402 matches
-
pe culoarele întortocheate. Din loc în loc, câte o ușă numerotată era deschisă și vedeam înăuntru o chiuvetă și un closet de faianță sau o boxă cu mături murdare, teuri cu cârpe împuțite și cutii de sodă. Mai vedeam cămări cu vrafuri de pijamale ștampilate, în sfârșit, când amețiserăm atât de tare încît nu am mai fi știut să găsim ieșirea și credeam că ne vom lăsa oasele pe vreun coridor, am deschis o ultimă ușă. Sala în care am intrat era
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
crește, sprijinindu-se de marginea lucioasă a pleoapei de jos, cum alunecă de-a lungul obrazului, pe lângă nas, și pică apoi, scânteietoare, pe cearceaf. Înainte să termine țigara, se ridică și deschide un dulăpior al bibliotecii. Scoate de-acolo un vraf de foi gros de o palmă, acoperite cu un scris mărunt. Le trântește pe pat, scoate un pix și începe să scrie cu înfrigurare în continuarea unei pagini rămase la jumătate. Scria deja de un sfert de oră, când, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aparat de radio transmitea muzică pop. În încăpere plutea un miros îmbâcsit, de fum de țigară și de vin. Diane se învârtea de colo-colo, aplecându-se și culegând de pe podea articole de lenjerie. Deschise o altă ușă și aruncă un vraf de piese mătăsoase și dantelate, apoi o închise din nou. Pe urmă închise aparatul de radio, goli într-un vas o scrumieră supraâncărcată de mucuri și de scrum și împinse cu piciorul, sub un scaun, un portjartier care mai rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o destindere reconfortantă a nervilor. Am ciocănit sfios la ușa Mihaelei, adică exact invers de cum procedasem la etajul cu bucluc. Chiar Mihaela mi-a deschis fără să se arate surprinsă de vizita mea. Învăța pesemne, am văzut pe masă un vraf de cărți și caiete. (M-a mirat lucrul acesta ― cum, mai avea răgaz să-și prepare examenele?) Intrând în odaie m-am simțit întrucîtva stingher, ca și când prezența ei nu-mi venea tocmai la îndemînă, cu toate că pentru ea venisem. Ca s-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Deocamdată, captivat de harul selectiv cu care doamna Lidia Bodea a compus volumele Despre frumusețea uitată a vieții și Ochiul căprui al dragostei noastre, semnate de Andrei Pleșu, respectiv Mircea Cărtărescu, am în drăz nit să-mi depun și eu vraful de mici vanități publicistice pe masa dumneaei, dându i totala libertate de-a alege, ordo na, elimina sau amâna marfa după flerul luminăției sale editoriale. Mintea mea nu se dusese mai departe de-o retipărire cronologică a tuturor textelor. Un
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
când văd vaporul. Suind scara metalică, îmi vine să râd de teama mea caraghioasă. Îmi duc în cabină lucrurile cumpărate și urc la masă în salonul de pe puntea "Venus". La recepție îl văd pe Theo. A întins pe masă un vraf de hârtii. S-a hotărât să distribuie, fotocopiată, coperta operei capitale pe care o pregătește. Mă întreabă dacă o am. "Nu" zic, oarecum speriat. La prânz mi-a propus să merg la el în cabină, să semnez sub fotografia mea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dispărut mai repede decât și-a slobozit glasul...” Cu bătrânul era altceva. Îl simțeam mereu în preajma mea și îl vedeam parcă aievea... Am rămas în așteptare, fără să-mi dau seama ce anume aștept...Din obișnuință, în acest timp răscolesc vraful de acte din față. După un timp, o mișcare din apropiere îmi atarge atenția. Privesc într-acolo, surprins...Din umbră se desprinde întâi...chipul bătrânului, care mă învăluie într-o privire caldă... Îndată îi văd și mâinile. Poartă două ulcele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Ceea ce știu este că după un timp mă aflam...în sala tronului din palatul voievodal și că actele domnești se găseau la fel cum le-am lăsat noaptea trecută; cele citite într-o parte, celelalte ședeau cuminți pe rafturi în vrafuri colbăite...Am făcut câțiva pași spre masă, fără sfială. Mă simțeam ca acasă. Obișnuindu-mă cu lumina puțină de acolo, m-am așezat pe scăunelul știut și am început să răscolesc, privind din când în când spre ușă. De ce? Nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
