4,446 matches
-
probă, o mărturie de viață romanșă. Chiar și romanele istorice sunt axate pe viața reală. Prof. Arnold Spescha, lingvist, scriitor, muzician, mi-a fost elev. El mi-a furnizat o serie de documente și fotografii pentru romanul meu istoric Bârlogul vulturilor. Acțiunea romanului se petrece în satul lui natal, la Pigniu, iar generalul rus Suvorov a stat chiar în casa familiei lui. Când zici că vrei să dai o mărturie cu privire la viața neamului tău te gândești chiar la eventualitatea dispariției lui
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
decide soarta lor, au decis alții pentru ele. De exemplu polonezii, trăind între două puteri: nemții și rușii. Eu am și o filosofie biologică. Plantele și animalele trăiesc în concurență unele cu altele. Există plante care se luptă pentru pământ. Vulturii își aruncă din cuib puii slabi. La om funcționează adevărul "Homo homini lupus", numai că omul e dotat cu inteligență, dar ciclul natural e la fel. Pe de altă parte, omul e o ființă foarte complicată, dar și foarte crudă
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
navigatorii au văzut un soi de pămînt sub forma unei insule strălucitoare care răspîndea o lumină splendidă; aici se aflau insule, păduri, munți etc. În fapt călătorii greci ajunseseră pe lună! Luna era locuită de hipogogi, bărbați care călăresc niște vulturi imenși, tricefali; aceștia i-au dus pe noii veniți la regele lor care, de îndată ce i-a văzut, i-a recunoscut, probabil după îmbrăcăminte, spune Lucian, drept elini și s-a interesat cum au putut străbate distanța dintre pămînt și lună
Războiul stelelor în versiunea lui Lucian din Samosata by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/17375_a_18700]
-
se pregătea să-și ia revanșa și tocmai își organiza campania. A doua zi avanposturile lunare au semnalat apropierea inamicului. Armata selenară, lăsînd de-o parte infanteria, trupele aliaților și artileria, era formată din optzeci de mii de călăreți pe vulturi și douăzeci de mii de călăreți pe păsări care în loc de aripi aveau imense foi de salată; flancurile erau asigurate de aruncători de usturoi; pe de-asupra selenarii mai aveau la dispoziție treizeci de mii de călăreți pe purici de dimensiunea
Războiul stelelor în versiunea lui Lucian din Samosata by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/17375_a_18700]
-
de ales între primul și ultimul drum/ ci între un chin și alt chin./ Cuțitul însîngerat e frate geamăn cu pixul,/ sora mea siameză - Tristețea -/ și-a înfipt ghearele în obrazul lui Dumnezeu/ săpînd gropi pentru îngeri.// Să nu blestemăm vulturii ce se înalță/ cu bucăți din ficatul nostru./ Să rupem un crin/ și alți crini/ cu mîinile nimănui" (Obrazul lui Dumnezeu). Dacă atari vorbe par (și... sînt într-adevăr) grandilocvente, ele se evaporă în alte numeroase texte, lăsînd sensul dramatic
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
pedepsirea a tot ce se presupunea, în raționamentul marii puteri învingătoare, că a fost aliat fascismului și continuă să fie adversar al URSS. Tsunami-ul politicii de la Est În acel deceniu „obsedant“ creionat în Un „amănunt” uitat: Ocupația sovietică, un vultur răpitor lacom, un Argus nemilos planau, veghind peste țară, pentru a o curăța, chipurile, de dușmanii din interior. Precipitat, politica a devenit substanța corozivă inoculată în toate celulele societății, atât pentru a defini, ca o hârtie de turnesol, compoziția acelor
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
Gloriei. Nu poate fi considerat ales, vreau să spun un aristocrat al spiritului - grăiește o Scurtătură a mea -, junele care, aflîndu-se în prezența unui om de geniu (sau astfel considerat de el), nu se simte ca un puișor în ghearele vulturului. Dar - continuă Scurtătura - poate nu este altceva decît o amintire din tinere- țea mea. Ar fi trebuit să fiu mai explicit; să renunț la poate și să scriu negru pe alb că este amintirea întîlnirii mele cu D’Annunzio. M-
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
mea, motivul pentru care proza sa a nedumerit o bună parte a criticii românești de ieri și de azi. Cel care pare cel mai aproape de înțelegerea acestui instrumentar este Ov. S. Crohmălniceanu. Într-o cronică la romanul Unde se odihnesc vulturii (1987), reluată în volumul Al doilea suflu, acesta pune câteva fericite accente: „Romancierul conduce ingenios și destinul celorlalte personaje către o turnură ironică”. Chifu ar fi, așadar, un subtil satiric, ale cărui pase sensibile nu trebuie luate niciodată în serios
Întoarcerea acasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2497_a_3822]
-
