281 matches
-
odihnindu-i-se pe genunchi cu palmele în sus. Își spunea că de acum înainte nu va mai picta niciodată, era fericit. Auzea strigătele copiilor, zgomotul apei și al farfuriilor. Louise vorbea. Când trecea vreun camion pe bulevard, ferestrele mari zăngăneau. Lumea era acolo, tânără, vrednică să fie iubită. Jonas asculta minunata larmă a oamenilor. Venind de atât de departe, ea nu mai zădărnicea acea forță fericită din el, arta lui, acele gânduri cărora nu le putea da glas, pe veci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
știi, adăugă apoi iar către Apostol, că dumnealui mi-a ținut tovărășie toată iarna, altminteri m-aș fi prăpădit de urît! Ofițerul de honvezi, fercheș, spilcuit, pudrat, ieși la iveală, mai îndrăzneț. Pe brațul stâng purta pardesiul Martei. Salută ceremonios, zăngănindu-și pintenii: ― Locotenent Tohaty... Urmă o pauză, fiecare așteptând să înceapă cellalt vorba. Tot Marta curmă tăcerea, cu o vioiciune atât de exagerată, că amândoi bărbații plecară ochii: ― Am fost în piață pentru cumpărături și acolo I-am întîlnit pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Drumul mijea ca o chemare stăruitoare. Nici un gând nu-i lumina în minte, inima însă îi poruncea întruna: "Înainte!... Înainte!..." ca un comandant care nu îngăduie nici o șovăire. Îi lipăiau pașii pe uliță, parc-ar fi fost desculț, iar pintenii zăngăneau regulat, subțire și dulce, ca niște clopoței de argint într-o depărtare nehotărâtă. Întâi câteva siluete negre și două căruțe venind de pe front, la pas, cu răniți... Își iuțea mersul fără să-și dea seama, ca și cum ar fi vrut să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
faci să sară ca lăcusta? Nechezatul lui puternic răspîndește groaza. 21. Scurmă pămîntul și, mîndru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmați; 22. își bate joc de frică, nu se teme, și nu se dă înapoi dinaintea săbiei. 23. Zăngănește tolba cu săgeți pe el, sulița și lancea strălucesc, 24. fierbe de aprindere, mănîncă pămîntul, n-are astîmpăr cînd răsună trîmbița. 25. La sunetul trîmbiței parcă zice: "De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet al căpeteniilor și strigătele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
genunchii tineri începură să tremure și istovitul soldat făcea ca și toți ceilalți sforțări să se țină treaz, știind că de acum încolo în întîia clipă de toropeală picioarele se vor îndoi din genunchi și trupul va cădea în nisip, zăngănind din arme, și acolo va adormi ca leșul unui mort. După socoteala timpului, nu mai era însă mult până în zori. Merseră astfel până când soarele lumină tot deșertul. Razele dimineții înviorară armata, dar curând aerul începu să se înfierbînte. Atunci Puarem
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în cortul tău. Uite, corăbiile intră în liman. Pe țărm, sclavii se îngheboșau sub poverile grele și alergau pe scândurile piezișe care legau țărmul de punțile întîilor corăbii sosite. Mugeau antilope și tauri, bice de curele șuierau prin văzduh, soldații zăngăneau din arme, strigau căpitanii, corăbierii cântau pe fiecare punte sau înjurau pe sclavi, sclavii gemeau sub poveri, în timp ce dinspre deșert se zărea năvălind seara liliachie. Atlanții erau gata de drum. Țara Ta Kemet îi privea, jefuită. CAPITOLUL IX Corăbiile erau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cazuri, Ariel folosește duhurile insulei pentru efectele sonore. În actul V, marinarii adormiți, după furtună, de Ariel sunt dezmeticiți de-o zarvă uriașă: „Dormeam ca morții, / Grămadă toți, sub punte - cum, nu știu - / Când adineaori, zgomote ciudate, / Ba mugete, ba zăngănit de lanțuri, / Ba urlete și țipete grozave / Ne-au deșteptat. De-ndată ce-am fost liberi, / Ce ne văzură ochii? [...] Vasul / Ce-l socoteam pierdut acum trei ceasuri / E-ntreg, cu toate pânzele întinse, / Ca-n drumul lui dintâi.“ Ariel
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cazuri, Ariel folosește duhurile insulei pentru efectele sonore. În actul V, marinarii adormiți, după furtună, de Ariel sunt dezmeticiți de-o zarvă uriașă: „Dormeam ca morții, / Grămadă toți, sub punte - cum, nu știu - / Când adineaori, zgomote ciudate, / Ba mugete, ba zăngănit de lanțuri, / Ba urlete și țipete grozave / Ne-au deșteptat. De-ndată ce-am fost liberi, / Ce ne văzură ochii? [...] Vasul / Ce-l socoteam pierdut acum trei ceasuri / E-ntreg, cu toate pânzele întinse, / Ca-n drumul lui dintâi.“ Ariel
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
