228 matches
-
înconjurătoare în 1995, din sud-vestul Republicii Democratice Congo. Această epidemie, care a provocat decesul a 256 de oameni dintr-un total de 315 de bolnavi (mortalitate 81%), a afectat în principal personalul spitalicesc (transmisie nozocomială). Alte trei epidemii cu specia Zair au afectat în mod succesiv nord-estul Gabonului , între 1994 și 1997. Cea din 1994 a avut loc într-o tabără de mineri din minele de aur din Mekouka, a doua în 1996 în satul Mayibout, în care cele mai multe victime au
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
și un caz în Africa de Sud, la o asistentă contaminată de un pacient gabonez provenit din Libreville. Perioada 2000-2008 a fost marcată de epidemii care au avut loc în mai multe țări din Africa Centrală. Mai întâi, cinci epidemii cu specia Zair au afectat regiunea de frontieră dintre nord-estul Gabonului și nord-vestul Republicii Congo. Prima, responsabilă de 143 de cazuri de îmbolnăviri, din care 128 decese, s-a extins din Gabon la Republica Congo, de-a lungul drumului care leagă Mekambo și
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
fost de fapt subdivizată în mai multe lanțuri epidemice independente, fiecare având originea în surse de diferite animale, care erau cadavrele infectate de gorile, cimpanzei și antilope. Apoi, Republica Congo a fost atinsă de trei ori de epidemia cu specia Zair între 2003 și 2005: regiunea Mbomo și Kelle la începutul anului 2003 (143 de îmbolnăviri din care 128 de decese), din nou regiunea Mbomo la sfârșitul anului 2003 (35 de cazuri de îmbolnăviri, din care 29 de decese), apoi Etoumbi
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
fost identificată și caracterizată în Uganda în timpul unei epidemii care a cauzat moartea a 30 de persoane din 116 cazuri de îmbolnăviri, cu o rată de mortalitate de 26%. Cea mai mare epidemie de febră hemoragică Ebola determinată de virusul Zair (tulpina Makon ), care este în curs de desfășurare, a izbucnit la începutul lunii februarie 2014 în Guineea și nordul Liberiei și s-a extins în Sierra Leone și Nigeria, fiind înregistrate 22495 cazuri de îmbolnăviri până la 1 februarie 2015, din care
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
virusului Marburg au o secvență intergenică de 126 nucleotide. Genele alăturate, VP35-VP40, GP-VP30 și VP24-L, pot fi suprapuse în funcție de tipul de virus. Prezența a trei regiuni scurte suprapuse de cinci nucleotide între genele VP35-VP40, GP-VP30 și VP24-L caracterizează genomul ebolavirusurilor Zair și Sudan, în timp ce genomul ebolavirusului Reston diferă prin absența acestui tip de regiuni între genele GP și VP30. La virusul Marburg, există o singură zonă suprapusă între genele VP30 și VP24. Poziția acestor zone suprapuse a fost utilizată ca un
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
VP30. La virusul Marburg, există o singură zonă suprapusă între genele VP30 și VP24. Poziția acestor zone suprapuse a fost utilizată ca un criteriu în clasificarea diferitelor specii din familia Filoviridae. Diferența localizării acestor regiuni la ebolavirusul Reston în comparație cu ebolavirusurile Zair și Sudan ar putea fi un indicator a unei divergențe evolutive de la un strămoș comun. Genele virusurilor Marburg și Ebola sunt delimitate prin secvențe consens (3'-5') - CUNCNUNUAAUU și (3'-5') - UAAUUCUUUUUN care au fost desemnate, prin analogie cu genomurilor
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
se extinde până la semnalul de inițiere a transcripției nucleoproteinei NP. Ea conține prima parte a promotorului de inițiere a transcripției ARNm. Regiunea Trailer (5') are o lungime variabilă la filovirusuri. Ea este constituită din 677 și 381 nucleotide la ebolavirusurile Zair și Sudan, 25 de nucleotide la ebolavirusul Reston și 76 de nucleotide la virusul Marburg. Această regiune include semnale necesare pentru sinteza de noi genoame în timpul replicării virale. Extremitățile genomice Leader și Trailer ale filovirusurilor au un grad ridicat de
