828 matches
-
spațiilor oculte! S-ar putea, cândva, să aduc fantomele mele în spațiul dumitale real, care e și al meu, dar din care vrei să mă alungi; încerci să mă zăpăcești de tot, doctore - sigur că ridic glasul -, vrei să-i zăpăcești și pe cei din preajmă, să-i faci să mă evite; vrei să mă zidești, definitiv, în mine! Un prizonier surdo-mut, orb, fără auz, lipsit de membre, eunucizat pentru a nu se masturba, ultima plăcere posibilă, un boț de carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ascundea, și cu cine, atunci când fugea de la taverna lui Baldo? Voia să știe și avea să Îi smulgă acest secret de Îndată ce Își va fi isprăvit hidosul spectacol. Ciungul o adusese de peste mare. De la el pornise totul. Glasurile din jur Îl zăpăceau. De pildă, messer Durante, Antilia noastră, Îl auzi spunând pe Augustino. E neîndoielnic faptul că prezența ei aprinde căldura În trupurile bărbătești și le predispune la Împreunare. Iar aceasta se Întâmplă În virtutea razelor luminoase care, iradiind din trupul ei, pătrund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
umbre. Nu izbutea să o găsească pe Pietra În nici o cameră, Sunetul pașilor săi pe podeaua din lemn revenea Într-un ecou confuz, amestecat cu un zgomot metalic. Ceva ce era sigur că mai auzise cândva. Vinul continua să Îl zăpăcească și Îi venea din ce În ce mai greu să deslușească tot ceea ce Îl Înconjura. De ce se afla acolo? Ce Însemna toată acea nebunie? Încotro Îl condusese Pietra, prefăcându-se că fuge? Era și ea un Înger sau Mercur Îi apăruse sub Înfățișarea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de hârtii pe care mi le Îngrămădise În față, le-am cântărit și am vrut să mă Încredințez de un lucru, ca și când el ar mai fi prezentat vreo importanță În condițiile acelui eșec zdrobitor: - Puteai măcar să folosești calculatorul În loc să-ți zăpăcești creierii cu nebunia atâtor variante și variante ale variantelor... - Așa am și făcut. Ei, și? Se schimbă ceva? Te asigur că nu, crede-mă... Sigur că nu se schimba nimic, știam și eu asta. Din perspectiva rezultatului, cel puțin. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
aleatorie a cifrelor tinde să dobândească oarecare sens. Iluzii pierdute În minutele imediat următoare. Și totuși, undeva, habar n-am unde, trebuia să existe un răspuns bun, o soluție, o rezolvare, o cheie a cifrului - eram absolut convinsă de asta. Zăpăcită de cap, până la urmă, de voie, de nevoie, am lăsat-o moartă cu matematica și-am dat-o pe filozofie. Aveam eu o mai veche convingere că, pornind pe calea rațiunii și conferindu-i o pondere covârșitoare În formularea judecăților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de vânt până în inima câmpiei, începură o cursă nebunească fără țintă, pentru că ceea ce se întâmpla era un diabolic fenomen contra naturii, pe care nici unul dintre ei nu-l mai văzuse până atunci. Și așa cum oamenii reușiseră să neliniștească și să zăpăcească animalele, animalele reușiră să zăpăcească și să-i neliniștească pe acei oameni, care nici pe departe nu-și puteau închipui că acțiunea lor avea să dezlănțuie o asemenea goană nebună. Minutele ce urmară fură mai mult comice decât tragice. Insuportabila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
începură o cursă nebunească fără țintă, pentru că ceea ce se întâmpla era un diabolic fenomen contra naturii, pe care nici unul dintre ei nu-l mai văzuse până atunci. Și așa cum oamenii reușiseră să neliniștească și să zăpăcească animalele, animalele reușiră să zăpăcească și să-i neliniștească pe acei oameni, care nici pe departe nu-și puteau închipui că acțiunea lor avea să dezlănțuie o asemenea goană nebună. Minutele ce urmară fură mai mult comice decât tragice. Insuportabila putoare a cadavrelor era dovada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
