1,925 matches
-
am căutat prin buzunare sperând să găsesc niște chibrituri. Am dat peste scrisoarea către Georgie pe care am recitit-o și apoi am rupt-o. Am găsit chibrituri și mi-am aprins o țigară. Se pare că iarăși rămăsesem fără whisky. Dar băusem oricum destul pentru ziua aceea. Am scos din frigider o sticlă cu lapte și mi-am turnat niște lapte în pahar. Biscuiții erau pe raftul pe care era normal să fie. În mod evident Rosemary făcuse o provizie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mama zicea cu rezerva ei caracteristică: „Bonditul 1 ăsta? Nici nu trebuie să deschidă cartea și are zece la toate materiile. E un al doilea Albert Einstein!“ Dar tata ce părere avea de toate astea? El, unul, bea - firește, nu whisky, ca un goi, ci uleiuri minerale și lapte de magneziu; mesteca întruna Ex-Lax; mânca All-Bran zi și noapte; ronțăia dintr-un foc câte o pungă de o jumătate de kilogram cu fructe uscate asortate. Suferea - oho, și încă cum! - de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de vocea lui umilă și imperativă. Era meschin, cu o meschinărie banală și de rând, generos pe apucate, niciodată demn de Încredere. Laudele Îngăduitoare de la repetiții nu Însemnau nimic. După aceea, În birou, urma să spună la un pahar de whisky „Fătuca aceea din rândul din față... n-are rost s-o ținem“. Nu se enerva și nu ridica vocea niciodată, nu vorbea pe nimeni de rău, cel mai grav lucru zis era „fătuca aia“, iar punerea pe liber venea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
urlă sirenele. Luminile roșii și albastre clipesc halucinant prin perdele. În clipa aceea, Helen și Stridie dau buzna în cameră, râzând și gâfâind. Stridie duce o gentuță cu cosmetice. Helen își ține în mână pantofii cu toc. Amândoi miros a whisky și a fum. Capitolul 26 Închipuiți-vă o molimă care se ia prin urechi. Stridie și idioțeniile lui ecologiste, cu contopirea cu natura și așa mai departe, cu speciile invadatoare și idioțeniile lui apocrife... Virusul informațiilor lui. Ceea ce înainte era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pregătită și un pahar cu vin bun... Ori, poate, mai întîi, un pahar de coniac... "Ce-nseamnă un oraș mare, ca Iași! Pînă și băuturile sînt mai fine. Chiar și la asistenta șefă am văzut în vestiar o sticlă de whisky. Dacă-mi completa foaia mai repede, aș fi prins cursa rapidă, aș fi fost acasă peste vreun sfert de oră..." *** Să mai iau o gură de cafea spune Radu în timp ce se îmbrăca grăbit. Ptiu! ce trece timpul... Fără cinci și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Da, poate vin îngînă Mihai, să-i facă pe plac lui Săteanu dacă sora mea rămîne să aibă grijă de casă... Sora ta... Ce trec anii, ce trec !... surîde Săteanu cu ochii aproape închiși, lovind cu verigheta în sticla de whisky, acompaniindu-se. Veneam de la secerat și treceam pe la pîrîu; sora ta păzea vițelul și cei cîțiva miei; stătea rezemată de răchită și învăța, nu reușise la liceu. N-o primise corectează Mihai -, că eram trecuți la chiaburi. Uite, vezi, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Ascultă, Mihai, devine el grav tu, ca scriitor, te-ai întrebat care oameni sînt mai periculoși? Cei cu unele vicii, sau cei fără? Întrebarea lui Săteanu se stinge încet în moliciunea plușului ce acoperă peretele. În liniștea rămasă, doar clipocitul whisky-ului curs în pahare trădează prezența cuiva în acest decor, pe care Mihai începe să și-l închipuie pe o scenă, la ridicarea cortinei. V-am adus cafelele spune încet, plină de zîmbet, Maria Săteanu. Ochii lui Mihai, deși încurajați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în pahare trădează prezența cuiva în acest decor, pe care Mihai începe să și-l închipuie pe o scenă, la ridicarea cortinei. V-am adus cafelele spune încet, plină de zîmbet, Maria Săteanu. Ochii lui Mihai, deși încurajați de puținul whisky sorbit, nu reușesc să se ridice asupra ei, rămînînd undeva înspre ușă, întorși ca o reacție la auzul glasului ei. Și totuși, cu colțul privirii, Mihai observă ținuta maiestuoasă a femeii străbătînd distanța pînă la masa din fața lor, înfiorîndu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
