810 matches
-
alături și de-a ne-nțelege, de bine de rău, asupra tuturor cestiunilor de interes comun câte ne privesc. O coliziune de interese adevărate asemenea nu există, iar pretextele invocate în timpul din urmă pentru a aduce discordie sânt de o zădărnicie atât de manifestă și de transparentă încît, prin natura lor factice, sânt osândite să dispară mai curând ori mai târziu. Singura preocupațiune de-o gravitate oarecare ce se răsfrânge din nenorocire asupra tuturor relațiilor ce le vom avea cu popoarele
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
unsprezece luni după votare. [ 22 octombrie 1880] {EminescuOpXI 378} ["PUȚINUL SUCCES... Puținul succes pe care politica d-lui Gladstone l-a avut pîn-acum în Peninsula Balcanică dă neapărat ocazie partidului conservator din Anglia de-a ilustra cu argumente și ironie zădărnicia ei. Unul din oamenii noștri de stat care-a avut onoarea de-a fi primit de primul ministru al Engliterei și are talentul de-a înțelege din câteva vorbe și apucături trăsăturile fundamentale ale unui caracter omenesc a avut ocazia
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
poate servi de a zice: "Nu încărcați impozitul" și-a spune c-un șir mai jos că "ministerul nu poate face nimic daca impozitul se va încărca"? Înseamnă a vorbi pentru a nu spune nimic. {EminescuOpXI 391} Dar, dacă admirăm zădărnicia acestei circulare din punct de vedere curat administrativ, să nu existe alte considerații cari să ne-o facă prețioasă? Dacă ar fi o deșteptare adresată comisiilor de recensiment atunci nu ne-am putea mira îndestul de ce n-a fost scrisă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
artera de viață a monarhiei, dar putem să-i dăm alte dovezi de bunăvoință. Până aci "Neue freie Presse". Acele concesii posibile, acele alte dovezi de bunăvoință privesc fără îndoială vro nouă tichie de mărgăritar. Ce scumpe sânt deșertăciunile și zădărniciile pe lumea aceasta! [ 8 noiembrie 1880] ["PUBLICĂM CU BUCURIE... Publicăm cu bucurie articolul de mai la vale, care cuprinde o dare de seamă asupra Studielor constituționale ale d-lui G. G. Meitani. Recunoscând și noi meritul autorului conform cu regula latină
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
unde rebeliunea, ignoranța, spiritul de gașcă sânt merite, Domnul mai e în stare de-a-și exercita rolul său binefăcător în viața constituțională; dacă, maleabilitatea caracterelor roșii nu i-a inspirat sentimentul că acel corectiv al controlului său ar fi o zădărnicie, dacă în fine n-a renunțat de-a spera roade mai bune de la generația actuală. Un principe la poarta memoriei căruia bat atâția muritori e din natură predispus a nu prea crede protestațiile interesate ale oamenilor, dar ce preț va
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
marchează un punct de cotitură. Pe de o parte, intervine o criză ontologică, adâncind conflictul dintre realitate și poezie, dintre „natură” și „cultură”. Sentimentul trecerii, tema centrală a liricii scrise de T., se acutizează, potențând conștiința ireversibilității emoției și a zădărniciei culturii. Se remarcă emergența unei sensibilități agonice, tipic expresionistă, care se manifestă totuși între limitele unei funciare discreții feminine: „Alege-ți pana și o scufundă/ în vâna gâtului cu floare deasă./ [...] vine toamna și vinete boabe mi-s ochii./ Înnegrește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
în consecința "structurilor liricii moderne", post-baudelairiene adică, prin prisma "romantismului deromantizat". Demonstrația va urma un demers sinuos, ideile originare traversând nouă "cercuri dialectice": "poetul român pleacă deja din paradis, din magia verbului, din romantism adică, și va ajunge în infernul zădărniciei universale. Destin ingrat. Dar nu mai puțin vrednic de măreția lui Dante. Fiindcă înălțare și cădere se adună într-un tot. Acum e posibil ca ascensiunea să fie cădere și prăbușirea, înălțare". Înainte de a rezuma aceste substructuri concentrice, să spunem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și față de somnul anormal, derivat din narcomanie, îl desparte pe Eminescu de Baudelaire, Rimbaud, Lautréamont ș.c.l. Cercul opt, Hypnos și Thanatos, va urmări astfel, visul și "conștiința captivă", raporturile veghe/entropie, somnie/negentropie, Narcis-Hypnos-Echo, problema metempsihozei și a zădărniciei universale, fundamentul gândirii eminesciene. Tocmai acest din urmă aspect relația conștiinței Zădărniciei cu atotintegratoarea Armonie eminesciană face obiectul celui de-al IX-lea cerc. Archaeus: "drama filosofică a lui Eminescu e totală, însă reflexul creator e cu atât mai sublim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Baudelaire, Rimbaud, Lautréamont ș.c.l. Cercul opt, Hypnos și Thanatos, va urmări astfel, visul și "conștiința captivă", raporturile veghe/entropie, somnie/negentropie, Narcis-Hypnos-Echo, problema metempsihozei și a zădărniciei universale, fundamentul gândirii eminesciene. Tocmai