346 matches
-
inconfundabil texte din Proust, Thomas Mann, d’Annunzio, Bernard Shaw, dar și din poetul Hans Sachs, iar Silviu Biriș, un tânăr actor al Naționalului bucureș- tean, ne-a încântat prin sensibilitate și o dicție expresivă. În ultima seară a periplului wagnerian, Cristina Vasiliu ne-a impresionat prin modul ei subtil de a evoca călătoria sa la Bayreuth, dar mai ales prin analizele pertinente, uneori cu nuanțe parodice, ale spectacolelor actuale de la Festspielhaus, în care regizorii distorsionează în mod brutal și kitschios
Nevoia de Wagner by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3250_a_4575]
-
Vasiliu ne-a impresionat prin modul ei subtil de a evoca călătoria sa la Bayreuth, dar mai ales prin analizele pertinente, uneori cu nuanțe parodice, ale spectacolelor actuale de la Festspielhaus, în care regizorii distorsionează în mod brutal și kitschios lucrările wagneriene. Considerăm pe această cale că este binevenită atitudinea tranșantă și dezaprobatoare a criticilor din lume la adresa unor încercări nefertile și neconvingătoare ale unor regizori actuali de a transpune în modernitate teatrul wagnerian în dauna intențiilor și mesajelor acestuia. Seratele Cristinei
Nevoia de Wagner by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3250_a_4575]
-
regizorii distorsionează în mod brutal și kitschios lucrările wagneriene. Considerăm pe această cale că este binevenită atitudinea tranșantă și dezaprobatoare a criticilor din lume la adresa unor încercări nefertile și neconvingătoare ale unor regizori actuali de a transpune în modernitate teatrul wagnerian în dauna intențiilor și mesajelor acestuia. Seratele Cristinei Vasiliu devin astfel spectacole complexe în care se îmbină în mod sugestiv imagini documente din diversele premiere ale operelor wagneriene, secvențe în diverse interpretări remarcabile, proiectate pe un ecran, cu mari interpreți
Nevoia de Wagner by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3250_a_4575]
-
și neconvingătoare ale unor regizori actuali de a transpune în modernitate teatrul wagnerian în dauna intențiilor și mesajelor acestuia. Seratele Cristinei Vasiliu devin astfel spectacole complexe în care se îmbină în mod sugestiv imagini documente din diversele premiere ale operelor wagneriene, secvențe în diverse interpretări remarcabile, proiectate pe un ecran, cu mari interpreți wagnerieni precum: Siegfried Jerusalem, Hildegard Behrens, Waltraud Meier, Jonas Kaufmann, Matti Salminen și alții. Cristina Vasiliu, o artistă a cuvântului, un om de cultură, a reușit să contribuie
Nevoia de Wagner by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3250_a_4575]
-
în dauna intențiilor și mesajelor acestuia. Seratele Cristinei Vasiliu devin astfel spectacole complexe în care se îmbină în mod sugestiv imagini documente din diversele premiere ale operelor wagneriene, secvențe în diverse interpretări remarcabile, proiectate pe un ecran, cu mari interpreți wagnerieni precum: Siegfried Jerusalem, Hildegard Behrens, Waltraud Meier, Jonas Kaufmann, Matti Salminen și alții. Cristina Vasiliu, o artistă a cuvântului, un om de cultură, a reușit să contribuie la inițierea spectatorilor în înțelegerea unuia dintre cei mai mari compozitori germani de
Nevoia de Wagner by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3250_a_4575]
-
mănâncă, își soarbe supa, își taie o bucată din pâinea (coaptă în casă), deschide o carte (scrisă de el), închide o carte (scrisă de el), se apleacă, se întinde, și așa mai departe, spunea Reger. Îți vine să vomiți. Dacă wagnerienii nu sunt de suportat, heideggerienii nici atât, spunea Reger. Dar, desigur, Heidegger nu se compară cu Wagner, care a fost într-adevăr un geniu, căruia noțiunea de geniu i se potrivește ca nimănui altcuiva, pe când Heidegger a fost doar un mărunt
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