privirea, înfruntînd-o pe-a femeii. Maria Săteanu scapără un surîs în colțul gurii. Atent la ei doi, Săteanu rîde încet, amuzat. Halal răspuns! Draga mea, pentru frumoasa caracterizare ce ți s-a făcut, vei bea cu noi un strop de whisky. Săteanu vrea să se ridice, dar soția, printr-un gest scurt, aproape autoritar, îl oprește: Nu. Vă voi ține companie două-trei minute, așa-mi impune rolul de gazdă, de vreme ce v-am adus cafelele, dar nu voi bea. Mișcă puțin unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Nene Toader... încearcă Mihai să găsească o cale de scăpare. Crezi că pleci fără să-mi răspunzi?! se înfurie Săteanu. Sigur că-ți plac... dă el încet din cap, neluînd în seamă că aruncă în jur stropi din paharul cu whisky. Ce, nu vă cunosc eu neamul?! Alde Vlădeanu! face el un gest larg cu brațele. Urmașii haiducului Vlădeanu, acela de-i îngropat sus, la Crucea Vlădeanului... Tat-tu, Neculai Vlădeanu; cumătru-su Ion Vlădeanu, ginerele morarului Drăgulin... Vasile Vlădeanu de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
prost să te duci. De ce? Lasă-mă acum că trebuie să merg în secție. Salut! Mihai închide telefonul și vrea să iasă din complexul alimentar, să plece spre casă, dar își amintește că-i este foame, senzație stîrnită zdravăn de whisky-ul băut, așa că se întoarce să cumpere ceva, regretînd că gustarea comandată de Săteanu n-a mai apucat să vină jos, " Ce naiba o fi vrut să spună Ion?!" Se plimbă prin fața galantarelor, gîndind ce să cumpere, împins într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întreabă Muraru. Nimic, mulțumesc! Vă rog, nu insistați! se apără Mihai cu îndîrjire. Am băut seara asta ceva și mi-i că stric totul dacă... Ce-ați băut? insistă Muraru. Niște... vodcă minte Mihai, fiindu-i jenă să pronunțe cuvîntul whisky, să nu pară lăudăros. Bine, o vodcă! hotărăște Muraru și pleacă spre bar, de unde se întoarce cu o sută de vodcă și un pahar cu apă. Rămași singuri în cele două fotolii de lîngă măsuță, că bărbatul care mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ai mai revenit; cînd ai ajuns, păreai amețit bine, sper că nu te-au văzut muncitorii... Nu. Am stat aici o oră întins pe trei scaune ș-apoi m-am dus prin secție. Fusesem la Săteanu și-am băut niște whisky. Veritabil. Ai băut vreodată? Da. A adus cumnată-miu. La unitățile de alimentație publică pe care le controlează se mai aduc țigări străine și, cîteodată, băuturi... Ei, rîde Ion cum ți se pare marele Theodor Săteanu? I-a trimis lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
corp, legănîndu-și în permanență capul, cînd înainte, cînd înapoi, cînd într-o parte și-n alta, oprindu-se numai atunci cînd e deja îmbătat și vrea să iasă în fața bufetului. Peste imaginea lui, suprapusă, înfățișarea lui Theodor Săteanu, amețit de whisky, plin de sine, puternic, iscodindu-l dacă s-a culcat cu tovarășa Camelia, îl răzbește pe Mihai, aducîndu-i în auz discuția telefonică de aseară, cu femeia căreia i-a spus să afle cum îl cheamă pe cel care a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de prim-ajutor. Eu dau telefon acasă neveste-mi să-ți pregătească hainele și schiurile. Am și niște salam uscat... A! își amintește el, întorcîndu-se, descuind un fișet ia și asta, pentru Aura zice, punînd pe masă o sticlă de whisky -, frumușica mea poate să bea și vin. De la mine, o iei direct, peste deal... Mai gîndește-te ce medicamente să iei, pentru Aura, poate... Rămas singur, lovit în spate de zgomotul viscolului, auzind pe sală scîrțîitul roții neunse, Radu are impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se poate locui într-o asemenea încăpere răspunde ea. Nu toți pot să-și construiască vile cu două niveluri, foișor, pavilion de vară... ...pentru că nu irosesc banii cumpărînd, odată, cîte o ladă cu vodcă. Nu cumpără pentru că au, la discreție, whisky veritabil. Îți place? E o bătură fină; evident, trebuie să te înveți cu ea. Dar vila? Arhitectul a avut gust, fantezie; constructorii au fost meșteri buni... Dar Doina? Poftim?! tresare Mihai. Mi-nchipui spune calm Maria că nu vii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Unde-i, spune-mi și mie! Unde-i? Doctore, zău, nu mai plînge; liniștește-te, ce naiba! Mai bine mă lua Dracul pe mine! face el un gest violent, înlăturînd mîna lui Lazăr, trăgînd rucsacul aproape, din care scoate sticla de whisky învelită în hîrtia albă. Cînd Radu se precipită să deșurubeze dopul, Lazăr, profitînd de neatenția lui, i-o smulge. Păi nu așa, doctore, că mai avem nevoie de tine, cine știe cît stăm aici! Ia te uită! fluieră încet Lazăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
