293 matches
-
și mușcă din urechea lui PARASCHIV.) Da... Uite... Chiar acum se zvârcolește prin încăpere și mușcă din urechea ta... (PARASCHIV se zbuciumă, cade pe jos, se zvârcolește, urlă.) Vreau să fiu judecat chiar acum! Chiar în secunda asta! (Așteptare. Secunda zbârnâie prin aer.) Vreau să mărturisesc tot! (Cuvântul tot se desface din găoacea sa aeriană și plesnește pe buzele actorului.) Vreau să spun tot. Am în mine o bășică de venin... O port subsuoară... (Pauză. PARASCHIV, îngenuncheat, încercând să-și smulgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cele din urmă, pe aceea crem, din ațică, cu o pamblică lată, roz. Și-o potrivi, strângându-și mlădițele din vârf într-un coc înălțat. Nu-i stătea rău, chiar așa, în pielea goală, numai cu pălărioara în creștet. Telefonul zbârnâia insistent. Răspunse în cele din urmă. Rozalia, vara sa. Băuse iarăși. Îi tremura vocea. Abia deslușeai cuvintele printre sughițuri. - Vali, scapă-mă. Nu mai pot! Vrea de-adevăratele să mă omoare. Azi dimineață mă pornisem spre tine... Adică nu chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de păianjen lipicioasă, perversă, o capcană perfectă din care evadarea era imposibilă. Nu vedea insecta, însă o bănuia ascunsă pe undeva, stând la pândă, pofticioasă, intuia chiar și gândurile ei, vine ora mesei, ha-ha-ha, delicios prânz, ha-ha-ha, gândurile acelea bănuite zbârnâiau ca o coardă bine întinsă, o linie melodică ieftină dintr-un film prost, unul în care victima stă (bineînțeles, nu putea fi altfel) în cadă, în spatele perdelei de plastic ieftin, se săpunește cu simț de răspundere și observă înspăimântată umbra
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și Maricrisa au devenit agitate, era aproape ora zece, la zece și jumătate aveau repetiție generală, artistul nu aștepta weekend ul, doar un amărît de relache, lunea; Încă mai aveau vreme să ajungă, c-un taxi. Erau nemachiate, asta dura; zbîrnîiau. Rimelate, unse, pudrate, erau În stare de funcționare În mai puțin de zece minute. De Thomas aproape că uitaseră. Oricum, nu aveau cum să-l scoată imediat din casă, iar timpul ajunsese măsurat la secundă, bărbatul era În trening, cu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
uimire atunci când veți adulmeca năvodul, burdușit numai cu peștișori de aur, sub apăsarea căruia o să se-ntoarcă Bâtul de la București!... Ia taci, ia taci... Io-te la Neica!... A cîrmit-o spre Otopeni!... În lumina vineție a aparatului de proiecție, zbârnâiau replicile și curgeau îndărăt ocările peste chicile, gulerele întărite cu celuloid și reverele demonilor împăroșați de la parter, ca într-o ploaie cu minuscule fărașe de funingine și pucioasă. 22 DANIEL BĂNULESCU Taximetristul luă pe degete maul aparatului de radio, manevrând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
după o cocioabă, de parcă i s-ar fi pus un semnal de lanternă în ochi. Taximetrul luase, din nou, pe aripi, praful de pe barierele Bucureștilor, devorând cu repeziciune hartanele aeroportului Băneasa, ale blocurilor cu olane, lacului, stației Peco, podului Constanța, zbârnâind o clipă în trecătoarea formată între clopoțeii Vilei Minovici și silueta de biscuit putrezit a fântânii arteziene Miorița, lansîndu-se cu profesionalism pe porțiunea placată în piatră cubică, mărginind, la Nord, parcul latifundiar Herăstrău. Hărțile, cărora has-Satan le schimbase locul de pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sprijinit de pervazul etajului doi al blocului Romarta, exemplar în care toate duhurile spurcate ale Căii Victoriei se buluceau și își vârau ghearele (deschizîndu-l, spintecîndu-l, întrebuințîndu-l ca pe un soi de tripou, în care toate căutau să-și afle viitorul), zbârnâi și se zvârcoli ziua întreagă. Una după alta, fiecare filă pocnea, sub opintirile vânturilor, precum o pânză de catarg, purtând orașul București ca pe-o corabie printre vertebrele norilor. Mutîndu-l mai întîi către gurile Dunării. Plimbîndu-l apoi de-a lungul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
furia devenirii este vitalizantă. Cine se abandonează ei cu pasiune, până la prostie sau până la isterie, este imposibil să fie înghițit de timp. Căci o ardoare exasperată în devenire te scoate - prin forța patimii - în afară de timp. Aș vrea ca România să zbârnâie de freamăt și din inimă să-și facă un cuptor. Nu există altă scăpare de subistorie, adică de timpul nostru pierdut. Resemnarea noastră de veacuri ne-a făcut înțelepți. Dacă individual înțelepciunea poate atinge culmi, ea este inerție ca fenomen
