213 matches
-
În taina emoționantă a nopții și a zorilor ce se iveau, se desfășura bătălia grăbită, Încîlcită și totuși organizată a muncii. Caii vînjoși, de culoarea fierului, Înhămați cîte patru sau șase, trudeau În praful gros, albicios, al drumului, Însoțiți de zăngănitul de lanțuri și hamuri și de strigătele aspre ale Însoțitorilor. Aceștia Îi mînau spre rîul care curgea În apropiere, pe lîngă șine, pentru a-i duce la adăpost; iar În lumina primelor raze se vedeau elefanții care se bălăceau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se citeau teama și oboseala, aveau privirea celui ce cunoaște demnitatea de a muri cu arma în mână, sub comanda unui general întotdeauna victorios. Acolo însă, în pădurea aceea, erau singuri și condamnați, cu trupurile rănite, sângerânde. Paralizat, Valerius asculta zăngănitul armelor, trosnetul oaselor rupte, fâșâitul cărnii membrelor tăiate, care zburau prin aer și, lăsând în urmă o dâră de sânge, cădeau apoi în zăpadă. Barbarii loveau cu furie, țintind sub armură, spre pântece, spre încheieturi, spre picioare. Fiecare lovitură avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o bicicletă, se atinge cumva o coardă mult prea intimă. Și Ăștia erau patru, pe patru biciclete. Era ceva foarte intim - auzeai tragicul sunet subțire pe care-l făceau bicicletele cînd se răsturnau, apoi zgomotul Înfundat al bărbaților căzÎnd și zăngănitul echipamentului. — Luați-i de pe drum, repede. Și ascundeți bicicletele. CÎnd m-am Întors să supraveghez drumul s-a deschis ușa estaminet-ului și apărură doi civili purtînd chipie și haine de lucru, fiecare ținînd În mîini cîte două sticle. Traversară agale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și orice cuvânt care contrazicea acea afirmație era propagandă. Vicleanul Czinczar pusese stăpânire pe mijloacele de comunicație și manipulase, în timp ce își consolida poziția printre forțele barbare ale planetei. Czinczar. Numele avea o cadență sinistră, un inel de violență dezlănțuită, un zăngănit aspru, metalic. Dacă un asemenea bărbat și adepții lui ar scăpa cu măcar o parte din averea care se putea strânge din Linn, sistemul solar locuit s-ar face ecoul acestei isprăvi. Guvernul lordului consilier Tews s-ar prăbuși ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
mâinile peste abdomen, încercând să apere ceea ce nu mai era al ei, auzi : „Ești drogată, ce-ai ?“. „Nu sunt drogată“, suspinase, răspunzând pentru a nu știu câta oară la întrebarea ce venea din ziduri, din zăbrele, din luminile orbitoare, din zăngănitul cătușelor sau din lovi turile de tot felul, căzând din toate părțile. „Zi atunci de ce-ți lucesc ochii și nu te ții pe picioare ?“ „Mi-e somn... scâncise ea, mi-e somn“, și repetase asta până când începuse să plângă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Tii, băga-mi-aș ! se iți Chisăliță pe lângă subțioara lui. N-am mai văzut un morman de gunoi așa înalt... — Și cu macaraua asta cât o clopotniță, parcă ar fi o biserică... întări Iadeș, lăsându-și traista jos, cu un zăngănit de oale sparte și tingiri ruginite. Ce-o fi trebuind să cărăm toate ciobiturile astea ? — Da’ pe tine de ce trebuie să te cărăm după noi, măzăriche ? îl admonestă Pârnaie, stând mai departe cu palma pavăză peste sprâncene și minunându-se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu-i al unuia sau al altuia. Noi suntem, din când în când, ai lui... — Pe mine chestia asta m-a costat cinci ani, se strâmbă Pârnaie. Tot mergând și vorbind, simțiră, dintr-odată, că icnelile lui Iadeș, însoțite de zăngănitul de fiare, rămăseseră în urmă. Omul, cu fesul îndesat până la sprâncene, stătea în patru labe, uitându-se nătâng la un porumbel. Pasărea țopăi pe loc, până ce se hotărî să rămână nemișcată. Iadeș scoase câteva semințe și i le întinse, în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
