10,579 matches
-
se Întâmpla la parter Îi dispăru aproape În Întregime. "Ce-mi trebuie mie? Fiecare cu ale sale" Își zise el așezându-se pe un fotoliu. Acesta scârți prelung, Înfiorându-l. Se ridică grăbit de parcă s-ar fi așezat pe cuie. Zări pe ferestrele de la parter iarăși umbre Într-o permanentă mișcare. Nici un sunet. Asta Îl intriga. Dacă ar fi auzit zgomote, țipete, sau,orice altceva ce ar fi Însemnat viață, nu i-ar fi stârnit curiozitatatea, dar așa... Trebuia să deslege
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
o permanentă mișcare. Nici un sunet. Asta Îl intriga. Dacă ar fi auzit zgomote, țipete, sau,orice altceva ce ar fi Însemnat viață, nu i-ar fi stârnit curiozitatatea, dar așa... Trebuia să deslege acest mister. Căută bricheta. La flacăra ei zări pachetul de țigări. Își aprinse o țigară, sperând să se liniștească. Degeaba. Starea de neliniște ce pusese stăpânire pe ființa lui se accentua. Se hotărî să meargă la parter. Nu mai putea suporta starea aceasta de incertitudine. * * * Câinele simți cum
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
văzu ceva ce nu se putea desluși prea bine În Întunericul nopții. Îi văzu intrând Într-una din pivnițele În care dispăruseră și străinii aceia ciudați. Nu se dezlipi de geam până nu-i văzu Înapoindu-se, după care mai zări cum pe locul de mai Înainte, o flacără verzuie sfâșie Întunericul. Terenul viran arăta straniu În lucirea opulescentă emisă fără de nici un Înțeles. Apoi domnul Georgescu mai văzu cu spaimă cum lumina se Înalță iute, spre cerul presărat cu stele. Pe măsură ce
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
Îți umple inima de speranță, de viață. Nu mai contează că ei trag jaluzelele in jurul tau și te forțează să crezi că e noapte. Poți să vezi prin ele, dacă știi cum să privești prin linii orizontale, poți să zărești roua din iarbă și să auzi cum Îți dau bună dimineața păsările cerului. Și așa ramâi printre puținii oameni care văd dimineața Într-o lume În care noaptea are douazeci si trei de ore. M-am Întrebat mereu, cine sunt
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
al amândurora, față de clipa despărțirii. Este un paradox, exprimat genial de Eminescu (în 1886, cu mult înainte de Einstein, în 1906; 1916), în poemul “La steaua”: Icoana stelei ce-a murit / Încet pe cer se suie; / Era pe când nu s-a zărit, / Azi o vedem, și nu e. Pe linia timpului, privitorul se află înapoi față de timpul propriu al stelei, văzând-o dinspre trecutul ei. Dar dacă cel plecat ar avea o viteză superluminică (peste limita absolută), ne-am putea imagina ca
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
s-ar vedea deopotrivă pe sine și pe celălalt, timpuiți (îmbătrânind) tot mai dinspre momentul nașterii lor și, probabil, până oricând înainte de acesta, ceea ce corespunde unei expresii de amintire. A percepe OS sub aspectul amintirii, se traduce prin a o zări dinspre un trecut asincron cu cel al autorului către un prezent sincron amândurora, ca finalitate comună. A doua analogie presupune ca, pornind de la aspectul ciclic (de refren) al TA din stadiul melosoniei, să ne imaginăm perechile strat-secvență din stadiul actual
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
soare ce mă mângâie sfios,/ Sărut azi Marea Neagră și o rog/ Să-mi cânte lin, ca-n alte dăți, duios.” Volumul Drum este o invitație definitivă, poate chiar o chemare. Pătrunzi în universul tainic al Ligyei, înțelegi fiecare emoție și zărești ușița sufletului, pe care a lăsat-o, intenționat, întredeschisă. Asta ca să vezi și tu că nu e singură: e cu EL! Demult! Dintotdeauna! Ioana Diaconu Ziarist-UZP Grecia
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93853_a_95145]
-
Children Neurology, a acceptat să preia cazul Evelinei, îi va da un diagnostic corect și îi va oferi șansa la o viață normală, la fel ca și ceilalți copii de vârsta ei. Când i-am cunoscut pe părinții Evelinei nu zăream niciun strop de speranță în ochii lor, mi-au comunicat că șansele ca micuța lor să se facă bine se năruie pe zi ce trece. Într-o zi, m-au informat că au primit o veste minunată din Elveția, iar
5.000 de euro pentru salvarea unei vieți de copil [Corola-blog/BlogPost/94013_a_95305]
-
cînd cu adîncă încredințare fie ce-o fi te desprinzi de punctul zero, singura vamă reîntoarcerea nebănuită în reîntoarcere - memoria fiind văduva vorbelor, frumusețea mersul divin peste întinderi - iată, pe buzele fiecărui muribund transpare încet sîrma ghimpată Nu te pot zări încă nu te pot zări. de-a lungul coridoarelor prelungind o răceala aseptică halate albe foșnind a bancnotă în aceste fabrici ale morții zac clienții pe străzi pacienții în mireasma de amurg, șoseaua în salonul imaculat - încă nu te pot
