503 matches
-
când prinde bufnița să strige, / Un liliac încalec și cu bucurie zbor. De-acum așa o să trăiesc, cu bucurie, / Cu bucurie pe sub florile ce-atârnă de pe ram.“ Analogiile cu poemul eminescian sunt, până la un punct, izbitoare, numai că la Eminescu zburătorul, parcă vorbind în numele lui Ariel, se arată părtaș la o mai largă cuprindere cosmică: „Ce sunt oare zburătorii? / Vin din rumenirea serii, / Și din fundul sfânt al mării“, „Uitându-se norilor / Calea zburătorilor“ / „Căci îi vede / Cine-i crede, / Le
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
bucurie, / Cu bucurie pe sub florile ce-atârnă de pe ram.“ Analogiile cu poemul eminescian sunt, până la un punct, izbitoare, numai că la Eminescu zburătorul, parcă vorbind în numele lui Ariel, se arată părtaș la o mai largă cuprindere cosmică: „Ce sunt oare zburătorii? / Vin din rumenirea serii, / Și din fundul sfânt al mării“, „Uitându-se norilor / Calea zburătorilor“ / „Căci îi vede / Cine-i crede, / Le năzare / La oricare / L-a chemat din noaptea mare“, „Iese din senin cu ploaie / Și din ploaie cu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
un punct, izbitoare, numai că la Eminescu zburătorul, parcă vorbind în numele lui Ariel, se arată părtaș la o mai largă cuprindere cosmică: „Ce sunt oare zburătorii? / Vin din rumenirea serii, / Și din fundul sfânt al mării“, „Uitându-se norilor / Calea zburătorilor“ / „Căci îi vede / Cine-i crede, / Le năzare / La oricare / L-a chemat din noaptea mare“, „Iese din senin cu ploaie / Și din ploaie cu senin / Și din lacul cristalin, / Și din ceruri și din mare“, „Al lui suflet e
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
oricare / L-a chemat din noaptea mare“, „Iese din senin cu ploaie / Și din ploaie cu senin / Și din lacul cristalin, / Și din ceruri și din mare“, „Al lui suflet e o scânteie / Din luciri de curcubeie“, „Ci eu sunt zburător / Ca un vânt / De ușor, / Mă anin / De un ram“, „Sunt ca vânt de primăvară, / Ca amurgul cel de vară; / Din picioare pân’ la cap / Într-un cuib pot să încap,/ Iar în cuib de turturele / Dorm alăturea cu ele
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
al unor enunțuri asertive: „Calea aici ce greu se găsește!” (L. Blaga, p. 277), „Între ziduri, printre arbori, ce se scutură de floare,/Cum revarsă luna plină liniștita ei splendoare.” (M. Eminescu, I, p. 136) sau interogative: „Cum nu vine zburătorul, ca la pieptul lui să caz?” (Ibidem, p. 80) Adverbele negative (nu) realizează enunțuri negative prin exprimarea manifestării negative a conținutului verbal exprimat de predicat sau prin excluderea unor „obiecte” din sfera de acțiune a verbului-predicat: „Nu m-amăgește ceasul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
141); „Și poate că nici este loc/Pe-o lume de mizerii/ Pentr-un atât de sfânt noroc/Străbătător durerii.” (Ibidem, p. 185) • ipoteza (probabilitatea): probabil, poate, pesemne, posibil, se vede; • irealul: mai, aproape, cât pe ce: „A venit un zburător/Și strângându-l tare-n brațe, era mai ca să-l omor...” (M. Eminescu, I, p. 80) • aparența: parcă: „Parc-am murit de mult” (M. Eminescu, I, p. 71) • detașarea: cică Observații:Adverbele modalizante bineînțeles, desigur, firește, negreșit etc. funcționează în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Creangă) Observații: Aceste adverbe exprimă foarte frecvent în mod redundant „irealul” concomitent cu semiauxiliarul de modalitate a fi: Cuprins de amețeală nu mai știam unde mă găsesc, și cât pe ce erai să mă prăpădești.” (I. Creangă) „...A venit un zburător / Și strângându-l tare-n brațe era mai ca să-l omor.” (M. Eminescu) - sau aspect; sunt o modalitate lexicală de exprimare a categoriei gramaticale a aspectului: iar, mai, tot etc. „Și gonind biruitoare tot veneau a țării steaguri”. (M. Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
