617 matches
-
1940, acest „ceva” ar fi fost România, Bulgaria, accesul al Marea Nordului, Dardanele și, probabil, la acea parte a Poloniei care era sub controlul german la acea vreme." Întrebat care era nivelul de amenințare pe care l-ar fi resimțit conducătorii Wehrmachtului date fiind pregătirile sovietice de război, van Creveld a replicat "foarte mare" și a adăugat: "În 1941, Armata Roșie era cea mai mare armată din lume. Stalin putea, așa cum am spus, să nu aibă planuri să atace Germania în toamna
Victor Suvorov () [Corola-website/Science/300734_a_302063]
-
generalul Arthur Martin Phleps, comandantul SS și de poliție al Transilvaniei, (originar din Biertan, Sibiu) a ordonat evacuarea în Germania a întregii populații săsești din județ, cu puțin înainte de sosirea trupelor sovietice. După evacuarea locuitorilor germani, organizată în Aldorf de Wehrmacht începând cu 17 septembrie 1944, chiar în iarna 1944-1945 în casele rămase goale în Aldorf au fost mutați români aduși din alte localități. În anul 1978 în localitate trăiau aproximativ 1500 locuitori. Din rezultatele recensămintelor rezultă că în anul 1880
Unirea, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300900_a_302229]
-
al doilea război mondial, provincia și-a mărit suprafața (vezi Zone poloneze anexate de Germania Nazistă). În 1939, Prusia Răsăriteană avea 2,49 milioane de locuitori. Mulți au fost uciși în război, cei mai mulți fiind băieți tineri înrolați în armata germană (Wehrmacht) și uciși în lupte. Armata Roșie a Uniunii Sovietice a intrat în Prusia Răsăriteană pe 29 august 1944. Zvonurile despre masacrele șî violurile comise de trupele sovietice a făcut ca populația civilă să intre în panică și să pornească în
Prusia Răsăriteană () [Corola-website/Science/299654_a_300983]
-
personală pe generalii Władysław Anders și Władysław Sikorski că toți polonezii au fost eliberați, cu excepția a câtorva care au evadat și au fugit din Rusia, (de exemplu prin Manciuria). Soarta prizonierilor dispăruți a rămas un mister până în aprilie 1943, când Wehrmachtul a descoperit groapa comună a peste 4.000 de ofițeri de rezervă polonezi în pădurea de pe Dealul Caprei de lângă Katyń. Dr. Joseph Goebbels, Ministrul Propagandei din guvernul nazist, a sesizat imediat potențialul uriaș al acestui fapt în lupta pentru ruperea
Masacrul de la Katyń () [Corola-website/Science/299720_a_301049]
-
raportului Earle. Când Earle a cerut oficial permisiunea publicării, președintele Statelor Unite i-a ordonat în scris să uite toată afacerea. Earle a demisionat și și-a petrecut restul timpului până la sfârșitul războiului în Samoa Americană. În noiembrie 1945, șapte ofițeri ai Wehrmachtului: K. H. Strueffling, H. Remlinger, E. Böhm, E. Sommerfeld, H. Jannike, E. Skotki și E. Geherer au fost judecați de un tribunal al aliaților victorioși - americani, englezi, francezi și sovietici. Ei au fost condamnați la moarte pentru rolul pe care
Masacrul de la Katyń () [Corola-website/Science/299720_a_301049]
-
aeriene germane ("Luftwaffe") au bombardat orașele mari, printre care și capitala Belgrad. Reprezentanții diferitelor regiuni ale Iugoslaviei au semnat, în 17 aprilie, la Belgrad, un armistițiu cu Germania care a pus capăt rezistenței de unsprezece zile împotriva invadării armatei germane ("Wehrmacht Heer"). Peste trei sute de mii de soldați și ofițeri iugoslavi au fost luați prizonieri. Puterile Axei au ocupat Iugoslavia și au împărțit-o. Statul Independent al Croației a fost înființat că un stat nazist, condus de Ante Pavelič, șeful miliției
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