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
NP, VP30, VP35 și L, codificate de genele cu aceleași denumiri. Proteinele NP, VP35 și L sunt suficiente pentru procesele de transcripție și de replicare a virusului Marburg, iar proteina VP30 este necesară în etapa de transcripție a genomului ebolavirusului Zair. Învelișul viral este format dintr-un dublu strat lipidic derivat din membrana plasmatică a celulei-gazdă, are inserate peplomere globulare, proeminente la suprafață, alcătuite din glicoproteina GP codificată de virus. Proteinele învelișului viral includ glicoproteina unică de suprafață (GP), glicoproteina GP
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
un pericol real de extincție a speciilor de maimuțe antropoide. Populațiile de primate antropoide (maimuțele mari și maimuțele mici) au fost decimate în zonele în care au avut loc epidemiile recente din Africa (Gabon și Republica Democrată Congo) cu Ebolavirusul Zair. Maimuțele par să joace un rol amplificator al virusului și de gazdă intermediară pentru om. Numeroase studii de teren, bazate pe capturarea animalelor sălbatice (vertebrate și nevertebrate), s-au desfășurat între 1976-1998 în diferite țări pentru a încerca să se
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
moleculară. În total, printre aproape 7.000 de vertebrate (mamifere, mai ales rozătoare, păsări, reptile, amfibieni) și 30.000 de nevertebrate (artropode) analizate în regiunile epidemice pentru determinarea rezervorul natural al fiolovirusurilor, au fost detectate numai secvențe nucleotidice de ebolavirus Zair în organele a șase rozătoare ("Mus musculus" și "Praomys" sp.) și a unui chițcan de pădure ("Sylvisorex ollula") colectate în Republica Centrafricană în 1999. Din păcate, aceste rezultate nu au fost confirmate și nici o concluzie nu a putut fi trasă. În
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
de epidemii. În 2005, trei specii de lilieci frugivori ("Hypsignathus monstrosus", "Epomops franqueti" și "Myonycteris torquata") au fost identificate ca purtătoare ale virusului, în timp ce restul erau asimptomatice. În organele acestor 3 lilieci au fost detectate fragmente de ARN ale ebolavirusului Zair. Secvențializarea fragmentelor amplificate au confirmat specificitatea secvențelor. În plus, anticorpi IgG anti-EBOV au fost detectați în serul a 16 exemplare de lilieci: 4 exemplare de "Hypsignathus monstrosus", 8 de "Epomops franqueti" și 4 de "Myonycteris torquata", însă ei nu au
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
la om, ele nu sunt considerate a fi rezervorul, ci mai degrabă gazde accidentale ale virusului, ca și ființele umane. Începând cu 1994, s-au observat la cimpanzei și gorile focare de infecție cu 2 specii ale virusului Ebola: ebolavirusul Zair și ebolavirusul pădurii Taï. Ebolavirusul Reston a fost cauza focarelor severe de febră hemoragică Ebola la macaci crabivori ("Macaca fascicularis") crescuți în Filipine și el a fost detectat la maimuțele importate în Statele Unite ale Americii în 1989, 1990 și 1996
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
animale diferite, probabil din rezervorul natural al virusului Ebola. În acest model de "multiemergență" trecerea virusului din rezervor la maimuțele mari se produce datorită unor condiții particulare ale mediului înconjurător. În afară de aceasta, existența a două linii evolutive distincte în interiorul speciei Zair, care s-au separat înainte de prima epidemie din 1976, și apariția unei recombinări genetice între virusurile acestor două linii, consolidează nu numai modelul de "multi-emergență", dar și ipoteza potrivit căreia virusul Ebola este prezent de mult timp în pădurile tropicale