ne trezim, vedem cum ochiul se deschide, pleoapa se înlătură, vederea se crapă și cădem în arena goală. III Îmi cresc din voință picioare, aripi se înmulțesc din uimire. Ideile se deschid pe câmpiile albe și din burta lor cad vulturi peste nefire, planând nevăzut peste nori. Vederile se topesc în mine, se transformă-n intenții și intențiile-n vederi, să mângâie floarea numită, iarba de nuntă și crucea albită. Din mișcare mișcări îmi sporesc și urcă tot cerul și coboară
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
piatră i-au săpat mormânt Prințesei tinere ,Tamara . Străbunul lui Gudal , cândva , Tâlhar în locurile-aceste , Cu ascunzișul printre crește , Dar ros de boală , suferință , Biserica a juruit Să facă, -n semn de pocăința , Pe culmea-naltă de granit , Pe unde vulturii s-adună , Și doar furtunile detuna ; Sus pe Kazbek din lespezi groase Dura lăcaș de ruga , deci ... În el truditele lui oase Aflară liniștea de veci ; Pe stâncă ce luptă cu vântul Creșteau din cimitir stingheri ; Dar ,oare , e mai
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
poet se dedă unui delir elogiator interesat. Iată scrie la 15 august 1963 de la Geneva (unde, prin aceeași supremă protecție, ajunsese, împreună cu familia, într-o "vacanță de tratament medical"): "Scump Tovarăș Dej, Urmărind din balconul odăii în care stau zborul vulturului alpin dominînd furtunile dintre munții zărilor de pe Lemou, mi-e gîndul întreg la Dumneavoastră, ca în toate zilele vîrstei mele, sporită mulțumită primului dintre cei mai apropiați de inima omului și de sufletul țării, căutînd în slabele mele slove sfiicioase
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16691_a_18016]
-
Cronicar Prin povestirile lor Pe mai multe pagini din ORIZONT nr. 8 ne e prezentat în avanpremieră încă un volum realizat de grupul de antropologie și istorie orală al Fundației "A treia Europă", condus de Smaranda Vultur - Germanii din Banat prin povestirile lor (Ed. Paideia). Cronicarul s-a oprit asupra acestui punct din sumarul ce conține multe texte foarte bune (un interviu al lui Călin Petcana cu prof. Günter Figal de la Universitatea din Tübingen, elev al lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16794_a_18119]
-
sociologului maghiar Pászka Imre, apărută la Budapesta, și pe care am dori să o citim și în românește; un articol polemic al lui Livius Ciocârlie) fiindcă a citit și i-au plăcut grozav cele două volume anterioare coordonate de Smaranda Vultur. Istorie trăită, istorie povestită (Ed. Amarcord, 1997), avînd ca temă experiențele de viață ale deportaților în Bărăgan din 1951-56, și Lumi în destine (Nemira, 2000), cu mărturii despre relațiile interculturale din zonă - interesează și impresionează atît prin informație, cît și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16794_a_18119]
-
o treabă nemțească", adică făcută după toate rigorile științifice, conține, în afara interviurilor, și trei studii de factură antropologică și de imagologie etnică, semnate de Rudolf Gräf, Valeriu Leu și de coordonatoare. Orizont ne prezintă fragmente incitante din ele. Astfel, Smaranda Vultur, în Despre buna folosire a memoriei, după ce își justifică demersul prin importanța pe care o are pentru viitor acumularea unei arhive de istorie orală, scrie: "ceea ce te frapează și cucerește ascultând biografiile personale este extraordinara explozie a diversității experiențelor, atitudinilor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16794_a_18119]
-
lume/ și te invit/ acolo unde/ dragostea nu se zărește/ în oglindă." Simbolistica este una inadecvată realității de la care pornește, la fel cum inadecvate sînt și titlurile poemelor în care găsim o prețiozitate artificioasă: sex coral în paralipomenă, mieunat de vulturi în templu, invitație la orgasmul din rană, dardanelele reculegerii, psalm fără napalm. Meditațiile filozofice sunt cele ale unui inadaptat și astfel apar definiții de genul: "genul crăciunurilor: a contempla un imbecil e un lucru exemplar", "a merge pînă la capăt
În exces by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16928_a_18253]
-
în ultimul rînd, absurdul viețuirii noastre: " Am în pat toate zgomotele zilei, utile/ în cuib mai sîngeră doar tricoul ciclistului tată/ dorința perversă de a trece neapărat prin plămîni/ pumnii mici ai lui George/ reclamă în care din vitrinele iadului// Vulturii apăsați de invidia caprelor suferă// Craniile mulate de bulevardul Cu-tare/ nu văd decît piersicile-eroi din muzee/ unde-am tăcut/ am alunecat, am murit/ cu un soldat și a milioana sa pereche de ghete// Împușcăturile sînt adăposturi sigure/ după fum
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
unui dulău și împărțind cu el osul... Dar punctul de atracție al urbei și loc de întâlniri de tot felul era La Monument, monumentul înălțat în cinstea eroilor din primul război mondial. Un soclu de ciment pe care trona un vultur de bronz, cu aripile desfăcute, și care la sărbători purta în plisc un bec vopsit tricolor. Monumentul eroilor era împrejmuit de patru țevi de oțel alcătuind un patrulater. De ele, țăranii veniți la iarmarocul local, își legau boii, caii... Din
