5,438 matches
-
cât; greșeli de acord gramatical, în scrierea și pronunțarea unor neologisme. Fortuit înseamnă întâmplător, nu înseamnă forțat; prerie, proroc, a se reincarna, reziduuri (nu reziduri); sau greșeli frecvente în flexiunea unor verbe: a părea, apărea, cădea, plăcea, a tăcea, a zăcea sunt de conj. a II a; a succeda, a preceda - sunt de conj. I; să aibă, nu să aibe;greșeli în flexiunea unor substantive. Autorul dedică un capitol special expresiilor și zicalelor românești: a da bir cu fugiții, a fi
Constantin Voiculescu: „Cum vorbim, cum scriem”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Hiru () [Corola-journal/Journalistic/87_a_71]
-
într-o curbă de 90 de grade, șoferul ar fi ratat intrarea pe pod și ar fi plonjat direct în apa adâncă de 5 metri. Din cauza presiunii, bărbatul n-a mai reușit să iasă din mașină, fiind găsit de pompieri zăcând între scaunele autovehiculului. Se pare că și soția lui ar fi pierit în tragedia care a zguduit comunitatea buzoiană. Pompierii deja au început căutările femeii, despre care nimeni nu mai știe nimic din momentul în care s-a urcat îm
Rudele lui Cătălin Cojanu, în stare de șoc. Cum a murit buzoianul care a ajuns cu mașina în apă by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/21338_a_22663]
-
într-o curba de 90 de grade, șoferul ar fi ratat intrarea pe pod și ar fi plonjat direct în apa adâncă de 5 metri. Din cauza presiunii, bărbatul n-a mai reușit să iasă din mașină, fiind găsit de pompieri zăcând între scaunele autovehiculului. Se pare că și soția lui ar fi pierit în tragedia care a zguduit comunitatea buzoiană. Pompierii deja au început căutările femeii, despre care nimeni nu mai știe nimic din momentul în care s-a urcat îm
Titi Aur explică ce putem să facem dacă ajungem cu mașina în apă. Tragedia de la Buzău, în care a murit Cătălin Cojanu, ar fi putut fi evitată by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/21326_a_22651]
-
Anca Murgoci Sfârșit cumplit pentru un bărbat din Buzău! Trupul tânărului de 28 de ani a fost găsit sâmbătă, 9 august, zăcând în gabaritul căii ferate, în zona Depoului CFR Buzău, după ce a fost lovit de un tren, scrie Ziua de Buzău. Descoperirea macabră a fost făcută în jurul orei 11:00, de către polițiștii din cadrul Biroului Județean de Poliție Transporturi Buzău. Ajunși în
Un bărbat decapitat a fost găsit în Depoul Gării Buzău by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/21349_a_22674]
-
a publicat volumul de debut, Știri despre mine, și acela supus în prealabil de cenzură unei cumințiri forțate. Căderea comunismului n-a adus nimic nou în receptarea poeziei lui Mihail Gălățanu. Editori opaci sau mercantili i-au lăsat manuscrisele să zacă prin fișete până s-au acoperit de praf. Cititorii înșiși s-au îndepărtat tot mai mult de starea de spirit necesară accesului la poezie. Doar câțiva admiratori, și ei tot mai obosiți, au continuat să se delecteze cu versurile de
Mihail Gălățanu și-a pierdut răbdarea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16780_a_18105]
-
o permanentă combustie interioară pe durata călătoriilor sale. Exclamațiile pe care i le stîrnesc peisajele și oamenii sînt nenumărate, iar extazul lui molipsitor. Misia de călător a lui Andersen devine explicită cu prilejul carantinei la Orșova: "Am cunoscut călători care zac în pat pînă la prînz; pînă se îmbracă, își pierd timpul și se lălăie, s-a și făcut după-masă. Apoi trebuie să scrie scrisori sau să noteze ce-au văzut la aceeași oră cu o zi înainte, cînd umblau prin
"Cît de înflăcărat, cît de minunat!" by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16772_a_18097]
-
sînt deloc mirat. Nici felul în care I.P.J. Brașov se sesizează, probabil la solicitarea parchetului și dorește să soluționeze respectiva "cauză penală" nu mă umple de o uimire mai mare. Sigur că dacă mă gândesc la câte grave cauze penale zac prin sertarele procurorilor și polițiștilor, în vreme "numiții" infractori se plimbă liberi printre noi, mă cuprinde o tristețe iremediabilă. Dnii Gălățanu și Ianuș n-au devalizat nici o bancă, n-au călcat pe nimeni cu mașina, n-au violat nici o octogenară
Poezia și codul penal by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16796_a_18121]
-
să trecem cu vederea peste faptele pe care le circumscrie criticul, fapte pe care, oricum, cineva, cîndva - presupunînd că d-sa n-ar fi existat - ar fi trebuit să le situeze definitiv în atenția publică. Cîteva exemple: "În vreme ce Paul Goma zăcea într-o închisoare pentru a fi luat apărarea drepturilor omului, Marin Sorescu găsea nimerit să exalte - mai liric chiar decît în poemele sale - dreptul de-a beneficia de cultura umanismului bucureștean. "Dreptul - scria el în articolul său din Scînteia - dreptul
