359 matches
-
dacă vrei să mănânci bătaie sau să freci dușumele la bulău... N-ai adresă, n-ai nume, n-ai nimic... Nu exiști... Da’ ce-s io, copac ? se revoltă Iadeș. — Ar fi fost bine, râse Calu, ridicându-și buzele peste zăbală. Măcar aveai locu’ tău pe pământ. Nici măcar copac nu ești, poate talașu’, după ce-l taie... Iadeș se împuțină și-și îndesă fesul la loc, așa cum făcea când voia să se ascundă. — Eu am buletin ! anunță Bunelu, ridicând un petic cafeniu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de porc. Comprese cu frunze și flori de strigoaie sau scumpie zdrobite. Petele de pe față dispar prin spălare cu zeamă de flori, culese de pe câmp, cu fiertură de pelin verde, prin frecții și tamponări cu flori și frunze de leuștean. ZĂBALE Bubițe albicioase molipsitoare, care apar la oameni În colțurile gurii. Se vindecă prin: Frecții cu piatră acră, cu piatră vânătă sau cu frunze și flori din planta coada mâței. Se ung cu borax, cu ceară din ureche (cerumen) și se
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
sucombă în manele Și-i adevăr suprem orice minciună. Doar crima-i zilnic popularizată Iar viciul este proclamat virtute Cât Iago-și țese, pe ascuns, cabala Toți asasinii ies basma curată Și cauzele tot (toate) sunt pierdute Iar caii Apocalipsei rup zăbala. Poezia îl recomandă iar susținerile sunt ale multora... Poezie de suflet creează și Ion Văduva prezent în Cetatea muzelor de la „Visătorii” cu „Ella”: Să-ți spun că te iubesc? Ar fi banal. Să-ți spun că te doresc? Ar fi
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
capitolul „Adaos“, respectînd ordinea alfabetică a cîtorva cuvinte-cheie pline de farmec și ingeniozitate. Cititorul va putea citi despre: ac, acoperămînt, Adam, aguridăă belșug, blid, boală, bostan, bou, bucurieă cocoșă ploșniță, poamă, podă vie, vineri, vis, vită, vorbă bună, vorbă reaă zăbală, zestre, zmeu. Din cartea lui Gh.F. Ciaușanu Superstițiile poporului român în asemănare cu ale altor popoare vechi și nouă, publicată în aceeași serie, Culegeri și studii XXI, în anul 1914, am extras și reformulat superstițiile românești, distribuindu-le cu oarecare
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cînd vor fi crîșme pe la toate răspîntiile, cînd moșnegii vor lua în căsătorie fete și flăcăii, babe, și cînd se vor face arături împrejurul satului, atunci va fi Vremea de Apoi. Vultur Cînd zboară vulturii lin, are să se schimbe vremea. Zăbală Dacă are cineva zăbale* în gură, apoi e bine a le șterge cu mîneca cămeșii sau a le atinge cu zăbalele cailor - și se crede că se vor tămădui. Cel care face zăbale la gură să bage coada unei linguri
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pe la toate răspîntiile, cînd moșnegii vor lua în căsătorie fete și flăcăii, babe, și cînd se vor face arături împrejurul satului, atunci va fi Vremea de Apoi. Vultur Cînd zboară vulturii lin, are să se schimbe vremea. Zăbală Dacă are cineva zăbale* în gură, apoi e bine a le șterge cu mîneca cămeșii sau a le atinge cu zăbalele cailor - și se crede că se vor tămădui. Cel care face zăbale la gură să bage coada unei linguri în foc, s-o
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
face arături împrejurul satului, atunci va fi Vremea de Apoi. Vultur Cînd zboară vulturii lin, are să se schimbe vremea. Zăbală Dacă are cineva zăbale* în gură, apoi e bine a le șterge cu mîneca cămeșii sau a le atinge cu zăbalele cailor - și se crede că se vor tămădui. Cel care face zăbale la gură să bage coada unei linguri în foc, s-o încălzească, apoi să dea cu ea pe la gură, că-i va trece. Să nu bei apă din
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
zboară vulturii lin, are să se schimbe vremea. Zăbală Dacă are cineva zăbale* în gură, apoi e bine a le șterge cu mîneca cămeșii sau a le atinge cu zăbalele cailor - și se crede că se vor tămădui. Cel care face zăbale la gură să bage coada unei linguri în foc, s-o încălzească, apoi să dea cu ea pe la gură, că-i va trece. Să nu bei apă din ciutură, că faci zăbale. Se zice că zăbalele la gură se trec
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
