243 matches
-
să scăpați țara de relele care o covârșesc. Pe când păstrați, în exercițiul dreptului vostru celui mai sfânt, atitudinea cea mai pacinică și legală, puterea publică care vă pândea în umbră a asmuțit poliția asupra voastră. Fără motiv, fără somațiuni legale, zbirii polițienești v-au lovit, v-au rănit cu armele, iar rândurile compacte ale sergenților și jandarmilor călări au trecut peste trupurile voastre strivite. Aniversarea proclamărei Regatului român a fost pătată de sânge. Pe când poporul era măcelărit pe ulițe, în sala
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
e compusă din greci, cari vor să puie stăpânire pe țară. Apoi, adresându-se colonelului Badea Dan, care comanda pompierii, i-a spus: — Înainte, Badea Dan, când va suna ceasul, să-ți faci datoria! Colonelul Badea Dan nu era un zbir, era un om de treabă, un om masiv, tă cut, serios și hotărât. Ieșit de la coarnele plugului, ajunsese colonel; fără cultură, era un trupier din aceia cari nu știu da înapoi. Dar era devotat generalului Florescu. Generalul Florescu era mai
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Costică Iliescu, Paul Scorțeanu, Iancovescu, eu și alții. Ne sculăm și plecăm în fugă, intrăm ca un vârtej în curtea spitalului Colțea, dar sub gangul turnului ne lovim de corifeii poliției de pe atunci: căpitanul Stănciulescu, comandantul jandarmilor pedeștri - un adevărat zbir care a sfârșit osândit pentru delapidare -, comisarul Coemgiopolu, un Ercule, înalt de doi metri, ofițerul de sergenți Chipiliu, celebrul Mischiu, alt ofițer de sergenți etc. Venirea noastră a reîncurajat pe mediciniștii înghesuiți prin celule și coridoare. O explozie de vociferări
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
termina la restaurante noaptea tîrziu. Activitatea în oraș începea după ora 9 dimineața, obiceiuri moștenite de la ruși. Primarul orașului era baronul de Herța, renumit prin mesele sardanapalice pe care le dădea. Comandantul corpului de armată era generalul Ion Popovici, un zbir. Chișinăul era, la epoca aceea, vizitat, în special, de personalități și ziariști străini. Unii din curiozitate, alții venind să facă anchete. În afara țării se duceau campanii împotriva administrației Basarabiei. Am cunoscut, datorită funcției mele, pe mulți dintre ei și am
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
să nu fie puse pe același plan cu "crimele" fasciste, singurele pentru care s-au cerut și se mai cer încă tribunale". Constatînd că fibra morală a națiunii continuă să fie bolnavă, autoarea consemnează: "Au trecut șase ani și nici un zbir, nici un călău, nici un turnător de anvergură din cei care au trimis oameni prin închisorile unde alții schingiuiau, băteau, nu rareori ucideau, n-a recunoscut, nu și-a cerut public iertare". Articolul a fost scris în 1996. Au mai trecut încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu s-a Întâmplat acest lucru. Cu simplu titlu de informare pot să adaug, pentru a ne amuza puțin, că Nicolae Breban, cunoscutul romancier, aflat În disidență politică culturală de vreo două decenii, scos din manuale și din biblioteci de zbirii culturali ai tiraniei ceaușiste, publicat la Paris etc. etc., nu numai că nu a fost niciodată invitat al acestui „select” grup - G.D.S. -, dar numele lui nu a apărut decât o singură dată În această foaie, timp de vreo cincisprezece ani
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Streinu, Nichifor Crainic. Unele voci contestatare după revoluție încearcă o departajare netă între cei „din afară”, cei liberi, și cei închiși, dar noi știm, noi care am trăit comunismul ani și decenii la rând și avem și informații, că, adeseori, zbirii poliției politice arestau pur și simplu la întâmplare, după un denunț sau după publicațiile din Monitorul Oficial de dinainte de război și din timpul războiului. (Cazul lui Mircea Vulcănescu, ce ocupase un post în administrația Antonescu.Ă Or, cum vedem, și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ne-au format și care au „asigurat” continuitatea marii tradiții culturale românești, sub a cărei cupolă, de altfel, s-au dus luptele pentru unitatea națională, acele spirite, unele citate mai sus, „indiferent” - o subliniem: indiferent! - că au căzut sub mâna zbirilor lui Dej, Stoica, Pauker și ceilalți sau nu, au fost obstacolul cel mai clar, mai eficient, în calea rusificării României, deoarece ei reprezentau Spiritul acestui pământ, spiritul european, grecesc, în contradicție flagrantă, „dușmănoasă”, cum o declarau ocupanții și slugile lor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai mult o simplă fațadă grotescă a unei dictaturi decupate parcă din medievalitatea românească târzie, ci „raportul” Biroului U. Scriitorilor către partid, cu aceeași dată, 16 februarie 1972, în care conducerea Uniunii, colegii și prietenii mei propun lui Ceaușescu și zbirilor lui să fiu dat afară nu din Uniune, ci din conducerea de partid! Iar între cei douăzeci și ceva de membri ai Biroului se aflau, la acea dată, trei prieteni apropiați care au devenit membri ai acestui for, extrem de puternic