a trecut prin minte să rămân cât pot de mult treaz, să aflu ce face călugărul în fapt de seară. Dar abia am închis ochii pentru o clipă și visul a și început să curgă...În fața mea se găseau aceleași vrafuri de hârțoage îngălbenite de vreme și colbăite peste măsură. Mi se părea cu nu am lipsit dintre ele decât o clipită sau...poate deloc. Nu mi-a trebuit prea multă vreme ca să încep a le răscoli de zor. Răscoleam, dar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
întâmplat și de această dată. De fapt, cartea de volnicie despre care era vorba a fost dată în urma judecății dintre Moisei Cucoranul și unchiul său Lupașco. În vreme ce eu cătam să dezleg înțelesul cărții de volnicie, bătrânul răsfoia mai departe prin vraful de manuscrise. În clipa următoare, și-a ridicat ochii spre mine, îndemnându-mă din priviri să citesc. N-am întârziat să-i lămuresc curpinsul manuscrisului. Iaca ce spune vodă: „Dat-am carte domnii mele boiariului nostru, lui Moisei Cucoranul cămărașul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
catapeteazma și odăjdiile bisericești. Despre pictură nu poate fi vorba, pentru că schitul nu a fost pictat niciodată. Pridvorul a fost făcut abia în 1936 de O. Bichiu.” Ca bătrânul să nu mi-o ia mereu înainte, răscolesc cu grabă prin vraful de manuscrise. Când am pus mâna pe unul care mi s-a părut de luat în seamă, l-am fluturat mândru prin fața călugărului... „Ai găsit mărturia vornicilor de poartă privitoare la locul unde a fost Școala Vasiliană. Așa-i?” Și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
în-t;n;iau, cum în așteptare stau singuri și cam fără subiect de vorbă, ceea ce da loc la pauze și suspensiuni - muzicale, de altfel -■ Marcian, cu una din acele mișcări spontane pe care le avea uneori, se repezise la vraful de note și, deschizând pianina, așezase zorit pe Elena, apoi alergase în hali după faimoasa lui vioară, de care era nedespărțit, și o silise să-1 acompanieze. Pentru a o recompensa, îi acordase la urmă Papillon, acea jucărie minunată din Grieg
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
plânge să fie scoasă sus, pe înălțimea unde Sisif își urca bolovanul - și acolo să rămână, sub auspiciile unei altfel de mitologie. I.N.O. le-a auzit bătăile inimii și le-a întins o mână pentru a-i așeza în vraful de cărți elaborat într-un timp record. Când ajungea cu urcarea unei cărți pe piscul desăvârșirii - se rostogolea din nou în arhive și începea urcușul alteia. Și pentru ca mărturisirile mele să nu fie confundate cu literatură publicitară, voi încerca să
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
pe piscul desăvârșirii - se rostogolea din nou în arhive și începea urcușul alteia. Și pentru ca mărturisirile mele să nu fie confundate cu literatură publicitară, voi încerca să le susțin cu date din cărțile lui INO, ce se înalță într-un vraf de peste jumătate de metru pe noptiera mea, 33 la număr și ale căror titluri le veți întâlni în spiciurile colaboratorilor mei la scrierea acestei cărți omagiale. Eu doar le voi aminti numărul de pagini: în cele 33 de apariții editoriale
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
de copil, și-i lipi, în două șiruri ordonate, pe fălcile diavolului. Răma seră, privindu-se-n ochi, Victor și diavolul de hârtie, până ce asfințitul își prelungi limbile de flacără în odaie. Cine sunt eu? Acum câțiva ani, răscolind prin vrafurile mele de CD-uri, am dat de unul ce cuprindea teste de personalitate sub forma unor joculețe amuzante, intuitive, frumos colorate, de ți-era mai mare dragul să le privești. Între atâtea și-atâtea bine-cu nos cute teste proiective
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de câte cartușe ar fi nevoie ca să dai jos toate rândunelele“, mi-a răspuns, cu aceeași ex presie de melancolie pe chip... Ne-am întors la București înghesuindu-ne toți într-un com par timent de tren, ducând cu noi vrafuri de teste, chintale de benzi de magnetofon, pe care urma să le interpretăm acasă. Fă ră-ndoială, poetica și semiotica aveau să facă un mare pas îna inte în urma experimentului nostru. Aveam să intrăm în istorie sub numele de „Grupul de la