coapsă, dar poate că nu era totul pierdut. Arătă într-o parte, spre bordură. — Auzi, boșorilă, spuse. Zici să nu călcăm pe iarba asta ? — E gazon englezesc, gemu bătrânul. — De unde știi, ai vorbit tu cu el ? Răspunsul fu un nou zăngănit de cercevele. Maca descălecă și făcu doi-trei pași pe bordură. Încercă iarba cu vârful pantofului și ridică privirile. Bătrânul rămăsese încremenit de indignare în fața acestui nou sacrilegiu. Maca dădu din umeri, ca și cum nu era vina lui, și sări cu amândouă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Aud răsuflarea bărbatului. — În numele Cerului, cruță-mi fiul! țip eu și apoi mă ghemuiesc. Îmi închipui cuțitul său care taie sacul și metalul rece pătrunzându-mi în carne. Dar nu se întâmplă asta. Aud în schimb mai mulți pași și zăngănitul metalic al armelor. Se aude un țipăt scurt și apoi ceva, un trup, cade peste mine. Pentru o clipă se face liniște, apoi din depărtare vine sunet de copite și de oameni care strigă. Nu mă pot hotărî dacă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nu foarte frecventă și nu întotdeauna inspirată a marilor simboluri sau scheme mitologice: "Darurile se găsesc/ în cadouri// În spate armate cuceritoare/ minciuni sfruntate/ Iluzii rătăcite de la/ un om la altul// Calul troian nechează/ spre ceruri/ Oamenii ascultă chemarea// Departe zăngănitul de arme/ umple văzduhul de/ Pacea precară" (Calul troian). Începând cu Pe malul Aheronului (Editura Cronica, Iași, 1999), accesul poeziei la mitologic devine pentru autor obligatoriu. Obsesia picturalității ca fundal de desfășurare a unor viziuni poetice din ce în ce mai complicate nu a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lui de către principii electori vor delimita strict prerogativele Adunării. Cele mai vechi deliberări ale germanilor sunt o amintire comună Imperiului german și Franței. După destrămarea Imperiului carolingian și fondarea dinastiei saxone (919), în aceste Adunări în care se auzea numai zăngănitul armelor (fremitus armorum)90 se produc schimbări remarcabile: Câmpul cavalerilor este înlocuit de Dietă, în care vor prinde contur atribuții precis determinate, chiar dacă la început prerogativele judecătorești, hotărârile politice și militare, adoptarea legilor vor reprezenta încă o perioadă de timp
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
leah, leahul numește pe român „leu năpraznic”, „minte Înțeleaptă”... Bătrînii Înțelepți se dau la o parte, și În luptă se avîntă, acum, generațiile tinere... Alecsandri arată o mare Îndemînare În a sugera, prin recurența unui număr de vocale și consoane, zăngănitul armelor sau trecerea tumultuoasă a oștirii. Iată un vers: „Pămîntul ropotește sub tropot de copite...” sau altul: „Ce vuiet lung de care, ce tropot surd de vite...” Tehnica antitezei duce la un fel de maniheism liric. De o parte: ambiția
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nu se închidea apartamentul decât noaptea. Am împins-o ca într-un vis. Îmi imaginasem atât de clar clipa aceea, credeam că știu cuvânt cu cuvânt ce aveam să-i spun Charlottei și de ce aveam să o acuz... Totuși, auzind zăngănitul imperceptibil al ușii, la fel de familiar ca și vocea cuiva apropiat, respirând mirosul plăcut și discret care plutea în apartamentul Charlottei, am simțit cum mi se golește capul de cuvinte. Doar câteva crâmpeie din urletul meu pregătit cu grijă îmi sunau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]