866 matches
-
sale îi iritau întotdeauna pe slujitori. Încercau să fie înțelegători, dar ce cele mai multe ori erau derutați, fiindcă tânărul lor stăpân era jucăuș și predispus să se comporte în moduri neașteptate. Echilibrul îl restabilea Ichikawa Daisuke. Când impetuozitatea lui Nobunaga îi zăpăcea pe slujitori, un singur cuvânt al lui Daisuke făcea ca soldații și caii să se alinieze ca rândurile de lăstari într-o orezărie. Pe chipul lui Nobunaga se așternu o expresie de satisfacție. Își întoarse oamenii spre Castelul Nagoya și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
pernei, cu plosca lăcuită de sake în fața lui, Tokichiro privea fix fața lui Nene, atât de albă în lumina pâlpâitoare a lămpii. Când ochii ei se îndreptară pe neașteptate în direcția lui, își trecu o mână peste chip și spuse, zăpăcit: — Ei, am cam băut în seara asta. Roși, când își dădu seama că era mult mai conștient de propria lui comportare decât Nene. Încă odată își spuse că, la sorocul cuvenit, chiar și el urma să se căsătorească. Iar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
să se ferească de lovitură, dar primul soldat îl apucase de gleznă, împiedicându-l să se miște destul de repede. Spada celui de-al doilea soldat îl despică pe Jinnai drept în două. — Stăpâne! Vă rugăm, plecați imediat! Oamenii noștri sunt zăpăciți și nu pot controla inamicul. O retragere e regretabilă, dar nu este decât temporară. Chipul soldatului era mânjit cu sânge. Celălalt, complet acoperit cu noroi, sări în picioare și amândoi îl zoriră pe Yoshimoto să plece: — Acum! Repede! Stăpâne! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
-și ascuțeau atât auzul, cât și mintea, ar fi putut distinge sforăiturile lui Ieyasu, generalul învins, care visa - însăși inima acelei porți fără porți - în fort. Yamagata spuse: Cred că i-am urmărit așa de repede, iar inamicii s-au zăpăcit atât de tare, încât n-au avut timp să închidă poarta castelului și acum stau ascunși. Ar trebui să atacăm imediat. Nu, așteaptă, îl întrerupse Baba. Avea reputația de a fi unul dintre cei mai inteligenți tacticieni din armata lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
nu, am să le duc chiar eu, în dimineața asta. — Ce?! La urma urmei, Hideyoshi stârnise supărarea stăpânului său și ar fi trebuit să fie pocăit. În dimineața aceea, mama lui începu să aibă îndoieli în legătură cu el și curând se zăpăci aproape complet de îngrijorare. — Stăpâne? Veniți? Hanbei sosise să-l grăbească pe Hideyoshi, care în sfârșit părăsi parcela cu vinete. După ce se terminară pregătirile de călătorie, Hideyoshi le ceru mesagerilor să-l însoțească la Azuchi. Deodată, se opri. — O! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fapt, nici chiar în familia lui Nobunaga nu era nimeni care să poată înfrunta acest tratament. Dacă generalii veterani ca Shibata Katsuie și Nobumori surprindeau privirea furioasă a lui Nobunaga, păleau ca moartea. Oameni căliți, ca Niwa și Takigawa, se zăpăceau și îngăimau scuze. Cu toată înțelepciunea lui, Akechi Mitsuhide nu știa cum să-i facă față, și întreaga afecțiune a lui Nobunaga nu-i folosea la nimic nici chiar lui Ranmaru. Dar modul lui Hideyoshi de a rezolva situațiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Neșovăitori la vârsta de cincisprezece ani, și mai neabătuți la nouăsprezece sau douăzeci, dar la patruzeci, încep încet să se destrame. Ei bine, atunci ce se întâmplă cam pe la vârsta venerabilei bătrâneți? — Când ajungi la cincizeci, șaizeci de ani, ești zăpăcit de-a binelea. — Și la șaptezeci, sau optzeci? — Atunci, începi să uiți că ești zăpăcit. Râseră cu toții. Se părea că ospărul avea să dureze până seara, dar starea lui Katsutoyo se agrava. Subiectul de conversație se schimbă, iar Hideyoshi propuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
patruzeci, încep încet să se destrame. Ei bine, atunci ce se întâmplă cam pe la vârsta venerabilei bătrâneți? — Când ajungi la cincizeci, șaizeci de ani, ești zăpăcit de-a binelea. — Și la șaptezeci, sau optzeci? — Atunci, începi să uiți că ești zăpăcit. Râseră cu toții. Se părea că ospărul avea să dureze până seara, dar starea lui Katsutoyo se agrava. Subiectul de conversație se schimbă, iar Hideyoshi propuse să se mute în altă cameră. Fu chemat un medic. Acesta îi dădu imediat lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
