1,981 matches
-
primit, a fost chiar refuzat, pe motiv că ar fi un „scriitoraș” și un „coate-goale”. Ca răzbunare, el a scris piesele ce o aveau ca eroină principală pe : Anastasia Greceanu este înmormântată lângă biserica din Valea Glodului, alături de soțul său, vornicul Gheorghe Greceanu. În lăcașul de cult, se păstrează și azi o placă comemorativă dezvelită de către fiii celor doi în anul 1866. Secolul al XIX-lea a marcat trecerea la o nouă viziune, tipic occidentală. Tocmai această înnoire a situat societatea
Coana Chirița () [Corola-website/Science/327604_a_328933]
-
rânduri, cete de nomazi, sosiți din stepă, mărturie materială a acestui fapt servind cele 18 movile funerare.” În 1610, răzeșii din valea Răutului, rând pe rând își vând moșiile lor, cu heleșteie și mori în Răut, lui Costea Bucioc, marele vornic al Țării de Jos. Costea Bucioc a fost unul dintre susținătorii domnitorilor din dinastia Movilă, deținând astfel mai multe dregătorii consecutiv: pârcălab de Orhei, clucer, mare paharnic, mare vornic al Țării de Jos. Reușește să se mențină pe ultima funcție
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
lor, cu heleșteie și mori în Răut, lui Costea Bucioc, marele vornic al Țării de Jos. Costea Bucioc a fost unul dintre susținătorii domnitorilor din dinastia Movilă, deținând astfel mai multe dregătorii consecutiv: pârcălab de Orhei, clucer, mare paharnic, mare vornic al Țării de Jos. Reușește să se mențină pe ultima funcție și pe timpul domnitorilor Ștefan Tomșa și Radu Mihnea. La 4 februarie 1619 domn al Țării Moldovei este ales croatul Gaspar Graziani originar din Bihać (Bosnia). Costea Bucioc este unul
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
Mihnea. La 4 februarie 1619 domn al Țării Moldovei este ales croatul Gaspar Graziani originar din Bihać (Bosnia). Costea Bucioc este unul dintre cei mai influenți boieri. Iată ce ne scrie Miron Costin despre acesta: „"era mai capu atunce Bucioc, vornicul mare de Țara de Jios"”. Prima măsură a noului domn a fost înăbușirea în sânge a unei revolte a țăranilor orheieni. Fiind pus la tron cu scopul de a stăvili acțiunile regatului Poloniei de a își întinde hotarele dincolo de Nistru
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
războiului, dar este prins de tătari și tras în țeapă de către comandantul oștirii turcești Schinder pașa în septembrie 1620. După prima versiune, comuna Vărvăreuca a fost atestată pentru prima dată la 12 aprilie 1620 cu denumirea de Cucuieți, posesia marelui vornic Bucioc ne spune Vladimir Nicu. Însă, după o altă versiune, comuna este întemeiată în 1819. Fiind situată pe malul drept al Răutului, Vărvăreuca s-a pomenit în ținutul Iași cu centrul la Bălți. Atestat în 1859 și având deja 85
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
de fiecare, plus câte patru asesori sau comisari, aleși de nobilime și confirmați de namestnicul țarului în regiunea Basarabia. S-au păstrat și ocoalele, cu câte un ocolaș în frunte, iar în satele funcțiile administrative și polițienești erau executate de vornici." La scurt timp după moartea lui Alexandru I, urmașul său, țarul Nicolai I (1825-1855), introduce un sistem de restricții politice și naționale. În 1828, așezământul a fost abrogat. La propunerea prințului Voronțov, conducerea Basarabiei trece în mâna guvernatorului. În fruntea
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