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
liceale terminate, prin 1908, așadar, m-am găsit Într-o dimineață În biroul lui Mihalache Popescu, severul administra tor al Casei școalelor și dispensatorul de taxe al candidaților la examenele date În particular. Îi prezint cererea mea de scutire acestui „zbir al lui Haret“, cum li se spunea de presa adversă bărbaților de ispravă, dar nu lipsiți de un Îngust și deplorabil spirit sectar, cu care har nicul ministru al școalelor știa să se Înconjoare; sau, cum li se mai spunea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de ploaie deasă și măruntă, neagră și unsuroasă de funinginea instalațiilor petrolifere În flăcări. Demența colonelului meu cu eghileți la umeri luase de data asta formele Îngrijorătoare ale unei prostrații și abulii totale, abandonând comanda, cât și accesele sale de zbir sanguinar de până atunci. Sta zi și noapte acum Închis În locuința lui unde-și adusese nevasta, frumoasă ca mai toate femeile ofițe rilor, și nu voia măcar să audă de telegramele Marelui Stat-Major privind operațiunile unei retrageri uriașe și În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sediul pe locul restaurantului Du nărea de lângă Institutul de Arhitectură. În 1907 Costică s-a gândit să-și treacă toate clasele liceului În particular. În acel an a obținut aprobarea de a fi scutit de taxe de la Mihalache Popescu, un „zbir al lui Haret“. Îl impre sionase vocea lui Costică Beldie - și acesta primește o bursă de 400 de lei/lună și angajarea În corul Mitropoliei. În anul 1908 Își Începe activitatea ca secretar de redacție la Noua Revistă Română a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o chestie sau alta. Dacă ar fi să stabilim un plus, mai aprecia tata, acesta i s-ar cuveni lui Fanache, ăsta e viclean și de aceea extrem de periculos, dar nu se compară cu Cameniță, oho, Cameniță are stofă de zbir, o matahală de om, mută munții dacă-și pune-n cap, trece prin zid, tatei i se părea că descoperise la el vocația aceea rară de tiran adevărat, pentru unul ca el scena orășelului nostru era în chip evident prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cunoscuse el vreodată în viața lui. Minutele, orele treceau fără să mai simtă cum trec și primul-secretar al regiunii nu s-ar mai fi desprins din locul acela și mai ales din starea aceea. Subalternii săi, dacă îl vedeau pe zbirul de Cameniță că stă acolo vrăjit, stăteau și ei smirnă, aproape își țineau respirația: să nu-l supere cumva pe șef și să se năpustească ăsta asupra lor și să-i zboare din funcții. Se mijea de ziuă, când Fanache
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
trimis frumușel acasă. Nu-i spunea verde în față, dar tovarășul Cameniță a înțeles că soarta lui e pecetluită. S-a pensionat medical și a încheiat așa, brusc, fără drept de recurs, cariera sa politică. Toată lumea era convinsă că zilele zbirului sunt numărate. Tovarășul Cameniță a lichidat tot ce avea în București și cu ceva bani și cu lucruri puține s-a retras în satul său natal, din preajma orășelului Serenite. Își zicea că dacă tot e să moară, măcar să închidă ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
nimic decât „Nu știu”. De altfel, nu aveam de dat alt răspuns fiindcă nu exista așa ceva. Am fost dus în seara aceea în celulă. După câteva seri, am fost chemat iarăși pe la orele 9 seara la anchetă. Șeful era renumitul zbir Volcescu... Am fost legat de picioare și de mâini, așezat „la morișcă” cu mâinile pe după genunchi și tălpile ridicate în sus, tras de picioare cu o aț. Am fost bătut de zeci și zeci de ori cu ranga peste tălpile
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Alice, care, intrând după pronunțarea sentinței pentru a cere ceva în biroul lui Radu Marin, dădu acolo cu totul pe neașteptate peste Mihai, care era pregătit pentru transferarea la Văcărești... S-au cuprins în brațe, dar la intervenția grosolană a zbirului Mihai a zâmbit luminos și a lăsat-o pe Alice să înțeleagă cu câtă statornicie întâmpină el această nouă experiență pe care i-o dăruia soarta și cu speranța că, la capătul celor cinci ani, sau poate chiar mai curând
