aș fi acceptat, îl duceau la sanatoriu. Egon mi-a adus seringile și o instalație în care le sterilizam. Am început încet să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Frunzele moarte cădeau din belșug pe acoperișurile fortăreței și prin jurul porții castelului. Un soldat le mesteca lacom. Sunt gustoase? întrebă altul. — Mai bune decât paiele, răspunse omul și mai culese una. Dintr-o dată, arătând îngrețoșat, tuși de câteva ori și vomă frunzele pe care tocmai le mâncase. — Generalul Goto! anunță pe neașteptate cineva și toți luară poziția drepți. Goto Motokuni, principalul vasal al clanului Bessho, venea către soldați dinspre fortul întunecat. — Ceva de raportat? întrebă Goto. — Nimic, domnule. — Zău? le arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era găurită ici și colo, dar nu și haina - haina mea bună, cea mai bună. Acum era opt jumătate. Mi-am spălat fața cu apă și am simțit cum degete de foc îmi pipăie spinarea. Timp de zece minute am vomat conștiincios, cu convulsiile unui ciocan pneumatic, cărora n-am avut puterea să mă opun. Apoi am stat chircit pe fundul băii turcești, timp de douăzeci de minute, cuprins de spasme, ploaia argintie a dușului ajungând la temperatura și presiunea maximă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
primind rațional moartea. Dar animalele nu. Animalele primeau moartea cu o spaimă pură, fără să înțeleagă nimic. Era insuportabil să le privească în timpul strălucitoarelor sacrificii ale cultelor imperiale. Când era mic, mama sa îi acoperea fața cu mantia ei, pentru că voma. Animalele simțeau mirosul violenței. „Violența miroase“, spunea Germanicus. Mirosul acru, insuportabil și amețitor al unei legiuni când, sub comanda centurionilor, înainta în fața dușmanului, în bătaia soarelui, fără zgomot, numai zornăitul înspăimântător al armurilor, bătaia armelor pe scuturi. Mirosul oribil, persistent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Nu a mai scos un cuvânt. A mers în dormitor și s-a culcat. Petre bău în seara aceea cum nu mai băuse de mult și toată noaptea i-a fost rău, a stat mai mult pe afară și a vomat. A doua zi, Frusina se duse la serviciu. Primarul o văzu tristă. - Te văd schimbată de la un timp. Ce se întâmplă cu tine, nu ești fericită în căsnicie? Primarul o iubea ca pe fiica lui. Ar fi dorit, așa cum își
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
mâinile de nas și de gură, mă indepărtez, ghemuit, centimetru cu centimetru, lipit de temelia casei, ascuns. Și, dintr-odată, iute cât ai clipi, în timp de respir printre degete, mă podidește și pe mine plânsul. Suspin violent, de parcă aș voma. Mă doare burta. Am dinții adânc înfipți în palmă și îmi bușesc mucii pe mâini. Bărbatul își trage nasul, tare și bolborosind. Plouă mai tare, și apa mi se strecoară în pantofi pe la șireturi. Țin bucățile poemului în mână; am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
stomac, chiar și pe drumul drept trebuie să mă opresc din cînd în cînd să iau aer. — Asta nu-i a bună, zice în glumă Monte Cristo, gîndindu-se că ar fi posibil să înghețe instantaneu, oare cum o fi să vomezi sloiuri? — Dacă le trebuie droguri, o să le dau eu droguri, zicea Piticul, pînă o să le iasă pe urechi. Știa să scoată bani și din piatră seacă, atunci cînd era vorba de scumpa lui patrie. Imediat s a dus să se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
din mansarda hotelului „Astoria” locul preferat al cuplurilor clandestine și al celor În călătorie de nuntă. Primii plăteau și o taxă de confidențialitate pentru care nu primeau nici o chitanță. Coriolan oftă. Suferise, dar acum Îi era bine, În special după ce vomase Într-un lighean de porțelan alb, sub răsuflarea discret tabagică a doamnei Koblicska, sub mângâierile ei tot mai apăsate, mai prelungi, și sub privirea disprețuitoare a unui boy capabil să-ți spună În română, maghiară și germană, fără plată, următorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vezi, sau să mărturisești nepăsător despre un har pierdut sau furat. Oare cum nu Înțelege Șendrean că avea nevoie de ajutorul lui? Cu câțiva pumni În spate l-ar scăpa de necaz. Mai tușise el, dar niciodată până atunci nu vomase laptele ăsta subțire, degresat, spuma asta lipicioasă de aracet. Se liniști din senin. Sleit de puteri se așeză pe scaun. Petru se așeză și el. Ce-a fost asta, domnule Gheretă? Nu știu. Sunteți suferind? Numai de sciatică. Poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