câteva secunde aparatul se înălță și-și continuă drumul ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic. Marc Milosevic reacționă după mult timp. Rămăsese întins pe jos, ținând strâns plosca, orbit de praful pe care-l ridicaseră elicele și atât de zăpăcit de cele întâmplate, încât abia după ce aparatul deveni o muscă în zare pricepu că ceilalți îl abandonaseră și nu aveau nici cea mai mică intenție să se întoarcă după el. Culcat pe pământul negricios și bătătorit și sprijinindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ovrei Își fac neamul de rîs că nu așa au pus ei mîna pe bogățiile lumii ce-ar vrea să-mi iau fotografiile și să-mi capitonez cu ele pereții veceului și debaralele și deșteapta aia de matroană care ne zăpăcise pe toți cu decolteurile ei și cu modernismele Îmi dă lecții parcă o văd cu burta ascunsă sub patrafir predicîndu-mi asceza sărmanului Iov o adunătură de nebuni nu domnilor lumea e a mea atîta timp cît hoitul Își mai vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de zăpadă topită prin munți, care apoi irigă pământul patriei. Am reușit să încropim un fel de ceremonie, ceva între Vechiul, Noul Testament și înmormântarea militară. Cei câțiva care au venit își scoteau și-și puneau întruna pălăriile pe cap. Eram zăpăciți, pentru că nu ne-a învățat ceremonia dinainte. Singurul lucru clar era că crucea nu i se potrivea. Așa s-a priponit acolo singura coloană ciuntită printre stâlpii aceia ciopliți din lemn de brad și unși cu gudron. Dacă El ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mult pentru Tom. S-a încruntat și părea că mai are puțin și izbucnește în plâns. M-am uitat la ceasul din pub; era două și jumătate. Dacă m-aș fi dus chiar atunci, ar fi fost probabil să o zăpăcesc pe Judy cu entuziasmul meu. Dar s-ar putea să creadă că sunt doar beată. Cine știe? Poate ar fi mai bine să o las pentru mult mai târziu în dimineața asta. Gândindu-mă mai bine îmi convenea decizia luată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
nici măcar la lumina zilei. Stephen părea să nu fi avut obiceiul de a intra în studioul lui Lee; i-a luat zece minute să găsească cheia potrivită într-un mănunchi enorm de chei. Moartea subită a lui Lee l-a zăpăcit și mai mult - asta era starea lui naturală - și am avut impresia că ar fi fost fericit să lase studioul încuiat pe vecie decât să se gândească ce să facă cu lucrurile ei. Nu există decât două rânduri de chei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
recepție era imens, iar Reg era mult prea important să se grăbească pentru cineva. I-am mulțumit juniorului și am plecat în grabă. Reg mi-ar fi cerut probabil numele, iar unul fals nu ar fi făcut decât să o zăpăcească fără rost pe Laura Archer. Oricum, avea deja destule pe cap, cu două slujbe în același timp. Am găsit câteva mesaje pe robot. Unul era de la prietenul meu Dave de la magazinul de motociclete din Balham; cunoștința lui de la DVLC a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Ipocritule, m-ai spionat, știai că umplu buzunarele cu bani și hârtii importante! țipă Rita apucându-se de cap în timp ce se îndrepta spre spălătorie urmată de Feifel. Rita a smuls trenciul din mașina de spălat, golindu-i buzunarele. Feifel privea zăpăcit cele câteva resturi de hârtie colorată. - Nebunule, sunt ruinată, urla Rita scoasă din minți, prostule, cap sec! - M-am gândită am vrut săă - Nu mai spune nimic, mă dezguști, îmi vine să vărs! Rita s-a dus la toaletă. Feifel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pustiul era mare - nu-l mai căuta nimeni, prieteni și cunoscuți îl dăduseră uitării. În locul lor, demoni și spirite rele așteptau să-l ia în ghearele lor din nou. Și într-adevăr asta s-a întâmplat - într-o seară când, zăpăcit de singurătate, a alergat ca un nebun de-a lungul șoselei Sveavagen după un tânăr care semăna cu Severino, impostorul. Ca și cum n-ar fi fost de ajuns, începuse să strige în italiană: - SEVERINO, TI VOGLIO BENE! Când bărbatul după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ar putea s-o exercite asupra spiritului acelora la care am auzit, cu stupefacție, mărturisesc, că s-a referit ca la simpli contestatari, dar nu mi se pare că ați vorbit de eventualitatea contrarie, aceea ca partizanii subversiunii să-i zăpăcească cu teoriile lor otrăvitoare pe cetățenii care respectă legea, Aveți dreptate, efectiv nu-mi amintesc să fi făcut vreo aluzie la această eventualitate, răspunse prim-ministrul, dar, imaginând că s-a întâmplat așa ceva, asta nu ar schimba cu nimic în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
se Împingeau În față, Întinzându-și gâtul ca să vadă mai bine. - Sabia i-a retezat trupul În dreptul rinichilor. Totuși, a continuat să trăiască, din vrerea lui Dumnezeu! Ea a rostit cuvinte cumplite Împotriva păgânilor și le-a Înfrânt semeția oarbă, zăpăcindu-i și Îngrozindu-i. Și, În timp ce aceștia bâjbâiau prin bezna lor, puținii care au izbutit să fugă s-au salvat, ducând-o cu ei pe pământurile luminate de harul lui Dumnezeu. Fecioara străbătea În continuare mulțimea cu privirea ei Înghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