rămânând în iadul pe care-l va experimenta metodic, la toate nivelele. Va răbda toate chimurile excluderii și ale exproprierii, va experia brutalitatea fără margini ale unei chenoze impuse. Lecturile, vederile ei politice, franceza ei lucrată, modelările interacțiunilor îndelungi cu Zburătorul, toate acestea trebuie aruncate și înlocuite cu limbajul de lemn al noii ideologii. Bineînțeles că substituția e imposibilă, creierul o respinge cu fermitate. Proprietatea îi este smulsă, casa luată, lucrurile confiscate, cărțile asemenea. Este pensionată brutal și neașteptat. Legătura cu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
a alunga frigul din casă, Mimi, casa ML, care la început e silită a suporta imixtiunea și a altor persoane pentru ca doi ani mai târziu, în 49, să fie pustiită de toate lucrurile din ea, inclusiv de cărțile Monicăi, suspendarea Zburătorului, școala de partid pe care biata Ly o face cu teribile mustrări de conștiință în fața strămoșilor ei boieri, în speranța supraviețuirii, arestările mamei și a fraților ei. În ciuda toxicității lui, adevărul trebuie spus atâta vreme cât el mai poate fi auzit. Iluzia
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Universul literar” și revistele școlare „Drum” (1931) și „Mugurul” (1933-1940). Colaborează la „Universul”, „Universul literar”, „Drum drept”, „Cuget clar”, „Neamul românesc”, „Provincia literară” (Sibiu), „Munca literară și artistică”, „Credința”, „Năzuința” (Craiova), „România viitoare”, „Orizonturi”, „Revista vremii”, „Cele trei Crișuri”, „Licăriri”, „Zburătorul”, „Adevărul literar și artistic”, „Preocupări literare” ș.a. Și-a semnat cronicile, recenziile și, mai ales, intervențiile polemice cu pseudonimele Alf. A. Grama, Pip, Rică Venturiano ș.a. Figură predominant culturală, P. a elaborat studii de istorie literară, monografii privitoare la primii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288670_a_289999]
-
la români de Tudor Pamfile (1997). În domeniul istoriei literare a alcătuit în 1971 o ediție din Mărturisirile literare inițiate de D. Caracostea în anii 1932 și 1933 cu scriitori români reprezentativi din epoca interbelică. În 1973 a tipărit antologia Zburătorul. Balade culte românești, în care surprinde evoluția acestei specii poetice de la primele ei manifestări până în contemporaneitate. A readus la lumină scrierile lui N. Iorga grupate sub titlul Neamul românesc în Basarabia (I-II, 1995-1997). Pentru a contura o perspectivă cât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286698_a_288027]
-
temă a operei ulterioare: erosul. Acesta capătă statut de exclusivitate în Cântarea cântărilor (1973), volum-cheie al întregii creații a lui C. E o parafrază la cartea biblică omonimă, în direcția esențializării erosului și, întrucâtva, a autohtonizării (prin tangențe la mitul Zburătorului). Frenezia originalului apare nu temperată, dar transmutată din registrul senzual în cel spiritual, fără a permite totuși să se vorbească aici de o mistică creștină a eroticii: „Poezia lui Radu Cârneci e păgână pentru că la el dragostea nu atrage după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
povara regnului animal, vrea „subcuvintele”, cele care oficiază „sardanapalice chimii/ dând fiori și muguri adâncurilor vii/ și fructe noi, ascunse gurilor tirane” (Punctul cunoașterii). Găsind „semne” noi la intersecții mute, de cântec, zbor și febră, poetul este un visător, un zburător „de pradă”. Femeia-pisică înflorește ca „ghimpele”, pătimașă, aflată sub unda „duhului străbun”. Se conturează acum câteva teme predilecte. Cântând „subobiectele”, T. zice: „iarba crește din mine”, „nu sunt decât o plantă hrănită ritual”. Este o poezie cu aspirație cosmică, tinzând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290233_a_291562]