cinstea fetei vistiernicului, dar sfârși în ștreang, fiind prins furând din vitele aduse pentru masa domnească, iar domnitorul ținea nenumărate divanuri, încercând să întărească Țara Moldovei. Dar, în zorii zilei de sfârșit de septembrie, o larmă de vaiete omenești și zăngănit de arme puse stăpânire pe toate laturile Curții domnești. Însuși domnitorul, galben ca ceara albinelor din stupinile de pe Bahlui, era tulburat de vestea ce o trâmbița logofătul Dumitrașcu: domnița Catrina dispăruse, fugind împreună cu diacul Radu! Degeaba-i căută baba Saveta
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Îi foloseam pe copiii din vecini pentru figurație și puneam în scenă episoade din trecutul domnului Sprague pe care el ar fi preferat să le uite. El ar fi... Capul mesei fu lovit cu putere. Paharele se clătinară, iar farfuriile zăngăniră. Mi-am plecat privirea, ca să le dau timp gazdelor mele să-și recapete demnitatea și am observat că Madeleine strânge atât de tare genunchiul tatălui ei, încât i s-au albit degetele. Cu cealaltă mână mă apucă de genunchi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
omul meu. M-am lămurit repede că nu se făcuse nici o greșeală: avea antecedente penale, de molestare de minori, hăt din 1911. — Ieșiți pe interval, le-am ordonat. Mișcați-vă! Cei patru ieșiră, târându-și picioarele, împleticindu-se, cu lanțurile zăngănind pe podea. Le-am indicat o ieșire laterală din apropierea coridorului. Gardianul le deschise ușa din exterior. Șirul țicniților traversă parcarea. Gardianul îi ținu la respect, cu arma ațintită spre ei, până când am găsit duba și am venit spre ei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fără Blanchard, care să-ți spună ce ai de făcut, ești o cârpă. Tati a mai zis că ești un fătălău, o muiere slabă cu dinți de iepuroi... Johnny începu să râdă isteric, clătinând din cap, împroșcând cu sudoare și zăngănind cătușele ca un animal de la grădina zoologică care și-a găsit o jucărie nouă. Russ se puse în fața mea. — O să-l fac să semneze o declarație. Tu plimbă-te vreo jumătate de oră, până te calmezi. O să-l îndop cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pot ca să intru printre primii În amfiteatrul Odobescu, dar deja nu se mai poate accede, așa că aștept venirea profesorului, spre a mă strecura odată cu plevușca din siajul său. Când, În sfârșit, apare la capătul holului Înțesat de lume, geamurile ușilor zăngănesc și, ca prin farmec, o liniște suverană se instaurează peste vacarmul așteptării Înfrigurate. Profesorul pășește jovial; un mic Napoleon trecând printre rândurile de soldați În stare să se sacrifice imediat, la un singur gest al său. Intrarea În amfiteatru este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
spioni ai Guomindangului zăceau lîngă platforma stației. Ofițerii chinezi Îșă ștergeau ghetele, În timp ce sîngele curgea În jgheaburile șinelor de fier. Un tramvai plin cu pasageri se apropie, clopoțelul acestuia obligînd grupul de execuție să se dea la o parte. Trecu zăngănind mai departe, troleul sîsÎind și aruncînd scîntei din linia de Înaltă tensiune, cu roțile din față de un roșu umed de parcă ar fi fost proaspăt vopsite pentru parada anuală de Ziua Muncii. În mod obișnuit, Jim s-ar fi oprit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
jur la bărbații bolnavi și muribunzi din magazie, la sanitarii și la soldații japonezi cu măștile lor de bumbac, Jim Începu, pentru prima oară, să Înțeleagă sensul real al centrului de detenție. Domnul Partridge și bătrînii stăteau lîngă saltelele lor, zăngănindu-și gamelele de tablă spre paznici și cerîndu-și masa de seară. Marinarul rănit Îi făcu semn lui Jim cu mîinile lui bandajate, bătînd În gamela goală În același ritm ca și cerșetorul muribund de la porțile din Amherst Avenue. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lui bandajate, bătînd În gamela goală În același ritm ca și cerșetorul muribund de la porțile din Amherst Avenue. Chiar și soldatul slab găsise capacul unei gamele. Cu fața lipită de perete, izbea capacul de podea. Jim Începu și el să zăngăne spre japonezii care priveau din spatele măștilor lor albe. Totuși, chiar În momentul În care era În pragul disperării că nu-și va mai găsi părinții, simți un val de speranță. Îngenunche pe podea și luă gamela de la marinarul rănit, simțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care nici nu auzise. — Te face să te întrebi pentru ce am luptat în război, a spus Harry într-o seară în timp ce mergeam pe Fulton Street. Vântul tăios bătea dinspre East River și ne lovea cu putere. Zăbrelele de fier zăngăneau la ferestrele magazinelor închise. Un brad de Crăciun uscat se înălța dintr-un tomberon. Ce vrei să spui? — Vreau să spun că am trimis milioane de băieți acolo ca să îl bată pe Hitler, dar nimeni nu ridică un deget ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