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
suferea de o boală psihică. Devenea din ce în ce mai violent, iar accesele lui de furie apocaliptică ne înspăimântau. Nu avea comportamentul unui om normal. Era un dezaxat atins de cumplitul delirium tremens. Frații mei stăteau în poziția de "drepți" în fața anchetatorului, în timp ce zbirul, așezat pe un scaun la masa dreptunghiulară acoperită cu pânză roșie, ne fixa cu privirea din ce în ce mai tulbure, plină de intenții ucigașe. Din poziția "în genunchi" în care stăteam, încercam să mă ridic pe verticală. Mircea, vrând să mă ajute, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Nu mă aștept să am succes cu procesul. De la ora două, radioul zbiară ca la țară pentru mujici, și de plătit, eu am să-l plătesc. [...] Individul se numește Leși, sau cam așa ceva, iar numele mic e Constanțiu. Un adevărat zbir, lat în fălci. [...] Marți, 4 aprilie [1950] Dulcea mea, altă amânare, ultima, dar să socotim de pe acum totul pierdut. Așa îmi spune toată lumea. Mouette, nu te supăra pe mine, dar am să-ți mărturisesc un lucru și mai grav, care
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ești fugar/ și osândit să dormi pe stânci sau peșteri,/ te poartă departe gândul cel hoinar,/ ca o lumină scumpă: și nu-n zadar/ prin codri și stânci cu mane de meșteri.// Mulțimea În lagăr și temnițe grele/ purtată de zbiri și crânceni călăi,/ te-așteaptă lumina ca iarăși ca iarăși sub stele/ născută de jaf până la piele,/ să-și taie sub soare alte căi.// Nici maica pierdută cu pruncul la sân/ n-o cruță nicicând tirana lege/ de nu dă
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
poliție, într-o simetrie cu semn schimbat. Monumentalul se află cuprins în ordinea etatică, în arhitectura institu- țională pe care eroul se cațară pentru a ajunge în vârf. „Îndeosebi, promitem nerușinatului inspector polițist, cana liei ordinare, mișelului fără rușine, sălbaticului zbir și călău antropofag, care răspunde la dezgustătorul nume 118 Angelo Mitchievici de Coriolan Drăg...“ Ce s-a întâmplat cu fostul student cu apetit revoluționar ? Coriolan a devenit Drăgănescu. Nu exista însă ca o prezență discretă, o potențialitate, un Drăgănescu în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și în cel al expresivității mon- struoase, ca mutație a eroicului. Cât despre dimensiunea monstruosului, ea devine recuperabilă la nivelul unei reto- rici în spațiul căreia sunt listate imprecațiile redundant- tautologice, situate și ele într-o progresie : nerușinat, canalie, mișel, zbir, sălbatic, călău, antropofag. Individul nu există, la polul opus Coriolan și Drăgănescu se află însă nivelați ontologic, deformarea îi extrage anonimatului, retorica îi confirmă. Însă nu există cu adevărat un Coriolan Drăgănescu, cel puțin nu din perspectiva circumscrierii sale într-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
caută obiectul și îl găsește în proximitate. De data aceasta, expresia sa sublimată este invectiva, însă discursul a devenit prin preaplinul său expresie corporală : „Și apoi o cascadă, un torent de invective la adresa autorității, care e compusă din pungași, din zbiri complici cu briganzii ! exemplu : d. inspector, care s-a învoit cu țigancele...”. Inversiunea s-a produs, autoritatea este cea care a devenit tolerantă, per- misivă. Când pronunță sarcastic cuvântul „sublim”, Lefter Popescu nu este departe de o expresie a propriei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și cotropire împotriva popoarelor pașnice... Casă, muiere, fiică, fiu... nimic din ce-i "al nostru" nu va mai fi "al nostru". Mereu te vei întreba: "Oare cel cu care întind în blid nu mă va vinde?" Și, la miezul nopții, zbirii vor bubui în ușă: "Hai!!" Țara toată va fi o temniță largă cât țara. Credința, cugetul, cuvântul ți le vor scormoni trepădușii să afle de nu cumva gândești, au faci, altcumva decât e poruncă de la "Stăpânire"... Siluit la trup, siluit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cere capul Sfântului Ioan Botezătorul, și le vom răspunde cu nefrica morții, păstrându-ne neîntinat giulgiul demnității umane și legile dumnezeiești, sub ploile oricăror lovituri. Noi, legionarii nu mai avem de ales. Pe pământ sau ape, moartea e tot moarte. Zbirii vor rămâne iarăși umiliți în fața tăriei noastre, căci nu ne vor putea îngenunchia, destrăma și birui voința noastră „pavăză” dăruită nouă de Dumnezeu. Înverșunaților, „înăbușiți” fiara din voi! IATĂ-MĂ LA MARGINE Iată-mă la margine, Țarna mi-i paragină
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]