-
solitudinea, spleenul, bucuria - acțiuni, situații arhetipale: călătoria, vânătoarea magică, coborârea în infern, rătăcirea în labirint, păcatul originar, pactul cu diavolul, jertfa creatoare, lumea ca teatru, viața ca vis - personaje: Isus, Lucifer, Adam, Eva, Iona, fiul risipitor; Orfeu, Pygmalion, Hyperion, Icar; Zburătorul, zâna, strigoiul, ciobanul mioritic; Oedip, Faust, Don Quijote, Don Juan ș.a. - aforisme, maxime: carpe diem, vanitas vanitatum, fortuna labilis, fugit irreparabile tempus. Cele mai multe motive literare au o circulație universală, determinând toposuri (locuri comune, clișee culturale). Toposurile pot fi clasificate în raport cu un
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
propriu și a termenului metaforic. Acest construct este esențial pentru metafora modernă, numită de L. Blaga metaforă revelatorie, fiindcă absența termenului propriu din context ar duce la ermetism, la imposibilitatea decodării semnului. Textual, metafora explicită se realizează prin: construcție apozitivă: Zburător cu negre plete, umbră fără de noroc (M. Eminescu); Soarele, lacrima Domnului; Suflete, prund de păcate (L. Blaga); Dar soarele, aprins inel, / Se oglindi adânc în el (I. Barbu); Leoaică tânără, iubirea (N. Stănescu); o! gazeta, ce dantelă pentru melancolia ta
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ale luceafărului schițează un basm al nașterii ființei. Aceasta se ivește din noianul apelor primordiale sau din a chaosului văi (motive cosmogonice). Apariția neptunicangelică și uranicdemonică se asociază cu motivul romantic al mortului frumos, dar și cu mitul folcloric al Zburătorului. Fiu al cerului șial mării, al soarelui șial nopții, cel ivit din forma cea dintâi își cheamă iubita în spații nepământene (adâncul oceanului și cerurile toate) și în netimp. Refuzul frumoasei muritoare nu stinge „înverșunarea zănatică de a frânge hotarul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
căutării Spiritului sunt aduse la o limită a sfâșierii extreme, ce cheamă în minte ideea expresionistă de artă. Figurile fantasmatice, măștile alegorice, decorul straniu, metaforă a stărilor din afund, fac din poemele în proză un limbaj obsedant, cvasimagic ( Omul sunător, Zburătorul, Marginea, Dansatorul, Rugul înalt). Povestirile boabei și ale fărâmei (a doua parte a volumului Ce-ai cu mine, vântule?, reluată într-o formă mai cuprinzătoare în 1964, sub titlul Pe o palmă de țărână) construiesc un vis al armoniei. Între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
al unui romantic (Pompiliu Constantinescu). Năzuind la joncțiunea pământ-cer, poetul apelează la cunoașterea mitică și în solitudinea existențială murmură: "Tare sunt singur, Doamne, și pieziș!/ Copac pribeag uitat în câmpie..." Sacrul se confundă cu profanul (Belșug), fiorul erotic amintește de Zburătorul heliadesc (Lingoare), plasticitatea viziunii este remarcabilă în contacte afective (Creion). Spaima este de ordin pur intelectual. În Duhovnicească ne întâmpină teroarea existențială, haosul apocaliptic: "toți au plecat", "toți au murit de tot". Însetat de absolut, poetul caută divinitatea în natură
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
-n unghie/ Ochiul tău înjunghie". Într-un limbaj familiar, poetul face un portret al Fătălăului, în care grațiosul se îmbină cu grotescul, comparațiile sugerează feminitatea: "Ți-este mâna/ Ca smântâna". E o făptură stranie, o parodie după mitul erotic al zburătorului: "Buzei tale apă dă/ Fântâna și leapădă/ Fata de cum te-o vedea/ Ca din vânt rămâne grea". Numai că erotismul fătălăului este demonic și poetul caută o explicație a originii sale: "O fi fost mă-ta vioară/ Trestie sau căprioară
