593 matches
-
de creștere și promit să mă fac mai mare. Dar știți cum e cu fenomenele astea naturale, nu se prea știe exact ce, cum și când îți vine rândul. Ca orice adolescent care se respectă, am chichițe și capricii, mă zbucium și-mi place să-mi dau fumuri când mă stârnește careva. În mine clocotește un vulcan. Mă-nfierbânt repede, ba chiar scuip dacă nu mi-e bine. Așa că aveți grijă pe unde pășiți, să nu mă nimeriți cumva pe bombeu
LANZAROTE – CERERE IN CĂLĂTORIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357506_a_358835]
-
fie impulsul deliberat al inconștientului, respectiv lumea autonomă a rațiunii iraționale. Calea filosofiei hristice este experiența religioasă vie, tumultoasă, aprigă, cu suișuri și coborâșuri, dar nemuritoare și mântuitoare prin Taina Sofiei și a Învierii, pe când cealaltă se desfășoară rectiliniu și zbuciumat într-o permanentă zvârcolire a exteticului necesar sau abundent. Prima Cale, Filosofia hristică a Dumnezeului-Om, Iisus Hristos este Stâlpul și Temelia Adevărului, cum genial ne-a îndrumat marele savant creștin Pavel A. Florenski: „Sarcina vieții nu e aceea de
HRISTOS A ÎNVIAT ! de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358450_a_359779]
-
2012 Toate Articolele Autorului MIGDALE AMARE Au fost cândva prinprejur, Livezi cu migdali înfloriți, Dar a venit regimul dur, Au rămas migdalii ciuntiți. Strigă migdalii răzvrătiți, Înnecați în ample bălării, Când se văd iarăși striviți, De noile, false teorii. Se zbuciumă zadarnic, În vegetale închipuiri, Plânsul lor e amarnic, Nu mai cred în reveniri. Zicea poetul migdalelor amare, Nu mai e bun tot ce a fost, Dispară migdalii de sub soare, Dacă-s amare nu au rost? *** MERE ROȘII Vinzi în piață
MIGDALE AMARE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 494 din 08 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358628_a_359957]
-
de la serile mele fantastice când credeam că tinerețea e veșnică, când mă îmbrăcam cu iubirea ta, lustruind luna care se hlizea la noi, impudică, numărându-ne săruturile, mai dați-mi puțin timp la dispoziție să privesc prin perdea cum se zbuciumă frunza-n teiul meu scump, să-i miros floarea acum în luna mai când ielele joacă hora ultimei clipe... joi, 15 mai 2014 Referință Bibliografică: nostalgii / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1231, Anul IV, 15 mai
NOSTALGII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350737_a_352066]
-
Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 327 din 23 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Zile de arșiță, zile de sete, se topesc nisipurile deșertice ale lunii pe boabele de muștar ale soarelui, istovindu-se-n căutatele ape. Se zbuciumă sângele urcând prin rădăcinile copacului din trup, împământenind sămânța coaptă cu irizări cuibărite-n miez. Alunecă prin simțurile mele uscate firul de apă-n dans, izvorul câmpiei, încremenite fibre atinse de pîrjol, așteaptă să respire ploile repezi. Tu-mi apleci
ZILE DE VARĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358801_a_360130]
-
sa. Numai tu vei putea să alungi pe ticăloasă și pe nemernicii ei slujitori. De aceea te rugăm fierbinte să vii în țara noastră și să ne salvezi. Prințesei i se păru așa de frumos acest flăcău, care se tot zbuciuma, cu mâinile împreunate și privirea sa atât de rugătoare. Îi simțea forța, nu numai din priviri, dar și din statura sa atletică, atitudinea semeață și chiar din ruga asta umilă. Se simțea supusă de voința lui, iar o dorință ascunsă
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
