2,178 matches
-
nu puteam nici măcar plânge. Asta însemna oare viață austeră? Zăceam cu privirile pironite în tavan, incapabilă de cea mai mică mișcare. A doua zi mama arăta într-adevăr foarte rău, ca să nu mai spun că abia se târa și tot zăbovea asupra câte unui lucru. Îmi era clar că nu dorea să-și părăsească locuința de care se atașase atât de mult. Însă a venit unchiul Wada să ne ducă la Izu. Bagajele fuseseră expediate înaintea noastră. Mama și-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
am ridicat ochii plini de lacrimi spre cer și am observat că se crăpa, încet, de ziuă. M-am dus să mă spăl pe față, pe mâini și pe picioare. Mi-era teamă să apar în fața mamei, așa că am mai zăbovit prin baie ca să-mi aranjez părul. Apoi, mi-am făcut de lucru prin bucătărie până s-a luminat. Am intrat în camera mamei în vârful picioarelor, dar ea era deja îmbrăcată. Stătea în fotoliul pe care-l țineam de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
exil pentru mitropolit. Cine erau cei doi trimiși, într-un fel, cu mandat de la vârful conducerii de partid și de stat, se presupune - logic, având în vedere greutatea misiunii -, chiar de la Gheorghiu-Dej. Să ne întoarcem însă în timp și să zăbovim foarte puțin asupra biografiei Mitropolitului Visarion Puiu, un nume aproape necunoscut, fie și în rândul multor slujitori ai altarului ortodox din această țară. Un nume interzis în anii dictaturii comuniste, în țara sa, pe care a slu-jit-o cu rar devotament
O prietenie complicată by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/7223_a_8548]
-
cărți au fost traduse în peste 10 limbi, iar tu în nici una. Dar dacă e vorba de o competiție, în sensul cel mai puțin competitiv al termenului, atunci mă simt onorat de faptul că uneori străbatem aceleași câmpuri simbolice și zăbovim asupra unor metafore înrudite. Ce epocă nouă crezi că marchează atentatele din 11 septembrie 2001? Ce-ar putea urma după "sfârșitul istoriei"? Sincer să fiu, nu știu. Dar observând că aici, în București, bisericile sunt pline duminica, probabil ca și
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
baie turcească. Nu l-am întâlnit niciodată pe Raicu, n-am vorbit niciodată cu el. Mă duc la Pčre-Lachaise, la incinerare. Atmosferă de sală de așteptare din gară, în care mai multe familii care n-au nici o legătură între ele zăbovesc din aceleași motive funebre. Aparat de făcut cafea, ușile toaletelor care se trântesc necontenit, zarvă de zi cu grevă SNCF; văduva lui Raicu e de față, îmi este prezentată, o micuță femeie elegantă, îmi mulțumește că am venit etc. Îmi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9908_a_11233]
-
strădaniei spre care îl conduce noianul de amintiri, nu anihilează însă niciodată, în mereu-contradictoriul Petrarca vanitatea: el recurge cu deliberat cinism la retorică, la artificiu, pentru a nu-și știrbi faima sau avantajul - real sau presupus, uneori mitizat - față de ceilalți. Zăbovește cu gîndul nu doar asupra închistării oamenilor bisericii (ca atunci cînd își spune că "în străfundul lui", Boccaccio tot popă rămăsese) sau asupra practicilor religioase - de oameni orînduite -, ci și asupra sentimentului intim religios. Dar așa cum se întîmplă în cazul
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
ceva presimțit și deveni tăcut și sfios. Începură să-și trimită scrisori foarte triste, râzând. Când vreunuia îi scăpa vreo destăinuire mai neacoperită, celălalt o respingea la fel, râzând. Ei se simțeau protejați de ceva care le îngăduia să mai zăbovească puțin alături de ei înșiși, așa cum erau de fapt. Și le mai îngăduia - credeau ei - și refacerea, retrăirea adevărată a ceea ce ar fi trebuit să fie și să se întâmple. Voiau să mai trăiască o vreme în treacăt, nedefinitiv și nu
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
dâre de lapte. Merse mult, fără să știe cât, până ajunse la un mal. Văzu în fața lui o apă, dar nu văzu că e mare și nu știa că e Dunărea. Nu opri; își spuse că n-are timp să zăbovească. Trecu malul, și mașina începu să se umple cu apă și să se scufunde. Împrejur totul era alb - mașina era înfășurată în dâre de lapte. Pe Duminică albul acela îl ameți și la început îl înspăimântă. Apoi îl bucură, el
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
