1,570 matches
-
agățate. Monotrenul avântându-se înainte acoperit de aluminiu lucios. Uite cum ar fi trebuit să ne arate viețile. Du-te acolo. Alege excursia, zice Seth. Îți va frânge sufletul, pentru că familia Jetson cu menajera lor robot, Rosie, și mașinile lor zburătoare și paturi tip prăjitoare de pâine care dimineața te scuipă afară, e ca și cum familia Jetson ar fi subînchiriat Acul Spațial familiei Flintstone. — Știți, zice Seth, Fred și Wilma. Aparatul de măcinat resturi alimentare care-i de fapt un porc ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
micuțule. Mămica te iubește, mititelule“. Viitorul e pur și simplu irosit pe unii oameni. Sari la puntea de observație din vârful Acului Spațial, de unde nu poți vedea picioarele de oțel, așa că e ca și când ai plana deasupra Seattle-ului într-o farfurie zburătoare cu o grămadă de suveniruri de vânzare. Totuși, cele mai multe nu sunt suveniruri ale viitorului. Sunt tricouri cu inscripții ecologiste și baticuri și chestii vopsite de mână din bumbac sută la sută natural, pe care nu le poți spăla împreună cu altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
lui, decît poate cu vreo companie, cu LARES-ul ori cu AVI A, linia cehoslovacă, asta tot trambala de ici-colo călători în zboruri de plăcere, ba la Cernăuți, ba la Constanța, avea escală și la Cluj, dar să fi fost zburător, asta n-avea cum. Întîi, dacă ar fi fost s-ar fi fudulit cu vulturul pe piept, iar în al doilea era destul de în vîrstă ca să fi apucat să piloteze ceva la vîrsta potrivită. Cam toți cei care zburaseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dat să fie, atunci, în adîncul sufletului se consola cu ideea că ar putea sta alături de Balbo. Ce altceva decît un aviator era Italo Balbo? Iar aviator, oho, și ce aviator, nu oricine s-ar fi urcat în toate "sicriele zburătoare" în care a zburat el, chiar fără să-i pese de nimic!, aviator era și el. Atîta doar că despre Balbo se vorbea, se scria în toată Europa, iar despre Pangratty nu prea. Iar la o dreaptă cumpănire a faptelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
tradițiile, hamurile unei societăți stăpînite de plutocrația istorică. Aveți o țară tînără, cu sînge proaspăt, ridicați-vă deasupra contractelor și convențiilor, ele nu sînt făcute decît pentru a intimida pe naivi și a proteja pe ticăloși, ridicați-vă aripile proprii, zburători!" Vocea lui Corvino urmărea inflexiunile de bel-canto ale lui Balbo, străduindu-se să fie cît mai fidelă pasiunii, patetismului meridional ale acestuia, și puteai jura că nimeni nu-i atent la traducerea domnului Corvino, toți înțelegînd chiar cu o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
teren pe care ar putea ateriza Șerban Pangratty, primejdia apăruse sub alt chip și pe altă cale. "Domnul colonel avea o scrisoare de la prinț în care acesta mă ruga să pun la dispoziție prietenilor săi mai vârstnici, "al camarazilor mei zburători", așa s-a exprimat excelența-sa, aripa dinspre grădină a Vilei. "Tratează-i de parcă eu însumi aș fi venit în Vladia." Sînt cuvintele sale, domnule Popianu. "De parcă eu însumi aș fi venit", ce vreți mai mult? Mai mult nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Miti Matái. Orice alt echipaj s-ar fi arătat nemulțumit să părăsească un asemenea loc, în care se bucurau de toate plăcerile și comoditățile, si sa se înghesuie iarăși în spațiul limitat de pe vas, insă bărbații și femeile de pe Peștele Zburător nu formau un echipaj oarecare, si se părea că singura lor dorința era aceea de a ajunge cât mai curând în locul unde se ascundeau cei care le pricinuiseră atâtea necazuri. Faptul că patru femei dispăruseră fără urmă de pe o insulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a Războinicilor îți susțin planul, fără nici o reținere. Îl privi în ochi. Și acum ce trebuie să facem? —Să-ntindem toate pânzele, să vâslim până ni se rup mâinile, atunci când n-o fi vânt, si sa facem că acest Pește Zburător să zboare de-adevăratelea, afirmă Miti Matái. Ultimul lucru la care se-așteaptă canaliile alea când se vor întoarce acasă este să găsească pe cineva acolo. Atunci, la treabă! Ca si cum zeii ar fi fost și ei de acord că aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ceva îi atinge obrazul, si, aproape în aceeași clipă, se auzi un zgomot scurt, urmat de un urlet de durere, și când se apropiară câțiva oameni cu torțe, descoperiră îngroziți că, în zborul sau nebunesc, urmărit de prădători, un pește zburător se înfipsese cu violența în ochiul drept al cârmaciului principal. Bietul Moeteráuri căzuse pe spate în urmă puternicului impact, și doar plasă de protecție de la pupă îl împiedicase să nu cadă în apă, unde ar fi fost de îndată devorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
