1,491 matches
-
-o placă la gramofon Cântecul ăsta a trecut pe lângă mine, plutind pe ape' Și-n lungul Strand-ului, în sus pe Queen Victoria Street O, cetate, City, câteodat-aud Pe lâng-o crâșmă-n Lower Thames Street Vaiet plăcut de mandolină Și vuiet și vorbă dinăuntru Unde pescarii lenevesc la pranz: unde zidurile De la Magnus Martyr păstrează Splendori de nedescris în alb și aur Ionic. Râul asudă Petrol și smoală Barjele-alunecă-n derivă Cu fluxul în schimbare Pânze roșii Larg Se leagănă în vânt
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
oameni umili ce n-așteaptă Nimic" la la La Cartagina-am ajuns apoi Arzând arzând arzând arzând O Doamne Tu culege-mă O Doamne Tu culege Arzând IV. Moarte în apă Phlebas Fenicianul, de două săptămâni mort Uită țipătul pescărușilor, și vuietul mării în larg Câștigul și pierderea Un curent submarin Îi curăță oasele-n șoapte. În timp ce se ridica și cădea Trecu etapele vârstei și tinereții lui Intrând în vârtej. Păgân sau evreu O, tu ce stai la cârmă și privești în
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
care-i sînt urgențele / care-i sînt interesele care-i sînt preferințele" (Mitologicale). În alte locuri aerul e mai destins, contemplativ, de-o melancolică sentențiozitate: "tună zadarnic / tunet e și vocea celui aflat în pană de argumente / tunet e și vuietul tăcerii în clopotul orei // iată că însuși muntele și-a căscat prăpăstiile / pesemne ca să ne vorbească să ne avertizeze// au înflorit salcîmii corcodușii cireșii / iar florile miros a zădărnicie" (Fapt divers). Găsim și o mixtură de folclor și dicție modernă
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
își sfârșește zilele în același hotel palermitan ca și Nicolae Bălcescu: "Așezat într-un fotoliu, pe terasa hotelului ââTrinacria>>, cu picioarele înfășurate într-un pled, simțea cum viața se scurgea din el, în largi valuri repezi, zguduindu-i ființa cu vuietul acela năpraznic pe care îl dezlănțuie cascada Rinului"6. Este de presupus că în laboratorul scriitorului au intrat elemente din memoria orașului său natal: amintirea trecerii pe acolo a lui Garibaldi - dar și a nenumitului Bălcescu - au stimulat probabil imaginația
Căutându-l pe Bălcescu la Palermo by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7623_a_8948]
-
și mai tare spiritele instigând galeria să cânte și puternic. Rezultatul se vede imediat pentru că până și cei de la Tribuna 1 se ridică în picioare și cântă. Jocul nu merge deloc. Nicio ocazie, ba mai mult polonezii sunt peste noi. Vuietul se mai liniștește. Două pase cu câlcâiul și un șut sănătos. Apără Coman. Galeria îl răsplătește cu aplauze, dar nu îi scandează numele. Încă îl pedepsesc pentru trădarea de a pleca la Brașov. Au trecut vremurile când Coman era să
Poveste din galeria Rapidului la meciul cu Legia Varşovia: "Bă nu joacă nimic, dar uite ce galerie mişto avem!" () [Corola-journal/Journalistic/76460_a_77785]
-
care, neoprită, își reduce mereu ținta și anvergura atacului. Prea lucid spre a se înșela asupra adecvării dintre mijloace și proiecția de el ideată, Gorduz continua, însă, acest război al său, niciodată pierdut, împotriva inerției cantitative. La marginea mării, lîngă vuietul valurilor, îi dădea un ritm regular, ca și cum acolo, fără întrerupere, luni întregi, asculta de o chemare comandîndu-i să se lepede, cu orice risc, de trupeșa nesimțire, de acel abandon satisfăcut de sine, al sculptorului care chelfăne senzual materia. Recolta pietrelor
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