e un arpegiu (nu vă gîndiți neapărat la Fuchs, deși ar fi o idee) din Amurgul zeilor (romanului). Și, vorba versurilor dintr-un ,minor" apreciat în anii cînd începe Florin Toma să scrie, ,de ce-ți sînt ochii verzi - / coloarea wagnerienelor motive", se asortează cu femeia lui, Minodora, cu căutătura ,ca două boabe de mazăre extrafină" (poetic, nu?). E, în Moștenirea Familiei Bildungsroman, multă poezie pusă la respect. Înghesuită, adică, în scăfîrlia cîte unui personaj chitit să devină o beizadea a
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
și la Universitatea de Arte - a făcut ca încheierea seriei de concerte desfășurate sub genericul ,Zilele Enescu la Berlin" să se petreacă în paralel cu marele concert dedicat de Berliner Philharmoniker, de Simon Rattle și Placido Domingo, unor celebre pagini wagneriene. Și totuși, Sala de Concerte a Universității de Arte a fost plină până la refuz; ...o asistență neobișnuit de numeroasă i-a covârșit, literalmente, pe muzicienii performeri. Concertele și simpozionul de la Berlin s-au dovedit a fi cea mai importantă manifestare
Prezențe enesciene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10971_a_12296]
-
silabă, în timp ce sunetele curg șuvoaie, malismatic, convocînd întreaga atenție a receptorului). Cele cinci tipuri de raporturi au fost puse în evidență consecutiv, bunăoară de către genurile declamației religioase (a) recitativele de nuanță impresionistă din Pelleas și Melisande de Debussy (b) drama wagneriană (c) verismul italian (d) ori misele secolelor 16-17 (e). 7) Există un conflict latent între muzică și textul însoțitor? O ierarhie ce se cade a fi respectată? Gluck, de pildă, își propunea să oblige muzica să servească textul. Mozart, din
Pretextele muzicii cu text by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11037_a_12362]
-
scurta sa viață, Veronica Micle i-a fost muză inspiratoare, marea lui iubire, ei doi constituind o pereche întru veșnicie, comparată cu Paolo și Francesca din Divina Comedie a lui Dante și cu Tristan și Isolda venerați prin ritmurile paradisiace wagneriene. Cum să nu tresărim și noi la citirea versului eminescian?: „Când mă atingi, eu mă cutremur;/ Tresar la pasul tău când treci;/ De-al genei tale gingaș tremur/ Atârnă viața mea de veci...” Sau, atunci când, pentru momentele de învinuire a
CU DORUL „LUCEAFĂRULUI” O ÎNTREAGĂ NAȚIUNE A RĂMAS! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383306_a_384635]
-
ca aparținâdu-i lui Otto Rahn. — Da, chicoti Weisthor, nu a făcut decât să amplifice atmosfera, nu-i așa? Mai ales Himmler va fi încântat de această schimbare a vremii. Fără îndoială că îi va asocia tot felul de idei supranaturale wagneriene. — Ai fost foarte bun, Karl, zise Rahn. Până și Reichsführer-ul a făcut un comentariu în legătură cu asta. Numai că pari obosit, zise o a treia voce, pe care am considerat-o a fi a lui Kindermann. Mai bine m-ai lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
o rază Ca fâlfâiri de-aripi vibrează cîte-o strună De harfă,-n sala-n care armurile visează." (tr. R. V.) Versurile nu sunt lipsite de virtuozitate. Dar și ce mai talmeș-balmeș! Tot calabalâcul simbolist e prezent: satanismul bietului Rollinat, decorul wagnerian de carton, atmosfera de mister, și, pe deasupra, un fel de fudulie palicărească, destul de antipatică. Iată acum același motiv reluat în Stanțe: "Te simt în ochi, o, lună, pe când strălucitoare Prin nopți de vară treci; Și inima distilă dulceața-atrăgătoare A razei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
operelor „interbelice “datorate marilor noștri lirici, de la Arghezi, Bacovia, Barbu, Blaga ș. a., la Miron Radu Paraschivescu, Geo Dumitrescu ș. a., despre căutarea cu firească insurgență a unui drum propriu, despre încercarea de a-și contura un „teritoriu poetic “inconfundabil. Lecția simbolist-instrumentalistă (wagneriană), ori bacoviană, cu „deschideri “spre hermetismul baladesc-barbian, și-o însușise poetul încă de prin Aprilie 1955, după cum dovedesc destule texte: «Și, și șina/plânge sânge, /sânge, sânge, /sânge, sânge, /șerpi de sânge// [...] //jos la ace, /între ace, /printre ace, /trece