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sămăna cu el și se uita spărios și uitit la Dan, fixîndu-l ca pe o umbră, cu buzele tremurânde și cu pași șovăitori. Dan era o umbră luminoasă. El ridică brațul lung și puternic în aer. Dormi! zise poruncitor. Orologiul zbârnâi răgușit o oară... umbra întrupată în om căzu ca moartă pe pat. Iar Dan își luă lunga sa manta de-a umere, stinse lampa, pe vârful degetelor trecu prin tindă și când ieși afară închise ușa după sine și începu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de-a însemna în ziarul tău tot ce ți se va petrece - memorii pe care le voi citi și eu. Lampa ardea între el și mine, cartea sta deschisă, în care un pedant dedese curs cugetărilor sale asupra lumei, orologiul zbârnâia răgușit 12 oare, umbra mea se culcă pe patul de scândură acoperit c-un păier, iar eu îmi luai mantaua de-a umere, mă uitai, ieșind din casă, prin borta ușei la fata stăpânei din casă care tocmai se dizbrăca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
simili-alegorice, de tip catahretic („cutia gîndului se ascunde În tufișurile creierului / hăitașii destinului o alungă”, „maxilarele cerului s-au Încleștat În aluatul luminii”, „șarpele oboselii urcă pe scările Încheieturilor”, „bucla cometelor trece peste fruntea lacului”, „arcul vinelor se Încoardă și zbîrnîie spre inimă săgeata sîngelui”, „ În gîtlejul zărilor vinul amurgului gîlgîie”, „Înșiră pe ața plînsului metaniile ochiului” etc. etc.). „FRANCISCANISM” LIRIC Poemele adunate În același an cu Brățara nopților (și tipărite cu cîteva luni mai Înainte) sub titlul Plante și animale
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
o cochetărie de om instruit sastisit de citera lui. CÎnd În Primăvara amorului Iancu spune că: „La simțirile-nălțate Al meu glas e neajuns”. se Înțelege ușor că este vorba de o obișnuită figură de stil. Dimpotrivă, glasul exprimă totul, citera zbîrnîie, coardele ei sar din cînd În cînd („CÎnd la cîte vream să-mi spuie/ Coardă, coardă se spărgea”) din pricina tensiunii interioare, a preaplinului. Poetul alegorizează pe această temă: cere „instrumentului” să cînte „lucru greu” pentru care Apolo Însuși varsă sudori
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu privire la persoana sa, pe de altă parte, aerul mut începea să-i cânte la ureche, geamurile, mobilele vibrau, zuruiau, încît Pomponescu nu mai putea distinge între zgomot și liniște. Ceasornicul din buzunarul vestei pocnea îngrozitor. Într-o zi, soneria telefonului zbârnâi cu putere, făcîndu-l să sară în picioare. Ex-ministrul se duse singur la aparat, plin de palpitații. . - Doctorul Fessler? fu întrebarea glasului necunoscut. . - Greșeală! răspunse Pomponescu demoralizat. Plictisit, începu să scotocească prin hârtiile sale, să reia cunoștință de arhiva lui internă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se produse cu Pomponescu un lucru nemaiconstatat înainte. Profesorul de beton armat nu mai ieșea din casă și ședea toată ziua somnolând pe canapea în birou, fără a citi, cu ochii pe jumătate închiși, pironiți în tavan. Când soneria telefonului zbârnâia (fenomen foarte rar), nu se mai ridica să răspundă, și dacă venea subreta, cu un semn al mâinii o deconsilia să meargă la aparat. Un amic politic care voi să-l vadă, spre a-l consulta, nu fu primit, cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
extinderii canalizării urbane și rurale, rețelelor electrice, de apa și gaze, etc. etc... Nu mai departe, decât prin anii '70 ai secolului trecut, cu un împrumut de numai 4 miliarde de dolari de la FMI, Ceaușescu a pus la punct de zbârnâiau sistemele energetic și de irigație ale țării, modernizare care a permis în anii următori un avânt nemaicunoscut al economiei, cum nu-l avusese și probabil nu-l va mai avea vreodată. Dar să primești deodată de 4-5 ori mai mulți
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
pare că rezultatele nu au întârziat să apară. Anul acesta, anul de grație 2011 dHr. doar 42% din elevii care au susținut bacalaureatul, au reușit să-l ia. Restul a rămas în situația de „Mai trage odată". In cap îmi zbârnâia ideea ceea a lui Băsescu, în care el expunea cu aplomb că școala noastră ar fi mai bine să scoată pe bandă rulantă tinichigii. Oare din care direcție îl pălise inspirația? Am găsit până la urmă. Cu voia dumneavoastră voi transcrie
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