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
atracție al eroilor cinstiți de patria română. Era într-o duminică. O ploaie violentă căzuse de dimineață. Lumea înota prin noroiul gras, noroiul bărăgănean, cel mai fertil noroi din lume. Se zvonea că, în onoarea acelei zile de vară, însuși vulturul de pe monument ar fi scos un cloncănit în așteptarea marelui împărat. O mulțime de oameni se strânsese în centru, printre care și trei invalizi de război, unul șchiop, cu cârje, ceilalți doi cu câte un braț lipsă, dar toți cu
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
nostru cu trecutul: "Gentila libertate cîntată de Alecsandri era cu neputință să nu fie asociată neamului păsăresc, de unde ritmul sprințar: "Libertatea-n fața lumii a aprins un mîndru soare/ Și-acum neamurile toate către dînsul ațintesc/ Ca un cîrd de vulturi ageri ce cu-aripi mîntuitoare/ Se cere vesel ca să zboare/ Către soarele ceresc". "Mîndru soare", "soarele ceresc" către care zboară "vulturi ageri" cu "aripi mîntuitoare" dispuși într-un "cîrd", astfel că teribilele paseri ale crestelor de munte devin simpli porumbei
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
-n fața lumii a aprins un mîndru soare/ Și-acum neamurile toate către dînsul ațintesc/ Ca un cîrd de vulturi ageri ce cu-aripi mîntuitoare/ Se cere vesel ca să zboare/ Către soarele ceresc". "Mîndru soare", "soarele ceresc" către care zboară "vulturi ageri" cu "aripi mîntuitoare" dispuși într-un "cîrd", astfel că teribilele paseri ale crestelor de munte devin simpli porumbei" (se află în cauză Andrei Mureșanu). Degajată de orice scorțoșenie, "relatarea" și sancționarea "textului avut în vedere posedă frecvent un caracter
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
de Dragoste... Pedepsite cu dragoste, umbrele mele încătușate, străine, singure și fierbinți își caută perechile înzăpezite în noapte... Umbră și Umbră de sânge, pierdute în măruntaiele pământului, plâng pe la uși străine.... În noaptea aceasta, umbrele încătușate mor însângerate de vise, vulturii de pradă le hăituiesc prin deșert... Mă trezesc în dimineață, Om fără de Umbră, amprentă mișcătoare, orbecăind pe calea Vieții cu o lumânare fumegând în mâna dreaptă, pierdută printre umbre de oameni ce-și așteaptă Sfârșitul... Rostesc roi de litanii neînțelese
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
o zare unde viziunile ne încleștaseră gura. atunci a năvălit mam' mare: maică, săriți că moare literatura" (ibidem). Subtextul acestui discurs încă suculent, capabil de asocierile remarcabile ale ilogismului revelator, este ludicul: "aveam insuficiență a sufletului și sub unghii aveam vulturi și-n carnea mea aveam acoperișuri zbîrlite iar pe limbă mieji de vocale. iar umbra iubitei tremura pe zidul ciuruit./ îi spun: mi-a trecut, du-te acas. ea îmi da cu țîțele pe la nas. mi-a spus să mă
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
bestiariile medievale, știme viclene, dulfi procleți, caloieni, moroi, baba-cloanțe, gheșperițe, toate existînd - mai e nevoie să o spunem? - în și prin limbaj: "Și Zăpodie urcă îmbrîncind hulubi de fel mîncătot/ hărpii măgăoaie cîte-un nătîicot/ pajeri cu trei ciocuri ulii cocoșați/ vulturi suri cu rîvnă la ciupit ficați/ ciufi abia ouați fluturi de mătase/ ciocîrlani, găi granguri bufnițe vînjoase/ arăpuști zărghite corbi cu nas de pește/ parcă și ghenoaie cu sînpetri în dește/ șerpi cu mere-n guși tăuni zînenzori / cîrduri de
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
Bâlea) proptiți de o stâncă, morți de epuizare, rătăciți, fiind ceață. Unul, cu un biscuit în mână, cu rucsacul deschis, în care cealaltă vârâtă, părea să caute ceva. Trei ciobani, găsindu-i, îi duc la vale înveliți în pături, lupii, vulturii n-apucaseră să-i sfâșie... Taxatoarea Fâlfănescu Dumitra cu geanta ei de gât în tramvaiul 5, care întoarce la Sf. Gheorghe, adresându-se unui grup de derbedei care călătoriseră fără bilet câteva stații: ,,Nenorociților,... să vă calce tramvaiu'... să n-
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
o mare mobilitate părând că se surpă într-o parte când schimbă unghiul vederii, cu pupilele trase mult în coțurile ochilor. O expresie de mirare când întoarce brusc capul, mai ales, cu o mișcare de cap de șoim sau de vultur, lăsând puțin corpul în jos, între umeri... Octavia, după ce alergă cu ghiozdanul ei de școală săltându-i în spate, se oprește, se așează pe ulița pavată cu pietroaie colțuroase de râu și se apucă să bocească, un bocet nemaiauzit, inventat
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]