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
însăși este un experiment al doctorului Igor, un capitol în tratatul său de psihiatrie, cu titlul " Conștiința morții ne animă să trăim mai mult". Romanul lui Paulo Coelho, autorul Alchimistului, se citește într-o singură seară. N-are cum să zacă "pe noptieră". Paulo Coelho, Veronika se hotărăște să moară, Traducere de Paul Cuilă, Colecția "Cartea de pe noptieră", Editura Humanitas, București, 2000
Veronika se hotărăște să trăiască by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/17000_a_18325]
-
Nicolae Magnificul, împătimitul avangardei, vînătorul de cărți fără zgardă, de cărți care trag cu praștia, editorul care rupe gura tîrgului azi, ieri adolescentul îndrăgostit iremediabil de poezia lui Vinea, Gherasim Luca, Paul Păun, Geo Bogza, atunci cînd toate aceste nume zăceau ascunse în coșul cu rufe murdare. De bună seamă înainte de a fi editor Nicolae Țone a fost poet, pentru că nu te poți simți irezistibil atras de poezie, nu poți să te înhami la o căruță cu monștri sacri, dacă nu
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]
-
așa de puțini care cunosc istoria. Tiparul, la noi, nu este încă destul de slobod și de împrăștiet; noi nu avem încă publicată în limba națională măcar o istorie universală, și ce vorbesc de istorie universală, cînd chiar analele patriei noastre zac în întunerec, păstrate numai în niște manuscripte, din care două, din pricina copiștilor, nu se potrivesc!" Și aici se oprește să dezvăluie marele rost al istoriei naționale: Dacă istoria îndeobște, adecă a neamului omenesc, este așa de interesantă în rezultatele sale
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
noi - de către americani. Nu poți fi prosper într-o lumea încuiată (la propriu și la figurat), nu-ți poate merge bine dacă aștepți să-ți cadă para mălăiață fără să faci cel mai mic efort. Sigur, e mai plăcut să zaci cât e ziulica de lungă pe băncile deșelate de-atâta uz din fața blocului, decât să-ți bați mintea și să câștigi un ban în plus. La fel, nenorociții care-și rumegă ura și neputința cronicizată prin așa-zise tabere de
Planeta dezaxaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15851_a_17176]
-
fricoși, evreii au participat în războaiele României moderne (1878, 1913, 1916-1918), nemaivorbind de glorioasa și temuta armată evreiască din Israel. Numeroase surse vorbesc de evreul bun versus jidan rău. Acestea, stăruie autorul, nu sînt doar simple ticuri verbale; în spatele lor zac "secole de clișee mentale". Iar modelul bunului evreu este lămuritor edificat de expresia jignitoare: Dacă toți evreii ar fi ca tine!". Penultimul capitol comentînd "portretul mitic și magic" ia în dezbatere elemente de teologie judaică și creștină, relevîndu-se, de pildă
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
aproape cinice de cucerire erotică alcătuiesc o voce extrem de autentică. Caietul se termină cu o sugestivă victorie: "Păunița-Cornelia îmi soarbe lacrimile, mă încalecă, se înfige unde trebuie, se mișcă încet, se culcă peste mine, și adorm ca în copilărie, cînd zăceam bolnav și deliram, cu gripă sau oreion, sau dracu' știe ce boală..." Al doilea capitol este scrisoarea unei mame disperate către o prietenă. Îi povestește cum Lia, fata ei, "trăiește" cu propriul său tată. Acesta revine în viața lor după
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
lui Ceaușescu, în hotelurile mai de Doamne ajută din țară, filmele lui Sergiu Nicolaescu erau difuzate, dublate în engleză, pînă nu se mai vedeau pe banda video, iar pe marele ecran ele erau reluate din motive de economie, în timp ce Reconstituirea zăcea la index, iar De ce trag clopotele, Mitică n-a fost niciodată difuzat. La concurență egală, după '90, Sergiu Nicolaescu a făcut aceleași filme de duzină, dar fără mare audiență, în timp ce Balanța lui Pintilie a făcut săli pline. Alte vremuri și
Restructurarea lui Lucian Pintilie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16008_a_17333]
-
fără vânt, razele luminoase ale farurilor din Africa. Explorând cu tata adâncurile încremenite din jurul insulei descoperiserăm un șir de torpile galbene, împotmolite de pe vremea ultimului război; recuperaserăm o amforă grecească de aproape un metru, cu ghirlande pietrificate, pe fundul căreia zăcea drojdia unui vin străvechi și otrăvitor, și ne scăldaserăm într-o baltă aburindă ale cărei ape erau atât de dense că aproape se putea merge pe ele. Dar revelația cea mai minunată pentru noi a fost Fulvia Flaminea. Avea un
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