crede că se vor tămădui. Cel care face zăbale la gură să bage coada unei linguri în foc, s-o încălzească, apoi să dea cu ea pe la gură, că-i va trece. Să nu bei apă din ciutură, că faci zăbale. Se zice că zăbalele la gură se trec dacă ia respectivul zăbalele cailor în gură. Faci zăbale cînd bei apa cu cofa, iar nu cu ulciorul sau tinicheaua. Zestre Cînd se răstoarnă zestrea fetelor mari semn este că au să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
tămădui. Cel care face zăbale la gură să bage coada unei linguri în foc, s-o încălzească, apoi să dea cu ea pe la gură, că-i va trece. Să nu bei apă din ciutură, că faci zăbale. Se zice că zăbalele la gură se trec dacă ia respectivul zăbalele cailor în gură. Faci zăbale cînd bei apa cu cofa, iar nu cu ulciorul sau tinicheaua. Zestre Cînd se răstoarnă zestrea fetelor mari semn este că au să se mărite. Vasele de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
bage coada unei linguri în foc, s-o încălzească, apoi să dea cu ea pe la gură, că-i va trece. Să nu bei apă din ciutură, că faci zăbale. Se zice că zăbalele la gură se trec dacă ia respectivul zăbalele cailor în gură. Faci zăbale cînd bei apa cu cofa, iar nu cu ulciorul sau tinicheaua. Zestre Cînd se răstoarnă zestrea fetelor mari semn este că au să se mărite. Vasele de aramă ce sînt destinate să se dea zestre
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
foc, s-o încălzească, apoi să dea cu ea pe la gură, că-i va trece. Să nu bei apă din ciutură, că faci zăbale. Se zice că zăbalele la gură se trec dacă ia respectivul zăbalele cailor în gură. Faci zăbale cînd bei apa cu cofa, iar nu cu ulciorul sau tinicheaua. Zestre Cînd se răstoarnă zestrea fetelor mari semn este că au să se mărite. Vasele de aramă ce sînt destinate să se dea zestre la vreo fată mare se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
dischinezie biliară vidmă - nălucă vigaj - urmă viță - rădăcina bubei; șuviță; sfoară vînt - guturai vîntoaică - duh rău care dezlănțuie furtuni vîrtelniță - depănătoare voloc - plasă de pescuit volvoră - volbură vrană - partea morii prin care curge făina vrau - vraf; arie cu snopi Z zăbală - boala caș-la-gură zăcea de gură (a) - a fi pe moarte zăpri (a) - a nu putea urina zdreveț - plantă zgrepțăna (a) - a se cățăra zloată - belșug; noroc zlot - duh rău zoli (a) - a spăla rufe cu leșie zvîrcolac - vîrcolac
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
suplu un cerc de bărbați/ orgiac vor cânta într-o dimineață de vară")// dar putred se înalță masculul destinului (și/ deflorând chipul fără margini numai că dispare/ pe veci) se va naște "cel" denumit: în dimineața/ de fosfor alergând: cu zăbale de aur: în travesti/ (cal; ponei; hipopotam)/ să mă trezească...". Din avalanșa năucitoare de versuri asemănătoare acestor liminare Concluzii la regele Thanatos se încheagă, în orice caz, o mitologie barocă a textului conceput din cuvinte care, odată zămislite, "se preschimbă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
frumos dacă ai încredere în el. Încorporează în viață îndemnul “carpe diem”! Nu-l lăsa doar ca testament. Studiază oamenii, nu-i frunzări! Schimbul ideal de generații se face numai alergând un segment umăr la umăr. Libertatea trebuie să accepte zăbala corectitudinii. Artistul nu poate fi un apologet al năruirii. Orice comunitate ar putea deveni un conclav de prieteni. Din puzderia de prieteni de altădată nu mi-au rămas decât cărțile. Și nici ele toate. Dacă tot trebuie să te înghită
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
imperii este cenușa. Revoluțiile sunt băi de sânge și de alcool. Pentru noi, românii, viforul tranziției a început acum 2500 de ani. Istoria - această bibliotecă a eșecurilor umane. Epoca strâmbă pune eroarea în ramă. Unele popoare se adaptează la orice zăbală a istoriei. Istoriei i-a fost întotdeauna frică de judecata culturii. Nu tot ce ne pune istoria în linguriță este dulceață. La volanul istoriei ajung prea des oameni fără permis de conducere. Istoria - acest imens cazier al omenirii. Cu ce
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
deșteptul, riști să te aplaude numai snobii. Nu e greu să învingi, ci să - ți cenzurezi după aceea ostentația. Avem în noi nebănuite resurse de barbarie. Diavolul are grijă să arunce în orice biografie câte o furcă de păcate. Fără zăbală, plăcerile devin călăi. Tentația facilității roade în noi ca o surpare. Seriozitatea românească își rupe grumajii când dă de bere și de mititei. Bărbații sunt foarte chibzuiți. Nu - și mănâncă banii de băutură. La moartea sa, Stalin avea doar trei
