299 matches
-
ca știință riguroasă, p. 62. 31 "Cuvântul de modă veche înțelepciune (înțelepciune despre lume, despre lume și viață)" este echivalat de Husserl chiar cu expresia modernă ("actualmente preferată") de Weltanschauung: " În acest sens, noi va trebui să considerăm înțelepciunea sau Weltanschauung-ul drept o componentă esențială a acelui habitus uman încă foarte prețios, care ne este prezent în spirit în ideea virtuții perfecte, desemnând aptitudinea obișnuită referitoare la toate orientările posibile ale atitudinilor umane, anume de a cunoaște, a valoriza și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ale atitudinilor umane, anume de a cunoaște, a valoriza și a voi" (ibid., p. 58). 32 Ibid., pp. 58-59. 33 Ibid., p. 56. De altfel, chiar utilizarea termenului de "istoricist" în loc de "istorist" (vezi II, 1A) arată că autorul vede în Weltanschauung produsul unei supralicitări, al importanței exagerate ce li se acordă faptelor istorice. Altminteri, Husserl recunoaște că "avem nevoie de istorie", dar "nu în maniera unui istoric, pentru a ne pierde în complicațiile contextelor de dezvoltare din care au rezultat marile
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
marile tipuri spirituale se raportează la impresia produsă de lume și de viață" (ibid., pp. 39-41). 101 Apud Anton Dumitriu, Alétheia..., p. 25. 102 W. Dilthey, Einleitung..., p. 150. 103 L. Blaga, Censura transcendentă, pp. 445-446. 104 M. Scheler, Philosophische Weltanschauung, p. 1. 105 Ibid., p. 13. 106 Al. Paleologu, Amicus Plato... sau "Despărțirea de Noica" în Ipoteze de lucru, București, Editura Cartea Românească, 1980, p. 57. 107 C. Noica, De caelo, București, 1937, p. 71. 108 Ibid., p. 77. 109
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Welt in den Geisteswissenschaften în Gesammelte Schriften, VII, Berlin/Leipzig, Verlag von B.G. Teubner, 1927 (ed. I: 1910), tradusă în românește și prefațată de Virgil Drăghici Construcția lumii istorice în științele spiritului, Cluj, Editura Dacia, 1999). Idem, Die Typen der Weltanschauung, 1911. Literatură secundară Erich Becher, Geisteswissenschaften und Naturwissenschaften. Untersuchungen zur Theorie und Einteilung der Realwissenschaften, München/Leipzig, Verlag von Duncker & Humblot, 1921. Lucian Blaga, Ființa istorică, Cluj, Editura Dacia, 1977. Idem, Fețele unui veac în Încercări filozofice, Timișoara, Editura Facla
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
die Philosophie, Leipzig, Verlag von S. Hirzel, (ed. I: 1895), 1907. Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniș. Un model paideic în cultura umanistă, București, Editura Cartea Românească, 1983. Idem, Cearta cu filozofia. Eseuri, București, Editura Humanitas, 1992, Th. Litt, Wissenschaft, Bildung, Weltanschauung, 1928, Andrei Marga, Introducere în filozofia contemporană, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1988. Arnold Metzger, Phänomenologie und Metaphysik. Das Problem des Relativismus und seiner Überwindung, Pfullingen, (ediția I: 1933), 1966. Constantin Noica, Mathesis sau bucuriile simple, București, Fundația pentru Literatură
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sau explicare? Despre teoria și istoria științelor hermeneutice, Cluj, Editura Dacia, 1989, traducere de Andrei Marga (ed.germ.:1978). Erich Rothacker, Logik und Systematik der Geisteswissenschaften, 1926. Idem, Einleitung in die Geisteswissenschaften, Tübingen, (ed. a II-a), 1930. Max Scheler, Philosophische Weltanschauung, Bonn, 1929. Herbert Schnädelbach, Philosophie in Deutschland 1831 1933, Frankfurt am Main, Suhrkamp, (ed. I: 1983), 1991. Idem, Hegel zur Einführung, Hamburg, Junius Verlag, 1999. Georg Simmel, Hauptprobleme der Philosophie, Berlin, Walter de Gruyter & Co. Verlag, 1964. Eduard Spranger, Lebensformen