frânată prin distrugerile materiale și pierderile de vieți omenești din timpul războiului. Prin Pacea de la Versailles, Prusia de Est este separată de restul Germaniei, ceea ce a dus la o situație economică dezastruoasă a ținutului. După atacarea Uniunii Sovietice de către trupele Wehrmachtului, în 22 iunie 1941, orașul Königsberg va suferi bombardamente sovietice. Aceste atacuri aeriene încetează la pătrunderea trupelor germane mai adânc pe teritoriul sovietic, orașul fiind cruțat de distrugerile războiului până în noaptea de 26 spre 27 mai 1944, și 30 august
Kaliningrad () [Corola-website/Science/299245_a_300574]
-
multe planuri de invazie ale căror detalii au cazut "în mod accidental" în mâinile contrainformațiilor sovietice. Germanii aveau probleme a pune la punct o strategie care să asigure o invazie încununată cu succes în URSS. Hitler, OKW-ul ("Oberkommando der Wehrmacht") și diferitele comandamente nu cădeau de acord asupra unui plan cuprinzător în ceea ce privește atacul împotriva Uniunii Sovietice și obiectivele principale ale acestui atac. OKW dorea un atac direct spre Moscova. Hitler dorea să cucerească mai întâi Ucraina bogată în resurse agricole
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
considerabil. Armata Roșie avea o superioritate importantă în ceea ce privește tancurile. Armata Roșie avea un total de 24.000 de tancuri, dintre care 12.782 erau în cinci districte militare vestice, (dintre care trei urmau să facă față atacului direct al germanilor). Wehrmachtul avea în total 5.200 de tancuri, dintre care 3.350 erau destinate invaziei. Proporția de tancuri disponibile în cazul atacului german era de 4:1 în favoarea sovieticilor. T-34 era cel mai modern tanc rusesc al vremurilor sale, iar
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
se ocupa de germanii ce locuiau dincolo de granițe. Între timp, fiul său Albrecht, fusese numit, între 1934-1938, însărcinat special al cancelarului german în Cehoslovacia. Familia Haushofer a renunțat la legăturile privilegiate cu regimul nazist după 1941, și datorită invadării de către Wehrmacht a Uniunii Sovietice, acțiune care contravenea tezelor geopolitice susținute de Karl. Dar poziția acestuia s-a șubrezit în urma "refugierii" lui Hess în Marea Britanie. Albrecht a fost implicat în complotul ofițerilor germani împotriva lui Hitler și a sfârșit prin a fi
Karl Haushofer () [Corola-website/Science/299311_a_300640]
-
Moscovei purta numele de cod Operațiunea Wotan. Planul inițial de invazie bazat pe tacticile războiului fulger, care purta numele de cod "Operațiunea Barbarossa", prevedea cucerirea Moscovei într-o perioadă de 3 - 4 luni. După declanșarea atacului, în ciuda unor înaintări importante, Wehrmachtul a trebuit să înceteze ritmul avansării datorită rezistenței sovietice, de exemplu din timpul bătăliei de la Smolensk - iulie - septembrie 1941, care a întârziat atacul asupra capitalei sovietice cu aproximativ 2 luni. După cucerirea Smolenskului, Wehrmachtul a trebuit să-și consolideze pozițiile
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
declanșarea atacului, în ciuda unor înaintări importante, Wehrmachtul a trebuit să înceteze ritmul avansării datorită rezistenței sovietice, de exemplu din timpul bătăliei de la Smolensk - iulie - septembrie 1941, care a întârziat atacul asupra capitalei sovietice cu aproximativ 2 luni. După cucerirea Smolenskului, Wehrmachtul a trebuit să-și consolideze pozițiile în încercuirile de la Leningrad și Kiev, aceste acțiuni întârziind și mai mult atacul împotriva Moscovei. Puterile Axei au reluat atacul împotriva Moscovei pe 30 septembrie 1941, cu operațiunea cu numele de cod "Taifun", care
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
