333 matches
-
experiența metafizică a unui Paul Claudel sau entuziasmul umanist al lui Saint-Exupéry. Discursul poetic străbate, adeseori, zone minore, încât remarcabilă rămâne doar cealaltă ipostază a lui S., legată de efortul promovării culturii române în străinătate. SCRIERI: Pajiștile sufletului, Focșani, 1923; Vremelnicii, Focșani, 1924; Rumeurs sans aurores, Focșani, 1926; Ceramică, București, 1928; Soveja ou Le Retour du coeur, Paris, 1930; Aux Ordres du destin, Pau, 1941; Clamondé, Pau, 1941; Louange à Marie, Clermont-Ferrand, 1945; Un Baiser pour Dark Rosaleen, Dublin, 1949; Des
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289923_a_291252]
-
posedă în imaginație la fel de greu ca orice harpagon de ceea ce posedă în realitate” (Nicolae Manolescu), O. este totuși un epicureu, care trăiește autentic doar în și prin text. O poezie difuză, un abur de ușoară melancolie, ce ține de sentimentul vremelniciei, învăluie pagina. În echilibrul clasicului, aparent mai senin ca oricând, străfulgeră uneori accente dramatice, amintind de neliniștea romanticilor. Alcătuirea operei, cel dintâi eseu din literatura română, revelează structura acestei personalități de tip estet, creator de stil în integralitatea manifestărilor sale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
statornică: „Mai stai, singurătate, să bem azur din oale/ Și-n adieri de chiot să îmbătăm durerea”. Când părăsește aspirația către divin, poetul își pierde speranța, redevenind un inadaptat, rătăcit în cotidian: „Să scriu poeme negre pentru mine/ Și din vremelnicie să mă strig/ Tu, suflet jefuit de zări străine/ Te strânge ghem, că o să-ți fie frig”. Izbăvirea vine tot de sus, când va călători „ca Saul spre Emaus” și „va sparge singurătăți de smalț” cu ajutorul Atoatefăcătorului. Adesea P. descoperă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
a dat titlul Niam vine și niam să trece. În versuri ce tind să fie o meditație pe tema fortuna labilis se presimte Glossa lui Mihai Eminescu. Deșarte sunt vanitatea și lăcomia, dorul de parvenire, când totul stă sub semnul vremelniciei. Timpul aduce celor pământești grozave risipiri. După moarte, făptura omenească se desface iarăși în „stihii” (aer, lut, foc, apă). Purceasă din textele Ecleziastului, viziunea lui P. conține și unele elemente materialiste. Descriind, cu oarecare imaginație plastică, sinistra părăginire a palatului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288872_a_290201]
-
și asta datorită propriei forțe. La mănăstire ni s-a permis să intrăm cu bicicletele în curte, fiindcă securitatea mijloacelor noastre de transport ne preocupase tot timpul, pe bună dreptate. Evident, flacăra de pe mormântul lui lui Ștefan ardea, amintind de vremelnicia tuturor, indiferent de rang. Am cugetat atunci că, totuși, amintirea dăinuie și rămâne în conștiința semenilor. Convingerea că așa-i, mi-a fost întărită la chilia lui Daniil Sihastrul, pe care n-am ocolit-o, deși o mai văzusem. Încercam
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
truism. Era totodată cel mai plăcut companion în stările de calm și de mulțumire. Era recompensa și suportul succeselor, atenuantul și consolatorul eșecurilor, diluantul plictisului, martorul mut al faptului că totuși exist, răspunsul afabil la unele solicitări lăuntrice și simbolul vremelniciei, al plăcerii care se volatilizează, care se preface în fum și scrum, în nimic. Cel mai mult îmi plăcea, când eram în străinătate, după lungi și obositoare plimbări pietonale, să intru în holul marilor hoteluri - Hilton, Sheraton - , să mă las
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