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ne-am fript degetele și trebuie să suportăm consecințele. O, Lanark! Cum o mai duci? — Bine. Puteți să-mi dați două farfurii de supă, vă rog? — Felicitări! Băiat sau fată? Cum se simte mama? întrebă Ritchie-Smollet, dîndu-i farfuriile dintr-un vraf. — Mulțumesc. Băiat. Pare să fie bine. Unul a devenit doi: primul și cel mai formidabil miracol, nu-i așa? Sper că-mi vei acorda privilegiul de-a-l boteza pe micuț. — O să-i spun asta mamei lui, dar ea nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ce să ne facem? Noi patru și un plod urlînd într-o moto-casă? Și să mergem la toaleta publică dacă avem nevoie să ne spălăm sau pentru altele? Ce să ne facem, deci? Lanark se uită la stilou și la vraful de formulare de pe tejghea. Ridică stiloul și, ezitînd, îi spuse: — Ce adresă ai? Apoi lăsă stiloul să-i cadă și spuse ferm: Nu-mi spune mie asta. N-are rost. N-o să primești ajutor de-aici. — Ce? — N-o să primești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și încercă să gîndească. Sentimentul dominant era de împuțeală, de dezordine și pierdere. Pierduse pe cineva sau ceva, un document secret, un părinte sau respectul de sine. Trecutul i se părea o băltoacă de amintiri fără nici o logică, ca un vraf de fotografii vechi. Pentru a le sorta, încercă să-și recompună viața de la început. La început a fost copil, apoi școlar, apoi mama i-a murit. A fost student, a încercat să lucreze ca pictor și s-a îmbolnăvit rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
banii. Că Așascuns banii în beciul cu cartofi, și a trebuit să răsșcolim toți cartofii, altă dată că i-a ascuns în glugile cu strujeni și nu-și mai amintește în care , altă dată în cofa cu fasole, apoi în vraful cu porumb și a trebuit să mșicăm tot porumbul să dăm de bani, dar nici urmă. În cele din urmă ne-a zis că i-a dat mamei și chiar a început strige la ea, o femeie bătrână ,gârbovită, slabă
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Olrikă Le voi telefona chiar astăzi celor de la ziar și vom pleca mâine cu toții către Azania. Trebuie să vedem cu ochii noștri ce se petrece acolo. Trebuie să ajungem acolo. Milou, suntem din nou împreună !” O scară de bibliotecă, un vraf de cărți și de hărți în mijlocul camerei și doi spectatori, Milou și Haddock, la fel de uimiți și amuțiți, în vreme ce din pavilionul lui Tournesol ecoul exploziilor nu contenea să ajungă până la ei : dupăamie zele calme și nesfârșite se sfârșiseră. Aventura reîncepea cu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
aflam era inundată de soare. O lumină gălbuie, învechită, cădea peste mobile, atenuând aspectul lor rudimentar, și pe hârțoagele care asfixiau pur și simplu încăperea. Pe toți pereții, inclusiv între ferestre, de sus până jos erau îngrămădite, unele peste altele, vrafuri mari de registre și de hârtii îngălbenite pe la colțuri. O clipă, din curiozitate, am avut intenția să mă scol de pe scaun, să controlez ce conțineau acele hârțoage, dar m-am temut să nu fiu surprins de cineva în această postură
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Nu voia să-și saboteze descoperirea luând ceva din dulăpior. Lana Lee, cu ochii ei de vultur și nasul de ogar, ar fi observat imediat lipsa. Se gândi o clipă, apoi luă creionul de pe casa de bani și ținând tot vraful de pachete în mână scrise cât de mic putu pe o parte a fiecărui pachet adresa barului Bucuria Nopții. Ca atunci când se pune un mesaj într-o sticlă, adresa ar fi putut să aducă vreun răspuns, poate din partea vreunui sabotor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aduna profitul notelor ei. Spui că mi-ai adus o lucrare, nu-i așa? — Absolut. Era într-un dosar galben. — Să văd dacă pot s-o găsesc. Doctorul Talc se ridică și începu să caute deasupra unui biblioteci, răscolind niște vrafuri vechi de lucrări, dări de seamă, teze semestriale. În timp ce aranja din nou teancurile răvășite, o coală veche de hârtie liniată, împăturită în formă de avion, căzu dintr-un dosar și lunecă pe podea. Talc nu observă avionul, era doar unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
spune că suntem gata pentru testarea umană? Josh se cutremură. — Eu nu aș face-o, zise el. Adică, nici măcar nu am cerut la FDA să ... — Știu. Primul pas. Să facem cererea. — Rick, știi ce presupune cererea pentru faza întâi. Un vraf de date de cercetare și un teanc de formulare de trei metri înălțime. Asta doar ca să începi procesul. Și ar trebui să oferim un grafic de dezvoltare ... Rick flutură din mână, nerăbdător. — Știu. Am spus doar să o anunțăm. — Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]