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12106_a_13431]
-
ce-o fi te desprinzi de punctul zero, singura vamă reîntoarcerea nebănuită în reîntoarcere - memoria fiind văduva vorbelor, frumusețea mersul divin peste întinderi - iată, pe buzele fiecărui muribund transpare încet sîrma ghimpată Nu te pot zări încă nu te pot zări. de-a lungul coridoarelor prelungind o răceala aseptică halate albe foșnind a bancnotă în aceste fabrici ale morții zac clienții pe străzi pacienții în mireasma de amurg, șoseaua în salonul imaculat - încă nu te pot zări, și totuși cînd în
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12106_a_13431]
-
încă nu te pot zări. de-a lungul coridoarelor prelungind o răceala aseptică halate albe foșnind a bancnotă în aceste fabrici ale morții zac clienții pe străzi pacienții în mireasma de amurg, șoseaua în salonul imaculat - încă nu te pot zări, și totuși cînd în unele zile te-ndepărtezi mie îmi trec ani pagini albe. cărți frunzărite. nici un șir. și nu moartea mă înspăimîntă, birocrația ei. Într-adevărul nu se poate împărtăși, nu viața mi-o am în mînă, desigur moartea
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12106_a_13431]
-
și mult mai scurtă azi, copilăria Să fie astfel încît o rugă să nu găsească înduplecare, ci doar să schimbe pe cel ce imploră? cînd în foșnetul de pe acum cernit al înserării mai bate dinspre nord o rază - și-o zărește numai aproapele printre ramuri interogîndu-și îndelung inima, clipă preschimbată într-un sclipăt, sosind dintr-o depărtare nouă necunoscută - ostenită frunză, astfel să fie? - să fie astfel, încît deodată să se lase o împăcare de hău, tăcuta întreținere cu cel pe
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12106_a_13431]
-
la dreapta, poete Ioanid - discipolii nu joacă șah, ci table, insipid La stînga, la dreapta, poete Ioanid - talanga junimistă e un pîntec gravid... 2 MAI. CARTE DE ÎNNOPTARE (MIRONIADA) A trecut și 1 Mai. Și 2 Mai... Urmează Vama-Veche. Se zărește, după Epavă Bulgaria lui Asan și Petru. Soarele se rostogolește dintr-o grecie într-alta bronzează trupurile noastre de cucută Iată Golful Francezului, plaja nudistului Luca (pe aici s-au iubit un frate și-o soră). Dacă deschid ochii, mi-
Poezie by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/12601_a_13926]
-
Ștefan Cazimir Cînd privesc studenții care isprăviră anul patru, Parcă văd ieșind la rampă toți actorii unui teatru Și mă îmbulzesc deodată dulci și mîndre amintiri, Căci zăresc, fiind deschise a trecutului ferestre, Anii ce se perindară și defunctele semestre, Săptămîni și zile scurse într-aceste vechi zidiri. Cu aceste versuri își va celebra Cazimir sfîrșitul studiilor universitare. Le începuse în toamna lui 1951. Examenul de admitere a
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
și-al inimii și nici nu foșneau încremeniți au crescut împreună cu mine acum sunt bătrâni și așteaptă să moară îi înțeleg pe cei care vin dorința lor să nu ne mai vadă căci pielea s-o fi subțiat și se zărește cununa de lauri negri a fricii care se transmite prin aer de la mare distanță laurii celui învins pe care noii veniți nu-i râvnesc nimeni nu vrea să-mi ia nimic și totuși mă tem mă mai tem în final
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]
-
televizor, la interviul cu un scriitor indian care devenise faimos și îmi stârnise interesul atât ca povestitor cu har, cât și pentru că fusese amenințat cu moartea din pricina unei cărți care parodiase Coranul. Ei bine, mare mi-a fost uimirea când, zărindu-l pentru întâia dată pe acel povestitor indian, miop, cu ochelari, cu barbă, vag bondoc, cu o chelie-rotoghilă înconjurată de păr negru, mare mi-a fost deci mirarea când, zărindu-l, l-am recunoscut pe Maharajahul din copilăria mea. Recunosc
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
parodiase Coranul. Ei bine, mare mi-a fost uimirea când, zărindu-l pentru întâia dată pe acel povestitor indian, miop, cu ochelari, cu barbă, vag bondoc, cu o chelie-rotoghilă înconjurată de păr negru, mare mi-a fost deci mirarea când, zărindu-l, l-am recunoscut pe Maharajahul din copilăria mea. Recunosc că am fost atât de tulburată încât am țipat ca un păun și chiar am simțit un șnur mic de lacrimi la colțul ochilor. Deoarece era chiar Maharajahul meu. Până
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