i-a adus-o barza? Îl cunosc bine, doar îi dau mereu invitații la premiere. Nici nu-ți închipui ce fain o să-mi prindă, am și eu cu ce face chef cînd aud primul "oa" al feciorului; precum capitaliștii: cu whisky. Radu se uită la el cu ochii mijiți, cu obrazul buhăit, deformat de spasmele plînsului de mai înainte, de la care se mai păstrează și acum colțurile gurii lăsate în jos, ca într-o mască de teatru antic. Tot timpul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
esor, au ba? face el un gest spre masa unde stă profesorul. Ce s-a întîmplat? întreabă curios profesorul, venind să se așeze lîngă ei, ca într-o scenă de duminică la iarbă verde. V-aș da un gît de whisky, dar mă gîndesc, cu invidie, c-o să beți mîine seară la tovarășul Săteanu. Auzi, întoarce Lazăr privirea spre Radu, amintindu-și ce părere ai de madam Săteanu, ca medic? E bine să n-ai de-a face cu ea răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mi rucsacul... Scoate din rucsac trusa, ia o pastilă și o molfăie îndelung între dinți. Profesorul s-a ridicat și i-a adus un pahar cu apă. În paharul gol, luat din mîna lui Radu, Lazăr toarnă un deget de whisky și-l întinde profesorului. Un strop, numai de-al naibii, să vedeți ce bun e. Săracu' de tine! rîde superior profesorul golind paharul. Pariez că din facultate și pînă acum n-ai mai gustat din ăsta. Așa-i răspunde Lazăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
privește lung, iscoditor, sfîrșind prin a arăta paharul: Parcă era mai bun ăla din studenție... Ce-o fi vrînd să zică? se întreabă Lazăr, pornind spre masă, ca să mai poată sta un timp pe scaun. E drept, am băut atunci whisky, dar... Nu, ăia nu m-au turnat, ce, erau proști?!, riscau mai mult ca mine... Și nici nu știau exact cine sînt... Și totuși, numai atunci am băut..." Își lasă fruntea pe jumătatea pachetului cu programe de sală, continuînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ce, erau proști?!, riscau mai mult ca mine... Și nici nu știau exact cine sînt... Și totuși, numai atunci am băut..." Își lasă fruntea pe jumătatea pachetului cu programe de sală, continuînd să se gîndească la vremea studenției. Înghițitura de whisky l-a amețit deja, o amețeală cum n-a mai simțit de atunci, din noaptea cînd a mers cu un prieten la o partidă în patru. Se juca frumos, de dragul jocului. Cînd și cînd, unul din ceilalți doi, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
patru. Se juca frumos, de dragul jocului. Cînd și cînd, unul din ceilalți doi, pe care nu-i cunoștea, ce părea a fi stăpînul casei, chema soția să le mai aducă un rînd: patru pahare cu cîte o dungă subțire de whisky, un fel de-a te întărîta, mai mult. Pe la miezul nopții, amețit ca acum, total diferit de tîmpeala ce ți-o dau sticlele din comerț, s-a dus spre baie. Ești novice, am impresia, tinere i-a surîs doamna, apărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
trădîndu-și gîndurile prin vreo cută născută brusc între sprîncene, tresărind mereu cînd vîntul zgîlțîie fereastra. *** Aici arată Lazăr spre masa dintr-un colț al bucătăriei, cît mai aproape de geamul acoperit cu zăpadă. Toarnă în două pahare cîte un deget de whisky, din sticla doctorului, scoate țigările, îl servește pe profesor, apoi se așază. Noroc! Noroc! Paharele goale stau alături, lîngă sticla pe jumătate; în rest, masa e liberă. În centrul ei, profesorul așază pachetul de cărți cu fața în jos. Cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ar vrea să zică da, numai că, privind servieta aruncată pe scaun, cu haina peste ea, împinge discuția: Nu-i cinstit, dom' pro'esor, să joc cu bani împrumutați de la dumneavoastră. Mai luăm un deget? Mai. Noroc! Noroc! După ce savurează whisky-ul băut, Lazăr se lasă mult pe spate cu scaunul, bate darabana cu buricul degetelor pe burta suptă de foame, ia apoi cărțile, începe să le amestece fără nici un chef, trage patru, le privește fără să clipească, iar le bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]