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ales prin multele poticneli evidente în Luceafărul, așa cum vom vedea. Lucru doar parțial explicabil, dacă le punem alături de unele reușite cum ar fi Mortua Est (ritmul și tensiunea dramatică a meditației sunt intacte), Rugăciunea unui dac, Scrisorile, tabloul vivant al Weltanschauung-ului eminescian, agrementat cu fosforescenta ironie și satiră romantică, bine susținut de traducător în articulațiile sale filosofice, cosmogonice, plastice ș.a.m.d., Rugăciune, prozodie devoțională prodigios conservată. Practic, acolo unde Sauro Albisani s-a identificat prin succesive variante cu veșmântul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
nu ideologică, ajută la autocunoaștere. Chestiunea conștiinței de sine a istoricului ilustrată prin A.C. Thiselton, O. Handlin, C. Becker, E.C. Carr, Erik Erikson, ș.a., e una din cele dintâi asupra căreia se oprește Wells. World view, adică viziunea asupra lumii, Weltanschauung, devine în demonstrația autorului un concept fundamental, alături de real, ideal, criză. Căutarea unei tipologii pentru civilizația apuseană l-a dus la greci și evrei. Funcția valorilor religioase, rolul individului, teoria politică, text și mit în studiul istoricității lui Iisus, paradoxul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
staliniste, ceea ce îl obligă să se refugieze în munți, ca să nu cadă în mâinile "represorilor". Intern și extern, consecințele dublului refuz au fost dramatice, Sábato trăind ani grei de lipsuri materiale, dar mai ales de neliniști sufletești pentru definirea unui Weltanschauung propriu, cu umanismul care îl va însoți toată viața și în numele căruia, chiar și acum, la 99 de ani, se simte încurajat să creeze și coordoneze fundații de ajutor pentru copii și tineri. A plătit cu sânge, așa cum mărturisește unui alt
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
gândire și exprimare, dar nu pe fâșia sau pământul nimănui, adică insistând pe ceea ce-i separă, ci punându-i față în față, aflându-le punțile comune, ceea ce-i apropie că modalități de expresie a subiectivității, de discurs, cu referiri la weltanschauung-ul lor (idei, scriitura, metafizica). Este un demers care implică să te supui pericolului de a fi acuzat de vanitate, pentru că Cioran și Sábato nu pot fi introduși în clișee, fiecare este el însuși un univers greu de analizat și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Olga Skorohodova, făcând afirmațiile atât de paradoxale conform cărora orbul surdomut poate fi mai ușor învățat decât subiectul având un singur handicap senzorial sever, oferă și ea o speranță nebănuită nu numai pentru finalitatea eforturilor defectologului, dar și pentru propriul Weltanschauung. Și, dacă ne putem îndoi de multe dintre declarațiile unor specialiști, de cele ale unui subiect aflat atât de adânc și de inseparabil în miezul situației, n-avem nici motive și nici dreptul de a ne îndoi. Faptul acesta aruncă
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
simțire românească', 'românitate' etc., repetate până la sațietate în perioada comunistă 2, se întâlnesc și astăzi, atât la stânga cât și la dreapta eșichierului politic. Actualii oameni politici sunt în majoritatea lor produsele național-comunismului, această ideologie fiind cea care le-a oferit Weltanschauung-ul. În pofida dominării societății românești de către o ideologie de stânga, în forma sa extremă, proiecțiile de dreapta nu au dispărut, ci au traversat o perioadă de resemnificare, național-comunismul întreținând vechile obsesii naționaliste specifice fascismului românesc interbelic, un bogat bagaj simbolic
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
rezervelor lui M. Ralea așezate sub un titlu nepotrivit (Crima lui Caragiale, în volumul Valori, 1935) s-ar cuveni în continuare meditat: "Caragiale a lăsat intelectualilor și oamenilor noștri de spirit o normă de viață, un criteriu de valorificare, o "weltanschauung". Învățătura pe care ne-a transmis-o decalogul său, prin excelență latin și elen, adică meridional, e atitudinea zeflemistă în viață. Zeflemea contra cui? Contra seriozității, gravității, contra tristeții, melancoliei, contra informației și conștiinciozității. El a creat, în plus, superstiția
