246 matches
-
îngrozitor de ocupat, trebuia să se informeze zi de zi pentru articolele pe care avea să le scrie, se apropiau examenele din nu știu ce an al noii facultăți, urma să fie examinat de profesori foarte exigenți, despre care se zvonise că sunt zbiri. Învăța pe rupte. Teorii complicate din logică și epistemologie, istorii ale filosofiei, teorii despre cunoaștere și câte altele pe care refuzam să le aflu mai în detaliu, să nu-mi prind mințile. Chiar atunci apăruse o poveste neclară cu șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
am spus că părinții mei au murit demult? Nici nu cred că am ajuns vreodată să fiu conștientă de imaginea lor, atât de mică eram când au dispărut. Unchiu-meu a fost un bărbat energic, cu precepte morale foarte ferme, un zbir, cu toate că nu ridica niciodată glasul și vorbea întotdeauna cu calm. Era înalt, cu spatele drept, subțire, cu încheieturi delicate și trăsături fine, deși bine conturate, aproape dure, fusese Îmai era?) frumos, îmi era clar asta. Am simțit mereu în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Costică Iliescu, Paul Scorțeanu, Iancovescu, eu și alții. Ne sculăm și plecăm în fugă, intrăm ca un vârtej în curtea spitalului Colțea, dar sub gangul turnului ne lovim de corifeii poliției de pe atunci: căpitanul Stănciulescu, comandantul jandarmilor pedeștri - un adevărat zbir care a sfârșit osândit pentru delapidare -, comisarul Coemgiopolu, un Ercule, înalt de doi metri, ofițerul de sergenți Chipiliu, celebrul Mischiu, alt ofițer de sergenți etc. Venirea noastră a reîncurajat pe mediciniștii înghesuiți prin celule și coridoare. O explozie de vociferări
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
cine a locuit acolo? I s-a repartizat o casă părăsită, pustie? Nu, nu, nu! Un director de la cutare minister a locuit în apartamentul principal, în restul odăilor niște oameni... niște oameni... foarte cumsecade, dar... dar... acest director era un zbir, îi amenința pe toți... ținea cheia de la apă la el și nu le dădea apă decât la anumite ore... Vreți să spuneți, apă caldă? am întrerupt-o din nou. Nu, nu, apă, apă de băut... apă necesară, trei ore pe
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
aluzia curativă a cântecului protestatar? Lidia Creangă spune că ele n-au vrut să facă nici protest, nici opoziție. Dar ce vor artiștii e una, ce spune arta lor - altceva... Muzica zeițelor deborda de libertate. Nu-i de mirare că zbirii moralei comuniste (& moștenitorii lor) n-o înghit nici azi! SCRISOARE PENTRU MELOMANI Victor ESKENASY Cvartetul Alban Berg a decis să-și înceteze activitatea. Știrea s-a răspândit încet în presă, începând din ianuarie, odată cu debutul stagiunii lor de rămas bun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
negru” pe plantațiile proprietarilor italieni din sudul Italiei, descrie foarte succint și dur modul în care sunt tratați muncitorii agricoli veniți să lucreze în Italia: „Cu sau fără permis de ședere, pot fi întâlniți aici români, bulgari, polonezi și negri... Zbirii îi obligă să muncească de la șase dimineața la zece seara și îi plătesc, în cazurile fericite în care îi plătesc, cu cincisprezece, douăzeci de euro pe zi. Cine îndrăznește să protesteze este bătut cu bare de fier. Câțiva au făcut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
serviciu bisericesc. Oamenii au cam Început să se uite cu spatele la el. Alunecatul pe panta autodistrugerii personale, familiare și profesionale, a alterat, evident, comportamentul oamenilor, față de el, și față de haina bisericească, pe care o purta. Din rău - În mai rău! Din zbir - În despot! Din Înger - În drac. Din om - În neom! A urmat sâmbăta, nefastă, pentru el și apropiații săi, sâmbăta de dinainte de duminica blajinilor. La slujba din săptămâna premergătoare acesteia, a stabilit, ca, fiecare enoriaș, să vină, cu cutare sumă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
o misiune cât se poate de ușoară, dacă nu chiar amuzantă. Și la Început așa a fost. Bătrânica se purtă curtenitor și amabil cu proaspătă sa angajată. Era bucuroasă că are cu cine schimba o vorbă. Apoi deveni un adevărat zbir. Nonagenara trăia Într-o lume aparte, iar acest Buharin, despre care Mașa nu auzise În viața ei, ocupa un loc aparte. De dimineața până seara, bătrânica vorbea de el. Susținea că fusese asasinat de Stalin. Dar chiar așa, asasinat, Buharin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vorbea și despre persecuția cu care a fost primit ciclul, de cenzura care opera viguros și-n artele plastice, socotind gravurile acelea drept „una dintre mărturiile concrete ale rezistenței plasticienilor județeni la oprimarea inspirației și exprimării declanșată și practicată de zbirii fostului regim.“ Bărbatul din fața sa se răsuci iar. „Dom’le, îi șopti. Chiar nu îl vezi pe ăla de la telefon? Simt cum mă străpunge cu privirea. Tocmai de-acolo. Uite, aici, mă pătrunde.“ Se bătu de câteva ori cu palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