cazonă a politehnicii din Petersburg, unde a fost student, militarizată după sistemul aracceevist, îi smulge accente încărcate de disperare și dezgust:” Dragă frate-îi scria Dostoievski fratelui mai mare-ce trist e să trăiești fără speranțe.Scrutez viitorul și sunt îngrozit ... Mă zbucium într-o atmosferă de îngheț polar, unde nu pătrunde nici măcar o rază de soare. “ Cu această dezamăgire și altele multe, își va renege mai târziu, după șederea în “ casa morților “ din ogna țaristă, pasiunea tinerească pentru ideile socialismului utopic, la
DOSTOIEVSKI GENIUL ROMANULUI RUS ŞI PĂRINTELE EXISTENŢIALISMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359443_a_360772]
-
de sub streașină, poeme lungi, fantasciente, poemele disperanței, despre prietenul lui - Danubiul - fluviu definitiv, fluviu esențial cu care vorbea adeseori, în ceasurile în care timpul părea că stagnează. Și fluviul, doar fluviul îl asculta smerit, fără să murmure, fără să se zbuciume, ținându-și valurile în frâu, într-o adâncă venerație, fiindcă-i simțea freamătul lăuntric, geamăn cu al său, în nopțile cu furtuni cosmice și sufletești. Era fiul Dunării. Și Dunărea îl recunoștea pentru că, de acolo venise: “Din Dunăre m-am
CULOARE ŞI FEMINITATE LA PARIS CAFE DIN GALAŢI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360412_a_361741]
-
legănat visuri în brațele mele pământul cu cerul și norii, verile calde, iernile grele și calea lactee și zorii. pe tine, iubito, te-am legănat, în brațele-mi aspre și blânde, tu veșnic mi-ai adăpat dragostea frumoasei osânde. se zbuciumă lumea și crește, se zbate magma în horbota spumii un nou răsărit se ivește în huietul vremii, în freamătul lumii. vine iar toamna cea policromă, cu romanțe cântate -ngânând, toamna cu dulcea-i aromă și cocori peste zare zburând. toamna
CALM ATIC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360049_a_361378]
-
1) Autor: Berthold Aberman Publicat în: Ediția nr. 2258 din 07 martie 2017 Toate Articolele Autorului „Opera mea o datoresc femeilor, fără ele n-aș fi cunoscut infernul” (Dante Alighieri) În acea zi frumoasă de vară, după o noapte destul de zbuciumată în care visele se succedaseră, transpirată, puțin speriată, a deschis ochii. Soarele invadase dormitorul, singurul loc în care se regăsea la trezire, cât de cât odihnită după forfota saloanelor prietenilor pe care le frecventa mai mult pentrua se achita de
IMPREVIZIBIL (1) de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359783_a_361112]
-
eu cu apa din nisip, voi fi, Și pietrele se vor ascunde -n mare, Pe tine, arșiță de foc, te-oi potoli, Și soarele se va opri-n-adânc de zare... ARIPI DE ZEU Aripi de zeu, ca două file ninse, Se zbuciumă-n văzduhul de cristal, Cu ale mele aripi nepretinse, Creez umanul, din uman... Volubile idei în zborul lor mă incită, Un stol de zeități suntem, Vestim luminii căutarea sfântă, Sub aripile noastre armonii vedem. Aripile de zeu, vestindu-și puritatea
VERSURI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340249_a_341578]
-
I): Ce poate fi mai frumos și mai bun în viață decât o familie unită... (...) trăind într-un colț de lume numai cu bucuriile ei mici, așa cum sunt ele, fără să râvnească lucruri care n-ar face decât s-o zbuciume și s-o fărâmițeze.... Tudor Mușatescu În lumina soarelui, postată deasupra noastră, ca un acoperiș de tablă încins, am o nostalgie a străbunilor care, dând înainte, oare câte generații?, petreceau ziua de vară altfel, într-o casă modestă, răcoroasă, ancorată
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339283_a_340612]
-