a fost o zi în anul acesta în care să nu mă fi gândit la dorințade a vă întâlni. Înainte de toate, sunt extrem de mulțumit să văd că o duceți bine cu sănătatea. Ce fel de spirit rău v-a putut zăpăci mințile, stăpâne, și ne-a împins să ne luptăm între noi? De azi încolo, veți fi stăpânul meu, la fel ca înainte. — Hideyoshi, te rog, ridică-te. Îmi piere graiul la vederea pocăinței tale. Amândoi am greșit. Dar mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ele să ne determine să le dăruim ce-avem mai bun, ele să ne încurajeze și apoi, hop, nu le mai interesează nimic?" "Așa, zise Matilda, pentru că un bărbat nu are farmec, în timp ce femeia e plină, și farmecele ei îl zăpăcesc, pentru că ea poate să le și joace, iubește, să zicem, puțin, dar dă ochii peste cap ca și când ar muri de iubire, și atunci când ea nu mai vrea să joace comedia, gata, le monsiour' începe să disprețuiască femeile." "Așa deci, gândii
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe nedrept. Un băiat cu carte, fost profesor universitar. M-a primit într-o joi. Un om tăcut, dar sincer, se uita la tine drept și îți spunea exact care era situația, fără pălăvrăgeli, cum făcea directorul adjunct, care te zăpăcea la cap și nu mai știai nici tu de ce ai venit. M-a ascultat cu mâna la tâmplă, pe gânduri. Nici eu nu m-am întins la vorbă, știam că are și alte treburi, îl mai așteptau și alții dincolo
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de la prânz și tocmai discutam și cu Clara, vine sau nu vine? Nu mai știam sigur dacă ți-am spus să vii chiar azi, mi s-a părut că ți-am spus, dar fiindcă m-ai luat tare, m-am zăpăcit și"... Mă așezai și rămăsei tăcut. Fără s-o privesc direct, Clara mi se păru insignifiantă, iar mintea, gândurile ei, în care desigur se amestecau cuvinte din sanscrită, fără noimă. Doar zăpăceala fostului meu prieten, când ridicase privirea și mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să-i aud răspunsul la întrebarea cu copilul și nu mi-ași fi dat seama de ceea ce înseamnă eroare. Cred că era cam țicnită și mă țicnisem și eu trăind cu ea. E curios lucru cum o femeie te poate zăpăci la cap!" mai spuse strelitul cu o uimire care sugera că nici acum nu era in afara acestei primejdii, adică de a se țicni din nou. Nu neapărat în vechea direcție, dar în alta, sânt destule idei care circulă libere
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Care băiat, doamnă Petrini? Băiatul meu! zice, adică dumneavoastră! M-am mirat de vorbele astea, dar i-am spus bine, acum... Acum, o aud că zice, lasă-mă să mor liniștită! Ceva m-a speriat din glasul ei, m-am zăpăcit, nu știam ce să mai fac, pe urmă mi-am zis eu să alerg să vină rudele. Au venit imediat, am trimis un copil de pe stradă care a luat-o la goană... Eu m-am întors acasă și am aprins
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să mă desbrac clănțănind, când gazda mea intră cu telefonul în mână. "Sînteți căutat, îmi spuse aluziv, cu o gelozie epurată. Primiți?" "Da", strigai. "Victor, ți-e bine? auzii glasul ei în receptor. Te rog să mă ierți, m-am zăpăcit, nu trebuia să te las să pleci, cred că ai prins o gripă, trebuia să te întorci să mai bei un ceai și să-ți dau o aspirină! Ai acolo o aspirină? Cere-i gazdei aceleia indiscrete și pune-o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
adevărata libertate: iarbă, curte, copaci, grădină, jucăușii fluturi fugăriți de ea, dar mai ales provocarea cea mare era vânatul șoriceilor. Ce se mai juca cu ei!... Îi alerga. Îi arunca în sus. Apoi dintr-o lăbuță în alta, până îi zăpăcea de tot și apoi îi mânca. Toată ziulica stătea să-i pândească când veneau prin gard, ba mai și trecea gardul în curtea vecină. Și pentru că ea crescuse se făcuse adult a îndrăznit cu forța, hărnicia, istețimea, agerimea ei și
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
domnul Porumbaru și-au bătut joc ". În diverse companii, adolescentul străbate neobosit munții Bucegi, ai Făgărasului, Ciucașul, masivul Retezatului, munții Parângului și apoi Ceahlăul, coborând Bistrița pe pluta. Vine rândul studiilor liceale în străinătate: "Animația Parisului la început m-a zăpăcit, insă încep a ma obișnui și a trece fără frică stradă. Ghici ce mi-a placut mai mult din Paris: Mi-e rușine să-ți spui, sunt automobilele. Trec și pe stradă, unele mai frumoase decât celelalte." Scrisoarea este din
