453 matches
-
și rumene fete Cu viață și frică în ele, marfare mânate De-un duh nevăzut, feroviarul picotind Cu țigara în hură, Bunica, sfeșnice veșnic plângând, Cu brațe nălțate, mereu le vias profesorul, Mereu, dar altceva el ne vorbea. *** Azi, iarna vrajbei noastre, Cu vrajbă nouă s-a-năsprit, Un timp în care mielul fură, Iar lupul, că-i flămând e pedepsit, Victoriile-s istorie se-ngroapă Și visele devin coșmar, Azi, iarna vrajbei noastre Nu e iarnă, Azi, vrajba e-un cuvânt frumos
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
Cu viață și frică în ele, marfare mânate De-un duh nevăzut, feroviarul picotind Cu țigara în hură, Bunica, sfeșnice veșnic plângând, Cu brațe nălțate, mereu le vias profesorul, Mereu, dar altceva el ne vorbea. *** Azi, iarna vrajbei noastre, Cu vrajbă nouă s-a-năsprit, Un timp în care mielul fură, Iar lupul, că-i flămând e pedepsit, Victoriile-s istorie se-ngroapă Și visele devin coșmar, Azi, iarna vrajbei noastre Nu e iarnă, Azi, vrajba e-un cuvânt frumos și rar, Căci
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
vias profesorul, Mereu, dar altceva el ne vorbea. *** Azi, iarna vrajbei noastre, Cu vrajbă nouă s-a-năsprit, Un timp în care mielul fură, Iar lupul, că-i flămând e pedepsit, Victoriile-s istorie se-ngroapă Și visele devin coșmar, Azi, iarna vrajbei noastre Nu e iarnă, Azi, vrajba e-un cuvânt frumos și rar, Căci toți zâmbesc, vorbesc, complimentează Un Dumnezeu bolnav de SIDA și gălbează, Iubirea, la concursuri, se câștigă, Poetul trece-ntins pe o cotigă. *** Ziua-i masivă, albă și
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
ne vorbea. *** Azi, iarna vrajbei noastre, Cu vrajbă nouă s-a-năsprit, Un timp în care mielul fură, Iar lupul, că-i flămând e pedepsit, Victoriile-s istorie se-ngroapă Și visele devin coșmar, Azi, iarna vrajbei noastre Nu e iarnă, Azi, vrajba e-un cuvânt frumos și rar, Căci toți zâmbesc, vorbesc, complimentează Un Dumnezeu bolnav de SIDA și gălbează, Iubirea, la concursuri, se câștigă, Poetul trece-ntins pe o cotigă. *** Ziua-i masivă, albă și rece, Ca un colegiu pentru colege
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
au ajuns să aprecieze pe unul din ei mai demn de cinstire decât altul. Sfinții Trei Ierarhi s-au arătat împreună Sfântului Ioan al Evhaitelor și i-au spus într-un glas: " La Dumnezeu una suntem și nici o împotrivire sau vrajbă nu este între noi. Ci, fiecare la timpul său, îndemnați fiind de Duhul Sfânt, am scris învățături pentru mântuirea oamenilor. Nu este între noi unul întâi și altul al doilea, și de vei chema pe unul, vin și ceilalți doi
DESPRE VIAŢA, OPERA ŞI ACTIVITATEA SFINŢILOR TREI IERARHI – ICOANE, PILDE ŞI REPERE AUTENTICE ÎN CADRUL BISERICII CREŞTINE, UNIVERSALE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378044_a_379373]
-
și să nu strigi la mine ca la un animal... Înțelesu-m-ai?” De fapt neamul Georgițenilor era puternic și demn și nu se lăsa călcat în picioare. Dar „blestemul pământului” nu ocolește nici locuitorii din Rebra. Astfel întâlnim o vrajbă de moarte între frate și soră pentru un lot de pământ, motiv pentru care se poartă ani la rând prin tribunal. În cele din urmă ajung la un compromis, acela al căsătoriei copiilor fără să le ceară consimțământul. Aceasta era
VIAŢA – UN EPISOD DIN „ROATA TIMPULUI” de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376770_a_378099]
-
vezi că moare? Din cauza toxicelor omenirii otrăvitoare. Pe alocuri unii strigă: totu-i despărțire! Pământul are nevoie urgentă de iubire! Pe vremuri, când oamenii erau puțini Cetele îngerilor colindau pădurile cu pini Țineau un echilibru în zborul lor eliptic Satanica vrajba, nu musca apocaliptic! Zeci de curcubee încingeau pământul Diamantele iubirii împodobeu vesmântul Păsările chemau la dragoste prin tril Surâdea spre cer, verdele crud de april! Pentru că mi-s rude miresmele Sale Și noaptea beau lumină de stele-n petale Luceferii
CUIBUL BERZELOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379666_a_380995]
-
gânduri deraieri. Voi mai vedea vreodată pe acest drum un crâng?... Din ape limpezi voi culege lotuși? M-aș prăbuși în lacrimi urlând cumplit!... Și totuși n-am voie să renunț. Nu vreau să plâng ! Paris și Elena Eris, zeița vrajbei a aruncat un măr pe care scris-a: Celei mai frumoase. Zeițele, dorindu-l, porniră mânioase un tărăboi, luându-se-n răspăr. Să hotărască Paris, ceata de zei grăi. El să numească cine-i fericita. Fără să se gândească răspunse
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379785_a_381114]
-