priorul Comunei. Străjerul schiță un zâmbet complice. - Amicul e deja dedesubt, cu zbirii. La frânghie. - Du-mă la el, repede! porunci poetul cu glasul Înecat de mânie. Cineva avea să plătească pentru acea rușine, a cărei cauză involuntară se simțea. Zăpăcit de acea reacție neașteptată, omul se Îndreptă spre o scară din lemn care ducea către un coridor umed, abia luminat de câteva ferestruici deschise sus, spre curte. Aerul greu, Îmbâcsit de miasmele de excremente, Îi tăie răsuflarea. Învingându-și amețeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
imagine!, să-i spunem lui Laszlo, gândește fata. Și către Loredana: — Tu ai știut că bărbatul ăsta al tău cântă așa de bine? — Ei, știați de mult cum cântă, știe o lume, nu mai trebuie să vă spun eu, îi zăpăcește pe toți, și mie mi-a cântat din prima, m-a cucerit cu glasul lui, parcă m-a fermecat, a început cu nu știu ce doină de la ei, de pe Olt, ceva cu puicăăă!, nu mai știu cum, acuma o dă pe cântece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
realității, pe care obiectele materiale nu i-ar fi putut-o inspira. Conținutul său intelectual părea că se supune necondiționat acestui simț, care se potrivea ca o mănușă cu tot ce i se Întâmplase până acum În viață. Nu-l zăpăcea. Era ca o problemă al cărei răspuns Îl vedea pe hârtie, dar pe care n-o putea rezolva. Depășise cu mult granița groazei. Se scufundase prin stratul subțire de groază de la suprafață, iar acum se mișca Într-o regiune În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
moale. Nu-și privește picioarele, ci ochii din oglindă, și nu nepăsătoare, ci mereu concentrată, chiar și când surâde. Ușa se deschide brusc și apoi se trântește În spatele lui AMORY, calm și chipeș ca de obicei. Văzând-o, el se zăpăcește instantaneu.) EL: O, scuze, credeam... EA (zâmbind radios): Ești Amory Blaine, nu-i așa? EL (privind-o atent): Iar tu ești cumva Rosalind? EA: Am să-ți spun Amory... Hai, intră... Nu se Întâmplă nimic... Vine și mama imediat... (șoptit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mine. Îmi plăcea de tine fiindcă aveai ochi căprui și picioare subțiri. GILLESPIE (disperat): Sunt tot subțiri și căprui. Ești o vampiriță, asta-i. ROSALIND: Tot ce știu despre vampiri este ce scrie În partitura pentru pian. Pe bărbați Îi zăpăcește faptul că mă port absolut natural. Înainte credeam că nu ești capabil de gelozie. Acum nu mă scapi din ochi oriunde m-aș duce. GILLESPIE: Te iubesc. ROSALIND (rece): Cunosc. GILLESPIE: Și nu m-ai sărutat de două săptămâni. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
niște algocalmin. Eu zic să-i duci și un buchet de flori, că părea cam amărâtă. - Mâine, mormăi Popa. * Contesa se trezi într-o cacofonie de lumină. Heruvimul ei, agitat, se plimba prin fața ferestrei cu arcadă într-un ritm neregulat, zăpăcind razele de soare. Genele Contesei strănutară, zguduindu-i trupul transparent. - Calm... - Știu, lux și voluptate, strigă heruvimul cu ochelari de soare. Dar lumea de afară nu-i așa. Individul... omul ăla este ultima... mă rog, este foarte josnic. Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de nenumărate ori și crede că vremurile s‑au schimbat, iar odată cu ele s‑au schimbat și oamenii, care au acum alte griji. Mai ales cei tineri, cărora le aparține viitorul, pe care și‑l construiesc, în sfârșit, cum vor. Zăpăciți de cap, cei doi camarazi amestecă încurcați în găleată, ca să nu se întărească cleiul. Pentru asta, cleiul are nevoie de căldura pe care n‑o găsește afară, ci doar în ambianța plăcută a unei plite de bucătărie, unde se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o păți! Mai bine ca mamaie: ,,da urâtă mai ești, fată, parcă te-a făcut mumă-ta cu șatra toată!” - Și dacă urâtul ăla o fi, când nici nu știi, tocmai pe dos? - Adică, vrei să zici frumos? - Da! - Mă zăpăcești! Păi, omul lui Dumnezeu, cum se zice în satul meu, frumos e sau nu frumos? - Crezi tu că eu știu și tocmai ție n-aș vrea să-ți spun?! *** Ușor dezamăgită, am rugat-o pe Tabitha să-mi dea un
IERTĂTORI ŞI IARĂŞI DE LA CAP, DE N.BĂLAŞA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361347_a_362676]