1,940 matches
-
mai instruiți tineri din protipendada Moldovei; stăpânește limbile greacă, franceză, turcă și slavonă și este solicitat de timpuriu în câteva importante dregătorii. La vârsta de 28 de ani era ispravnic de Tecuci, între 1814 și 1818 vornic de aprozi și vornic de politie la Iași, între 1823 și 1827 era al doilea răspunzător de vistierie și conducea Departamentul Afacerilor Străine, iar între 1831 și 1838 a ocupat funcția de mare logofăt al Dreptății în Moldova. Se număra printre membrii comitetului de
CONACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
împotriva domnitorului Constantin Cantemir, este închis împreună cu frații săi, Ioniță și Pătrașcu. Eliberat pe chezășia unor boieri de frunte, cărturarul moldovean se refugiază în Țara Românească, la Curtea lui Constantin Brâncoveanu. Întors în Moldova, din treti-logofăt ajunge cu timpul hatman, vornic al Țării de Sus, apoi al Țării de Jos, vel logofăt și caimacam, îndeplinind și unele misiuni diplomatice dificile. Opera lui este alcătuită din Letopisețul Țării Moldovei de la zidirea lumii până la 1601, urmat de Letopisețul Țării Moldovei. 1709-1711, precum și din
COSTIN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286445_a_287774]
-
se vede totuși grija autorului de a scoate în evidență, nealterată, figura domnitorului, tactul său. Nu o dată se observă poziția față de evenimentele povestite. Cronicarul nu știe să-și ascundă antipatiile; în această privință este semnificativă nararea isprăvilor și a pățaniilor vornicului Iordache Ruset, vrăjmașul lui C. și al familiei sale. În partea a doua a cronicii, cea închinată lui Dimitrie Cantemir, tonul devine mai binevoitor, deși în Divan C. nu îl simpatizează pe noul domn și nu este de acord cu
COSTIN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286445_a_287774]
-
lui diplomatice, moldo-polone, în slujba acestui domnitor. Prin căsătoria cu Ileana Movilă C. își întărește privilegiile feudale rămase de la tatăl său. Ca dregător în Divanul Domnesc, urcă treptat în rang, după 1660, de la pârcălab de Hotin la mare comis, mare vornic al Țării de Sus și mare vornic al Țării de Jos până la mare logofăt. Paralel, a susținut diplomatic cauza Moldovei în solii dificile cu turcii, ungurii, polonezii și italienii. Era considerat cel mai bun vorbitor de limbă latină din Moldova
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
Prin căsătoria cu Ileana Movilă C. își întărește privilegiile feudale rămase de la tatăl său. Ca dregător în Divanul Domnesc, urcă treptat în rang, după 1660, de la pârcălab de Hotin la mare comis, mare vornic al Țării de Sus și mare vornic al Țării de Jos până la mare logofăt. Paralel, a susținut diplomatic cauza Moldovei în solii dificile cu turcii, ungurii, polonezii și italienii. Era considerat cel mai bun vorbitor de limbă latină din Moldova timpului, de aceea a intermediat legăturile cu
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
Din retorica poemei, vag patetică, se degajă un discurs bine articulat pe ideea trecerii, necesare, a ființei și a extincției universale, asistată de puterea absolută a lui Dumnezeu. Letopisețul Țării Moldovei de la Aaron Vodă încoace de unde este părăsit de Urechi vornicul de Țeara de Gios scos de Miron Costin [...] în oraș la Iași, în anul [...] 1675 este o narațiune istorică, concepută ca o carte de învățătură morală. Predoslovia indică starea de spirit a autorului marcat de „cumplitele vremi”, stare ce va
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
1852, 1-32, în Cronicile României sau Letopisețele Moldovei și Valahiei, I, București, 1872, 1-30; ed. îngr. Const. Giurescu, București, 1914; ed. îngr. și pref. P. V. Haneș, București, 1936; Letopisețul Țării Moldovii de la Aaron Vodă de unde este părăsit de Urechi vornicul de Țeara de Gios, în Letopisițile Țării Moldovii, I, Iași, 1852, 211-235, în Cronicele României sau Letopisițile Moldovei și Valahiei, I, București, 1872, 243-373; ed. îngr. și pref. I. Șt. Petre, București, 1943; ed. (Letopisețul Țării Moldovei de la Aaron Vodă
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
și îngr. P. P. Panaitescu, București, 1929; Cartea despre descălecatul dintâi - Letopisețul Țării Moldovei, îngr. I. Pillat, București, 1933; Cartea despre descălecatul dentâiu a Țărei Moldovei și neamului moldovenesc. Letopisețul Țărei Moldovei de la Aron Vodă, de unde este părăsit de Urechie, vornicul de Țara de Jos, București, 1943; Opere, I-II, îngr. și pref. P. P. Panaitescu, București, 1965; Opere alese, îngr. și pref. Liviu Onu, București, 1967; Letopisețul Țării Moldovei. De neamul moldovenilor, Iași, 1984; Viața lumii, îngr. Sanda Vârjoghe, pref.