a dus la încercuirea și distrugerea mai multor armate sovietice, ofensiva germană a fost oprită de rezistența sovietică pe linia defensivă Mojaisk, la doar 120 km depărtare de capitală. Deși a reușit să spargă liniile succesive de apărare sovietice, ofensiva Wehrmachtului a fost încetinită de condițiile meteo. În timpul toamnei, ploile au preschimbat drumurile și câmpurile în noroaie groase, în care mijloacele de transport ale Axei s-au împotmolit. Deși venirea iernii și înghețarea pământului a permis înaintarea mijloacelor mecanizate, ofensiva germană
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
înaintarea mijloacelor mecanizate, ofensiva germană a fost în continuare încetinită, de această dată de frigul puternic, dar și de rezistența sovietică crescută. La începutul lunii decembrie, grupurile avansate de tancuri au ajuns la numai 30 km de Kremlin, iar soldații Wehrmachtului puteau să vadă din poziții prin binoclu unele dintre clădirile Moscovei. Frigul neobișnuit pentru soldații germani, dotarea nesatisfăcătoare cu echipament de iarnă a atacatorilor și epuizarea luptătorilor au făcut ca Puterile Axei să nu mai fie capabile să cucerească Moscova
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
ca Puterile Axei să nu mai fie capabile să cucerească Moscova. Pe 5 decembrie 1941, apărătorii Moscovei, întăriți cu trupe proaspete sosite din Siberia, foarte bine pregătite pentru războiul de iarnă, au atacat forțele germane din fața capitalei. În ianuarie 1942, Wehrmachtul fusese împins înapoi între 100 și 200 km, îndepărtând amenințarea directă asupra Moscovei. Germanii nu aveau să se mai apropie de capitala sovietică mai mult decât au reușit pe 5 decembrie 1941. este considerată de obicei una dintre cele mai
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
cele mai mari de-a lungul întregului război, cu peste un milion de victime. De asemenea, bătălia a marcat un punct de cotitură în desfășurarea războiului, fiind prima oară din 1939, când Germania Nazistă își începuse campania de cuceriri, când Wehrmachtul a fost nevoit să retragă în mod semnificativ. Forțele germane se mai retrăseseră temporar în timpul Ofensivelor sovietice de la Elnia din septembrie 1941 și de la Rostov (care a provocat demiterea de la comandă a lui von Rundstedt), dar aceste retrageri au fost
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
sovietice lângă Minsk în timpul bătăliei de la Białystok-Minsk, ceea ce a creat o uriașă spărtură în liniile sovietice, pe care Armata Roșie nu a reușit să o acopere imediat, lipsindu-i rezervele necesare. Frontul Sovietic Vestic a fost distrus ca forță organizată. Wehrmachtul a fost capabil să forțeze cursul Niprului, având deschisă calea spre Moscova, pierderile totale germane fiind reduse până în acel moment. În august 1941, forțele germane au capturat orașul Smolensk, un important punct întărit pe drumul spre Moscova. Smolenskul era considerat
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
luptele de pe linia de apărare Luga timp de o lună, până să reușească să o străpungă. În sud, Grupul de Armate Sud, care avea în componență și trupe maghiare și române, (care erau mai slab antrenate, experimentate și echipate decât Wehrmachtul), a trebuit să facă față mai multor contraatacuri sovietice, înaintarea fiindu-i stopată la un moment dat. Wehrmachtul trebuia să facă față unei dileme: Grupul de Armate Centru era încă suficient de puternic pentru a atinge Moscova, dar înaintarea sa
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
Grupul de Armate Sud, care avea în componență și trupe maghiare și române, (care erau mai slab antrenate, experimentate și echipate decât Wehrmachtul), a trebuit să facă față mai multor contraatacuri sovietice, înaintarea fiindu-i stopată la un moment dat. Wehrmachtul trebuia să facă față unei dileme: Grupul de Armate Centru era încă suficient de puternic pentru a atinge Moscova, dar înaintarea sa ar fi creat o pungă a liniilor germane, care ar fi lăsat flancurile forțelor Axei vulnerabile la atacurile