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o alcătuire dublă: masculină și feminină, reprezentând o imagine caricaturală, între gingășie și grotesc. Cu ajutorul comparațiilor concrete este evidențiată feminizarea eroului viril, sunt subliniate proprietățile anatomice feminine. Figura angelică a Fătălăului trimite la zeițe cu barbă (Cybele frigiană) și la Zburătorul heliadesc, fiind în același timp ființă și neființă, înger și diavol. Și această poezie se înscrie în seria portretelor de pușcăriași, unde contemplarea estetică are în obiectiv imagini brute. În Fătălăul identificăm stilul oral, cuvinte argotice, ludic și colocvialitate, grotesc
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
1880-1883); volumul Poezii, sub îngrijirea și editarea lui Titu Maiorescu. TEME ȘI MOTIVE ALE OPEREI EMINESCIENE a. natura și iubirea tema romantică fundamentală a liricii eminesciene. Elemente frecvente: codrul, teiul, lacul, izvorul, marea, plopul, floarea albastră, buciumul, cornul, femeia-înger, femeia-demon, zburătorul, reveria, visul, solitudinea, voluptatea în Sara pe deal, Povestea codrului, Înger și demon, Dorința, Făt-Frumos din tei, Și dacă..., Lacul, Crăiasa din povești, O, rămâi..., Călin (file din poveste); Luceafărul. Lirica erotică eminesciană cuprinde două etape. Prima etapă este dominată
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
folclorului, cu scene de iubire care au loc într-un cadru fabulos, magic: Sara pe deal, Floare albastră, Crăiasa din povești, Povestea teiului, Călin (file din poveste). Cele mai frecvente motive sunt: motivul florii albastre, motivul codrului, motivul lacului, motivul zburătorului, care sugerează încrederea în iubire, chiar dacă întâlnirea are loc într-un viitor ideal. Cea de-a doua secțiune '76-79 este dominată de singurătate și dezamăgire, tonalități tragice, chemarea iubitei dintr-un trecut fantomatic (Și dacă, Pe lângă plopii fără soț, S-
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
din Luceafărul, dintre Cătălin și Cătălina. Evaziunea în vis: Cunoașterea, singura cale de a atinge Absolutul se desfășoară numai în spațiul oniric. În Luceafărul, Cătălina își prelungește reveria în vis, unde Luceafărul îi apare "esențializat" în oglindă; el devine un zburător cu chip omenesc, și numai așa are loc, între cei doi, comunicarea: Iar ea vorbind cu el în somn/ Oftând din greu suspină". În visul protagonistului din nuvela Sărmanul Dionis, acesta încearcă să evadeze din realitate spre a ajunge la
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
filosofia geniului: motivul frumuseții unice, alegoria relațiilor dintre un nepământean și o pământeancă, căutarea idealului; Luceafărul îl înlocuiește pe zmeu definind condiția geniului. Fascinat de creația populară, M. Eminescu a cules folclor și l-a prelucrat, între altele și mitul Zburătorului, pe care l-a versificat în poem, prin visul fetei de împărat, care-și imaginează întruparea tânărului în ipostază angelică și în ipostază demonică. Acest mit este un imbold pentru visare, aspirație, revelația idealului, care colaborează cu motivul Luceafărului (astru
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
care se deschide opera, portretul fetei de împărat, metamorfozele Luceafărului (a. se întrupează din cer și mare pentru a căpăta înfățișarea neptunică; b. se întrupează din noapte și soare spre a deveni demon), chemările magice ale fetei de împărat, motivul Zburătorului. Izvoare filosofice sunt în primul rând Kant, Hegel, Schopenhauer. Din lucrarea Lumea ca voință și reprezentare de Schopenhauer, Eminescu a preluat viziunea antitetică dintre omul de rând și omul de geniu, potrivit căreia cunoașterea lumii este accesibilă omului de geniu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]