442 matches
-
George Safir Publicat în: Ediția nr. 762 din 31 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului îmi pare ziua mult mai scurtă, decât a fost când eram puști. cum îmi dădea mama o turtă și-o supă caldă cu găluști!... și o zbugheam din nou la joacă, cu bucătura între dinți, ca titirezii, pe toloacă și doar în somn eram cuminți! și, Doamne, câtă energie! și câte garduri mai săream și cum dădeam iama prin vie și câte dealuri călăream?! of, cât se
FUG CÂT MĂ ŢINE BRĂCINARUL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348917_a_350246]
-
minute, tata rămânea fără struguri. Fără o boabă. Tata îi aștepta pregătit. Avea semenele lui. Când sosea ziua, toată suflarea era pregătită. Așteptam liniștea! Iar în momentul coborârii stolului, băteam din toate căldările, butoaiele din tablă, câinii lătrau, pisicile o zbugheau care încotro, iar graurii, ei bine graurii aproape că se izbeau de pământ și nu știau cum să părăsească mai iute terenul. Tata știa că e timpul culesului! Nu mai întârzia nicio zi! Popoarele migratoare ne-au călcat frecvent vetrele
TABLETA DE WEEKEND (112): MIGRATORII de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348945_a_350274]
-
bani nici de șosete. că plâng nebunii fără vină, când văd doi sâni de gospodină, ca două lubenițe coapte... ce bine-ar fi să dea și lapte... intră draci-n ei cu toți, uită chiar și de nepoți și o zbughesc cu nasu-n vânt deși-s aproape de mormânt s-amiroase-un puf de fustă cu o poftă de lăcustă și-atâtea ploi și ploicele (nu mai spun de floricele) și nouri care stă să cadă la iubită în ogradă și-apoi iese curcubeul
VAI DE PĂSĂRICA TA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 892 din 10 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346299_a_347628]
-
prichindeii săreau: “Vrem ciocolată! Vrem ciocolată...și citro!” „Ochi de mură” râdea și plângea...plângea și râdea. Mustăcilă...la fel. Băga mâna în sacou și le dădea picilor de-o ciocolată cu Scufița și de-un citro. Gloata zgomotoasă o zbughea afară...și-atunci afla...ce n-are plângăcioasa. La terminarea liceului, la banchet, i-am văzut și eu pe faimoșii “distrugători de inimi”. La întâlnirea de 10 ani...”mâța” era fericită (familial): avea un băiețel, construia o casă, fotbalistul se
FĂRĂ SFATURI! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345118_a_346447]
-
faceți. Va să zică așa stau lucrurile. Nu o să se joace el cu mine, ci eu o să mă joc cu el. Și nu așa cum vrea el, ci așa cum vreau eu. Oh, să mă scuzați că am uitat focurile aprinse la bucătărie. O zbughește și întârzie zdravăn. În fond poate să-l dea și pe ușă afară. Numai că ea nu o va face. Îi va zâmbi mereu. Îi va zâmbi mereu și-l va plimba până când o să-i pară și lui rău că
DETECTIVUL PARTICULAR de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345097_a_346426]
-
a creat un carambol în mijlocul drumului că nu mai putea nimeni să mai treacă de noi. La un moment dat se vedea venind o mașină daia rusească, urâtă, încărcată cu lemen și făcea un praf așa că de frică toți au zbughit o care pe unde a apucat. Praful i-a înghițit pe toți. Nu se mai vedea acum nici urmă de veri , de pupături, de mașini, totul era un fel de ceață nisipoasă care cădea peste noi ca o pâlcă cernută
LEGILE NESCRISE DE LA IGEȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376737_a_378066]
-
ajungeam cu teica făcută din lemn de salcie să iau apă și să beau. Săpase o adâncitura bunicul ca să curgă apa din fântâna când era prea multă .Acolo în apă erau multe broscuțe,iar eu le tulburam apa ele o zbugheau dintr-o parte în alta. Ce distracție să tulburi apa și ele să nu vadă pe unde merg.Bine asta credeam doar eu.În acest loc m-am jucat cu păpușile de la porumb,papuși de matase,pe care le rupeam
LOCUL MEU de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376847_a_378176]
-
și nu-mi duc misiunea la bun sfârșit. Ce m-ar distra dansul vostru disperat în flăcările iadului! Pătru se înspăimântă la aceste afirmații și din instinct își struni calul. Pe dată însă diavolul se băgă sub el și o zbughi în pădure pe o cărare întortocheată. Cal și călăreț urlau disperați de mama focului. Pătru pentru prima oară își pierdu definitiv speranța și realiză că demonul îl păcălise. Parcă în jurul său ardeau flăcări, iar din ele chipuri hidoase îi rânjeau
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