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
230 oameni al spitalului din Maridi, 72 s-au infectat, 41 decedând. Rata maximă a infecțiilor a fost asociată cu îngrijirea pacienților cu hemoragii, care, în vârful epidemiei, ocupau majoritatea saloanelor. În epidemia din septembrie și octombrie 1976 din nordul Zairului după ce 13 oameni din personalul medical din 17 au contractat boala și 11 pacienți au decedat, spitalul a fost închis. Principalul factor de risc s-a dovedit a fi reutilizarea acelor nesterilizate, care erau în cantitate insuficiență. În 1995, în
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
regiunile din Africa Centrală. Aceste rezultate au permis emiterea mai multor ipoteze explicative: expunerea la virus poate avea loc în timpul consumului de fructe contaminate cu saliva liliecilor (gazdele naturale ale virusurilor Ebola și Marburg); puterea patogenă (patogenitatea) reală a ebolavirusului Zair ar putea fi mult mai mică decât cea cunoscută până în prezent (nivelul letalității de 80%); imunitatea dezvoltată de către aceste persoane IgG+ poate fi protectoare. Într-adevăr, memoria imunitară indusă la maimuțele macac de vaccinurile candidate este susținută de IgG+ specifice
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
laborator al speciilor de filovirusuri. Linia de celule Vero este sensibilă atât pentru virusul Marburg, cât și pentru virusul Ebola, iar linia MA-104, de rinichi fetal de maimuță Rhesus, ca și linia celulară SW-13, pentru ebolavirusulul Sudan și ebolavirusulul Zair. Mai puțin susceptibile sunt linia BHK-21 și culturile diploide MRC5. Efectul citopatic apare de obicei la intervale de 2-7 zile, dar în majoritatea cazurilor sunt necesare pentru exprimarea acestuia pasaje oarbe. Izolarea primară prin utilizarea culturilor celulare produce rareori un
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
răspunde printr-o reacție febrilă, iar după treceri repetate dezvoltă boala cu sfârșit letal. Virusul se evidențiază în sângele și organele cobaiului prin microscopie electronică și prezență de anticorpi. Șoarecele nou-născut inoculat intracerebral este susceptibil numai la infecția cu ebolavirusulul Zair. Inocularea animalelor în scop diagnostic se va face numai dacă izolarea în culturi nu este posibilă și dacă există condiții corespunzătoare de păstrare a animalelor infectate, fără riscuri ulterioare de contaminare. Pentru efectuarea testelor seroimunologice, serul poate fi manipulat în
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
sau luni) și dificilă. Cu excepția speciei Reston, virusul Ebola este asociat cu o morbiditate și mortalitate foarte mare printre pacienții care prezintă boală clinică, deși acestea variază în funcție de specia virusului Ebola. Cea mai letală specie a virusului Ebola este ebolavirusul Zair, care are o mortalitate de până la 90%. Ebolavirusul Sudan are, de asemenea, o mortalitate ridicată, variind de la 41% la 65%. Tratamentul se limitează la tratamentul suportiv care constă în primul rând în menținerea constantă a volemiei, echilibrului electrolitic, combaterea hemoragiilor
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
SiARN EK-1, VP24 și VP35. Unele mutații pot avea un impact negativ asupra eficienței agenților terapeutici experimentali. Siturile de legare pentru agenții terapeutici experimentali bazați pe SiARN și OMF au fost create cu ajutorul unor secvențe virale derivate din tulpina Ebolavirusului Zair (EBOV) care a cauzat epidemia de Ebola din Zair (Congo) în 1976 . De atunci virusul Ebola s-a schimbat și continuă să se schimbe. Anticorpii monoclonali folosiți pentru imunoterapia pasivă din ZMapp au fost creați cu ajutorul glicoproteinei tulpinii EBOV care