chiar dacă azi c-un rege e încă măritată, te va urma la Troia în curând. Așa-ncepu războiul troian, lung și cumplit, în care Paris fu cosit de moarte. Elena cu Achilles azi viața o împarte în timp ce-al vrajbei măr a tot rodit. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1540, Anul V, 20 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379785_a_381114]
-
pe marii patrioți ai nației. Acesta este cel mai elocvent exemplu de lipsă a unității românilor în fața pericolelor străine. Dumnezeu să-i ierte pe amândoi și să-i odihnească în pace. Doamne, ce țară e asta în care popii seamănă vrajbă și victimele votează cu călăii? De ce îi lași, Doamne, pe popi să preacurvească politic, folosindu-se de numele Tău, învrăjbind acest popor? Și de ce, Doamne, mehedințenii, vasluienii, teleormănenii, oltenii și vrâncenii, săracii și obidiții țării, votează cu călăii lor? Cu
NU SUNTEŢI DUMNEZEU, MĂ! de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371659_a_372988]
-
talpa turnului s-a acoperit cu o pătură de lăcrămioare. Noi nu dorim răzbunare, căci pacea e mai dulce decât orice pe lumea aceasta. Neîncrezător, Mladin se întoarse la tatăl său și îi ceru acestuia să-i spună adevărul în ceea ce privește vrajba dintre el și Pană-Împărat. Cum Colț-Împărat o ținea una și bună cu vechea lui poveste, feciorul merse la turnul năruit de la hotar și găsi, așa cum spusese împărăteasa, ruinele acoperite de valuri de lăcrămioare. Înțelegând că crescuse și trăise atâta timp
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
dinții!”; „Respir! Tăcerea-n piept mă doare, aerul mă vinde ne-ncetat, de întristare și melanholie, râioasă, bucuria m-a trădat ... ” Perspectiva singulară și personală este necesară în măsura în care trăirile și sinuozitățile spiritului sunt irepetabile: „Perfecțiunea Poemului tăcut e-n mine, sigiliul vrajba gurii a sporit, falnic aerul nopții dezvăluie tot ce muțenia într-un glas a scornit!”; „Merg pe apă și plâng. Sunt mersul aerului. Chiar umbra lui ... ” Pământul, ca element al cosmogoniei tradiționale, este prima formă a materiei despărțită de ape
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
e jale, E și huzur, sunt și nevoi, se moare prin spitale. Pe străzi, copii abandonați, tot mai lipsiți de școală, Părinții slugi pe la străini, bătrâni răpuși de boală. E noapte-n inimi de români și-i multă nedreptate, E vrajbă cum n-a fost vreodat’, sunt satele uitate... Ce tristă-i casa dintre ulmi, de vise-i ocolită, Speranțele-au apus demult pe prispa-ntroienită; În toată curtea urmă nu-i de rod sau bunăstare Și toți ai casei, necăjiți, se
E LACRIMĂ ȘI ZÂMBET de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377770_a_379099]
-
tine". În vreme ce astfél vorbea văpăile-i se-mpurpurară peste sfîntul cort. Întunecime-adîncă aruncắ Urizen în juru-i, tăcută tristă moarte, Veșnică moarte pentru Lúvah; furibund, Luváh zvîrli-n puhoaie Sulițele lui Urizen din carele de luptă în jurul cortului cel sfînt. 510 Începu vrajba, si țipete și strigate cutremurară vastul firmament. Urthona-ntunecatul statu lîngă nicovala-i; morman de fier Cu furie pe nicovala scînteiá pregătit pentru brăzdare și lopeți. Toți Fiii lui fugiră de la el să se alăture în lupta; palid auzi Glasul cel
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și duritatea se contopesc amețitor. Un spectacol actual, deși nu aparține unei perioade de tranziție; un spectacol în care fiecare dintre noi se poate regăsi; un spectacol împotriva uitării unui sistem concentraționar, a "mașinii de vînt" care nu seamănă doar vrajbă și furtună, care nu distruge doar "celula de bază a societății", ci minează din interior echilibrul și așa precar al omului." Mioara Adina Avram (Monitorul, 17 iunie 2000) Părerea autorului " Mașina de vînt", nefiind nici publicată, nici jucată, e o
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Traiană, din primul număr, se arată (evidențiindu-se astfel în mare parte și profilul) că „în chestiuni sociale, economice, literare, religioase”, publicația „va da loc părerilor obiective, căutând să înlăture orice discuții de personalități și certuri, care ar contribui la vrajbă și dușmănie între frați”. Rubrici de interes literar-cultural: „Foișoara”, „Litere-Artă-Știință”, „Informațiuni”, „Bibliografie”, „Poșta redacției”. Beletristica ocupă un loc important în sumare. Pentru poezie se rețin numele Mariei Cunțan (se publică și postume) și al lui Al. T. Stamadiad. Întrucâtva mai
DACIA TRAIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286642_a_287971]
-
fărădelegi. De ce mă tem? Dac-aș avea un singur fiu și... unul am, căci numele celui de-al doilea nu-l rostesc nici- când // nu mi-ar fi teamă de nimic. Dar, cum voi închide ochii, teamă mi-e că vrajba se încinge din nou, și mă cunosc pe mine, îi cunosc pe toți. De zece ani tu știi că nu mai rostesc un nume și știi tu de ce nu-l rostesc? Pentru că acel nume e-a unui om care e