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
îi citește pe toți acești filosofi are prea puțină relevanță; tot ceea ce contează este că vizionarul exaltat este pătruns până la refuz de ideile fundamentale puse în circulație de filosofii respectivi, idei care devin, treptat, locuri comune, parte integrantă dintr-o Weltanschauung colectivă. Din acest motiv, consider că este important sa prefațez analiza eului blakean prezentând diacronic evoluția ideii de "eu" (genealogia să), de la Descartes la idealismul german clasic. Făcând distincție între res cogitans (a caror principala calitate este reflecția) și res
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
a înviat" (2003, p. 6). Totuși, Paley concede că Blake "a avut o afinitate temperamentala pentru gnosticism" (2003, p. 7), propensitate care devine mai vizibilă pe masura ce artistul își extinde și rafinează sistemul mitologic din primele cărți. Am văzut că întreaga Weltanschauung gnostica pe care se bazează dualismul blakean este una organică, însă nu este mai puțin adevărat că aceasta se servește de numeroase tratate religioase sau pilde morale. În Annotations to Lavater's Aphorisms on Mân, Blake face apologia unei ființe
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
pedeapsă, pentru care revendicarea necondiționată a propriei libertăți devine o problemă filozofico-morală cu nesfârșite tribulații. În Demonii, roman monumental conceput inițial ca un pamphlet împotriva nihilismului, forma rusească a ateismului, diferite personaje întruchipează tot atâtea aspecte ale noii și devastatoarei Weltanschauung: "îngerul negru" Stavroghin al cărui model istoric real este Bakunin nihilist de o inteligență luciferică și depravată care corodează și distruge totul în jur fără a reuși să-și transforme propria voință demonică într-o creativitate productivă; anarhistul și revoluționarul
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
un fel de "autocadaverizare a lui Dumnezeu". Acești trei gânditori au format o adevărată "școală a pesimismului" și au transformat conceptul respins inițial ca "intuiția barocă a unui diletant original" în desemnarea unei "forțe vii" a culturii vremii, într-o Weltanschauung demnă de luat în seamă. În acești termeni s-a exprimat Eduard von Hartmann (1880) făcând un prim bilanț al mișcării. Pentru influența pe care a avut-o asupra lui Nietzsche, merită să fie prezentat mai ales Mainländer, pe adevăratul
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
în Despre republica germană (Von Deutscher Republik, 1922), și apoi cu o mai mare fermitate în Germania și germanii (Deutschland und die Deutschen, 1945), temându-se că ar fi putut furniza arme obscurantismului, Thomas Mann face un pas înapoi în raport cu Weltanschauung-ul metafizico-individualist și se orientează decisiv spre o raportare mai responsabilă la politică. Declară însă că și-a schimbat ideile, dar nu propriul mod de a simți, și nici măcar pasiunea sa pentru Nietzsche, avertizând cu toate acestea asupra primejdiei sale
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Bogota, 2005. Guénon, R., La crise du monde moderne (1927), Gallimard, Paris, 1973. Hanne, J. W., Der moderne Nihilismus und die Straußsche Glaubenslehre im Verhältnis zur Idee der christlichen Religion, Bielefeld, 1842. Hartmann, E. von, Philosophie des Unbewußten. Versuch einer Weltanschauung, Duncker, Berlin, 1869, ediția a X-a, 1890 (2 vol.). Zur Geschichte und Begründung des Pessimismus, Duncker, Berlin, 1880. Hegel, G. W. F., Werke in zwanzig Bänden, E. Moldenhauer și K. M. Michel (ed.), Suhrkamp, Frankfurt a. M., 1970. Heidegger, M.