fie lor dispre toate părțile după vechile lor hotare, pe unde din veac au fost folosite. Iar la aceasta este credința domniei noastre, a mai sus scrisului noi Io Radu Mîhnea voievod și credința boierilor noștri: Dumitrașco Ștefan logofăt, Ionașco vornic, Necoară vornic, Tudor și Condica pîrcălab de Hotin, Consatantin Celebi pîrcălab de Neamț, Malcoci pîrcălab de Român, Miron Barnovsche hatma, Trefan postelnic, Simion gheuca spătar, Curt Celebi paharnic, Neculai stolnic, Hrize vestier, Mihăilă Furtună comis ”. Aceasta danie făcută de Radu
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
dispre toate părțile după vechile lor hotare, pe unde din veac au fost folosite. Iar la aceasta este credința domniei noastre, a mai sus scrisului noi Io Radu Mîhnea voievod și credința boierilor noștri: Dumitrașco Ștefan logofăt, Ionașco vornic, Necoară vornic, Tudor și Condica pîrcălab de Hotin, Consatantin Celebi pîrcălab de Neamț, Malcoci pîrcălab de Român, Miron Barnovsche hatma, Trefan postelnic, Simion gheuca spătar, Curt Celebi paharnic, Neculai stolnic, Hrize vestier, Mihăilă Furtună comis ”. Aceasta danie făcută de Radu voievod postelnicului
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
Racoviță și 5 fete - Anastasia, Tofana, Ecaterina, Maria și Elena. Documentele vremii îl menționează destul de des pe Ion Roacoviță. Astfel, în hrisovul din 9 martie 1667 de împărțire a moștenirii socrului său este menționat între moștenitori "„...Ion Racoviță ginerele Tomei Vornicul cu giupâneasa dumisali Nastasia...”". Averea moștenită era una semnificativă "„În partea dumisali lui Ion Răcoviță Păharnicul și giupânesii dumisali Nastasiei s-au venit Sîrbii, sat întreg cu eleșteu și mori la Dorohoiu și Bălteni, sat întreg la Vasluiu, și Clocușna
Ion Racoviță (caimacam) () [Corola-website/Science/331915_a_333244]
-
întoarcerea de la asediul Vienei. La 1 ianuarie 1684 împreună cu alți boieri cerea ajutor țarului Rusiei contra otomanilor și ca domn pe Ștefan Petriceicu. În timpul celei de-a treia domnii a lui Dumitrașcu Cantacuzino, Ion Racoviță a ocupat funcția de Mare Vornic, în această calitate fiind numit de turci caimacam al Moldovei, în urma mazilirii neașteptate a lui Dumitrașcu Cantacuzino, în luna mai 1685. Moare la o dată necunoscută anterioară datei de 2 noiembrie 1688 când este scris hrisovul prin se împarte averea rămasă
Ion Racoviță (caimacam) () [Corola-website/Science/331915_a_333244]
-
din Oltenia, judecător cu dreptul de a pronunța sentința capitală în acest teritoriu supus jurisdicției sale. Inițial a fost conducătorul curții domnești; treptat a cumulat cele mai importante atribuții judecătorești în Țara Românească și Moldova. În Moldova au existat doi vornici, în perioada împărțirii țării între urmașii lui Alexandru cel Bun și permanent din secolul al XVI-lea. Era conducătorul cancelariei domnești; supraveghea redactarea actelor domnești, punea sigiliul domnesc pe aceste acte. Treptat a devenit primul dregător în sfatul domnesc. Se
Dregătorie () [Corola-website/Science/302173_a_303502]
-
Moldovei și Bucovinei și este inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul , ca parte a ansamblului Mănăstirea Miclăușeni. Ansamblul este format din 3 monumente: În jurul anului 1410, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a dăruit vornicului Miclăuș (1380-1440), membru în Sfatul Domnesc, o moșie întinsă, situată în apropierea de Lunca Siretului. Moșia a devenit cunoscută sub denumirea de Miclăușeni, după moartea vornicului. La 25 aprilie 1591, urmașii vornicului Miclăuș au vândut moșia către vistiernicul Simion Stroici
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