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
ar fi creat o pungă a liniilor germane, care ar fi lăsat flancurile forțelor Axei vulnerabile la atacurile Armatei Roșii. În plus, Hitler considera că Germania avea mare nevoie de alimentele și resursele minerale ale Ucrainei. Din toate aceste motive, Wehrmachtul a primit sarcina să cucerească mai întâi Donbassul și de-abia după aceea să reia atacul spre Moscova. Armata de tancuri de sub comanda lui Heinz Guderian a fost rapid transferată în sud în sprijinul forțelor lui Gerd von Rundstedt, care
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
problema dacă a avut vreo importanță semnificativă strategică rămâne încă deschisă. Totul depindea de acum de capacitatea noastră de a atinge rezultatele așteptate mai înainte de venirea iernii sau chiar mai înainte de ploile de toamnă." Hitler mai credea încă în capacitatea Wehrmachtului de a termina războiul mai înainte de venirea iernii, și de a încheia victorioasă luptele prin cucerirea capitalei sovietice. Pe 2 octombrie 1941, Grupul de Armate Centru (Fedor von Bock), a lansat ofensiva finală spre Moscova, așa-numita "Operațiune Taifun". Hitler
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
operațiuni. Atacul se baza pe tacticile standard ale blitzkriegului, prin folosirea Grupurilor Panzer, care ar fi trebuit să atace adânc în teritoriul inamic și să execute mișcări duble de învăluire pe flancuri, încercuind și distrugând diviziile sovietice. Planul inițial al Wehrmachtului prevedea două mișcări inițiale. Prima ar fi trebuit să fie o dublă învăluire a Frontului Sovietic Vestic și a Frontului Sovietic de Rezervă, aflate în regiunea Viazma. A doua mișcare trebuia să fie o învăluire simplă prin flancul Frontului Briansk
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
însă, armatele germane erau foarte obosite și existau unele probleme logistice. Guderian scria de exemplu că unele dintre tancurile sale distruse în lupte nu au fost înlocuite, iar trupelor mecanizate le lipseau cantitățile acoperitoare de combustibil la începutul operațiunii. Trupelor Wehrmachtului li se opuneau trei fronturi sovietice formate din armate epuizate, care fuseseră deja implicate în luptele grele din timpul ultimelor luni. Forțele destinate apărării orașului totalizau cam 1.250.000 de oameni cu 1.000 de tancuri, 7.600 de
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
prinse în încercuire patru armate sovietice (a 19-a, a 20-a, a 24-a și a 32-a). Spre marea surpriză a germanilor, forțele sovietice încercuite nu s-au predat imediat. Mai mult chiar, sovieticii au declanșat atacuri furibunde, Wehrmachtul fiind nevoit să angajeze în luptă 28 de divizii pentru desăvârșirea încercuirii și distrugerea armatelor sovietice prinse în capcană, divizii extrem de necesare efortului de război pe direcția Moscovei. O parte a Fronturilor Sovietice de Vest și de Rezervă a reușit
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
pădurile din jurul orașului, blindatele germane depășindu-le pozițiile fără să le descopere. În vreme ce infanteria sovietică a atacat încetinind înaintarea tancurilor germane, blindatele sovietice au atacat la rândul lor de pe ambele flancuri, distrugând formațiile germane formate din tancuri Panzer IV. Pentru Wehrmacht, șocul acestei înfrângeri a fost atât de mare, încât a fost ordonată o investigație specială. Guderian și tanchiștii lui au descoperit cu uimire că blindajul noilor tancuri sovietice T-34 rezista cu succes proiectilelor germane. După cum scria un general german
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]