acoperit de tatuaje complexe, despre care se presupunea că aveau să le servească pentru a găsi drumul de întoarcere, atunci cand va veni momentul să îndrepte prova spre Bora Bora. În acele zile, cel mai sumbru pesimism pusese stăpânire pe Peștele Zburător și chiar dacă nimeni nu se-ncumeta să pomenească de posibilitatea de a se-ntoarce, în sufletul unora se năștea convingerea că sarcina pe care și-o propuseseră le depășea cu mult posibilitățile de victorie. Femeile își dădeau toată silința să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
rare, atât de mici și se găseau atât de risipite, încât s-ar fi crezut că nu există nici o posibilitate de a le localiza. Din fericire, ploile scurte le asigurau apă dulce, iar în jurul lor înotau o mulțime de pești zburători, toni și mai ales Mahi-Mahi, atât de mulți, încât nici pentru o clipă nu le-ar fi trecut prin minte gândul că ar putea ajunge să ducă lipsa de alimente. Gustoșii Mahi-Mahi reprezentaseră dintotdeauna o adevarată mâna, care le permitea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe care europenii au numit-o peștii aurii, deși aveau capul mult rotunjit, cu o frunte dura și proeminenta. Acești pești ajung până la doi metri lungime și până la cincizeci de kilograme, si, cu toate ca obișnuiesc să se dedice prinderii de pești zburători, s-ar crede că cea mai mare plăcere a lor este să se învârtă în jurul oricărui obiect plutitor, lăsându-se foarte usor prinși cu ajutorul unei momeli puse într-un cârlig. Un lucru curios cu privire la ei este că în momentul când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de ore, zăriră o insulă adevărată, cu un munte adevărat și cu locuitori adevărați, dar care nu se arătară câtuși de puțin încântați să vadă apărând pe coastele lor o navă care părea a fi venită de foarte departe. Peștele Zburător trase la vreo douăzeci de metri de țărm, membrii echipajului coborâră pânzele și catargele, sunară din cochilie în semn de pace și, în cele din urmă, trimiseră doi soli care purtară un lung și dificil dialog cu localnicii, care vorbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
primitive și dezbrăcate devenea, cu toată naturalețea, un loc aproape paradiziac, mulțumită surprinzătoarei lor abilități în folosirea resurselor. Săptămâni întregi, spaniolii suferiseră chinurile insuportabile ale setei, care îi conduseseră în mormânt pe mulți dintre ei, si totusi cei de pe Peștele Zburător le-au demonstrat, în decursul unei singure nopți, ca avuseseră la îndemână suficientă apă încât să mențină în viață un numar de oameni de patru ori mai mare. Soluția atât de simplă era să se scoale cu o oră înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
oale, spade și oglinzi, si, în plus... un clopot. Singurul care există! Pentru moment, dat fiind că străinii nu dovedeau nici cel mai mic interes pentru a-și recupera neprețuita comoara, clopotul rămase atârnat de catargul de la pupă al Peștelui Zburător, desi căpitanul sau se văzu obligat să sublinieze că nimeni nu va mai avea dreptul să-l facă să sune de mai mult de trei ori pe zi, și acest lucru doar în orele când nu deranja odihnă celorlalți. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că marea se încălzește iarăși, încât până și fidelii Mahi-Mahi dispăreau în adâncuri și nici un singur pescăruș nu părăsea insula, Navigatorul-Căpitan se convinse și mai mult ca pe înserate Cutia Vanturilor se va deschide larg. Bărbații și femeile de pe Peștele Zburător își petrecură restul zilei la umbră pânzelor, care fuseseră așezate sub formă de cort, repetându-și, punct cu punct, strategia și determinând cu mare precizie ce avea fiecare de făcut după ce vor pune piciorul pe uscat. Cand primele pale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