pielicica voastră! Deodată din coteț cântă cocoșul. Instantaneu se auzi o pocnitură puternică și arătarea nopții dispăru. Bărbatul rămase câteva minute nemișcat lângă stâlp. - A fost adevărat sau am avut vreo vedenie? Înfricoșat se desprinse de stâlpul porții și o zbughi în casă. Dar după această întâmplare somnul îi dispăru și căzu pe gânduri. „Să-i destăinui cucernicului părinte despre vizita întunecimii sale?... Cu satan nu-i de glumit. Fie ce o fi! Trebuie să risc, cu Dumnezeu înainte!” În ziua
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
asta sunteți așa de înapoiați că folosiți drept model un ”cal putere”! Dacă ați introduce în știința voastră „un drac putere”, ați fi mult mai avansați! Și rostind acestea se băgă sub bietul armăsar și cu el în spate o zbughi peste dâmburi și tufișuri afundându-se în pădure. Săracul cal simțindu-se purtat pe sus necheza disperat de mama focului și lovea cu copitele prin aer. Dar nici gând ca dracul să-l elibereze din spinare, căci îl prinsese zdravăn
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
acelei ființe feciorelnice. Realiză că se află în fața unei făpturi demonice și dintr-un impuls interior, cu o forță supraomenească, o îmbrânci brutal, răcnind: - Ptiu! Piei drace din cale mea și ascunde-te pentru totdeauna sub talpa iadului! și o zbughi pe poartă fără să întoarcă privirile. În ogradă vrăjitoarea chicoti veselă de ispravă, apoi dintr-o dată se înfurie: - Nenorocitule, mi-ai scăpat! De când îmi doream o aventură amoroasă! Fugiți de mine ca neghiobii! - și reîncepu dansul diabolic în jurul focului a
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
cu periuța de dinți, cât de albi și frumoși sunt ei după spălare și cât de bine te puteai simți atunci când îți rămânea în guriță gustul dulce-mentolat al pastei de dinți. Fetița nu ascultase nici de această dată și o zbughise la joacă. Ce nu știa Tincuța era că unul dintre dințișori, foarte supărat că nu era îngrijit, a hotărât să părăsească gurița ei. Așa că, într-o dimineață, Tincuța s-a trezit fără dințișorul de sus, din față, cel mai frumos
POVESTEA DINŢIŞORULUI NĂZDRĂVAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373180_a_374509]
-
și-l îmbie, cu vorbe blânde, să bea din cană. Se vede că puiul remarcase bunătatea deosebită a omului, de aceea nu se sperie deloc de el, nici când cana îi atinse botișorul. În acel moment, puiul se cutremură, o zbughi mai încolo câțiva pași. Dar mirosul răcoritor și irezistibil al apei rece nu-l lăsa în pace. Se apropie din nou de omul cu cana întinsă, cu apa rece ca gheața. Începu să deguste din apă, încet. Închidea ochii de
GAZELA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373184_a_374513]
-
Acasă > Versuri > Iubire > IUBIRE ÎNTR-O COCHILIE Autor: Eleonora Stoicescu Publicat în: Ediția nr. 1728 din 24 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului De te va întreba vântul Pe unde-am zbughit-o ștrengărește, Să-i spui că marea ne-a răpit Și, cu corabia-i împletita din frunze de palmier, Ne-a dus departe, pe-o plajă pustie S-ascultam simfonia înverșunată a valurilor înspumate Ce ne-au mângâiat cu degete
IUBIRE INTR-O COCHILIE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373277_a_374606]
-
ce se pregătea și așteptând, nerăbdător, să mă vadă vreo bucătăreasă. „Minunea” se înfăptuia mereu: geamul se deschidea, iar o voce de femeie mă îndemna: „Vino și mănâncă!” Eu răspundeam, înghițind în sec: „Dacă v-o rămas ...” după care o zbugheam înăuntru, fără a mai aștepta o nouă invitație. Ioan CIORCA Referință Bibliografică: CANTINA / Ioan Ciorca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1657, Anul V, 15 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ioan Ciorca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CANTINA de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374791_a_376120]
-
facă singură cumpărăturile, chiar dacă nu știa cum va putea căra ea, toată greutatea aceea. Ba chiar consimți să-i dea și ceva bani din economiile ei, numai să scape de tortura insistențelor lui. Nici că-și dorise altceva, pezevenghiul! O zbughi cu promisiunea că va fi la autogară la ora potrivită pentru a prinde autobuzul de seară. Alexandra ajunse la întâlnire extenuată și cu nervii făcuți praf de cât trăsese de bagaje de una singură, dar de frățiorul ei, nici urmă
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
