291 matches
-
acestea se tot auziră până spre dimineață. În revărsatul zilei, vuietul din cală se mai potoli și zguduielile vasului se mai domoliră pentru o vreme. Când lumina zorilor pătrunse prin hublou, am văzut cărțile și boccelele cu lucrurile noastre împrăștiate vraiște pe podea. Slavă Domnului, cabina noastră aflată cu un etaj mai jos decât cea a japonezilor nu luase apă. Cel mai greu atinsă a fost cabina cea mare a negustorilor, mai cu seamă paturile de lângă încărcătură au fost inundate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o generație e marcată deopotrivă de frontul exterior, inter-generaționist, și de cel interior, intrageneraționist. Dar cum rădăcina ideologică a literaturii trebuia să fie, înainte de '89, ambiguă ori marxistă, nu încăpea prea mult dialog de programe. Pentru ca locul să nu rămână vraiște, critica s-a folosit de ce putea: de ordonarea pe serii sau generații. E adevărat, pe de altă parte, că acest criteriu colectivist a fost (totuși, numai până la un punct) în beneficiul scriitorilor mediocri, care se și țin de colacul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
47 și 79) și Brando Dimbi (min. 85) au desăvârșit dezastrul pentru formația băcăuană. În urma acestui rezultat, FCM Bacău ocupă locul 11 în clasamentul seriei I, urmând ca sâmbătă, 24 aprilie, să evolueze pe teren propriu cu FCSnagov. 24 APRILIE VRAIȘTE: FCM BACĂU - FC SNAGOV 2-4 (2-2) La distanță de numai 3 zile de la umilitorul eșec de la Ploiești, defensiva formației antrenate de Gheorghe Poenaru a comis-o din nou, de data aceasta în fața propriilor suporteri. Astfel, oaspeții au beneficiat de veritabile
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
cabinetul medical ce sticlea și unde nu vrea să se amestece nimeni; 0 boccea unde aduna resturi și era bănuitoare când îi lipsea un șiret sau o panglică și, mai ales, șifonierul unde nu umbla decât ea. Sia umbla acum vraiște prin camera de consultație, răvășise bocceaua, și de aci pornise mari conflicte cu Lina. Nu se purta mai bine însă nici cu doctorul Rim; uși trântite, nici o vorbă de omenie, nici o îngrijire prețioasei sănătăți, de când lipsa lui Lică îi da
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Prundeni. Decorul casei Drăgănescu îi ajuta bine munca. Nory, umblând în vârful pantofilor, se așeză între ele două și șopoti. Venea de la Rimi după ce, de trei ori în șir, nu găsise acasă pe nimeni. O dată se plimbase prin toată casa. Vraiște! Cine știe în ce crâșmă era baba, Lina poate la clienți, doctorul la dracu în praznic, și Sia ... Azi, în sfârșit, găsise pe Lina complet singură: revizuia rufăria; - Ei: S-a făcut! Am dat-o în uliță! Mi-a furat
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
legată și redusă la tăcere, pe patul din cameră, îi zise: ― Îmi pare rău, dar e spre binele tău, dacă vine cineva. Lui nu-i părea rău de loc. Era numai grăbit. Se repezi să-și caute servieta. Răsturnă uneltele vraiște pe pat, alături de fată. Din grămadă extrase un aparat atomic de tăiere și se repezi la peretele asupra căruia se decisese noaptea trecută, singurul care ar fi putut ascunde distorsorul. Acest distorsor trebuia să se afle acolo, în dreptul Mașinii jocurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
reparat atâtea stricăciuni! Și a plecat pentru ultima oră de program la CTC. Rămas de unul singur, obosit și speriat, în mijlocul unui deranj cât casa, Ghiță a mai meditat o vreme, după care chiar că s-a culcat, lăsând dormitorul vraiște până mâine după orele de program, a hotărât el. * * * Sărut măna, prea cucernice! i-au răspuns la binețea matinală doi dintre colegii care se aflau la birou. Se pare că ai muncit pe brânci astă-noapte, i-adevărat? Ai răvășit casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dimineață târzie de luni, Adrian aștepta sosirea lui Fanny Tarrant. Era singur acasă. Fotograful de la Sentinel venise ceva mai devreme, făcuse o grămadă de poze și plecase, lăsându-l pe Adrian să pună la loc mobilă pe care o mutase vraiște prin casă. În săptămâna dinainte totul decursese conform planului. Adrian îi povestise agentului sau literar, Geoffrey, despre interesul manifestat de Fanny Tarrant pentru un interviu cu el, iar Geoffrey discutase cu Fanny și aranjase dată și locul interviului. Peter Reeves
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