I): Ce poate fi mai frumos și mai bun în viață decât o familie unită... (...) trăind într-un colț de lume numai cu bucuriile ei mici, așa cum sunt ele, fără să râvnească lucruri care n-ar face decât s-o zbuciume și s-o fărâmițeze.... Tudor Mușatescu În lumina soarelui, postată deasupra noastră, ca un acoperiș de tablă încins, am o nostalgie a străbunilor care, dând înainte, oare câte generații?, petreceau ziua de vară altfel, într-o casă modestă, răcoroasă, ancorată
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339587_a_340916]
-
domni conducători ai țărilor românești am trecut la republică în regim de ocupație militară și nu putem scăpa de ea cu toate că vrednicul rege „abdicat de popor” a revenit în țară și i sau recunoscut unele drepturi. Ce vreți o istorie zbuciumată de clipe actuale succesive. Cei 40 ani de regim comunist au adus orori, rezistență și dizidență dar și amintiri plăcute. Unde au rămas mamele care să povestească odraslelor frumusețea cravatei roșii și a uniformei de pionieri, dorința de muncă a
TRECUTUL O LECŢIE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340914_a_342243]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > ALBASTRU FRÂNT Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Se zbuciumă tenebre în mintea cea dintăi Nimic nu mai contează, nimic din ce-o să-mi spui; Doar toamnele mai plouă câte un dram de floare Peste adânca umbră de tine temătoare... Ai smuls din mine darul tăcutelor litanii Și mi-ai
ALBASTRU FRÂNT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341275_a_342604]
-
timide, rodul... Și, contemplând, simțeam căldura mâinii Cum moale, lin, îmi oblojea frământul - În șuier aspru-nverșunat doar vântul Mai biciuia neiertător tăciunii Din vatra-ncinsă-n care râdeau macii. Îngenunchind pe pat de frunze moarte Iubiri vetuste, născociri deșarte... Se zbuciumau a neputință vracii. Pe-un țărm pustiu, o inimă-mpietrită - Reverberând sub clopote de ceară O urmă vagă de chemare-amară - Câtă iubire-a strâns, nedăruită... NOSTALGIE Își despletesc viorile-n surdină Șuvițe moi, alunecând pe strune, Nepământești șoptiri, trăiri nebune
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
de ceea ce îi fusese hărăzit prin naștere. Începe deportarea țiganilor în Transnistria și Maia - Marița se trezește pentru a doua oară, alături de noua ei familie pe drumul spre moarte. Scriitorul Ion C. Gociu aduce astfel în romanul său un moment zbuciumat din istoria poporului nostru, un moment despre care se știe destul de puțin și se vorbește și mai puțin. Dincolo de Nistru, în lunca Bugului, punctul terminus al călătoriei șatrelor de țigani, Marița îl va cunoaște pe Trifu din „șatra lui Mihai
MAIA SAU ROMANUL SURPRIZELOR de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341873_a_343202]
-
însă el i-a adus o capă din blană de vulpe polară. Mai avea un guler în garderobă. Cei doi părinți liniștindu-se, își vedeau de mâncarea lor și discutau în șoaptă probleme casnice, de familie. Numai fiica lor se zbuciuma sufletește. Nu știa ce să creadă despre cei doi. Își vedea năruite toate șansele de a se mai culca cu profesorul. De unde și până unde a apărut profa de română împreună cu Sebastian? La așa ceva nu se așteptase, cu toate că știindu-i
UN PRÂNZ ÎN FAMILIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342220_a_343549]
-
zi, întorcându-se dintr-o cursă făcută la Liverpool, la ieșirea din strâmtoarea Sfântu Gheorghe, situată în sudul Mării Irlandei, o furtună groaznică îi ajunse din urmă, aruncând toate furiile vântului și a mării peste corabie. Totul se zgâlțâia și se zbuciuma. Ispas, zăpăcit și speriat, se ascunse sub pat înfingându-și adânc ghiarele în dușumeaua de lemn pentru a-și putea menține echilibrul. Panait, la timonă, încerca cu mare greutate să țină corabia cât mai dreaptă. Deodată, furia naturii dezlănțuite rupse o