nu se ascunde, ci se dezvăluie”. Desigur, intervenția cenzurii, căci „O conducătorule...” sună ca o „aluzie”! Unele omisiuni sînt marcate cu croșete, altele nu. Iată, jumătate din însemnarea care începe cu fraza „Educarea omului nu trebuie să stea sub zodia vremelniciei celei mai vremelnice, ci să aibă în vedere ființa umană sub zodia unor durate peste veac” (p. 26) a fost amputată. Ce s-a „tăiat”? Un „discurs” cu multe întrebări și afirmații percutante: „Societatea și, mai precis, statul au ele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pentru săptămâna aridă care urma. La aceste concerte, care erau precedate de o introducere succintă, dar consistentă despre compozitor, dirijor și temele muzicale mai expresive cu exemplificări ale orchestrei, m-am familiarizat cu muzica de calitate, cu muzica nemuritoare, nesupusă vremelniciei. O ascult și astăzi cu plăcere șil caut pe Ghiță Dimitriu printre corniști, dar nu-l găsesc, ori câte eforturi aș face. S-a Închis În lumea umbrelor, de unde mai străbate doar cornul lui magnific. Îi Închin aceste câteva rânduri
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
trăsături apăsate, care pun mai bine în relief grotescul, uneori evidențiat prin numele personajului. Viața în provincie e o adevărată schiță, creionând automatismele, tabieturile, toropeala, plictisul existenței dintr-un târg de provincie. Danțuri vechi, danțuri noi este o meditație asupra vremelniciei, sub semnul unei resemnări senine din care nu lipsește o undă de melancolie. Între Capșa și Palat... Impresiile unui trecător (1904) conține notațiile unui observator atent, preocupat de o tipologie diversă, ironizând subțire nestatornicia femeii sau creionând o serie de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289375_a_290704]
-
Semințe de timp). Curgerea și întoarcerea, pierderea și refacerea accentuează ideea timpului ireversibil, care transcende condiția efemeră a eului. Simbolistica drumului orientează materia poetică spre un lirism elegiac, ca expresie a zădărniciei. Inițierea în moarte presupune asumarea sorții și depășirea vremelniciei, într-o ambianță a sacrului degradat și a pătimirii în el: „Căzusem în lumină/ Ca într-un lac de dumnezeire!” (Abia mai târziu); „Există un unghi/ Sub care cade uneori soarele/ Peste noi // Spațiul dintre pământ și cer/ Se scorojește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288499_a_289828]
-
convingea și că nimeni nu mă credea capabilă de ce-mi trecea prin minte. Trebuia să dezghioc clipa căscând-o atât de larg încât să n-o mai pot umple cu nimic din cele cu putință. Provocam sosirea nudă a vremelniciei și eram neînstare să găsesc măsura suportabilă de a mă rezuma la lucrurile obișnuite. O dare în vileag - să glisezi din propria-ți piele pierzându-te în gol. Căutam să mă apropii de cele înconjurătoare și mă uzam în contactul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
o iubeam. Ar fi râs de mine dacă i-aș fi povestit despre panopticul soiurilor de moarte dintr-o vale înflorită. Nu știa nimic despre ce înseamnă a te simți jalnic de singur în mijlocul naturii, nici despre socoteala neachitată a vremelniciei căreia nu-i poți face față. Își păstrase în toate un etalon suportabil și o privire din afara lucrurilor, nu-și bătea niciodată capul reflectând la cuvinte. În schimb, adora îmbrăcămintea și bijuteriile și disprețuia regimul politic, considerându-l declararea stării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
impresionante, contopită până la identificare cu binele, adevărul și frumosul. Să cântăm bucuriile țării cu suflet ardent și să avem certitudinea că a cânta iubirea de oameni, de patrie, de armonie în lume semnifică a cânta emoționant, chiar tulburător, trecând din vremelnicie în apele limpezi și înmiresmate ale eternității! Și în acest fel cinstim țara, Președintele ei, Partidul Comunist Român și devenim artiști cetățeni!“ („Cinstim țara, Președintele ei“, Scînteia tineretului. Supliment literar și artistic, 22 ianuarie 1984) „În lumina preocupării pentru om