care el Îi arunca, așa, ca În scârbă, În sacoșa din rafie, a dascălului celui tânăr; vinul alb, din sticle, Îl turna Într-o căldare, iar pe cel colorat, În alta; ouăle Înroșite, cozonacii, păștile și alte alea, le arunca, vraiște, În coșurile din nuiele, ale celorlalte slugi, creștine, ale sale. Când, o căldare, ori coșurile, se umpleau, fluiera Îndată din degetele băgate În gura făcută ca o găurică rotundă de cișmea, și, alte ajutoare, porneau În fugă, spre deal, cu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
afla la locul său. Acolo unde ar fi trebui să fie ușa, se afla coșul de gunoi. Iar În locul mesei, Ippolit se Împiedică de-o scară. Părea că un vânt năprasnic ar fi bătut prin Încăpere și ar fi făcut vraiște tot ce a Întâlnit În cale. Inclusiv ar fi mișcat pereții sau, adunându-i ghemotoc, i-ar fi rostogolit În neant. În sfârșit, tot bâjbâind cu mâna, Ippolit dădu peste comutator. Era atât de bucuros, Încât scoase un sunet pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se va părea viața, dacă mintea ta nu va face un viraj la 180 de grade, începând să se îndrepte spre interior. Acest lucru se poate face prin relaxare, concentrare, atenție, meditație și controlarea gândurilor, care fac de multe ori vraiște în capul și viața noastră. Mintea este cel mai minunat lucru, dar și cel mai periculos când nu știi să o dirijezi. Trebuie să recunoaștem că acordăm prea mult timp gândirii și raționării și ne pierdem din naturalețe și spontaneitate
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
la cealaltă, întinzându-se, peste tot, dezolantul peisaj al calvarului nestatorniciei dintr-un paradis neurastenic. Rămași, brusc, într-o insulă temporară, garnisită cu detaliile vechimii sale, Cristina și ai ei abia mai suportau asaltul de bric-à-brac, sterpiciunea bolovanilor de zid, vraiștea de șarampoaie și de alte grinzi putrede, geometria aleatorie a tocurilor de uși smulse și de ferestre betege, această realitate separată, în care viețuia familia sa și care se surpa implacabil, ca într-o implozie încetinită, din care orașul fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
relative, la care poate ajunge cugetarea omenească, stă nedezlegată marea taină a Adevărului. Au vrut astfel să trezească un simț nou, să creeze un organ nou pentru spiritul uman... Pe când noi, cei de azi, suntem niște flăcăi vulgari, cu mințile vraiște. Acum, când ni s-ar permite să depistăm limitele și castrările mincinoasei filozofii, se cuvine să dereticăm prin convicțiuni, rânduindu-ne viața pe făgaș bun, să optăm pentru impulsuri originare, autentice. Acesta era ennui-ul tinereții lui, care se spulberase, sufocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
am instalat și-avem în față și cutia de la alune plină cu mucuri de țigară. Ce-a fost? - Vinerea trecută, când m-am întors, am găsit-o în casă. Are și ea o cheie. Îmi răscolise prin lucruri, cărțile erau vraiște pe podea, hainele peste tot, cu căptușeala descusută, cu buzunarele întoarse pe dos. Cu un ciocan bătuse în pereți, să găsească nu știu ce nișe ascunse, microfoane, dispozitive mascate, locul unde aș ține documentele despre ea și familia ei. Mi-a distrus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
din spate. Închid ochii. Copilul plânge. Acum în vecii vecilor n-o să mai reușesc să fac să-mi vină laptele. Poate ar trebui să renunț la alăptat. Poate ar trebui să-i dau lapte praf. E șase seara. Casa e vraiște. Țoale peste tot. Mai ales ale mele, e drept. Hârtii peste tot. Mai ales ale lui H., că el scrie, eu nu mai scriu. Eu n-am timp nici să respir. Măcar dacă aș reuși să dorm trei-patru ore în
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
doliu. — Ioana. Din octombrie așteaptă și-o să mai aștepte încă mult și bine. Ioanaaaaa ! — Ce-i ? Ce țipi așa ? — Nu știu unde-i cheia de la mașină. Ai văzut-o pe undeva ? — Unde te duci ? H. nu-mi răspunde. Nu știu. Vezi prin vraiștea aia de pe masa din bucătărie ! strig. O vreme totul se face albastru - iarăși - ca în Blue al lui Jarman și nu mai aud nimic. Parcă dorm. Mă trezesc când H. pornește motorul Volkswagenului. Poziționați sfârcul în dreptul nasului copilului. — Și de ce
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
ales, primele întâlniri cu „Westul”. Noi suntem „restul” față cu „Westul”. Relația cu Vestul este una de tânjire, șoc, admirație și resentiment. Sunt poveștile sfâșierii între autohtonism și globalizare, între pușcăria generalizată a ultimului deceniu de comunism și ușa deschisă vraiște spre o lume care nu ne înțelegea și ne era încă aproape neinteligibilă. Mircea și cu mine ne-am (re)cunoscut ca exemplare ale aceleiași specii din primele ceasuri ale debutului nostru ca bursieri ai Colegiului Noua Europă. Au trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