iar prietenii lui îl priveau cu admirație, nici unul nu era invidios, știau că Ionuț este un adevărat prieten, reușise să le câștige inima. Seara îi prinse alergând, când în casă, când afară, se serveau în grabă cu câte ceva, și o zbugheau din nou afară, era lumea lor. Nu mai voiau să plece, veniseră părinții după ei, și cu greu îi putură desprinde din vârtejul jocului ce se încinsese, erau roșii la obraz și transpirați, dar fericiți. - Mami, au plecat toți,eu
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379196_a_380525]
-
asta sunteți așa de înapoiați că folosiți drept model un cal putere! Dacă ați introduce în știința voastră „un drac putere” ați fi mult mai avansați! Și rostind acestea se băgă sub bietul armăsar și cu el în spate o zbughi peste dâmburi și tufișuri afundându-se în pădure. Săracul cal simțindu-se purtat pe sus necheza disperat de mama focului și lovea cu copitele prin aer. Dar nici gând ca dracul să-l elibereze din spinare, căci îl prinsese zdravăn
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
biciuiau nemiloase obrajii. Dintr-o dată diavolul se opri brusc. Cal și călăreț se rostogoliră grămadă la rădăcina unor stejari seculari. Amândoi, amețiți, rămaseră câteva clipe nemișcați, apoi calul se ridică speriat și sărind în două picioare necheză gata s-o zbughească la întâmplare prin întuneric. Dar animalul nu făcu trei salturi că o gheară uriașă se înfipse în coama sa și-l trânti la pământ. Pătru Valdescu revenindu-și din buimăceală se ridică ușor cu ochii țintă la mișcările însoțitorului. - Ce
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
le zvîrliră pînă-n înaltul cerului de-a-nvîrtitelea, strigînd iar: Urra! Urra! Făcură un leagăn din mîinile lor împreunate și-l ridicară pe brațe, și-l purtară așa, pînă ce se zbătu să scape. Și după ce scăpă din mîinile lor, băieții o zbughiră în toate părțile, zvîrlindu-și iar în aer beretele, fluierînd, pe cînd ele se roteau pe sus ca niște sfîrleze, și strigînd: Urra! Și strigară de trei ori: "Huo!" pentru Cap-chel Dolan și de trei ori: "Trăiască!" pentru Conmee și spuseră
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Înșfac haina și sacoșa și crap un pic ușa - Însă, chiar În fața ei, stau două moașe. O Închid la loc iute, Încercînd să nu fac zgomot. Va trebui să mai aștept cîteva clipe. În curînd o să plece, și-o s-o zbughesc și eu. Nu-mi vine să cred că mă aflu În situația asta. N-ar fi trebuit să zic niciodată că nasc. N-ar fi trebuit niciodată să zic că mi s-a rupt apa. Doamne, e o adevărată lecție
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
e o adevărată lecție. Nu mai fac asta cît oi trăi. După Încă puțin timp, mă uit la ceas. Au trecut trei minute. Ia să mă uit iar pe hol. Îmi iau haina, dar, Înainte de a apuca eu să o zbughesc la fugă, ușa e dată larg de perete. — O, Doamne, Bex! năvălește Suze Înăuntru, Într-un vîrtej de păr blond și haină brodată Miu Miu. Ești ok? Am venit imediat ce-am auzit! — Suze? mă holbez la ea, ca lovită
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
aer stîrnit de aripile unei cozi ridicate brusc, îi smulsese pălăria. Fuga dezordonată a turmei nu întîrzie totuși să se transforme în ceea ce ni se păru a fi o înaintare metodică; după ce-și strînseră, în sfîrșit, rîndurile, balenele o zbughiră din nou, cu o viteză sporită. A le urmări mai departe ar fi fost zadarnic; dar ambarcațiunile mai zăboviră un pic, pentru a încerca să captureze balenele atinse de drugi, rămase în urmă, mai ales balena omorîtă și însemnată de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și-n consternarea lui, negrișorul sări fără să vrea, cu vîsla în mînă, peste bord, dar în așa fel, încît o parte din saula slobodă i se încolăci în jurul pieptului, căzînd odată cu ei în apă; iar cînd balena lovită o zbughi nebunește saula se întinse brusc și bietul Pip apăru șiroind de spumă, printre cavaleții ambarcațiunii, tîrît fără cruțare de saula ce i se încolăcise de cîteva ori în jurul gîtului și pieptului. Tashtego stătea la prova, ațîțat de vînătoare. El îl
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
baltă - nici unul dintre ele nu poate fi al meu, așa că fii tu cea care mă vei tîrî! Chiar legat de tine, chiar sfîșiat în bucăți, te voi vîna, balenă blestemată! Iată lancea mea! Harponul se înfipse în balenă; aceasta o zbughi, iar saula harponului începu să se desfășoare cu iuțeala fulgerului, dar se încurcă numaidecît; Ahab se aplecă să o descurce, izbuti, dar colacul zburător îl prinse de gît și-l trase afară din ambarcațiune, pe tăcute, așa cum turcii își sugrumă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]