Tot cam așa se întâmplă cu Eminescu. Jumătate din secțiunea consacrată lui reprezintă supralicitarea interesată a unor versuri inofensive referitoare, într-adevăr, la stări onirice. Teiul (numit de generosul Călinescu „iarba narcotică") ar provoca, conchide Oișteanu, „halucinații auditive": „Și, prin vuietul de valuri, Prin mișcarea naltei ierbi, Eu te fac s-auzi în taină Mersul cârdului de cerbi." (p. 146) E cam mult, s-o recunoaștem. S-ar putea vorbi aici, în cel mai bun caz, de o narcoză lingvistică. Indiscutabil
Iluziile literaturii române by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6134_a_7459]
-
oțelește armele pe diverse fronturi, dar multele femei pe care, „asmuțit de nenoroc”, le urmărește și le seduce suferă toate de același viciu de fabricație: „Degeaba, ochii lor erau limpezi și rostul vieții lor din cele mai lămurite.” Azvârlit în „vuietul enorm al secolului”, tânărul provincial descoperă treptat Bucureștiul ca pe un veritabil catalog al opțiunilor erotice, experimentate direct sau prin persoane interpuse : libertinajul (Lilica Mavrogheni), camaraderia amoroasă (Voicuța Mănescu), amorul tarifat („contesa” Irma Caraczony), voyeurismul (madam Matilda), fetișismul (prințul Raoul
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
într-o literatură controlată de critici formați la școala metafizicii luminoase, a idealității pure, nepregătiți să suporte un țipăt expresionist de o asemenea intensitate. Greu de crezut, dar până la urmă acest copil isteric a fost adoptat. Suflul interior al frazării - vuietul fierbinte al unei topitorii gigantice - s-a dovedit capabil să aglutineze fracturile sintactice, distorsiunile, derapajele imaginației, să topească erorile și extravaganțele și să impună o asemenea poezie. O poezie ce pare tot timpul a fi pe punctul să eșueze estetic
Dragă Angela, by Eugen Negrici () [Corola-journal/Journalistic/5394_a_6719]
-
ininteligibil complicate. Doar regulile, ele, seamănă cu viața, nu și proiecția. De fapt, cochilia are rolul să protejeze viața, cât timp ea zvâcnește încă, băloasă, în interiorul ei. Când viața dispare, abia atunci poți duce jurnalul ăsta la ureche ca să auzi vuietul mării.” (pp. 405 - 406) În descendența acestei optici radicale se situează și desele răbufniri legate de viețile scriitorilor: O citez doar pe aceea din 5 septembrie 2009: „Nu cred că viața Marianei Marin a fost mai puțin dramatică decât a
Profesiunea mea, literatura (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5396_a_6721]
-
neînțeles// - am jucat totul pe o carte/ zicea eu nu mai scriu cu cuvinte/ scriu numai cu alfabetul ăsta/ e mai sigur așa/ țâșnesc din tufișuri/ și strâng caleașca de gât/ da da e mai sigur așa// și iar scoate vuietul acela/ și ne asurzește pe toți.” Povestea aventurilor motanului este, de fapt, aventura nașterii și maturizării poemului. Pisica reprezintă conștiința poetică, „cenzorul” intern, controlul calității muncii depuse de scriitor în liniștea vătuită, mic-burgheză, a căminului. Eugen Suciu acceptă, ca pe
Cronică literară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5129_a_6454]
-
creștin prins de o hoardă de mongoli. O, și dintr-o inimă încercuită, o, și dintr-un creier asediat ce coșmaruri se nasc! știu Și nu mă mir că-ntr-o dimineață văd apa venind, apa ce se revarsă cu vuiet enorm de parcă s-ar fi spart oceanele: a-nceput potopul iscat, presupun, din inimile și din creierele tuturor inocenților ultragiați, potopul care îneacă orașul nesfârșit și mortal, cu palatul iluzoriu al atâtor deșarte ficțiuni, palatul căruia un fel de paznic
Însemnări din ținutul misterios by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/5132_a_6457]
-