aparte cu arta și trebuie să-l fi trăit ca să-i poti resimți consecințele. Experiență concretă, nemediată, dialog direct, personal cu obiectele sau cu operele care îl înconjoară pe tînărul care ești. Tînărul nu trece nepăsător prin fața lor, nici nu zăbovește mai mult decît se cuvine, pur și simplu trăiește în prezența lor și cade pradă unui veritabil efect de impregnare. Obiectele nu-i sunt străine, ele îl privesc, el le privește și, împreună, comunică. Se naște astfel o relație "ombilicală
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
pornești n-ai cum bănui la ce încheieri poți ajunge. Căci, deseori, intervine imprevizibilul care, de pe o pistă dinainte stabilită, te împinge pe cărări lăturalnice ce se dovedesc, însă, la fel de ispititoare și te îndeamnă să te oprești, ba chiar să zăbovești. E ceea ce mi s-a întâmplat nu de puține ori în excursiile prin biblioteci și arhive, românești și străine. Dar mai bine să nu întârzii cu astfel de scuze și să relatez ce surprize am avut măcar în câteva asemenea
Surprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710]
-
mănânce pateuri dintr-o pungă. Mă întorc în cameră și dau drumul la un film. Mai mult mă enervez: nu pricep nimic. În această intimitate caldă și puțin acră, Pisik fumează pe balcon - îi place să vadă o vreme fumul zăbovind pe cer și-apoi s-aștepte noaptea. bathroom Stories Și apoi am înțeles de ce spațiul ăsta, de ce apa mai lungă, mai rece, încă ne păstrează calzi. Spun ceva până ajung să spun orice ca un restart din care mă limitez
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
putem gândi, întemeiat, chiar la o specie literară distinctă în literatura română. Nu fără adepți - de la Blaga la Doinaș - și nu fără reușite pe deplin notabile. Într-un fel, Șerban Foarță recombină cele două tradiții de cursă lungă. Ochiul său zăbovește atent asupra psalmilor lui David (sau Moise, sau Agheu, sau Asaf, sau Zaharia - paternitatea nu e încă ajdudecată), iar grafia i se ondulează în notă personală. Ceea ce înseamnă cu mult mai mult decât o confesiune expresionistă și iarăși cu mult
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]
-
dezbaterea teoretică ocupă în carte locul central, dimpotrivă, uimitoare este, la autorul Jocului poeziei, dezinvoltura cu care, în cazul fiecărui poet discutat, reușește să găsească punctele de acroș și modalitățile de a face operative conceptele cele mai abstracte. Înainte de a zăbovi asupra câtorva capitole care ne-au atras cu precădere atenția, poate nu ar fi lipsit de interes să trecem în revistă "lista" poeților selectați. Autorul păstrează, în linii generale, structura primei ediții, aceea din 1985, adăugând însă patru capitole noi
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
filmul: "Stranie melanholie a palaturilor goale!/ Pă plafoane îngerașii dau la nimfe rotocoale./ Fâlfâie aripe-n ceruri vaste-adânci, ca în Tiepolo;/ Pă un pedestal e Dafne implorată de Apolo,/ Amândoi dă peatră albă ce lucește străveziu./ La un geam ce schinteiază zăbovește un scatiu./ Orce rază care întră pân brocarturile dese/ Zugrăvește pă perete, în tapiserii, crăiese/ Cari-n poală o licornă odihnesc și-i mângâi cornul.../ - Ei, drăcie, noi pre Vodă îl aflăm o dată, or nu-l?/ Ce, să ne holbăm
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
Intoxicați de rebuturi vizuale, am ajuns să privim lumea prostește, cu licărul dobitocesc al minților înapoiate. Sau, mai explicit: cînd e silită să înghită prea multe imagini pe unitatea de timp, privirea ni se abrutizează. Își pierde virtutea de a zăbovi asupra detaliilor și, mai ales, își pierde acea dispoziție care îi făcea altădată pe oameni să simtă lumea sub chipul receptării estetice. Urmarea e evidentă: nemaiștiind să gustăm lucrurile din ochi, nu ne mai putem bucura de ele sub forma
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