perechea!... eu o pusesem în bibliotecă și mă mîndream cu trofeul... iar Cici, acum, în ultima bancă a amfiteatrului, zîmbea nostalgic... da" nu-i o "nostalgică", Doamne ferește!... și Roxana sta țeapănă, pe urmă s-a și ușchit... n-am mai zărit-o... îmi place la nebunie cum graseiază, ca și Cici!, la telefon... îți tot vine să dai telefoane... da "nu despre asta vroiam să vorbesc... pormă, după lansare, unde au citit... cea mai emoționată a fost Corina Bernic, și mai
Poveste de primăvară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12717_a_14042]
-
linie ferată și chiar un tren adevărat ca și aici la Lewisburg, chiar prin grădina Casei Poetului iar veverițele și iepurii se joacă printre traversele din lemn. La capătul străzii mele americane Trece și un fluviu leneș Susquehana Și pot zări chiar și podul imens legînd Orașul cu pădurile din Northumberland Sună telefonul și un sibian îmi spune Că podul gării din Sibiu Nu mai este. Și atunci chiar aici, chiar acum Eu îl ridic iar, piatră cu piatră, Cuvînt cu
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/12850_a_14175]
-
blond, cîrlionțat, nu lung, în genul “retro” al vechilor vedete de cinema. Într-o după amiază mă întorceam de la spital. Din sens contrar venea autobuzul Fălticeni-Probota. Era pe la cinci. Mergeam trist, sfîșiat de lumină. Mi-am ridicat capul și am zărit-o pe Celesta Tenzi la geamul autobuzului, privind în gol, disperat, cu fața literalmente desfigurată de singurătate. Pentru o clipă m-a zărit și ea și, brusc, gura, ochii, obrazul s-au deschis într-un surîs nesfîrșit de cald, de
Am ridicat mîna a recunoaștere, a recunoștință. Asta a fost totul. by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13022_a_14347]
-
venea autobuzul Fălticeni-Probota. Era pe la cinci. Mergeam trist, sfîșiat de lumină. Mi-am ridicat capul și am zărit-o pe Celesta Tenzi la geamul autobuzului, privind în gol, disperat, cu fața literalmente desfigurată de singurătate. Pentru o clipă m-a zărit și ea și, brusc, gura, ochii, obrazul s-au deschis într-un surîs nesfîrșit de cald, de bucuros. Cred că nu v-am spus pînă acum (sau poate că da?): Dinescu, la ultima mea venire-n București, mi-a dăruit
Am ridicat mîna a recunoaștere, a recunoștință. Asta a fost totul. by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13022_a_14347]
-
Cămașa fericitului! Cămașa lui Hristos! O păstrez cu sfințenie. Și iată-mă aducîndu-mi, acut, aminte de Denisa. Era la una din primele mele vizite la dumneavoastră, cred că a doua. Denisa a venit mai tîrziu. La un moment dat am zărit-o, cu mîna tremurînd, cu ceva nedescris de dureros, de tragic chiar întreaga-i făptură lunguiață și bulbucată exact unde trebuie, am zărit-o, zic, turnîndu-și niște băutură, nu vin, altceva, într-un pahar. Ce-i cu ea, mi-a
Am ridicat mîna a recunoaștere, a recunoștință. Asta a fost totul. by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13022_a_14347]
-
vizite la dumneavoastră, cred că a doua. Denisa a venit mai tîrziu. La un moment dat am zărit-o, cu mîna tremurînd, cu ceva nedescris de dureros, de tragic chiar întreaga-i făptură lunguiață și bulbucată exact unde trebuie, am zărit-o, zic, turnîndu-și niște băutură, nu vin, altceva, într-un pahar. Ce-i cu ea, mi-a fulgerat prin minte, ce se întîmplă cu ea? Și-am uitat pe loc. Întotdeauna, către sfîrșitul scrisorii, înțeleg că începe o nouă zi
Am ridicat mîna a recunoaștere, a recunoștință. Asta a fost totul. by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13022_a_14347]
-
femeie, știa. Odată, nu știu de ce, eram pe peronul gării din D. Celesta Tenzi pleca la Cluj. Și din fereastra unui vagon mîna ei lungă și albă, flexibilă, a izbucnit și a început să se zbată grațios a bun-rămas. Nu zăream decît acest membru fluid echivoc, semănînd mai mult a picior, a crac rotund scos pe geam în văzu-ntregei lumi, mișcîndu-se nesfîrșit, trenul făcînd lent o curbură, minute și iar minute, ca-ntr-un orgasm de adio. Acea mînă-picior mi-
Fie-ne țărîna sfîntă! Și fluturii ușori by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13039_a_14364]
-
așa, deodată, se poate arăta unui om, printr-un gest de altfel obișnuit, atîta secretă sexualitate. Pentru că, repet, senzația a fost că-și flutură piciorul ei divin, iar fluturarea asta nepermisă a durat pînă cînd nu l-am mai putut zări. Cînd ne-am reîntîlnit, Celesta Tenzi a avut un surîs adînc (avea o față foarte “retro”, ca actrițelor blonde din vechile filme “americane”) al gurii cu buzele arse dar pline (parcă trăise-n deșert, fără apă și dragoste) și-al
Fie-ne țărîna sfîntă! Și fluturii ușori by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13039_a_14364]