Această carte deschisă este uriașă, grea, iar paginile sale sunt de piatră și-n noaptea neclintită luminează. Total ilogic, de parc-ar fi organică, însuflețită, cartea aceasta crește ca un copil, ca o salcie, ca o plantă de muștar, ca vuietul din piepturile unei mulțimi revoltate. Crește până când privirea noastră slabă nu mai izbutește să-i cuprindă marginile. Iar literele cărții, gigantice și ele, sunt dure, sunt în relief și transparente, de diamant poate. Nepieritoare par. Și noi, somnolenți, stăm închiși
Însemnări din ținutul misterios by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/5132_a_6457]
-
te țin curelele! Stătea mai departe cu picioarele desfăcute, ca un blestem încarnat în trup de femeie. El se îndreptă spre ieșirea buncărului, acoperind cu spatele masiv lumina soarelui. De afară intra un aer umed și sărat de mare și vuietul valurilor ce se loveau de țărm sub un cer fumuriu, acoperit de nori. Ea simți că i se face frig și încetul cu încetul își recăpătă luciditatea și înțelese drama prin care trecuse, ca și victoria pe care o obținuse
Fahri Balliu - Panteonul negru by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6702_a_8027]
-
sulfuros. În societatea post-comunistă (urmând uneia post-bizantine), vigoarea invectivei devine aproape singurul mod de-a te face auzit. Răzbate ceva din excitația disputelor teologice despre lumina increată, vibrând de imprecații monahale (sau a graeculilor din jurul Hipodromului), peste care se suprapune vuietul luptei de clasă. Moderații sunt clasați automat papălapte. Cartea Martei Petreu, spuneam, nu este, nu cată să fie, nicidecum un rechizitoriu, cum au fost unii ispitiți să afirme. Autoarea încearcă un demers de natură psihologic-psihanalitică, pe care-l urmărește cu
M. Sebastian, înger sau om? by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/6736_a_8061]
-
melodie dezlânată și trisă. Cronicarul auzea pentru a doua oară cântecul acela. Era, pesemne, un cântec născocit de curând undeva, la periferia imperiului, de unde veneau de obicei cele mai triste melodii. Privi într-acolo, dar era imposibil de zărit ceva. Vuietul daulelor te împiedica să înțelegi vreun cuvânt. Îndepărtân-du-se, auzi totuși un vers răzleț: Hei lume, lume de ocară... Se învârtiră încă multă vreme fără țintă prin îmbulzeală. Arar mai schimbau câte o vorbă, pentru că orice încercare de a se face
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]
-
pe cuprinsul ei. Ei cred că atunci când se va întâmpla asta („când tigroaica galbenă și lupoaica neagră vor trage în același ham"), atunci timpul însuși le va aparține. Era apocalipsa cea mai adevărată. Ziua de apoi. La miezul nopții tot vuietul a încetat și i-a luat locul o liniște de moarte. Nu se luminase bine de ziuă când din turnul de la răsărit s-a auzit semnalul de alarmă. Observatorii văzuseră mișcări suspecte și făclii aprinse în jurul tunurilor. După cum fuseseră instruiți
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]
-
pe un ecran al concretului, însă care e, în fond, o altă transfigurare. Ființa nu rămîne în sine, ci se transpune altminteri în obiect. Bach, la clavecin, apare „lovind, ca și cum ar dansa / cu bîta orgii, / să spargă în sclipitoare țăndări / vuietul din adînc - / încît aproape că nu ne dăm seama / că stropește cu sînge-mprejur, / încăpățînat să ajungă / pînă la os. Asta / îl interesează, de fapt, / cînd cioplește așchii, / aruncînd și din mine / o mie de cioburi colorate. Să ne transforme-n
Între Carte și Natură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6096_a_7421]
-
la șerpi și încercînd să nu facă mult zgomot - voia să audă mistreții înainte să apuce să-l atace. Era conștient de propriai încordare; de jur împrejurul lui jungla emitea zeci de mii de sunete, dar se auzeau și țipetele pescărușilor, și vuietul îndepărtat al valurilor, iar dacă stătea încremenit locului și asculta un minut, își putea auzi pulsul zbuciumat în căldura cărnii sale și pocnetul sudorii în urechi. Dacă mai stătea nemișcat alte două secunde, îl descopereau insectele, zumzăindu-i în jurul capului