format din 3 monumente: În jurul anului 1410, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a dăruit vornicului Miclăuș (1380-1440), membru în Sfatul Domnesc, o moșie întinsă, situată în apropierea de Lunca Siretului. Moșia a devenit cunoscută sub denumirea de Miclăușeni, după moartea vornicului. La 25 aprilie 1591, urmașii vornicului Miclăuș au vândut moșia către vistiernicul Simion Stroici (1550-1623). Satul acesta i-a fost întărit acestuia în 1598. La începutul secolului al XVII-lea, vistienicul Simion Stroici a construit aici un conac ale cărui
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
1410, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a dăruit vornicului Miclăuș (1380-1440), membru în Sfatul Domnesc, o moșie întinsă, situată în apropierea de Lunca Siretului. Moșia a devenit cunoscută sub denumirea de Miclăușeni, după moartea vornicului. La 25 aprilie 1591, urmașii vornicului Miclăuș au vândut moșia către vistiernicul Simion Stroici (1550-1623). Satul acesta i-a fost întărit acestuia în 1598. La începutul secolului al XVII-lea, vistienicul Simion Stroici a construit aici un conac ale cărui ruine se mai puteau încă vedea
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
Muraru, Pitaru, Curelaru, Mindirigiu, Bivolaru, Surugiu, după cum scrie Costin Merișca, în lucrarea ""Castelul Miclăușeni în cultura română"" (Ed. "Cronica", Iași, 1996). Locuitorii satului Miclăușeni trăiau în bordeie sărăcăcioase pe moșia boierului și pe gârla din preajma parcului boieresc. În anul 1752, vornicul Ioan Sturdza a reclădit conacul boieresc, construindu-l cu demisol și parter și în formă de cruce. Conacul avea 20 de camere, câte zece pe fiecare etaj. În grajdurile conacului erau adăpostiți cai de rasă, pregătiți pentru întrecerile manejului din
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
donat de Ștefan cel Mare) și un Epitaf (început în vremea lui Ștefan și terminat în timpul lui Bogdan al III-lea), aflate astăzi la Muzeul de Istorie al României din București, precum și un Potir de argint aurit (donat de marele vornic Lupu Coci, viitorul domn Vasile Lupu, în 1630-1631), aflat astăzi în Biserica Golia. Dintre cărțile vechi de cult au mai rămas 12 Minee (dăruite de Ștefan cel Mare), un Triod (dăruit de Ștefăniță Vodă în 1525), un Apostol și alte
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
ceea ce dealtfel a și determinat ulterior strămutarea vetrei satului pe terasele superioare ale râului). De numele mănăstirii, se leagă și o legendă locală care asociază existența unui blestem cu fictivele decapitatări ale soției domnitorului Vasile Lupu precum și ale fraților Toma (vornicul) și Iordache Cantacuzino, care ar apăsa asupra Lăcașului de cult din momentul uciderii acestora. Letopisețul Țării Moldovei al cronicarului Ion Neculce infirmă aceasta decapitări: Cronicarul continuă prin a spune că vodă a trimis prin armașul Hăbășescu în trei rânduri ordin
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
de tot stricată"", Matei Basarab "„au ridicat-o din temelie cu multă cheltuială și strădanie și au înnoit-o cu multe sfinte vase și danii mișcătoare"". Biserica mănăstirii a fost și ea reconstruită din temelii în anul 1653 de marele vornic Preda Brâncoveanu. La patru ani de la terminarea lucrărilor, Paul de Alep, în vizită la mănăstire, nota că: "„Biserica de aici, în vechea sa formă, era mică și simplă și a fost dărâmată de unul din dregătorii din această țară, care
Mănăstirea Gura Motrului () [Corola-website/Science/310958_a_312287]
-
La patru ani de la terminarea lucrărilor, Paul de Alep, în vizită la mănăstire, nota că: "„Biserica de aici, în vechea sa formă, era mică și simplă și a fost dărâmată de unul din dregătorii din această țară, care era mare vornic și al cărui nume era Preda Brâncoveanu, rudă a răposatului Matei voievod. De la tatăl său și de la strămoșii săi el avea multe moșii, mănăstiri, biserici și sate ... . El a zidit-o din nou, a doua oară și a făcut clădire