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
mult mai jignitoarea, într-o limbă tot mai rar vorbită în zilele noastre, ridicare din umeri a dispreț și condescendenta....care doppelganger? Nu există așa ceva, e doar o inventie a scotocitorilor de minți, o acoperire a geamătului prin acorduri marțiale Wagneriene, o legendă, un mit.Așa să fie, oare? Domniile voastre nu vă puneți niciodată întrebări, nu rostogoliți o idee în minte, ca pe o minge colorată, înainte și înapoi, înainte și înapoi? Să ridice mâna cel care nu poate să adoarmă
CERUL ! de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363573_a_364902]
-
pic de “agrement bahic”, însă împănată de zarvă reținută, voie bună și...băuturi răcoritoare de toate esențele și culorile lumii, de o muzică în surdină ce răspândea stereofonic giuvaerurile melodice ale “anotimpurilor” vivaldiene, ale reliefului abrupt și vulcanic al sonurilor wagneriene, ale surpușului predestinat dar și ale optimismului betowenian și multe alte provocări abisale ale diferitelor compoziții clasice (inclusiv ale unui american de-al lor, George Gershwin!)... Referință Bibliografică: Nuntă sâmbetistă în California! (6) / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (6) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355187_a_356516]
-
și nu m-aud decât pe mine Apollinaire se scoală din morți și vorbește prin gura lui Allen Ginsberg vorbește iată cu kaikuuri oceanice cu demente taxiuri urlătoare în albastru Cu statuile de culoare ale lui Buddha o muzică profundă wagneriană izbește cele două zăzboaie mondiale de calea lactee Făcându-le praf și pulbere și steluțe pentru adormit poeții somnambuli ai mieniului III merg și eu pe străzile din satul meu natal În fracul alb-negru al poeziei franco-americane improvizând tăceri globale
APOLLINAIRE SE PLIMBĂ PRIN SATUL MEU NATAL de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369966_a_371295]
-
și nu m-aud decât pe mine Apollinaire se școală din morți și vorbește prin gură lui Allen Ginsberg vorbește iată cu kaikuuri oceanice cu demente taxiuri urlătoare în albastru Cu statuile de culoare ale lui Buddha o muzică profundă wagneriana izbește cele două zăzboaie mondiale de calea lactee Făcându-le praf și pulbere și steluțe pentru adormit poeții somnambuli ai mieniului III merg și eu pe străzile din satul meu natal În fracul alb-negru al poeziei franco-americane improvizând tăceri globale
APOLLINAIRE SE PLIMBĂ PRIN SATUL MEU NATAL de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353333_a_354662]
-
Ar face dintr-un lac o Marmara,/ Și dintr-un melc, un sfinx săpat în stâncă./ Nu-i cer nimic ... ” De câte ori nu recitam aceste versuri ... Sau de câte ori nu ar fi putut scrie bărbații: „De ce-ți sunt ochii verzi/ culoarea wagnerienelor motive/ și părul negru ca greșeala imaculatelor fecioare?...” (Celei mai aproape). Sau nu au mărturisit în gând: „Tu crezi c-a fost iubire-adevărată ... / Eu cred c-a fost o scurtă nebunie ... Dar ce anume-a fost,/ Ce-am vrut să
SCRISOARE DE PESTE ATLANTIC de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353896_a_355225]
-
muzicale ca aflate cel mai aproape de ceea ce dorea să comunice: „Poezia lui Eminescu are în complexitatea ei caracterul unei simfonii sau al unei vaste creații pentru scena lirică în care notele cele mai disparate se unesc ca într-o operă wagneriană”. Așadar prima întâlnire a celor două genii, întâmplător (?) venite pe lume la Botoșani a fost cu certitudine un act de fascinație. A urmat apoi etapa următoare de cuminecare și aprofundare prin lectura nou apărutului volum, ediția priceps Maiorescu, a poeziilor
EMINESCU MENTOR SPIRITUAL AL LUI NICOLAE IORGA de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359958_a_361287]