buni scufundatori să extragă una cate una pietrele cu care umpluseră cele două carene. Odată eliberată de greutate, ambarcațiunea se ridică singură la suprafața apei, suficient pentru că oamenii să poată aruncă apoi apă din ea, astfel că, la amiază, Peștele Zburător era gata să pornească în lungă și dificilă călătorie de întoarcere, iar Tapú Tetuanúi nu putu decât să recunoască, încă o dată, incredibilă înțelepciune a Navigatorului-Căpitan. Trebuia să aibă niște cunoștințe extraordinare cu privire la mare, pentru a ajunge la concluzia că locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Tapú Tetuanúi reușise să-și facă o idee destul de clară despre stelele care traversau cerul de deasupra insulei Bora Bora în fiecare perioadă a anului, insă avea reale îndoieli cu privire la capacitatea lui de a face ca provele gemene ale Peștelui Zburător să i se supună și să urmeze drumul indicat, căci una era să știe unde se află insula, si cu totul altă să ajungă până la ea. În următoarele trei nopți nu se mai petrecu nimic demn de remarcat, însă, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că nu voi încheia aceasta calatorie, îi mărturisi într-o zi, pe când ședeau singuri, cu fața la oceanul liniștit. Iar Moeteráuri, care în mod logic ar trebui să mă înlocuiască la comanda navei, n-o mai poate face, de când cu peștele ăla zburător. Suferă de dureri groaznice de cap, uneori își pierde vederea și la ochiul sănătos și bănuiesc că deja nici nu mai distinge bine stelele... Ofta adânc, căci suferea sincer pentru ghinionul celui care fusese ani de zile omul lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Schimbul de prizonieri se făcu rapid și eficace. Roonuí-Roonuí le ordona apoi vâslașilor să-și arunce pagayas 1 în apă, ca să-i oblige să piardă ceva timp recuperându-le, înainte de a putea porni înapoi, si, după ce sări pe puntea Peștelui Zburător, Miti Matái ordona să întoarcă navă și să se îndepărteze cât mai repede de insula. Abia atunci scoaseră ceea ce părea să fie un strigăt de victorie, căci prințesa Anuanúa, șapte dintre fete, centura regală, chiar și Marea Perla Sfântă erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dar de la prietenii lui spanioli, dar nici macar lama ei nu reuși să taie nodul de groază care i se instalase în gât în timp ce urmărea cum provele semețe și agresive se apropie tot mai mult. Pentru câteva minute, la bordul Peștelui Zburător domni un haos de nedescris, în care doar două persoane păreau să-și fi păstrat sângele rece: gânditorul Navigator-Căpitan, ai cărui ochi nu pierdeau nimic din ceea ce se petrecea în jurul lui, si zâmbitoarea Anuanúa, în vreme ce Tapú Tetuanúi își amintea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se cățărară cu agilitate pe catarge, care tremurau din cauza tensiunii fantastice a velelor, ca să întindă cele două cabluri cu care acestea erau legate de pupe. Chiar și carenele tremurau, tânguindu-se pentru efortul la care erau supuse, dar rezistau. Peștele Zburător începu, într-adevăr, să zboare. Cu fiecare metru câștiga în viteză, apropiindu-se, ca un pescăruș uriaș, care abia atinge suprafața apei, de cele două nave, ai căror ocupanți încetaseră să mai vâslească. Miti Matái îi făcu un semn lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și îi puse piciorul pe abdomen, menținând-o nemișcata, cu toate ca încerca să scape, se zbătea și îi strigă vorbe de ocara. Când soarele dispăru la orizont, Te-Onó nu mai erau decât două puncte care se pierdeau în depărtare. Iar Peștele Zburător continuă să zboare. Odată cu zorii, vântul se opri. Dar nu se mai zarea nici o urmă de Te-Onó, nici de insula lor, pe care o lașaseră cu mult în urmă, înspre nord-vest. Singurul lucru care îl interesase până acum pe căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
apă încontinuu, iar pentru îndemânaticul dulgher era imposibil să astupe crăpăturile în timp ce vasul se deplasa. Însă, ceva mai tarziu, când cei de gardă confirmară că nu se zarea nici o urmă de ambarcațiune la orizont, Navigatorul-Căpitan ordona să fie oprit Peștele Zburător, pentru ca in nemișcarea oceanului, care părea acoperit cu ulei, să se facă reparațiile. Pentru aceasta, toți oamenii trecură pe puntea din stânga, făcând în acest fel că partea dreaptă a vasului să se ridice din apa atât cât era nevoie, insă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu subînțeles. Mai avem mult timp și mult ocean în față. —Octar!!... Strigatul sfâșietor îi făcu să tresară și, pentru o clipă, chiar si vâslașii își pierdură cadența, căci, de fiecare dată când acel urlet inuman răsună peste puntea Peștelui Zburător, parcă se așteptau ca un alt urlet feroce și la fel de inuman să-i răspundă de dincolo de linia orizontului, căci cei de la bord știau, fără să fie nevoie să le-o spună cineva, ca sângerosul rege al Te-Onó venea în căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]