pare că rezultatele nu au întârziat să apară. Anul acesta, anul de grație 2011 dHr. doar 42% din elevii care au susținut bacalaureatul, au reușit să-l ia. Restul a rămas în situația de „Mai trage odată”. În cap îmi zbârnâia ideea ceea a lui Băsănău, în care el expunea cu aplomb că școala noastră ar fi mai bine să scoată pe bandă rulantă tinichigii. Oare din care direcție îl pălise inspirația? Am găsit până la urmă. Cu voia dumneavoastră voi transcrie
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
extinderii canalizării urbane și rurale, rețelelor electrice, de apa și gaze, etc. etc... Nu mai departe, decât prin anii ’70 ai secolului trecut, cu un împrumut de numai 4 miliarde de dolari de la FMI, Ceaușescu a pus la punct de zbârnâiau sistemele energetic și de irigație ale țării, modernizare care a permis în anii următori un avânt nemaicunoscut al economiei, cum nu-l avusese și probabil nu-l va mai avea vreodată. Dar să primești deodată de 4-5 ori mai mulți
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
acelei epoci, plămădită din forța lui Zeus și a lui Jupiter. Din ceruri, umbra lui Tangri se întindea peste toate zările pământului, răspândind dezastrul în galopul cailor mânați de hoardele turco mongole. Ploi de săgeți, slobozite din nori de arcuri, zbârnâiau prin văzduh. Doliul cobora din ceruri, așezându-se ca o uriașă panglică neagră peste omenire. Deranjați de la ospețele copioase cu ambrozie, cruzii, aroganții și vanitoșii zei greco romani deveniseră dintr-o dată neputincioși. În pocalele din care sorbeau vinuri alese picurau
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Uite ce zic eu: îți dau un post de șef de echipă pe șantier, și cînd îi privi tu colo, la vreo douăzeci de băietani ca bradu' și vreo douăzeci de fetișoare ca piatra cum strigă ei "salut, soare!", o să zbîrnîi, nu altceva, și uiți și de cavou, și de toate aiurelile. Ilie: Mă, tu ești propagandist! Ștefan: Ba nu, mă Ilie, sînt un bărbat, și încă viu. Femeie, gata, mergem! Salutăm familia și pe curînd. Măi, Miniuță, mai dă-i
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
tot bolborosesc ăștia de azi...; omul falimentar, asta-i greaua moștenire! Ce faci, bei... sau mănînci? Gh. P. doi: Eu o să plec... Gh. P. unu: Acu', după ce-am suspendat spectacolul?! Mă lași singur... și cu soneria aia care-mi zbîrnîie în oase, și-n carne, și-n creier?! (Gh. P. doi se îndreaptă spre ușă) Bine, cum vrei..., atunci ne vedem... cînd o să ne vedem (Gh. P. doi a ieșit) Și iar nu mi-a lăsat cheia! Ca să intre dumnealui
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
am făcut decât a răsuci firul cugetărilor și a sta de vorbă cu reflectul meu asupra diferitelor probleme ale omenirei. Lampa arde între el și mine, cartea sta deschisă, în care un pedant dedese curs cugetărilor sale asupra lumei, orologiul zbârnâia răgușit 12 oare, [...] (Umbra mea Eminescu: 2011, II, pp. 261-262). În ultimul hipotext remarcăm o alternanță persoana I/persoana a III-a a verbului care sugerează un transfer nedecis de identitate. În (h2d), personajul își fixa ochii la umbră și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
fals, de la aspirină până la chibritul pe care, dacă vrei să-l aprinzi, trebuie să-l încerci direct pe-al treilea. O anarhie și o falsitate în totul atât de perfectă n-a fost niciodată pe meleagurile noastre. Un telefon care zbârnâie mă sperie, pentru că mă gândesc la faptul că i-a venit în cap unuia să se spele pe cap cu creierii mei. Mi-e greu de orice discuție banală, toată lumea noastră a devenit banală: la o petrecere unul cântă e
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu 120.000 de luptători din cei mai vestiți. De fapt își luase un număr așa de mare de ieniceri, de spahii și de achingii ca să facă din expediția împotriva Moldovei un fel de plimbare triumfală, înru slava căreia să zbârnâie pana cronicarilor. Se vede că, pentru planurile de cucerire a Europei, lui Mahomed îi trebuia o izbândă repede și hotărâtoare împotriva ghiaurului de la răsăritul Carpaților. De aceea năpustea asupra Moldovei cu o armie așa de mare, într-un anotimp așa
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
poate că nu-i va spune nimic, totuși n-ar strica să-l descoase puțin, să facă lumină, orice s-ar întîmpla pe urmă. Drumul drept e totdeauna cel mai bun. ― Ordinul excelenței... personal al excelenței... Eu nu cunosc motivul, zbârnâi aghiotantul generalului Karg în telefon. ― Atunci să mă prezint excelenței? întrebă Apostol. ― De ce? Tu vezi de serviciu și taci mulcom! Dacă va fi nevoie, te vom chema, n-ai grijă... Acuma sunt în perspectivă evenimente mari, foarte!... Toată lumea trebuie să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]