planul în minte pe toate părțile, cu atât îmi dădeam seama că nu aveam cum să dau greș. Am mers mai departe, cu Harry gârbovit sub povara grijilor sale, iar eu galopând lângă el pe un cal alb, cu armura zăngănind în vântul de iarnă. — Aș putea să te ajut, i-am spus. S-a oprit și am început să îi explic planul meu. Eram surprins că încă îmi mai aduceam aminte detaliile pe care le stabiliseră tatăl meu și domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Chihaia Gheorghe se îmbrăcase militărește. Era chipeș, feciorelnic, de statură mijlocie și tras ca prin inel. La trântă, îl puneam regulat cu umerii pe rogojină. Atunci râdea și Niță Anghel, iar hohotele celorlalți îl alarmau pe paznic, care venea grăbit, zăngănind cheile închisorii. ...Era băiat frumos trompetul. Purta cămașă țărănească, brodată cu arnici roșu, la piept și pe mâneci. Pantalonii lui cazoni, răscroiți în josul coapselor, și tot mai strâmți înspre glezne, erau legați de șiretul cusut pe tivul de jos al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
șeful de gardă, în curtea închisorii. Abia avurăm timpul să ne ascundem cărțile de joc și să stingem lumânarea. Bara de fier pusă noaptea de-a curmezișul ușii noastre, fu scoasă cu zgomot, și cei doi ofițeri intrară, pe întuneric, zăngănind din pinteni și din săbii, urmați de paznic, cu legătura cheilor în mână. Gheorghe Chihaia aprinse un colăcel de lumânare galbenă, la lumina căruia maiorul desfăcu un sul de hârtie, și citi, în limba germană, condamnarea la moarte a nevinovatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și George Eliot reușiseră. De ce nu și HJ? Ambiția aceasta avea și un factor ereditar. Bunicul lui, William James, care emigrase din Bailieborough, County Cavan, cu aproape o sută de ani În urmă, sosind În Albany, New York, cu câțiva bănuți zăngănind În buzunar, făcuse rapid o avere imensă dintr-o serie de afaceri inteligente cu alimente deshidratate, tutun, transporturi și proprietăți imobiliare, sfârșind prin a avea la finalul vieții trei milioane de dolari, unul din primii doi sau trei bogătași din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
scutura tot praful de piatră: de sâmbătă până duminică se dansa. Asta a început așa: călugărul care se ocupa de supravegherea bătrânilor care tușeau întruna și a noastră, beneficiarii paturilor cu două etaje, fratele cu rasa în vânt și cheile zăngănind și care slujea din zori până târziu, stătea sâmbăta după-amiaza, tăcut, în ușa deschisă a chiliei sale și privea cu evlavie cum ne aranjam noi ca să ieșim în oraș. Eu mă vâram în pantalonii negri găsiți în lada cu haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
rânjind disprețuitoare la clienții noștri prost îmbrăcați, să clătinăm din cap cu o milă neîncrezătoare privind atitudinea, frezele etc. bieților de ei, să-i ignorăm în primele cincisprezece minute de când apăreau în vizită, să trecem pe lângă ei foșnindu-ne fustele, zăngănind din cercei și brățări, evident, făcând ceva mult mai important decât să ne ocupăm de nevoile lor jalnice, pentru ca într-un final, după ce îi aduceam aproape în stadiul de plâns din cauza frustrării și a foamei, să defilăm ca niște modele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-i fac chiseliță. Asta mi-a plăcut, c-am văzut bătălia la Vali. Pe DVD. Un vechi prieten, bun arhitect, Home Theatre, difuzoare Sony de jur Împrejur, ecran mai mare decît raza vizuală, auzeam vîjÎind sulițele, bardele, pietrele, urlete, groaznic zăngănit de fiare, ca fiarele se-ncordau barbarii, n-aveau nici o șansă, cu toate că exact asta a fost șansa lor, planuri apropiate, sînge, bufnete, tăieturi, scuturi, chirăieli, Încrucișări de metale, scîntei, noroi, acțiune, parc-aș fi fost acolo, chiar În mijlocul ororii, asurzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mă dovedească și dup-aia Îl fac pulbere. Tu și Dot așteptați afară, O.K.? Dudley Înclină din cap și o conduse pe Dot afară. Bud porni radioul. O reclamă: mașini la mîna a doua la Yeakel Olds. Hinton Își zăngăni lanțurile. — Să te fut și pe tine, și pe irlandezul ăla, și pe nenorocita aia de lesbiancă bărbatoasă! Bud trase un scaun. — Nu-mi place treaba asta, așa că fii bun și dă-mi niște răspunsuri pe lîngă subiect, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]