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
religie din Explicarea omului este o perfect ilustrare a acestei atitudini. Dup un lung examen istoric, Ralea vede în aceast experienț spiritual, în primul rând, o form de protest, de contestare a oricrui relativism, de care sunt legate caducitatea și vremelnicia destinului omenesc. Religia se manifest astfel ca o, nzuinț ctre nedeterminare și ca o aspirație spre absolut, întrucât, numai absolutul inform, general și infinit poate fi singura ipotez ontologic în care nici o epuizare, nici o moarte și nici o surpriz s nu
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
sunete plăpânde: „Dintr-un fluture de ceară/ Rătăcit pe călimară/ A ieșit, el știe cum,/ O biserică de fum” (Joc pentru îngeri). De cele mai multe ori trecerea de pragul copilăriei este percepută însă dramatic, ca o apropiere, inevitabilă, de crepuscul. Tema vremelniciei, a timpului care nu iartă se regăsește în tot ce a scris P. Volumul Parabole include sonete situate în acest registru, dar și poeme de dragoste ori altele cu tentă ironică, moralizatoare. Dialoguri în agora enunță, din nou, irevocabila hegemonie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288713_a_290042]
-
publicat și în N. Steinhardt, Lecturi inedite (Dacia, 2000, ediție îngrijită de Ioan Pintea), sub titlul Cuvânt înainte la o carte despre Eminescu. ,,Și pentru S. Paleologu opera de artă, frumosul, respectiv opera de artă eminesciană înseamnă trecerea din Timp (vremelnicie, durată) în Veșnicie și Încremenire (termen inspirat, probabil, de ce realizează arta fotografică, și ea fixare, încremenire, izbăvire de cinetică însă mecanică, neradiantă, nemultiplicatoare de sensuri a unei fracțiuni de timp și de viață). Arta în concepția aceasta nesuperficială, neartificioasă, necopilăroasă
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
sunt astfel depășite"17. În același loc Steinhardt mai spune:,,Eminescu poet specialist (locuțiune oribilă, cu iz mercantil al morții) și Eminescu poet pesimist sunt două șabloane. Adevărul este nespus mai nuanțat. A fost un poet al melancoliei și al vremelniciei (așadar al nemărginitei lucidități), ceea ce e cu totul altceva. În sfârșit e creatorul Luceafărului care ca și Faust al lui Goethe, este păstrând proporțiile cantitative și neșovăind a evidenția la poetul român puterea sintetică și capacitatea înlăturării ispitelor delirului fantasmagoriei
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
narațiunile pot fi citite ca niște alegorii insinuante - poetica mitologizării funcționează diferit la fiecare în parte. Analiza romanelor nu se poate așadar face decât în funcție de orizontul politic în care au fost scrise, chiar dacă, odată cu modificarea contextului, unele înțelesuri își dovedesc vremelnicia. Nu trebuie însă uitat faptul că mitul nu este în aceste cărți doar o strategie esopică, subversivă sau defensivă, ci și o structură complexă, romanul mitic presupunând, fie reciclarea unor motive mitice consacrate, resuscitarea unei lumi mitice prin anumite tipuri
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
punct, / în traiectorii, în jupuitul de piele volum. / Ca să fim cum ne-a vrut Dumnezeu, trebuia să nu ne fi oprit din a nu fi" (Litanii la diferențele magice). Meditația poetei încearcă a aprofunda diferența dintre gol și plin, dintre vremelnicie și eternitate, "necontenind / a se împuțina prin cele ce se adaugă, necontenind / a se înmulți prin cele care scad" (Tripticul numărării), ca tot atîtea raportări la Neantul suveran.: "Nimic să nu intre, nimic prisosind / fără nimic al nostru, fiind zidiți
“Memoria inimii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7520_a_8845]