amintesc, mă apucă iar ura aia oarbă, grea, ca o vomă continuă. Mihaela: Diferențe Da. Se simte serios diferența de vârstă și de fapt nu ea, ci diferența de istorie. Se pare că, în casa ta, ușa s-a deschis vraiște împinsă de miasmele totalitare exact cu nouă ani mai târziu, ca la carte. Pe scurt, ai trăit conștient și cu responsabilitate față de alții această rușine doar doi ani. Ceea ce este minunat ca să te simți mai puțin intoxicat. Trebuie să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
are mai mult sens. Ar putea explica chiar și existența celor trei intrări. Se întoarse spre Dallas care, la câțiva pași mai departe era aplecat deasupra unei găuri negre. ― Hei, ia uitați-vă! Nu se vede fundul. ― Nava este deschisă vraiște și nimeni n-a remarcat intruziunea noastră. Nu cred că e ceva viu pe aici. Dallas desprinse lanterna, apăsă pe comutator și îndreptă fascicolul de lumină în adânc. ― Vezi ceva? întrebă Lambert. ― Mda, zâmbi Kane. Un iepuraș cu un ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
să-l doboare. Din ceafa robotului ieșeau de-a valma cabluri rupte și plachete de metal. Ripley ochi această parte Deja Parker își pierdea cunoștința, cu ochii dați peste cap, cu gâtul strâns în pumnii lui Ash. Descoperind în ceafa vraiște un asamblaj de circuite imprimate, Ripley așeză țeava armei acolo și trase. Strânsoarea ex-ofițerului științific părea să slăbească ușor. Ea mută arma și mai trimise un jet de electricitate. Ciotul fu cuprins de fulgere albastre. Ripley își continua neabătută ofensiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ghem pe dușumea, la marginea patului. Dormise gol, dezvelit. Își amintea că noaptea ieșise, parcă, pe pragul casei, să se aerisească. Noapte tulbure, încărcată de vise bizare, gonite, odată cu bezna. Se simțea obosit, greoi. Abia după vreo oră recunoscu masa vraiște, fereastra deschisă, papucii. Intrase, până la urmă, în baie, apoi zăcu, epuizat, pe fotoliu, apoi se bălăbănise printre scaune. Mintea pornea greu, se oprea, amâna. Pe masă, plicul lunguieț, cu ștampile și timbre. Îl văzu, îl recunoscu, începu, parcă, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să vedem dacă mai sunt acolo... dacă s-au sculat, adică, nu s-a auzit nimic. Nici un sunet, nici o șoaptă, nici o răsuflare. O liniște de mormânt. I-am adunat pe toți și am deschis ușile. Încăperea era goală. Scaunele erau vraiște și erau hârtii pretutindeni. Parcă ar fi fost furtună înăuntru. Am făcut curat, după cum vezi. Hârtiile sunt acolo, în colț, zise arătând cu degetul, grosolan, un vraf. Geamurile erau închise toate. M-am gândit că poate au ieșit pe fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
toamna, luasem obiceiul ca timp de câteva săptămâni să spăl în restaurantele din Stockholm pahare, farfurii și tacâmuri, printre care furculițe pentru raci, precum și tăvi de argint fals. E foarte plăcut. Mă gândesc la Marta, care a făcut ordine în vraiștea rămasă după Iisus Hristos și Maria. Odată am avut o slujbă la restaurantul Sturehof. Sau era Riche? Da, și într-o după-amiază l-am întâlnit pe stradă pe intendentul de la Muzeul Național. îmbătrânise. Semăna cu bătrâna mea învățătoare atunci când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
contenea să-mi amintească cum mă luase de abstinent. Să nu pleci până nu se termină ziarul, spune stăpâna, Portia. Eu nici n-aveam de gând, nici n-aveam unde să plec, deși altă dată plecam de la birou lăsând totul vraiște, dintr-un spirit de contradicție, exact când îmi spunea ea să nu, plecam printr-o ploaie măruntă exact ca asta care acum biciuie pieziș geamurile jegoase, cu gulerul hainei ridicat peste față, călcând în bălți cu un fel de voluptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Sile, curățată, pansată la amândouă picioarele, sprijinită de maică-sa. Au trecut și pe la noi să întrebe de capul familiei, dar se vede că omul plecase să se îmbărbăteze la o crâșmă cu program prelungit, lăsând ușile la casă deschise vraiște. L-am întâlnit a doua zi, pe când îmi beam doza la „Carmen“. Pe trotuarul stricat de pe Sfânta Vineri, el fuma din țigările lui populare, cu un aer preocupat: Ce să fac acuma, domnu’ Tudor, cu-o sută de euro (atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]