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
, Alecu [Alexandru] (1760, Huși sau Iași - 1826), poet și traducător. Era fiul marelui vornic Gheorghe Beldiman. Se înrudea, prin mama sa, cu Enache Kogălniceanu, iar prin a doua soție, cu C. Conachi. Cariera administrativă a început-o în 1785, ajungând până la rangul de vornic. Scrierile originale ale lui B. sunt puține: un acrostih din
BELDIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285684_a_287013]
-
Huși sau Iași - 1826), poet și traducător. Era fiul marelui vornic Gheorghe Beldiman. Se înrudea, prin mama sa, cu Enache Kogălniceanu, iar prin a doua soție, cu C. Conachi. Cariera administrativă a început-o în 1785, ajungând până la rangul de vornic. Scrierile originale ale lui B. sunt puține: un acrostih din 1801, Stihuri făcute la Tazlău (1824), meditații și poezii de dragoste, Tragodia sau mai bine a zice Jalnica Moldavei întâmplare după răzvrătirea grecilor 1821, tipărită prima oară de Alecu Balica
BELDIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285684_a_287013]
-
XIX-lea, Textul, imaginea și coerența ș.a. SCRIERI: Critica-limbaj secund, Timișoara, 1981; Epitetul jurnalistic (în colaborare cu Crișu Dascălu), Timișoara, 1999; Spațiul meta, Timișoara, 2001; Gramatica poeziei române (1880-1980) (în colaborare cu Crișu Dascălu), București, 2002. Ediții: Mihail Gașpar, Fata vornicului Oană, introd. George C. Bogdan, Timișoara, 1974, Din vremuri de mărire, Timișoara, 1982 (în colaborare cu George C. Bogdan); Paul Iorgovici, Observații de limba rumânească, introd. Crișu Dascălu, Timișoara, 1979 (în colaborare cu Crișu Dascălu). Repere bibliografice: Al. Graur, Paul
BOGDAN-DASCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285787_a_287116]
-
vulturi ei din vulturi 5 2279 Și de coarne îl apucă, i se uită-n ochii-i drept, Ca pe-un miel îl îngenunche și îl mângâie pe coamă. 6 2254 CENUȘOTCA PERSOANELE SOCOL UDRIȘTE SABĂU GLIGA TOADER LUPĂȘTEANU fost vornic de poartă și stăpân pe cetățuia Moara Guzganilor BOGDANA CRĂCIUNA fetele lui TUDORA ANGHELINA numită CENUȘOTCA, {EminescuOpVIII 121} fata lui Ștefan Murgul, fost pârcălab al Cetății-Albe, orfană în casă la TOADER LUPĂȘTEANU DAN VOIEVOD fecior domnesc din neamul Mușatin ISAC
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ăla? Care Domn? Domnii legiuiți ai țării dorm de vecin[ic]ul lor somn. Pe mormintele închise, în locaș întunecos, Noi, boierii-am ales Vodă în Moldova pe Hristos. Pârcălabi suntem cu toții și ostași ai lui Isus, Iar acela care vornic peste noi cu toți l-am pus N-are drept să dea din țară loc măcar de două palme... CRACALE Și astfel din vorbă-n vorbă au ajuns și la sudalme, Și la harță sângeroasă... Începură să se bată Până