Bine ați venit, oameni buni! a deschis vorba Alecu Slobodă, aflat în poarta crâșmei. Bine v-am găsit, Alecule! Voi plecați sau abia ați venit? De ce stați în poarta crâșmei? Apoi noi plecăm, moș Dumitre, că se înnoptează. Am mai zăbovi, dar avem treabă și pe acasă, că fimeile noastre ne-o cam uitat mutrele și nu de alta, dar... Asta cam așa-i, Alecule. La vârsta voastră, eu nu aș face greșeala să lipsesc de acasă vreme îndelungată. Acuma eu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Parcă l-o înghițit pământul. O vedeam doar pe mătușa Rarița cum plângea mereu. Ușa de la bucătăria de vară, care până atunci ședea dată de perete, acum nu se mai deschidea...Mama lui - mătușa Rarița - intra în bucătărie, dar nu zăbovea prea multă vreme...Intr-o seară, însă, după ce am închis oile în ocol, am intrat în cuhne, să primesc porția de mâncare, ca de obicei...Si mare mi-o fost mirarea când l-am văzut pe nenea Jănel stând pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pregătite. Presimțeam noi că jupân Aizic o să ne primească și le-am pregătit de dimineață - a răspuns Alecu Slobodă, bucuros că le-a venit așa o idee. S-au despărțit cu voie bună. Moș Dumitru și cu Pâcu au mai zăbovit în drum, să socotească cam de câte ori ar trebui să mai facă drumul la târg. Pâcule, dacă dă Dumnezeu vreme bună și pe noi ne ține sănătoși, în vreo zece drumuri am mântuit de cărat grâul - a apreciat situația moș Dumitru
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
suspendate. fără lunga așteptare a prințului tău, cel hotărât să ajungă la capătul drumului său lung și întortocheat, cerul tău nu s-ar limpezi, khamsinul nu ar mai adia, dragostea nu s-ar purifica. așteptare aștepți calmă în cuibușorul tău, zăbovești senină pe prispă, sau pe plaja de miazăzi a lacului kanas, sau prin pătratul cu fire de trifoi cu cinci foi. asculți cântecul greierilor-verzi-caraguatatuba, care anunță ploaia, ploaie care îndulcește așteptarea, asculți concertul de seară al greierilor-verzi caraguatatuba, care te
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
să fii sinceră cu dedesubtul tău, pentru că el privește grădina suspendată a dragostei tale de jos în sus, și poate potoli, dacă tu ești sinceră, dansul oribil, cutremurat, al cârtițelor, mai departe să fii sinceră cu miazăziua ta, unde soarele zăbovește cel mai mult, și grădina ta suspendată are multe ferestre către miazăzi, să îți faci timp să fii sinceră și cu orientul tău, unde stă înțelepciunea dragostei tale și de unde se prelinge în zori izvorul de roz care alimentează lacul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de câine.) Ați văzut? DĂNILĂ: Iaca nu ne-a venit în cap în ce fel și cum să facem... ANISIA: Ba, adevărul adevărat, bărbate, este că dumnealui, cumnatul Dănilă, părea a arăta mare grabă, și n-am vrut să-l zăbovesc. Asta-i! DĂNILĂ: Da, asta-i. Adică, aproape asta-i. ISPAS: Ei, asta-i, cealaltă-i, de-acu', dacă tot te afli aici, intră oleacă, doar n-o fi foc. (Hămăituri) Țibă, Frăsinel, lovi te-ar jigodia, vezi c-acuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ANISIA: Ei, multe spune omul la supărare... Da' cum păcatele mele să te-aștept fără să am ce-ți pune dinainte? Ia hai, haide și-i sta și cu mine un ceas de vreme, că la Bercu Croitoru știu că zăbovești destul. Ca să nu mai zic nimic de nepricopsitul de frate-tău. M-oi fi zbârcind eu la mânie, da' măcar cât un șip de rachiu tot mai prețuiesc. Ia hai, bărbățele... (îl ia de după gât, ies împreună) Tabloul 3 (Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vii acasă, după două zile, fluturând o pungă goală. Vasilică, mamă, nu mai bate cele prunduri și mergi la ceilalți mai mititei, de vezi să nu se ia de păr prea tare. VASILICĂ (amărât): Iaca mă duc. Da' să nu zăbovești nici dumneata. (pleacă) DĂNILĂ: Acu' ce să fac, Smarandă? Eu le-am stricat, eu le-oi drege. Mă cuget c-am dat cu capu' de pragu' de sus, și-mi ajunge. Nu purta mânie și mai lasă și tu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ajunge. Nu purta mânie și mai lasă și tu ceva de la tine... SMARANDA: Nu mai am ce lăsa, bărbate. De-acu' doar sufletul să-l mai dau din mine, că alta nu mi-a mai rămas. DĂNILĂ: Mergi acasă. Mai zăbovesc olecuță pe la alde frate-meu, să văd ce zice și el. SMARANDA: Bine faci, că tot de-aici ai luat sfatul cel bun și când ai plecat cu boișorii la târg. DĂNILĂ: Ei, aceea a fost altă căciulă... SMARANDA: Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
îi doresc sănătate și bucurie pentru darul ce i-l face soața sa, dumnealui meșterului Simion, ginerele dumitale. Și nu mai întârzia, că-i soarele sus. ILINCA: Vin' să te sărut, fata mea. Și-acuma chiar am plecat. (Iese.) (Liana zăbovește o clipă, ca un om care-și face ordine în gânduri, pe urmă se așază la masă, în fața catastifului. Răsfoiește câteva file, scrie ceva pe o foaie de hârtie. Intră Ceaun, bine clădit și bine hrănit. Tușește semnificativ.) LIANA: Poftește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]