Mănăstirea Gura Motrului () [Corola-website/Science/310958_a_312287]
-
reconstrucția bisericii au fost surprinse într-o pisanie sculptată în piatră peste intrarea în pronaosul bisericii. "„Acistă Sfântă și Dumnezăiască Mănăstire de la Motru al căria hramul să prăznuiașce probedeba Paraschevei : den temelia ei iaste zidită de Jupân Preda Brăncoveanul : Vel:vornic : la anul de la zidirea lumii : 7161 [1653]: carea de la aceea vreame pănă acum au stătut nezugrăvită: iară după aceia: luminatul și înălțatul Io Constantin Brăncoveanul Basarab Voevod: nepotul lui de fecior: întral șaptesprăzeacelea an al Domniei Sale o au zugrăvit și
Mănăstirea Gura Motrului () [Corola-website/Science/310958_a_312287]
-
de . Suprafața de intravilan este de , în timp ce extravilanul ocupă . Localitatea Popești apare pentru prima dată în documente încă din anul 1532, când se face pomenire de moartea lui Vlad Vodă, înecat în apele Dâmboviței. În anul 1632, când Sofica, fiica vornicului Stoica din Sintești, s-a căsătorit cu boierul Gheorghe Caridi, aceasta a primit în dar jumătate din satul Popești, cealaltă jumătate cumpărând-o mai pe urmă. La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe teritoriul actual al orașului erau organizate comunele
Popești-Leordeni () [Corola-website/Science/300508_a_301837]
-
aflăm, că în 1600 Ionașcu Barboșel din Biliceni a vândut a cincea parte din moșia s. Dereneu drept 66 taleri lui Nicoară logofătul. La 31 martie 1615 Dilea din Biliceni vinde un loc de prisacă la Dereneu lui Ioachim, fost vornic de Suceava, care apoi îl face danie Mănăstirii Bistrița. Draga din Biliceni apare la 13 iulie ca martor în zapisul prin care Drăgan și fiul său vând lui Matiaș Sturza o parte de moșie la Sămășcani drept 60 taleri. Iar
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
-lea evreii s-au stabilit cu precădere în Muntenimea Iașilor, contribuind semnificativ la dezvoltarea economică și socială a acesteia. Într-o mărturie hotarnică din 2 octombrie 1782, dată pentru un loc de casă din mahalaua "Muntenimea de Mijloc" din Iași, vornicul de poartă Neculai Grosu mărturisește în cercetarea făcută la fața locului de doi dintre „colegii” săi de dregătorie „că în vremea când se afla el vatav la vistiernicul Filip Catargiu” a fost trimis de acesta să afle cine ridicase o
Muntenimea Iașilor () [Corola-website/Science/333551_a_334880]
-
1654, după moartea marelui voievod, într-un act emis de Constantin Șerban se spune că „[...]Matei voievod, după ce a zidit domnia sa mănăstire acolo la Brebu, el a fost hotărnicit toată moșia Brebului cu 12 boieri și cu jupanul Preda mare vornic și a propit moșia megieșilor, de a pus pe toți megieșii în mijlocul pădurii și le-a aprins casele ca să nu se mai întoarcă[...]” ("apud" Ștefan Andreescu, „”, în "Glasul Bisericii", nr. 1-2, 1968). De asemenea, prin acest act se dă înapoi
Mănăstirea Brebu () [Corola-website/Science/298849_a_300178]
-
Ecaterina Plagina care a stăpânit-o prin arendașii săi până în 1920 când moșia a fost expropriată și pământul dat țăranilor din comuna Giuvărăști. Ultimul arendaș cunoscut a fost Radu Ivănescu din Corabia. Partea de sat cunoscută sub denumirea de "Fundul Vornicului" exista din 1883 ca sat aparte având 86 gospodării și este administrat de un vornic, de unde îi vine și denumirea. În cele din urmă moșia Giuvărăști ajunge în stăpânirea mănăstirii Hotărani de lângă Caracal. Prin legea secularizării averilor mănăstirești din 1863
Giuvărăști, Olt () [Corola-website/Science/301979_a_303308]