-
la O.N.U. Puterea a "jucat bine" și acum: desparte-i și domină-i. Fiecare are un preț. Și mulți s-au lăsat cumpărați: interesul și notorietatea. Se știe cît de sensibili sînt scriitorii la aceste două ispite ale vremelniciei. Scriitorii conformiști și oportuniști (așa s-a petrecut și după 1944) și-au definit poziția: apolitici și echidistanți. În schimb, ei fac politică (chiar și tăcerea constituie un act politic atunci cînd minerii și-au plimbat stindardele barbariei pe străzile
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
de toate, să treacă pragmatic peste minorele orgolii personal-profesionale și să se pună - riguros și tehnic - în serviciul cititorului. Să spună că Bogdan Popescu se află, de fapt, la cel de-al doilea roman al său, după debutul din 2001 (Vremelnicie pierdută) distins cu premiul "Ion Creangă" al Academiei Române. Să-l localizeze, apoi, în actualitatea literară, ca pe unul dintre redactorii serioasei, dar mai puțin vizibilei, reviste Caiete critice. Și ce altceva? După primele entuziasme, după o parcurgere în viteza impusă
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
realitate deja constituită. Reluînd ceea ce am spus deja în avanpremieră, albumul însuși este o carte de artă, un mod de comunicare cu fenomene concrete și cu oameni determinați, dar și o descriere spontană a vieții și o negație vehementă a vremelniciei acesteia. Din Maramureș pînă în Bărăgan și din Apuseni pînă în inima Moldovei, adică pe toate coordonatele mari ale României, artista călătorește și absoarbe totul; observă, participă, realizează frugal notițe grafice despre priveliști, deprinderi, evenimente, animale, port (îmbrăcăminte) și oameni
Un document artistic și uman by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16634_a_17959]
-
dreagă" un defect constituțional, funcționînd aidoma unei proteze morale? Virgil Ierunca scria în acest sens: " Există nu numai la omul Tudor Arghezi (...), ci în însăși opera să, în miezul ei, un fel de uvertura spre slavă, nu totdeauna discretă față de vremelnicia oficială. Există într-adevăr și un poet de curte Tudor Arghezi, care nu se mulțumește să consimtă, dar care-și coboară adesea consimțămîntul în osana. Cine scormonește arhiva plecăciunilor scriitorilor noștri față de supușenia oficială, descoperă și un Tudor Arghezi gata
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
a generației post-enesciene. Domnia sa, prin întreaga sa creație dispusă în aproape toate genurile muzicii culte, mai puțin muzica de film, ne înnobilează trăirile, existențele. Compozitoarea s-a născut la Sibiu, în Transilvania cea cuprinzătoare de varii etnii, demne în fața atător vremelnicii ale istoriei. Muzician a devenit prin pasiunea sa pentru frumos, prin ocrotirea mamei, talentată pianistă, și, mai apoi, prin cuprinderea prestigioșilor artiști Mihail Jora, Theodor Rogalki, Paul Constantinescu, dar și mulți alții. Cursurile urmate la Conservatorul de Muzică din București
Darul discografic al compozitoarei Carmen Petra Basacopol by Ruxandra Mirea () [Corola-journal/Journalistic/83435_a_84760]
-
sublimului conștiinței, a răsucirii acesteia dinspre insensibilitate și apatie către lumina harului. Chiar dacă lumea dată e discontinuă, umbrită de imperfecțiunea creaturii, în raza unei asemenea lumini se poate ivi acel spațiu privilegiat între toate în care se unifică eternitatea și vremelnicia, transcendența și imanența, absolutul și contingentul. Individualitatea fragilă, inconsistentă se poate degreva astfel de sine, topindu-se în mișcarea ascensională a năzuinței sale expiatoare. Transpus într-un mit al nupțiilor solare, al regenerării din cenușa pierzaniilor, poetul se rostește înaripat
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]