acest din urmă aspect relația conștiinței Zădărniciei cu atotintegratoarea Armonie eminesciană face obiectul celui de-al IX-lea cerc. Archaeus: "drama filosofică a lui Eminescu e totală, însă reflexul creator e cu atât mai sublim; polul stilistic prim înfrânge zădărnicia și triumfă tocmai în armonia iubirii". Cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Tocmai acest din urmă aspect relația conștiinței Zădărniciei cu atotintegratoarea Armonie eminesciană face obiectul celui de-al IX-lea cerc. Archaeus: "drama filosofică a lui Eminescu e totală, însă reflexul creator e cu atât mai sublim; polul stilistic prim înfrânge zădărnicia și triumfă tocmai în armonia iubirii". Cu Archaeus, cu accesul în punctul originar, cercul cercurilor se închide, cu acea mișcare de închidere-spre-deschidere specifică "devenirii întru ființă". Este de la sine înțeles că o problematică de atare anvergură a generat o carte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
planul general al lucrării sale. Sunt dezvoltate nouă "cercuri dialectice" străbătute de poetul român nu de la infern spre paradis, ca în Divina comedie, ci invers susține Th. Codreanu dinspre paradis, "din magia verbului, din romantism adică și ajunge în infernul zădărniciei universale" (subl. aut.). "Destin ingrat se adaugă. Dar nu mai puțin vrednic de măreția lui Dante". Totul ar fi în regulă, dacă planul construcției imaginate de autor n-ar fi pur arbitrar. De ce, de pildă, al patrulea cerc este "Tcheng
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de al șaselea (Labirintul de oglinzi) probabil din necesitatea de a multiplica la 9 numărul cercurilor dialectice. Elementul auditiv, pus sub semnul lui Echo, face obiectul cercului 7. Cercul 8, Hypnos și Thanatos, explorează universul oniric, fabulosul și, complementar-antitetic, viziunea "zădărniciei universale", în vreme ce ultimul cerc (Archaeus) încearcă o definire a "dialecticii stilului". Metoda cercurilor dialectice permite abordarea operei din cele mai diferite unghiuri critice: studiul personalității creatoare, studiul ideologiei științifice și literare, studiul imaginarului, studiul tematic etc., chiar dacă criteriul acestei "dialectici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de asemenea numeroase, personajul Dimitrie Cristea își demonstrează încercările de a construi pe un teren nestatornic, între visuri utopice un nou Big-Bang, crearea Omului Deplin, "rețeta" salutară pentru omenire a lui Lamparia (el însuși ipostază a Omului Deplin) și conștiința zădărniciei, dar optând, în cele din urmă, să dispară, gest care susține finalul deschis al romanului. În concluzie, afirmațiile autorului din prefață, de la care am plecat, sunt, mai degrabă, o provocare lansată cititorului, din moment ce, prin Varvarienii, i se oferă o carte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ethos transmodern. Atât postmodernistul cât și transmodernul gândesc postmetafizic, dar dacă primul are nevoie de ipoteza morții lui D-zeu, cel de-al doilea este prea realist pentru a se confrunta cu o asemenea imposibilitate ontologică. Eterna reîntoarcere produce sentimentul zădărniciei universale, nefiind altceva decât devenirea întru devenire, cum considera Noica și nicidecum devenirea întru ființă. Postmodernismul a dus nihilismul până la capăt, cu eliminarea identicului. J. Derrida, G. Deleuze, M. Foucault au încercat să răspundă cum e posibil ceva nou în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în mare, pe ani, rareori și câte o zi. În fiecare an a notat observațiile, meditațiile, concluziile, aforismele, evocările, dialogurile, rezumatele numeroaselor lecturi, citatele, trăirile personale, mai ales pe cele legate de sentimentul iubirii, cântecele vârstei, spaima de singurătate, sentimentul zădărniciei, izolarea, pasiunea pentru lectură, viața politică stând sub semnul străvechii prostii românești, imaginea școlii vremii, studiile la universitate, examenele, relațiile cu oamenii de cultură, dorința de a se afirma în domeniul literaturii, vicisitudinile legate de publicistica vremii în care s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
celebru, al Mariei Frunză). Examenele îi oferă nu numai momente de tensiune sufletească ci și de meditație gravă asupra inutilității efortului câtă vreme o cultură se poate asimila din lecturi într-o deplină libertate. Notațiile sunt grave, un sentiment de zădărnicie îl stăpânește deseori, teama neîmplinirii aspirațiilor creatoare își face loc. Mediul existențial e rudimentar, lipsit de cea mai elementară înțelegere, iar refugiul într-o singurătate stăpânită de cărți este singura salvare. Din această pricină a devenit "un soi de persona