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să fie zis, că bate grindina-n ogoară și mor vitele - și iaca, să vorbească Strolea. STR[OLEA] O babă, împărate. HAPLEA Apoi să vedeți, Măriile Voastre, că de... cindure tot copii suntem împărăției, cum vine vorba - iaca, zică chiar vornicul de la noi din sat că și el uite - a văzut, când a mers cu calul peste câmp, ca Pepelea venea din pădure. Iaca - omu -i de față, împărate - poate să spuie chiar el - nu-i așa, măi Pepelea, că tu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nimic, la Domnie, ha? Ce socotiți voi, că altă treabă n-am decât să vă număr prunele din grădină? [TOADER BĂLAN] M-aș împăca bucuros M[ăria] Ta, numai nu vrea s-audă megieșii de împăcare și sunt mulți. [VODĂ] (vornicului, încet) Cercetează bine pricina lui... pare un sarac drept. (tare) Locul n-ar mai pătimi, dar poate tu să-i pătimești pierderea lui. [TOADER BĂLAN] Cum o fi voia M[ăriei] Tale. [VODĂ] Dar tu? [ȘTEFAN VULPE] Ștefan Vulpe mă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
oamenilor ce zic, mergi înainte cu dreptul tău pîn-în pânzele albe, Vulpițe voinice, că dar n-a intrat zilele-n sac, ce n-aduce ziua de azi aduce vremea cârpită cu hârțoage vechi de mână de răzăș. Mergi înainte, Vulpe. (vornicului) Ia sama, vornice, prea-mi are multe judecăți. Să nu fie vreun târâie brâu, să-și bată joc de noi. De câți ani te judeci, Vulpe? [ȘTEFAN VULPE] Apoi am vrut-o, judecata, o duc M[ăria] Ta. [VODĂ] Numa
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-l locuia) îi cere să-l cruțe. Meșterul nu-l taie și, datorită paltinului, e ales pe rând jude, judecător, sfetnic al împăratului și împărat (67, II, p. 159). Într-o altă variantă, copacul face ca eroul să fie ales vornic, apoi judecător și apoi împărat (67, I, p. 8). Din aceste texte transpar unele sugestii privind un probabil rol arhaic al copacului (paltinului) în cadrul ceremoniilor de învestire. în basmele la care mă refer mai sus transpare și un alt topos
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de vraci sau spițer iscusit) să se fi transformat, cum am văzut că se întâmplă, în renume și apoi chiar în nume. Româncele din epocă foloseau într-adevăr afionul în diferite situații, inclusiv când se retrăgeau în pat. Ne asigură vornicul Nicolae Văcărescu într-o scrisoare-poem din 1814, adresată nepo- tului său Iancu. Jupânesele, se plânge vornicul, nu mai gătesc și nu mai mănâncă „butincă cu mac”. Macul îl lasă de alte ceasuri La ale patului foarte dulci pasuri Când inimioara
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
renume și apoi chiar în nume. Româncele din epocă foloseau într-adevăr afionul în diferite situații, inclusiv când se retrăgeau în pat. Ne asigură vornicul Nicolae Văcărescu într-o scrisoare-poem din 1814, adresată nepo- tului său Iancu. Jupânesele, se plânge vornicul, nu mai gătesc și nu mai mănâncă „butincă cu mac”. Macul îl lasă de alte ceasuri La ale patului foarte dulci pasuri Când inimioara le face tac ! (202) Nu se înțelege prea bine dacă în acest caz afionul este folosit
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
medicinale, dar și ciubuce și tutun : „Imamelele din chihlimbar galben nu sunt un obiect neînsemnat de negoț ca și frumoasele ciubuce din lemn de cireș și tutunul de fumat” (Nouvelles observations sur la Valachie, 1821) (227, p. 25). În fine, vornicul Iordache Golescu a descris prin 1832, în Condica limbii rumânești, tubul ciubucului („Zevanea : Cuvânt turcesc ce însemnează lemnul cel găurit pân mijloc, întocmai ca o trestie, care cu un cap se bagă în ciubuc, iar la cellalt să pune imumeaoa