spaimă pescarul acelei nopți. Rică Olaru era apreciat ca un băiat cuminte și care Învăța bine, era ascultător, așa că nu era pedepsit de pedagogii școlii, ba din contră, tocmai Benone cel sever Îl Îndrăgea și și-l făcuse „prieten”. El, zbirul serios și corect, avea mare Încredere În elevul acela liniștit și necăjit, Îl testase câteva luni, apoi Îi Încredință câteva responsabilități și „funcții” care Îl degrevau pe pedagog, lăsându-i mai mult timp liber. Rică Olaru era În anul II
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
toți caraliii lor. El redă și unele nelegiuiri petrecute în acest penitenciar- abator și concretizate în poezii ca cele ale sensibilului său prieten-poet, Sergiu Măndinescu, cel care frânt sub schingiuirile securității K.G.B.-iste le spune, în cele din urmă, acestor zbiri: “vă voi obliga să trageți în mine” și, care aproape bolnav de schingiuiri a fost eliberat totuși dar rearestat după numai un an, “a fost aruncat de la etajul securității din București, lansându-se zvonul că s- ar fi sinucis”. În
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
nimic... Privirile lor treceau necontenit de la un ecran la celălalt, nervozitatea creștea odată cu orele care defilau În ritm accelerat, fără ca ceva notabil să se ivească. - Ora 6, se face ziuă, o să vedem ce se Întîmplă, altfel nu e cu putință... Zbirii noștri sînt tot acolo de pază... ora 7... ora 8.... Dumnezeule! Marie strigă odată cu el: sub ochii lor holbați de uimire, primul paznic căzu brusc În genunchi, dintr-odată, apoi se clătină Înainte și se prăbuși cu fața În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
patru roți. Cei doi urcară pe capră, ocrotiți de un acoperământ din cânepă, În timp ce escorta se așeza În partea din spate. Sub acea Învelitoare, căldura era sufocantă, Însă, cel puțin, poetul nu era silit să stea cot la cot cu zbirii. Vehiculul Înaintă huruind pe caldarâm, tras de un cal care devia În continuu, la rândul său prea puțin convins de acea cursă nocturnă nefirească. Podeaua se hurduca pe dalele ce pavau strada, fără ca benzile din piele prin care era suspendată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
spre naos, ca și când ar fi scrutat În tenebre, așteptând sosirea cuiva. Era ceva nefiresc În nemișcarea lui. Parcă un lințoliu Îi acoperea trăsăturile, făcându-le nediferențiate. Bărbatul stătea În picioare, cu mâinile Împreunate la spate. Dante era stupefiat. Pe chipurile zbirilor care se Înghesuiau Împrejur Își citea propria incredulitate. Bărbatul părea să fie, În același timp, victima și martorul mut al crimei. Bargello se trase și mai aproape. Parcă Își căuta ocrotirea, asemenea unui câine Îngrozit de tunet. Dante parcurse grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să fie, În același timp, victima și martorul mut al crimei. Bargello se trase și mai aproape. Parcă Își căuta ocrotirea, asemenea unui câine Îngrozit de tunet. Dante parcurse grăbit ultimii pași. Smulse cu hotărâre torța din mâna unuia dintre zbiri și o apropie. Mortul era rezemat de unul din stâlpii de susținere ai schelei. Era Îmbrăcat În niște veșminte uzate și cenușii, iar mâinile Îi erau legate la spate. Picioarele Îi erau depărtate, iar genunchii ușor flexionați, ca și când s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
așeze la loc, pentru a Înlătura ceea ce văzuseră cu toții, Înăbușindu-și cu greu impulsul de a nu sări Îndărăt. Parcă un lepros Îl invita să danseze În brațele lui. În jur, se dezlănțuise o mișcare haotică. Lăsând deoparte orice reținere, zbirii se buluceau spre prăpastie, riscând să fie Înghițiți de aceasta, În Încercarea chinuită de a o ocoli. Mai Întâi, comandantul lor dăduse să Îi urmeze, dar mai apoi, probabil redescoperindu-și, vremelnic, demnitatea, se oprise În fața gropii. Dante dăduse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