să fi făcut anume păcatul, de a-l fi sedus pe Veniamin, ca Fedra, domnule, pe Hipolit!... încheiase cu avînt profesorul de matematică. - S-a încercat și asta, îl asigură criminologul. Nu ieșise. Și, oricum, criminalul fusese dovedit și acum zăcea la ocnă. El făcu semn cu mîinile a lehamite, că gata, era de ajuns, mai mult nu putea să zică... Economistul se rugă să le spună cum fusese cu Ana Pauker; că dacă le spune, îl lasă să mai fumeze
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
rechiziționate de trupele sovietice fără nici o formă s-a ridicat la suma de 338 miliarde de lei." Dacă ne gândim că leul din 1945 era cel puțin de o sută de ori mai puternic decât cel de astăzi, iar România zăcea sleită de patru ani de război, realizăm catastrofa. În secul limbaj al cifrelor: "în primele șapte luni de la armistițiu s-au livrat într-un ritm alert, cantitativ, mult peste prevederile din Convenție, care se întindeau pe șase ani." În acea
Cu istoria nu-i de glumit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16203_a_17528]
-
mult mai numeroasă decît celelalte două, a oamenilor care nu citesc, nu fiindcă nu simt vreo plăcere dacă o fac, ci fiindcă nu le-a pus nimeni o carte în mînă ori n-au avut prilejul să descopere ce minunății zac între copertele unei cărți. Desigur, este o iluzie (și, la limită, o eroare) să contăm pe o masă de cititori. în toate societățile care au cunoscut cartea, indiferent de forma sau de suportul ei fizic, cititorii au fost în minoritate
Observații naive despre cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16201_a_17526]
-
să-i fi dat prin gând să afișeze într-o zi la intrarea în parlament citatul lui Iorga?... Aș! Citez: Un popor care trăiește din vina lui sau a vremurilor, poate alege mai multe căi, dacă nu-i place să zacă în umilință sau sub disprețul altor neamuri cari știu a trăi, - adică munci, lupta și învinge. Ori îi trage sute de mii de ani o doină de jale. Atunci, cât ține cântecul, sufletul e slobod, dar trupul tot în lanțuri
Cine intră în Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16214_a_17539]
-
Ionescu, de Cioran, de cărțile interzise, de poezii, de Kant, dădeam extemporal. Subiectul a fost o dată: "ce știm despre bisericile din București". Era un exercițiu care ne provoca, care scotea din noi ceva ce exista, dar care era lăsat să zacă. Stimula în noi concentrarea, analiza, sinteza, flexibilitatea de a face conexiuni. Îmi lipsesc oameni ca Ciabi. Cum probabil tuturor ne lipsesc discuțiile cu oameni inteligenți, pasionați, geniali... Mă întreb uneori, cu groază, dacă nu cumva avem nevoie de clandestinitate pentru
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
Rusiei. Unele se îndreaptă spre vest pline de soldați care cântă marșuri și agită steaguri. Altele fac drumul invers, transportând refugiați cu boccele și răniți. Unele aduc de la Moscova activiști ai PCUS nerăbdători să inițieze "transformarea revoluționară" a regiunii. Altele zac cu lunile pe câte o linie moartă, năpădite de buruieni. În volumul II din memoriile sale, La apa Vavilonului, Monica Lovinescu reconstituie douăzeci de ani din istoria României - 1960-1980 - evocându-i pe românii care au vizitat-o la Paris. Aproape
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
fină a mîinii drepte, robustețea agila a genunchilor picior peste picior. Pînă și mișcarea trenului îi sporea intensitatea gratiei legănîndu-i-o cu o lîncezeala austera și am descoperit cum anume această grație îi alcătuia un acoperămînt perfect pentru furia deznădăjduita care zăcea în el." Spațiul trăirii comune acutizate de situația neobișnuită în care sînt puși cei doi, îi apropie pînă la intimitate, pînă la reverberarea unuia în sufletul celuilalt. Așa este posibil schimbul și împlinirea finală a unuia prin celălalt. Ciccio ajunge
Călătorie în realitatea imediată by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16448_a_17773]
-
cu ceva scris pe el cu creion chimic, se pare că data... Curios, la cealaltă mînă, validă, dreapta, are un ceas-brățară străin, un Doxa, însă, sub sticla lui a rămas praf sau noroi din timpul căderii prin grohotiș și cît zăcuse cu fetița ei împreună în prăpastie... Nu se știe cum mai puteau limbile ceasului să se învîrtă, să se miște, de noroiul uscat strecurat acolo în cădere... Pe urmă, rămînînd singur cu ea, după ce rudele ei plecaseră, intrasem în vorbă
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
1947. Pe cine ați întîlnit, dintre compatrioți, și cum v-ați reamenajat viața? Nici nu știi ce potrivită întrebare îmi pui! Dată fiind legătura mea cu Horațiu Comaniciu am locuit la Hôtel du Quai d'Orsay unde, cînd tot Parisul zăcea încă în mizerie, noi aveam baie, duș și apă caldă. Horațiu Comaniciu a făcut greșala să refuze să avem și masă. Căci se putea mînca la sediul Bisericii Unite din Paris. Așa fel încît puteam locui într-un hotel luxos
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]