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
binele, trecu în corăbii în Asia și refuză scurt și cuprinzător alianța bulgaro-romînă. Ioannițiu în cetatea Varna Pe lângă acest nesucces diplomatic al Asanizilor, nepriincios consistenței șovăitorului regat, mai venea încă un alt rău dinlăuntru, cu mult mai nesuferit, adecă o vrajbă de moarte în chiar sânul familiei domnitoare. Precum am espus mai sus pre larg, căzu mai întîi Asan de mâna vărului său Iancu, după aceea căzu însuși Petru (Kalopetrus) în an [ul] 1197 de mâna {EminescuOpXIV 96} unui alt membru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
apoi cu sângele său propriu. Daca în sălbatică energie era de-o samă cu cei doi frați ai lui, Petru și Asan, în barbarie, asprime și cruzime îi întrecu cu mult. Neașteptata schimbare de domnie aduse la iveală o adâncă vrajbă în familia domnitoare. De la Asan, întemeietorul și începătorul dinastiei regale, rămăsese doi fii, Ioan și Alexandru, dintre cari cel dentîi trebuia să vie la rând, fiind mai mare de ani. Scaunul vacant îl răpi cu toate acestea fără dreptate și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dar și de agricultura secolului al XIX-lea. Vasile Alecsandri știa câte ceva despre efectele nevrotice provocate de consumul de neghină. Doar odată distrusă „iarba rea”, „omenia” poate să ia locul „dușmăniei” (Hora unirii, 1856). Vorba populară, citată și de Creangă : „Vrajba dintre noi să piară, și neghina din ogoare” (Amintiri din copilărie, 1881). Conform Evangheliilor, în „Pilda cu neghina din țarină”, neghina este „planta Diavolului” : „Dușmanul care seamănă neghina este Diavolul” (Matei, XIII, 39). Planta parazită trebuie plivită și distrusă : „Pliviți
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
originea lor armonice. Crede redactorul - șef al "Romînului" că, croindu-se legi a priori, cari amestecă, fără nici un punct comun de vedere, raporturile din Țara Românească cu cele din Moldova, se poate ajunge la altceva decât la introducerea dezordinii și vrajbei între proprietarii mici și cei mari? De ce oare "Romînul" nu deschide coloanele sale, sporite de la anul nou încoace, oamenilor speciali cari cunosc întreaga însemnătate a cestiunii? Când a fost vorba de electivitatea magistraturii "Romînul" a făcut loc la o sumă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nostru de rasă se dezlănțuie atunci și că praful se alege din gheșeftarii și patrioții de meserie cari-l servesc. Așadar încă o dată: voim reforma legii tocmelelor, dar nu cum o voiește d. Rosetti, căruia nu tocmelele, ci popularitatea și vrajba socială [î]i îmblă prin cap. O voim cu serioase și amănunțite studii, cu păstrarea celor două principii necesare în materie: libertatea tranzacțiunii și obligativitatea strictă a îndeplinirii; o voim de bună credință și întemeiată astfel încît să nu mai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
istoriei române e rădăcina spornică a viitorului? Să nu vedem limpede că instinctele demagogice nu sunt decât rămășițele invidiei venetice, care dușmănea tot în această țară: și familie, și biserică, și limbă, și datină? Oare noi să nu știm că vrajba socială și politică n-a avut altă țintă decât a altera caracterul și inima dreaptă pe care părinții din părinți au lăsat-o moștenire poporului nostru, pentru a le asimila instinctelor bastarde și veninoase ale rămășițelor de venetici? Zilnicele atentate
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a naratorului Esmond. Această tehnică îl plasează adesea pe eul narator într-o poziție ironică. Distanțarea naratorului de eul care trăiește acum se extinde și asupra eului narator: Văzînd că stăpînul său avea de gînd să ducă mai departe această vrajbă și că nici o stăruință nu-i va schimba hotărîrea, Harry Esmond (care pe vremea aceea era mai neastîmpărat și mai pătimaș decît acum, cînd grijile, și chibzuința, și părul cărunt l-au potolit) crezu de datoria sa să-l asiste
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
alungat mai demult poezia din cetate, deoarece firea ei o arată în felul văzut. Căci rațiunea ne-a silit. Să-i mai spunem ei însă, să nu ne învinuiască de mărginire și de necioplire, mai ales că există o veche vrajbă între filosofie și poezie. Spre pildă: cățeaua care latră la stăpân... sau lătrătoarea sau om mare în vorbele goale ale unor smintiți sau gloata stăpânește peste cei preaînțelepți și cu gânduri alese dar vai de ei și mai sunt și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]