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fiecare număr își caută un trunchi". Estimp, fascinația numerologică a nutrit notațiile autorului ("7002. Mă-ntorc ca la un miracol: fără suportul numărului, aceste note ar fi sucombat demult" sau "8983. Rămâne o enigmă de ce nu mă pot desprinde de zădărnicia acestor însemnări. Semnul imposibilității de a ieși din labirint"). Conotativ, însuși se asimilează unui număr în labirintul fără ieșire ("3456. [...] Sunt, așadar, un simplu număr în labirintul care mă ține prizonier fără scăpare."). Fiecare om e un număr, fiecare număr
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ci cu seninătatea minții", unicul criteriu pentru abordarea disputelor propuse fiind și rămânând susținerea și, deci, propulsarea adevărului. Și încă o precizare necesară: aici trebuie căutată cauza pentru care cele mai multe polemici derulate în cultura românească au eșuat, dovedindu-și "lamentabila zădărnicie". Dar înainte de a semnala direcțiile fundamentale, pe care este clădită structura intervențiilor de față, găsim necesară o trecere prin oferta cărții asupra căreia ne-am oprit. Principalele studii reunite în volumul Polemici "incorecte" politic, de cunoscutul cărturar de la Huși se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ostenite în ziua a șasa încît nici n-au putut să urmărească pe dușmani s-au născut un fel de stagnațiune, cauzată prin slăbiciunea și amețala amîndoror părților. Aceste din urmă lupte însă au avut un singur efect: au arătat zădărnicia războiului între puteri egale, au dovedit că aceste ciocniri vecinice n-au alt efect decât uciderea de oameni și risipirea averilor publice și private a amîndoror statelor. Atât turcii cât și sârbii par a se fi convins că prin continuarea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a trecut în grija mea după moartea lui Naoji. Timp de o lună am locuit singură în casa de la țară. I-am scris, la un moment dat, lui Uehara. Era probabil ultima mea scrisoare. Se cuibărise deja în mine sentimentul zădărniciei. (rând liberă Am impresia că și tu m-ai părăsit. De fapt, nu, mă uiți încet-încet. Sunt fericită. Sunt însărcinată, așa cum mi-am dorit. Am senzația că am pierdut totul, însă ființa din pântecele meu îmi va smulge, din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
roman, invadat de iarbă, a devenit târg de vite. Fără să vrea, omul care taie bălăriile transformă de aceea incinta arheologică într-un amfiteatru și gestul său într-o demonstrație filozofică... O, ce prelegeri ar fi putut rosti aici, profeții zădărniciei! Ce scenă admirabilă pentru a vorbi despre deșertăciune ar fi avut în altarele de piatră putrezite sub liane și în templele abrutizate de junglă! Acum, ei nu mai au ce căuta în Palenque. Ruinele nu mai sunt o tribună potrivită
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
două săvârșite de George și unul săvârșit de filozof care l-a omorât pe George. (Am putea trage unele învățăminte din acest lucru.) John Robert a murit pentru că, în cele din urmă, a văzut cu ochii larg deschiși de groază zădărnicia filozofiei. Metafizica și disciplinile filozofice sunt total zădărnicite de pătrunderea moralei în viața de zi cu zi a oamenilor obișnuiți. Și înțelegerea acestui fapt este unica religie. Rozanov a întrezărit, de la distanță, acest lucru când îmi punea întrebările lui despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
citând În Întregime scurtul și percutantul material aflat În cadrul rubricii Puncte de vedere. Este vorba, În esență, despre o povestire-eseu În care autorul Încearcă, folosind mijloacele oferite de arta prozei, dar și de cea a cugetării adânci, să ne sugereze zădărnicia luptei umane cu existența, condiția mizeră a individului, eșuarea În melancolie perpetuă, sămânța de revoltă conținută de fiecare dintre noi, suferința, implacabilul, iremediabilul, iubirea, moartea, ura, singurătatea, fericirea, neputința, mântuirea, toate rotite În acest aproape poem cadențat pe ritmurile majore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
căci altfel el e numai cinism și voluptate), adică „românul absolut”. În alt loc, face din limba română substanța propriei viziuni, congenere, asupra lumii: „Cuvântul pământeni mă obsedează dintotdeauna. Ce limbă extraordinară avem, mai ales când vrei să vorbești despre zădărnicia vieții!” (15 aprilie 1971 Ă 161). Așadar, Cioran ilustrează la modul ideal propriile origini de care, de altfel, fuge în permanență. Apăsat de vidul interior, își flagelează originile, fuge de sine, muncește fizic cu brațele, privește marea Ă moduri de
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
activitate a fiecăruia e să regrete. Cu siguranță, străbunii mei nu trăiau cu privirile ațintite spre viitor. Dar nu sunt eu cel care să-i condamn pentru asta. Un neam elegiac, sceptic, dezmoștenit” (II, 53). Cioran însuși trăiește cu sentimentul „zădărniciei oricărui gest” (II, 52). În alt loc, își situează identitatea sub semnul fatal al țării sale. Iată: „Am moștenit de la țara mea nihilismul funciar Ă trăsătura ei fundamentală, singura ei originalitate. Zădărnicie, nimicnicieă aceste cuvinte extraordinare... dar nu, nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]