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai mult decât un surplus de vitamine orizontul se prăvălește într-o trăsură trasă de patru cai cunosc vizitiul (aceasta este singura certitudine) acolo pe capră stă chiar viața mea smucește hățurile sunt momente în care m-aș înhăma răceala zăbalei incită să fiu chiar eu un cal înhămat la trăsura propriei vieți (irezistibilă chemare) numai biciul mă oprește o șfichiuire lasă urme atemporale atunci îmi iau zilele la spinare și alerg cu viața pe urme 4 august 2011 Lumea o
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
se mai termina, se vedeau fâșii de lumină în spatele norilor mari de deasupra mării. Apoi văzu că sub porticul păzit de pretorienii veniți pe neașteptate la Misenum aștepta, ținut de hățuri, calul preferat al lui Sertorius Macro; era neliniștit, mușca zăbala și lovea din când în când în pământ cu copitele lui mari. În timp ce Gajus privea calul care, fără să știe, aștepta moartea împăratului, din cameră se auzi un amestec de plânsete și strigăte; se întoarse. Deodată explodă glasul grosolan, violent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cel care sta de cele mai multe ori aplecat îndelung asupra propriei sale mâini era Armin; venea la mine după o cercetare atentă, înotând în cizmele mari și-mi spunea în jargonul de specialitate pe care îl folosea mai nou: — Inele și zăbală, eh?, bronz, se pare din stratul timpuriu. Și tot el era cel care reușise să-și adauge la colecție o piesă de metal, în timp ce eu nu aveam decât niște amărâte de cioburi și nici măcar nu știam ce înseamnă cuvântul „dârlog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
că ochiul drept îmi este aproape închis între pleoapele vinete și însângerate. Muțenia mea încăpățânată o făcu să suspine. - Zitta, urmai nemilos, după o lungă și chinuitoare pauză, cu ochii ațintiți în farfurie. Sunt ani de zile de când mă chinuiești. Zăbala dârlogului tău mă doare. Totuși dacă l-ai scăpa din mânușița ta o singură clipă, te-aș târî după mine, fără șovăire, în prăpastia morții. M-ai pătruns ca o râie și n-am puterea să mă spăl de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
se străduia el s-o îndepărteze cu meschine tertipuri, acea clipă nu putea fi decât începutul unui șir de compromisuri ce sunt astfel alcătuite încât se înlănțuie, se prelungesc unul într-altul, se nasc unul din celălalt nici măcar ca o zăbală ce ar putea fi suportată, la o adică, în măsura în care alte mișcări, ale brațelor și ale gândului, sunt libere, ci ca un corset ce cuprinde totul. Iar atunci când se va fi născut șirul, va fi intrat în rândul oamenilor, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
recunoscut. „A doua e ruta de Moldova, mai lungă, dar folosită de majoritatea camioanelor de TIR, pentru asfaltul mai bun: Câmpulung, Suceava, Bacău, Focșani, Buzău. De ce a luat-o șoferul prin Covasna, ba, mai mult, chiar pe varianta ocolitoare prin Zăbala, un drum de munte pe jumătate impracticabil? Ce căuta un camion încărcat cu țevi în vârful muntelui, la 150 de kilometri de șoseaua lui? Și ce șofer, mai ales unul profesionist, cu 12 ani vechime în condus și 10 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu parfum îmblânzitorul aruncă tigrul în arenă ca o mănușă urmează numărul acrobatului elegant subteran dansul pe frânghie pașii se aprind se sting ca afișe luminoase biletele de favoare, nu sunt admise dar directorul înaintează pe calul mușcând în spume zăbala veți vedea domnilor spectacolul cel mai extraordinar inima ca un gât de gușter se umflă se dezumflă și troici coboară chiuind pe arterele în trepte cât duioasă eleganța focilor pielea lor lucioasă ca o noapte în docurile brăilei au mustăți
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ori". Când își intitulează un sonet al șaptelea din ciclu Fuga poetului, Voronca procedează la stilizări similare: imaginea Poetului e și aici modelată după cea a călărețului-oștean, prinsă într-o efigie tratată la modul decorativ: Viu mânzul. Plajă. Spumă și zăbală Și-apusurile prinse de oblânc Un soare pal în brațul stâng În brațul drept o lună pală. Lance rotită-n cer sau în adânc Rotundul ceas pe-obraz goană ovală... Treptat, imaginea care se impune e, totuși, cea a contemplatorului
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]