-
lăsând în urmă o carieră artistică inegalată, în care a dat strălucire unor eroi de operă cum ar fi puccinienii Cavaradossi („Tosca“), Chénier din „Andrea Chénier“ (Giordano), Calaf („Turandot“), Florestan din „Fidelio“ (Beethoven), Don José din „Carmen“ (Bizet), alte roluri wagneriene ca Siegmund („Walkiria“), Walther von Stolzing („Maeștrii cântăreți din Nürnberg“) sau Tannhäuser din opera omonimă. A interpretat, de asemenea, în „Profetul“ de Meyerbeer, „Legenda despre orașul nevăzut Kitej“ (Rimski-Korsakov), „Leonora“ (Ferdinando Paër), precum și în opere din repertoriul românesc, printre care
CORNEL STAVRU. NEDREPTELE DREPTURI ALE TOAMNEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343952_a_345281]
-
stat în zar, atunci nu ar fi fost o societate patriarhala, ci matriarhala. Și cum femeia nu poate bate fierul să facă potcoave, e bine să potcovim la timp caii car-ului nărăvaș să nu privească prea departe în ZAREA wagneriana a amurgului zeilor. Trăiască Nike, nu Nietzsche! Patria romilor, Sfântă Indie Primii romi au venit cu numele Indiei în mintea și inima lor lor, ei se denumeau SINTE ROMĂ- romii indieni, căci vechiul nume al Indiei era Sind, de la râul
VASILE IONESCU, SĂ NU SPUI URSARULUI MĂNÂNCĂ UNT ! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374347_a_375676]
-
și nu m-aud decât pe mine Apollinaire se scoală din morți și vorbește prin gura lui Allen Ginsberg vorbește iată cu kaikuuri oceanice cu demente taxiuri urlătoare în albastru Cu statuile de culoare ale lui Buddha o muzică profundă wagneriană izbește cele două războaie mondiale de calea lactee Făcându-le praf și pulbere și steluțe pentru adormit poeții somnambuli ai mieniului III merg și eu pe străzile din satul meu natal În fracul alb-negru al poeziei franco-americane improvizând tăceri globale
APOLLINAIRE SE PLIMBĂ PRIN SATUL MEU NATAL de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345430_a_346759]
-
dincolo de toate ușile închise, așteaptă „resemnat să ningă cu flori dalbe de hortensie”, imaginându-și că peste „ruinele din sufletul meu”, această „fosilă” fără viață ... un dibaci „arhitect ar putea proiecta / o mică planetă.” ( Aștept) Poezia erotică, asemenea unei muzici wagneriene, revine să lumineze și să revigoreze decorul inimii prin care clipele înflăcărate încă mai bântuie . Glasurile și chemările languroase de altădată sunt amplificate de cel cu „suflet pasional” care așteaptă să renască în fiecare șoaptă, acesta străduindu-se ,parcă, în
RECENZIE ( NOTE DE LECTOR). VOLUMUL DE POEZIE CLEPSIDRA CU SILABE , AUTOR GEORGI CRISTU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379244_a_380573]
-
L laitmotiv [leitmotif]. Un MOTIV care apare frecvent, legat de un personaj, situație sau eveniment și exprimîndu-le în ultimă instanță. Fraza muzicală a lui Vinteuil din În căutarea timpului pierdut funcționează ca laitmotiv. ¶Termenul a fost inițial folosit în legătură cu muzica wagneriană. ¶Ducrot, Todorov 1979 [1996]; Tomashevsky 1965 [1973]. leu [lion]. Una din cele șase FUNCȚII sau ROLURI fundamentale izolate de Souriau (în studiul său dedicat posibilităților dramei). Leul (analog cu SUBIECTUL lui Greimas și EROUL lui Propp) este forța orientată în raport cu
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
dramă lui Werner. Autorul piesei își descria lucrarea ca fiind o dramă romantică cu toate extravagantele și fanteziile pe care acest termen le implică în Germania secolului 19. Uciderea lui Atilla de către femeia cu care abia se căsătorise anticipa motivul wagnerian al inocentei trădate - Siegfried. Druidele erau preotese care vorbeau în enigme ermetice precum Erda; vicleana Hildegronde de Burgundia era pe jumătate Ortrud, pe jumătate Brunnhilde, si cutreiera fiecare câmp de bătălie cu eșarfă de fecioara luptătoare, îndemnând pe Atilla la
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]