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cel odios, omul cu car, cu boi, cu pământ plătea un galben pe an și atâta tot. Nici chiar darea aceasta, cât de mică, nu se repărțea în mod nedrept. Satul se aduna, făcea cislă, plătea fiecare după averea lui, vornicul aduna banii și - fără leafă și fără remiză - îi ducea cinstit la sămeșie. Nici hoții, nici bilete a souche fără iscălituri, nici perceptori, nici nimic. Văzând oare mizeriile de acum, nu avem cuvânt să spunem că e epoca noilor fanarioți
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
40 pân-la 50 de mii de boieri noi, săraci dar fudui și pretențioși, așteptând să fie slujiți de alții, văzând în poziția lor improvizată un mijloc de-a trăi din munca altora. Toată această aristocrație nouă ține bani. Pârcălabii și vornicii cei vechi, vatamanii și bătrânii satului nu țineau nimic. Pe lângă aceea că bugetul general al statului era de două ori și jumătate mai mare, fiece centru mic de populație era încărcat cu cheltuieli comunale de zeci de mii de franci
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pp. 183-184. Voina, Aurel, Igienă pentru clasa VIII secundară de băeți și fete, București ș1936ț. Voina, Aurel, „Organizarea sanitară a Transilvaniei În primul deceniu al unirii”, În Transilvania, Banatul, Crișana, Maramureșul: 1918-1928, vol. 1, Cultura națională, București, 1929, pp. 739-749. Vornic, Tiberiu, „Criza, intelectuală și morală”, Societatea de Mâine, vol. 3, nr.12, 21 martie 1926, pp. 216-217. Vornica, Gheorghe, „Concepția de rasă În Italia fascistă”, Buletin Eugenic și Biopolitic, vol. 11, nr. 9-12, septembrie-decembrie 1941, pp. 179-183. Vornica, Gheorghe, „Studii
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Traduceri: Im Wandel der Zeiten, București, 1953; Rumänische Volksdichtungen, București, 1954; Vladimir Colin, Märchen, București, 1956, Der kupferne Reiter, Berlin, 1958; Mihai Beniuc, Der Apfelbaum am Weg, Berlin, 1957 (în colaborare), Gedichte, București, 1958 (în colaborare), Gedichte, București-Viena, 1965; Tiberiu Vornic, Der Sternenhüter, București, 1958; Ion Creangă, Der Flachs und das Hemd, București, 1960; Tudor Arghezi, Gedichte, București-Viena, 1961, Ausgewählte Gedichte, București, 1964; Maria Banuș, Gedichte, București, 1967, Schau, die Zypressen dort, București, 1986 (în colaborare); Weltstimmen, București, 1968; In einem
MARGUL-SPERBER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288018_a_289347]
-
București, 1986; Roboterbiographie und andere Erzählungen, tr. G. Csejka, E. Wichner, Dieter Schlesak, Paul Schuster, Göttingen, 1987; Fenster zur Arbeiterklasse, tr. Paul Schuster, Göttingen, 1989; Leergeld, Menlenhoff (Olanda), 1989; Le Thé de Proust et autres nouvelles, tr. Alain Paruit, André Vornic și Marie-France Ionesco, Paris, 1990; Der Trenchcoat, tr. Ernest Michner, Göttingen, 1990; Le Bonheur obligatoire, tr. Alain Paruit și André Vornic, Paris, 1991; On Clowns: The Dictator and the Artist, tr. Irina Livezeanu, Joel Agee, Anselm Hollo și Alexandra Bley-Vroman
MANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]