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
de pe care s-au șters semnele inițiale, străbătând doar urmele vechiului text. Lucrarea Rodicăi Postolache scoate în evidența amprenta vieții umane lăsată în sufletul ancestral precum un cod pe care îl putem descifra doar cu razele X. Manifestându-și trăirile zbuciumate de care este marcată, Liviana Pînzaru ne înfățișează, prin „Conversații” și „De primăvară”, un ritual al tandreții și al nevoii de comunicare întru împlinirea cuplului. Așteptăm de la ea mai multă culoare și mai mult optimism, chiar o schimbare a opticii
DE LA STATIC LA DINAMIC de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342578_a_343907]
-
Acasă > Redacția > Autori > ILEANA VIČIČ STÂNCĂ Autor: Ileana Vičič Stâncă Publicat în: Ediția nr. 2326 din 14 mai 2017 Toate Articolele Autorului Zbucium Ce se gaseste-n trupul meu, de-mi lasă simfonii neînțelese? Ce se gaseste-n viața mea,un D-zeu, de mă ridică atunci,cănd gândul, vise negre țese? Ce se ascunde-n ochii tăi, un clocot de furie nepătrunsa
ILEANA VIČIČ STANCA de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/342670_a_343999]
-
un păhărel să pecetluim înțelegerea. Tu dă-mi principatul, că de restul mă ocup eu! - Te înșeli, dragă frate! Am nevoie de cineva lângă mine care să-mi mângâie sufletul acum, în pragul bătrâneții. - Ha, ha, ha! În zadar te zbuciumi atât! După moartea ta numai eu sunt moștenitorul de drept! Ești liber pe drumul morții, iar eu pe cel al puterii! Principele Vâlcelelor se ridică brusc rostind tare și răspicat: - Dacă nu te învoiești la propunerea mea, niciodată nu vei
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
spațiile mici. O opinie la care au achiesat mai multe persoane, care poate nu sunt de acord cu ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului Îți recomandăm Șpagamente vorbind, Dumnezeu există O părere și puțină poezie. Atât. Dar... ce mai freamăt, ce mai zbucium... Cheltuim atât de multă energie pentru a dărâma, pentru a combate, pentru a-i demonstra celui care îndrăznește să creadă în ceva, să spună ceva, să exprime o părere, că nu are dreptate. Nu dialogăm. Combatem. O dezbatere, un dialog
Școala are rostul ei. Spitalul are rolul lui. Biserica are chemarea ei. Iar dascălii, medicii și preoții „sfințesc” locul () [Corola-blog/BlogPost/337912_a_339241]
-
mai bună. Copiii ne pleacă , batrânii ne mor de durere Pe străzi felinare murdare și gemete surde Săraci urgisiți de tristeți așteptând mângâiere. Cei ”mari” sunt hiene și sfâșie suflete crude. Convoaie de gânduri pierdute în râuri de lacrimi Ne zbuciumă fruntea, mocnim în tăceri prizonieri Suntem biet popor ce-i sortit să trăiască în patimi Noi n-avem nici azi și nici mâine și n-avem nici ieri... Mi-e-o silă imensă de cei ce-au promis bunăstare Sătui de minciună
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
stăpânit mereu Ființa-mi răvășită de-un straniu val de mare. Se răzvrătește-n mine-o mulțime de cuvinte: De azi noi suntem unul...ființă adorată... Trăiește nebunia căci clipa-i minunată... Și altele atâtea ce-mi bântuie prin minte... ZBUCIUM O ploaie măruntă de toamnă e-n mine Și-mi biciue trupul și gândul pribeag Sub frunze-arămii rătăcind în suspine Îmi sprijin speranțe de-un firav toiag. Se zbat întrebări iar răspunsuri bizare Încearcă să-mi spună: așteaptă-n tăcere
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]