că motivul crimei nu rezida În ceea ce fusese expus, ci În partea rămasă În mintea mortului. Dante aruncă o privire rapidă de-a lungul perimetrului absidei, căutând ceva. Nu era nimic, cu excepția câtorva plăcuțe făcute grămadă. — Căutați pretutindeni, le porunci zbirilor. Pânze, planșe desenate... Trebuie să existe cartoanele model ale mozaicului. Oamenii Începură să se Învârtă cu torțele ridicate, conduși de Bargello, care era fericit că se Îndepărtase de viul care vorbea cu morții. Între timp, poetul se apucase din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cum mânia Îi răbufnește. Poetastru nesuferit! Avusese și neobrăzarea să-l ia peste picior În versuri, cu imoralitatea lui provincială. Își Înăbuși un răspuns feroce. — Care va să zică, ce te aduce la Florența? În afară că ești nevoit să te ferești de zbiri, precum ai zis, se mărgini să Îi replice. — Nu-ți imaginezi? E o adunare a Învățaților, În orașul dumitale. Se face un Jubileu al Înțelepților de ți-e mai mare dragul, cu acel Studium al vostru. Am venit să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Omul se mărgini să Îl măsoare cu luare aminte, din cap până În picioare. — Așteaptă, zise el apoi pe un ton sec. Iar Îndată adăugă: — Dumneata și toată Comuna florentină. Rosti aceste cuvinte cu o sfidare care spunea multe despre sentimentele zbirilor lui Bonifaciu față de orașul său. Accentul Îi trăda originea Îndepărtată. Trebuie că era unul din mercenarii francezi ai cardinalului. Dante se aplecă Încetișor, Îndoindu-și genunchiul, până când ajunse În dreptul feței sale mari și urâte. — Anunță-mă de Îndată cardinalului dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Încerca să Își adune forțele pentru a ataca din nou. — Și apoi, ce te-a adus În aceste Încăperi, În afară de perfida dorință de a ofensa sacra noastră persoană? — De ce se interesează Biserica de uciderea meșterului mozaicar? De ce v-ați trimis zbirul, pe Noffo, să Îi iscodească rămășițele? replică Dante, la rândul său cu un glas Întretăiat de gâfâială. Cardinalul avu o mișcare bruscă de nerăbdare. Nu am nimic să Îți explic. Sfânta Biserică romană măsoară ceasul binelui și al răului, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fost oportun să bată la ochi cât mai puțin. O coti grabnic pe o stradă laterală, atent ca nimeni să nu Îl urmărească. Când ieșise din nunțiatură nu se uitase nici În stânga, nici În dreapta și nu era exclus ca vreun zbir al cardinalului să Îi fi luat deja urma. Scrută cu luare aminte chipurile trecătorilor, fără să observe Însă nimic suspect. Continuă să Înainteze cu pași repezi, lipindu-se de fațadele edificiilor, cu capul plecat, reflectând asupra celor abia Întâmplate. Acquasparta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care începe să prindă curaj, halal expediție militară, începe Roja să se mai relaxeze, Circa 4 spuneți, Miliție sau Securitate? Dar ce s-o mai lungim cu teatrul, își dă sama că n-are nici un sens să mai facă pe zbirul, n-ar fi mai bine să vă iau eu cu frumușelul, că tot am rămas singuri, cățelușilor? Cum așa, nu știați? înseamnă că v-a fost greu să dați peste noi, spune Curistul. O fi vreun supracontrol la mijloc, se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ăsta nu e nici pe departe întregul meu palmares, începe să se laude din nou Regizorașul cu realizările sale profesionale ieșite din comun. Pe ploaie, vînt, zăpadă, îngheț, numai așa se poate face performanță. Zic actorii că aș fi un zbir, că mă încăpățînez ușor, că sînt tipicar și nesuferit. Despre toate astea nici n-ar mai fi trebui amintit cînd produsul muncii este de-a dreptul ieșit din comun, genial. Atunci dacă sînteți atît de bun ce n-ați fugit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Înmormîntare cu privirea etern-vigilentă, dar tolerantă a unui guvernator de Închisoare de minimă securitate pentru directori criminali. Parcă ținînd pentru sine comentariile acuzatoare, buzele ei murmurau neauzit Într-un fel aproape indecent, care mă făcea s-o văd pe jumătate zbir, pe jumătate matroană de bordel, cea mai ațîțătoare dintre toate combinațiile posibile. Știam că era un important acționar la Clubul Nautico și colegă apropiată a lui Frank, și eram pe punctul de a mă prezenta, cînd privirea ei se mută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cizmele pe capul lor, să-i zdrobească. Îi pisau, nu altceva. Hoții își fereau degetele și mâinile. Simțiră vârfurile ascuțite în coaste. O durere fierbinte li se adâncea în trup. Parcă i-ar fi tăiat cineva cu briciul. Când obosiră zbirii și se așezară asudați pe ladă, Paraschiv oftă ușor. Trase cu coada ochiului la tovarăș. Caiafa clipi, începînd să geamă. Tot trupul le ardea ca o râie. Nu mișcară. Făcură pe morții. Sergentul își scosese vestonul și își strânsese cureaua
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]