Ion Pillat în corespondentă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18168_a_19493]
-
putem afla mai usor numele celor vizați decît ceea ce au făcut propriu-zis. Biografismul lui Luca Pitu este unul aparte în postmodernismul românesc. Amintind de evenimente la care a fost martor (unele importante, altele nu), autorul evita cenzură; ermetismul sau îi zăpăcea pe tăietorii textuali ceaușiști. Unul dintre aceștia din urmă îi spune la un moment dat: "Domnule doctor, maturizati-vă, dați dracului scriitura carnavalesca...". Așadar scriere obscurizantă ca replică dată limbajului de lemn, scrisori, pierdute sau interceptate, dedicate oamenilor regimului... Și
O scriitură pierdută by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17624_a_18949]
-
Iluziile optice sunt peste tot pe internet, însă doar una este atât de bună încât te zăpăcește și a fost numită ” Cea mai bună iluzie optică a anului 2011” Iluzia a fost creată de Jordan Suchow, absolvent al universității Harvard, și George Alvarez, profesor de psihologie la aceeși universitate. Cei doi au numit-o ”Gradul impercetibil de
Vezi care este desemnată iluzia optică a anului 2011 - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/70059_a_71384]
-
prieten Hașdeu: Voind a preface în filolog pe orice bragagiu sau pe orice băiat de cârciumă, care după sistemul fonetic tot ar putea să citească și să scrie într-un mod tolerabil, sarsailismul nu izbutește decat a dezgusta sau a zăpăci poporul, si ocazionează procrearea unor specimene de o monstruozitate nepomenita"5). Lucrarea, care propune cu îndrăzneala un sistem ortografic absolut fonetic (fonetismul complet), bazat pe solide argumente lingvistice și psihologice, ar merita o analiză aparte întrucît tratează cu limpezime problemele
Un dascăl uitat: Gian Luigi Frollo by Dumitru Cârstocea () [Corola-journal/Memoirs/17919_a_19244]
-
o las să doarmă la mine și să îi zic când se va fi trezit. Mai puteam aștepta câteva ore. Cam așa mă gândeam. Și tot gândindu-mă, am ajuns în Victoriei și am luat-o pe Buzești. Un câine zăpăcit de ceva trecu pe lângă noi cu coada între picioare. Alt câine traversă strada. - Mi-e somn, se plânse Sonia. Vreau și eu un fum. I-am băgat țigara între buze. - Ajungem imediat, am zis, sărutând-o pe cap. Am tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pentru că și ea este o cititoare, ca și el, și pentru că tocmai a formulat cea mai neadevărată idee pe care a auzit-o vreodată. Nu numai că cititul nu este inofensiv, dar el știe cu siguranță că cititul te poate zăpăci de cap profund. Nu vrea să Înceapă acum să recite litania răului pur care respiră din cărți Încă de la Începutul Firii: răutatea Bibliei, toxicitatea TÎnărului Werther a lui Goethe, care i-a Împins pe mulți tineri la sinucidere, malignitatea operei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
tu ai supraviețui încercărilor lui Helen de a te ucide - pe cinstea mea, cam sunt mulți de „dacă“ -, atunci poate că ar fi bine să lași să se întâmple ceea ce trebuie să se întâmple. —Of, mamă, am spus. M-ai zăpăcit de tot. — Îmi pare rău, draga mea, a zis ea. Poate că am încurcat borcanele. Poate că Adam nu te place. Sigur că n-o să vă surprindă absolut deloc să aflați că nu mi-a plăcut deloc când mama mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Vă cer iertare. Am mare nevoie de aceste ore de engleză! Nu. Hotărât nu! Cât am putut să fiu de prost! Dar să știți un lucru, uză el de aceleași argumente prăfuite din repertoriul unor amorezi de ocazie, m-au zăpăcit ochii dumneavoastră. Aveți niște ochi ca niște scântei de foc, nu alta! Orice discuție e de prisos, domnule Gicu. Te rog să pleci ca un om civilizat, altfel chem toți vecinii și atunci... Stați, stați un pic, că nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
oaspetelui nostru, cu costumul lui bleumarin cu dungi albe subțiri, cu vestă și cu cămașa lui imaculată, cu cravata fixată cu un ac de aur, făcu oarecare senzație. Din fericire, pe la șase seara barul Pilade era destul de gol. Agliè Îl zăpăci pe Pilade comandând un coniac de marcă. Avea, bineînțeles, dar trona pe rafturile din spatele tejghelei de zinc, neatins, poate de ani de zile. Agliè vorbea privind licoarea În lumină, apoi Încălzind-o cu mâinile, arătându-și manșetele cu butoni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]