topit...” Am văzut negru în fața ochilor, am sărit asupra lui și l-am mușcat de beregată de a trebuit să fie internat la spital. După aceea am stat o noapte întreagă în closet, urlând, bătând cu pumnii în ușă și vomând. Dimineața au venit de la un spital de psihiatrie, m-au suit cu forța într-o ambulanță și m-au dus acolo. Am încercat să le explic doctorilor ce se întâmplase, dar ei nici n-au vrut să mă asculte. „Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am călcat un iepure care alergase orbit, înnebunit, ca să scape. După ce l-am călcat și am oprit, ne-am dat jos, am văzut bucata de carne însângerată de pe șosea, apoi m-am dus în spatele mașinii ca să urinez și acolo am vomat cu silă. Când am revenit, am observat că Emilia vomase între timp lângă roata din față; fiecare ne ferisem de celălalt ca să nu ne arătăm miloși. N-as fi vrut să repet aceeași ispravă acum. Curioși, și unii dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
După ce l-am călcat și am oprit, ne-am dat jos, am văzut bucata de carne însângerată de pe șosea, apoi m-am dus în spatele mașinii ca să urinez și acolo am vomat cu silă. Când am revenit, am observat că Emilia vomase între timp lângă roata din față; fiecare ne ferisem de celălalt ca să nu ne arătăm miloși. N-as fi vrut să repet aceeași ispravă acum. Curioși, și unii dintre ei cârcotași, bătrânii aveau să-l tragă de limbă pe Dinu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de ajuns atât ca un sport să devină o mârșăvie? Dreaptă ar fi numai vânătoarea în care omul ar vâna cu mâinile, dar cine mai vânează așa? Deodată, am auzit un zgomot. M-am întors. Palid, înspăimântător de palid, Dinu voma. Am priceput într-o clipă că-și impusese să pară un vânător cu experiență și crezuse că va reuși. Se ținuse tare până atunci, dar cedase. — N-am dormit azi noapte din pricina astmului, s-a scuzat el, jenat, când și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
începuse să se formeze o baltă de sânge întunecat. Brațele i se risipiseră în laterale. Piciorul drept îi rămăsese prins sub roata mașinii. Zona tibiei era acum o masă informă de carne și oase. Fiona a întors capul și-a vomat, stropindu-se pe picioare și pe încălțări. —E moartă? a strigat ea finalmente. E prietena mea, a adăugat ea ca o explicație către bărbatul care îngenunchiase lângă Susan. Fața omului era contorsionată din cauza îngrijorării. — Nu cred, dar e în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mă bag În pat lângă Richard, care sforăie, când aud un țipăt din camera alăturată, un țipăt ca de animal vânat În vis. Intru În cameră și o găsesc pe Em În fund În pat, cu mânuțele la urechea stângă. Vomă peste tot: pe cămășuța ei, pe plăpumioară - of, Doamne, plăpumioara Barbarei - pe păturică, pe oaie, pe hipopotam, chiar și În păr. Se uită la mine cu o privire Îngrozită și rugătoare: Emily detestă să-și piardă demnitatea. Mi-e rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fierbinte până acum o oră. —Și În cursul zilei de azi? — Nu știu. Doctorul face o mișcare ca să-i pună mâna pe frunte lui Ben. Cel mic scâncește când mă simte că-i dau drumul. I-a fost rău, a vomat În ultimele douăzeci și patru de ore? — Cred că i-a fost rău ieri după-amiază, dar Paula a crezut, Paula e dădaca mea, noi am crezut că e doar stricat la burtică. A avut scaun de atunci? — Mă tem că nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mare. Le-am scos din ghiozdan. I-am dat unul Mărgeluței. Am mers spre școală mâncând mere. Abia începuse lecția, că mi s-a făcut rău. Amețeală, transpirație, apoi am căzut cu capul pe bancă. Până să vină învățătoarea, am vomat tot ce mâncasem. M-au scos afară, m-au frecat cu zăpadă. Când mi-am revenit, Mărgeluța, împreună cu alte două fete spălau pe jos în dreptul băncii mele. Am dat să le-ajut. Mărgeluța m-a împins la locul meu. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
după ușă, mă așteaptă, nu întârzii p-aici prea mult, nu voi mai apuca să mă recomand, că șutul metafizic mă va arunca spre marile mistere cosmice ale vomei, mă voi prăbuși în neagra, hulpava gură a haosului și voi voma astral, îndelung, inuman de îndelung, apoi mă voi spăla și mai îndelung pe față, mă voi răcori într-un târziu, zâmbindu-i celui din oglindă, ceva mai zâmbitor și el acum, în timp ce mă șterg cu un prosop zgrunțuros, țărănesc, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la Antena 3, bey, spuley ! Boule, daca era fii-tu ce-ai fi spus ? penibilule... Nu te mai osteni p(r)ostac de serviciu. becali zatule, tot cacareaza de oaie ramai. Maninci kkat de p(r)ostac. mai imprastii niste voma pe site sa pari stiutor dar, de fapt, sa manipulezi. Stai dracului in banca ta daca esti idiot. Marele comentator de filme porno trucate e ranit in „sufletul” din cont ? sa se duca sa jeleasca in Palestina ! aici doar sa
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
lui Coral, o Împinse cu fața În jos la podea, și, În timp ce zăcea acolo, ea auzi Împușcătura. Soldatul o scutise să vadă așa ceva, dar n-o putuse scuti de ceea ce vedea cu imaginația. Ea se ridică și alergă spre ușă, vomând În timp ce alerga. Se așteptase să simtă ușurarea oferită de Întuneric, așa că atunci când dădu de strălucirea aspră a farurilor de-afară, simți parcă o lovitură În țeastă. Se rezemă cu fruntea de ușă și Încercă să se liniștească, simțindu-se infinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]