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
proiect realizat pentru cultura română, răspund anchetei propuse de redacție Marta Petreu, Iulian Boldea, Ștefan Borbely, Florina Ilis, Ovidiu Pecican, Xenia Karo-Negrea, Adrian Dinu Rachieru și Mihai Ghițulescu. Reținem cîteva cuvinte ale Martei Petreu, scrise parcă pentru a da replica vuietului mediatic provocat de apariția în presa cotidiană, în avanpremieră, a câtorva fragmente „incendiare" din volumul amintit: „Din cartea lui, din care nu a vrut niciodată să îmi dea nici un fragment pentru Apostrof, nu m-au interesat portretele și judecățile de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6416_a_7741]
-
pe care am avut-o noi între Armaghedonul lui Ticu și blestemele Mamei șuvoiul ăsta de sânge ce duce cu el morții noștri tineri și ne ia până la urmă pe toți”. Marta Petreu a scris o carte cutremurătoare, sumbră ca vuietul Apocalipsei, cu puternice și minunate descărcări de electricitate stilistică, stenică, totuși, prin luminozitatea iubirii, întrevăzută pe cerul tulbure al romanului, înroșit de sângele morților evocați și negru de smoala câinoșeniei. A omului și a destinului.
La Judecata de acum by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5594_a_6919]
-
fiul Mariei, înfiorându-se, peste puțin or să-l ajungă. „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu”, murmură el, „dă s-ajung repede la mănăstire, înainte de-a apuca să se năpustească asupra mea.” Soarele cuprinse acum câmpul, lovea păsările, animalele, oamenii, un vuiet amestecat urcă de pe țarini, capre și oi se mișcară pe coasta de munte, ciobănașul începu să cânte din fluierul său, lumea se îmblânzi. Peste puțin, îndată ce va prinde dincolo, în stânga lui, plopul uriaș, are să vadă iubitul său sat vesel, Cana
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
de ce încap în el/ atîtea piramide/ de ce «pisica verde/ proaspătă ca iarba»/ vine la el să-l întrebe despre perși// Eustache - așa-l cheamă/ o urăște pe Frida/ stă adesea pe un scăunel/ suflă într-o trompetă/ și scoate un vuiet monoton/ și cîlțos ca lîna de oaie/ rămasă toamna pe cîmp/ în scaieți”. Pandant ironic al scriitorului, motanul face uz de un text abscons: „cînd își curăță instrumentul/ din muștiuc în loc de salivă/ sar niște litere mici/ ca puricii/ și de
Un motan poetic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3550_a_4875]
-
solemn că locul îi este Egiptul (un Egipt „nesfîrșit” desigur), în care porcii umblă prin aluviunile Nilului, iar scribii descriu întîmplările „după pofta inimii faraonului”. Premisă ce-i îngăduie a halucina în fața confidentei: „îi spun în fața blocului, «auzi, se aude vuietul mării!»/ «nu, este zgomotul ploii», îmi răspunde aproape în șoaptă,/ «uite, zăresc o piramidă!» îi spun pe strada salcîmilor (...) «omul care a trecut pe lîngă noi a fost Esenin, vreau să-l ating!»,/ îi spun emoționat,/ «a fost un cetățean
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
de mijloace stilistice, prin introducerea unei fericite dezordini lingvistice, imagistice și prozodice. Tehnica autorului pare desăvârșită încă de la primele poezii. Aur sterp și Stînci fulgerate demonstraseră neobișnuite disponibilități pentru figurile fonetice, legate de prozodie; în marile poeme din Visuri în vuietul vremii și Monolog în Babilon, pe primul loc urcă figurile sintactice (enumerările, în vaste enclave descriptive), avînd drept scop ultim hiperbola complexă. Prima poezie, deja citată, din primul volum excepțional (Visuri în vuietul vremii) cuprinde următorul fragment: „În piața public
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]