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
el însuși conștient de acest lucru, din moment ce afirma: Pace, novem, vestra liceat dixisse, sorores: Vos estis nostrae maxima causa fugae 74. Maxima causa a exilului ovidian consta, cum am sugerat până aici, în acest mod complex de a vedea viața (Weltanschauung), insuflat lui de Muze. La Ovidiu, care în mod aparent și formal se situa pe linia tradiției greco-romane, acest mod de a vedea viața era însă rupt de istoria trecutului și lipsit de posibilitatea de deschidere spre înalta lume spirituală
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
spirituală. La momentul respectiv am subliniat că Ovidiu credea că se poate baza pe cei din cercul anti-Augustus, răstălmăcind, însă, principiul de libertate, pe care cercul respectiv îl afișa ostentativ, la fel de altfel, ca și Augustus însuși. Într-adevăr, dacă acea Weltanschauung metafizico-religioasă era comună atât lui Augustus și susținătorilor săi cât și opozanților (nu și lui Ovidiu însă), aceasta începea să se diferențieze în mod fundamental în cazul implicațiilor politice. Augusto era extrem de hotărât să urmeze în continuare buna tradiție republicană
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ecoul geamătului meu se va duce tot mai departe. Nu numai secolul tău te va ști vinovat: vei fi obiectul acuzării unei posterități perene": Nec tua te sontem tantummodo specula norint: Perpetuae crimen posteritas eris. CONCLUZII FINALE Ovidiu avea o Weltanschauung proprie metafizico-religioasă, pe care o considera pe linia străvechii tradiții romane: în realitate, viziunea sa se îndepărta atât de această străveche tradiție, cât și de concepția sincretică asupra vieții, influențată parțial de elenism-ebraismul timpului, care-și făcea drum tot mai
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
mult în epoca augustană. Din acest punct de vedere, Ovidiu se distingea atât de Augustus și de susținătorii lui, deschiși spre viitor, cât și de conservatorii și opoziționiștii, îndreptați mai ales spre mos maiorum de antică tradiție republicană. Din respectiva Weltanschauung ovidiană izvora atitudinea sa politică, bazată pe elogierea libertății (nu numai de ordin civic, ci și moral) și a adevăratelor valori nobiliare contra îmbogățiților regimului (homines novi), bazată într-un cuvânt pe glorificarea Republicii văzută din punctul său de vedere
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
prin acest tip de abordare putem contribui la dezvoltarea unei noi paradigme a modernismului care, prin orientarea fățiș antimaterialistă (și, adesea, spiritualistă), nonnewtoniană și descriptivă (mai puțin explicativă), are toate șansele să se impună în viitor ca model alternativ de Weltanschauung. Ipoteza acestei lucrări este următoarea: Dacă omul contemporan parcurge un proces de mutații morfogenetice, atunci asistăm la apariția a ceea ce putem identifica drept "omul izomodern"3, ca avatar al epimorfozei unui tip nou de umanitate: omul izomodern recuperează reflexiv valorile
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Dar ea este pusă în relație și cu problema puterii, în măsura în care se consideră că servește fie celor care o dețin, fie celor care vor să o cucerească. Totodată, conceptul de ideologie apare în strânsă legătură cu o viziune asupra lumii (Weltanschauung), la constituirea căreia contribuie, fie într-un sens universal, fie într-unul contextual, legat de o anumită epocă istorică. În ceea ce privește subiectul (sau subiecții) care deține ideologia, utilizând-o într-un sens sau altul, se poate vorbi, în înțeles marxist, despre
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]