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
un impact negativ asupra eficienței agenților terapeutici experimentali. Siturile de legare pentru agenții terapeutici experimentali bazați pe SiARN și OMF au fost create cu ajutorul unor secvențe virale derivate din tulpina Ebolavirusului Zair (EBOV) care a cauzat epidemia de Ebola din Zair (Congo) în 1976 . De atunci virusul Ebola s-a schimbat și continuă să se schimbe. Anticorpii monoclonali folosiți pentru imunoterapia pasivă din ZMapp au fost creați cu ajutorul glicoproteinei tulpinii EBOV care a produs epidemia de Ebola din Kikwit în 1995
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
boli virale, deoarece se transmite mai ales prin contactul cu fluidele corporale: salivă, sânge, urină. În anul 1992, membrii sectei japoneze apocaliptice Aum Shinrikyo, profitând de o epidemie de febră hemoragică Ebola, a încercat, fără succes, să procure virusul Ebola Zair în cadrul unei misiuni „umanitare” în Africa, conduse de șeful sectei, la care au participat 40 de membri ai sectei. Ei au preferat în cele din urmă gazul sarin, pe care l-au folosit pentru a comite atentatul din metroul din
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
de decese, reflectând o mortalitate de 59 %. Inițial, cazuri suspecte au fost raportate în prefecturile Conakry (4 cazuri), Guéckédougou (4 cazuri), Macenta (1 caz) și Dabola (1 caz). În ziua următoare, Institutul Pasteur din Lyon, Franța confirmă prezența virusului Ebola Zair. În raportul inițial se sugera prezența unei noi tulpine de virus Ebola , dar prin studierea mai aprofundată a cazurilor de infectare s-a constatat prezența virusului Ebola Zair. Un individ suspect a fost internat în spital la data de 28
Epidemia de Ebola din Africa de Vest (2014) () [Corola-website/Science/332593_a_333922]
-
În ziua următoare, Institutul Pasteur din Lyon, Franța confirmă prezența virusului Ebola Zair. În raportul inițial se sugera prezența unei noi tulpine de virus Ebola , dar prin studierea mai aprofundată a cazurilor de infectare s-a constatat prezența virusului Ebola Zair. Un individ suspect a fost internat în spital la data de 28 martie 2014. La 31 martie 2014 Centrul pentru Prevenire și Control al Bolilor din Atlanta, Georgia, S.U.A. trimite o echipă de cinci persoane pentru "a asista Ministerul Sănătății
Epidemia de Ebola din Africa de Vest (2014) () [Corola-website/Science/332593_a_333922]
-
din țările afectate de epidemie: Notă: Febra hemoragică Ebola este cauzată de unul din cele patru tipuri de viruși ai genului "Ebola Virus" din familia Filoviridae. Cel mai periculos membru al acestei familii este Ebola (anterior cunoscut ca "Virusul Ebola Zair"), care este și vinovat de epidemia din Africa de Vest. Tot din această familie face parte și "virusul Marburg". De la descoperirea sa în 1976, în urma unei epidemii ce a afectat Republica Democrată Congo, pe atunci numită Zair și Sudanul, actual Sudanul de
Epidemia de Ebola din Africa de Vest (2014) () [Corola-website/Science/332593_a_333922]
-
anterior cunoscut ca "Virusul Ebola Zair"), care este și vinovat de epidemia din Africa de Vest. Tot din această familie face parte și "virusul Marburg". De la descoperirea sa în 1976, în urma unei epidemii ce a afectat Republica Democrată Congo, pe atunci numită Zair și Sudanul, actual Sudanul de Sud, nu s-a reușit găsirea unui antidot. Virusul Ebola este endemic în Africa Centrală. Actuala epidemie de Ebola din Africa de Vest poate fi provocată de importarea virusului din zona Africii Centrale, prin animale deja infectate
Epidemia de Ebola din Africa de Vest (2014) () [Corola-website/Science/332593_a_333922]