236 matches
-
Amintiri dintr-o copilărie furată, așa cum și au publicat volumele de proză și poezie ceilalți redactori și colaboratori ai revistei Ateneu (George Bălăiță, Corneliu Buzinschi, Ovidiu Genaru), foștii mei elevi și membri ai cenaclului pe care îl coordonam, a fost zdrăngănită „tinicheaua” din autobiografie, și volumul pregătit atunci pentru tipar n-a apărut decât în 2004, la Editura Egal din Bacău, în contul drepturilor de autor pentru studiul monografic Dumitru Alistar - Un ilustru cărturar moldovean. Din câte știu, „refuzul” acesta nu
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
propriu. Trăiesc într-o lume pasionantă, fără riduri, siguri și singuri, însă departe de viața reală. Același sindrom îl depistează și în "situația copilului american" (!), care stă "în fața televizorului deschis șapte ore pe zi, telefonează cinci ore pe zi și zdrăngăne pe calculatorul său timp de ceasuri bune. El își face temele singur sau cu prietenii săi la telefon, sau folosind calculatorul, privind fără a privi, văzînd fără să audă televiziunea". Ce viziune a realității își construiește el atunci, dacă nu
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
fie supus unei ierarhii. Asta, tautismul nu o vrea. 2. Tautism: manifestări practice În viața practică, ce să spunem despre situația copilului american în fața televizorului deschis șapte ore pe zi, care, în același timp, telefonează cinci ore pe zi și zdrăngăne pe calculatorul său ceasuri bune? Își face temele singur sau cu prietenii săi la telefon, sau folosind calculatorul, privind fără a privi, auzind fără să audă televizorul. Ce viziune a realității își construiește el atunci, dacă nu cea a unei
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Omul se bazează pe tupeu, pe niște legi postdecembriste strâmbe pentru imensa majoritate și drepte pentru câțiva, pe ambiguitatea unor înscrisuri vechi și pe nepăsarea, neștiința și incompetența politicienilor noștri. Acum, pe coarde dezacordate, acompaniat de o șleahtă de interesați, zdrăngăne cum că ar fi făcut el lovitura de stat de la 23 august 1944. Să fim serioși! Nu-l ducea capul pe fostul rege la o treabă așa de importantă. Se face că uită că în Palatul regal adăpostea doi comuniști
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
că a ajuns cuțitul la os sau foarte aproape, din moment ce domnul președinte Băsescu s-a agățat de sintagma „interes național”, formulă care ar putea atinge, în condițiile în care „organele-s sfărâmate”, o coardă sensibilă care să se apuce de zdrăngănit dezacordat. Zic zdrăngănit, deoarece categorii eticosociale și politice ca țară, popor, patrie, patriotism, valori naționale, patrimoniu național, națiune, trecut istoric, istorie națională, pe motivul prostesc că s-au demonetizat în timpul regimului comunist, trezesc tot mai puțin ecou în conștiința românească
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de magnetofoane constituia ultimul lucru pe care m-aș fi așteptat să-l aud. Dar melodia „Mâneci verzi“ fusese în trecut cântecul favorit al meu și al lui Hartley. În aveam și eu înregistrat pe un magnetofon. În copilărie, îl zdrăngăneam amândoi pe pianul vechi din casa părinților ei. Nu-l cântam unul altuia. Era refrenul nostru, cântecul nostru de dragoste. Dacă l-aș fi auzit acum, cântat la un singur magnetofon, l-aș fi interpretat pe loc ca pe un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
până sus deasupra, cu diametru de vreun metru și jumătate, care era ancorat la etajul 1 și la etajul 3 cu niște cabluri metalice, chiar lângă ferestre. Și-au pus mâna deținuții pe cablu acela și o’ început să le zdrăngăne, după ce-au dat jos obloanele, și dom’le, și s-a’ desfăcut exhaustorul ăla din acele chingi, și de la bucătărie până sus unde era, la etajul trei, a căzut. Aia a făcut un zgomot mare. Și-atuncea au venit
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Și spunea comandantu’ închisorii și ăia de la București: Renunțați la grevă? Renunțăm dacă ni se dă pachet și scrisori. Dacă nu, nu renunțăm. Nu renunțați? Nu renunțăm! Dați-i drumu’ înainte! Trageți ostași. Striga la ’ceia cu mitraliera. Da’ ’ceia zdrăngăneau armele, banda ’ceea de mitralieră, că puseseră becuri să-i vedem... Și am trecut pe dedesubt, am ieșit dincolo, și mitralierele erau sus... Acelea parcă mă-nfiora’ puțin... Și când am ieșit dincolo, ne-a dus la bucătărie. Acolo ce
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Amintiri dintr-o copilărie furată, așa cum și-au publicat volumele de proză și poezie ceilalți redactori și colaboratori ai revistei Ateneu (George Bălăiță, Corneliu Buzinschi, Ovidiu Genaru), foștii mei elevi și membri ai cenaclului pe care îl coordonam, a fost zdrăngănită „tinicheaua” din autobiografie, și volumul pregătit atunci pentru tipar n-a apărut decât în 2004, la Editura Egal din Bacău, în contul drepturilor de autor pentru studiul monografic Dumitru Alistar - Un ilustru cărturar moldovean. Din câte știu, „refuzul” acesta nu
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
adapă zilele cu disperare. aflu, zi de zi, de la suferință, că-s viu. aflu, noapte de noapte, că trăiesc în pustiu. și asta e bine. mă îmbărbătează. îmi confirmă că n-am ajuns în zadar la amiază. în arenă, dumnezeu zdrăngăne din clopoței, costumat în arlechin. când a sosit, a spus c-o să facă doar câteva tumbe, c-o să stea puțin. cât să-i vedem și noi pe îngeri umblând pe sârmă. zburând la zidul morții. plutind la trapez, sărind de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
lăsate uitau parcă să se mai ridice... Vom ieși pe calea prea bine știută - ulița Socolei - transformată acum în bulevard. Cu voia ta, am să-ți răscolesc oleacă sufletul, amintindu-ți de tramvaiul cu timonă și clopot. Doamne, ce mai zdrăngănea din toate încheieturile! Da’ până în cele din urmă te depunea întreg și nevătămat în mocirla - până la gleznă - de la bariera Socolei. Noi, fără să știm spusele lui Ionel Teodoreanu despre ieșeni, umblam pentru orice eventualitate cu pantalonii suflecați „să nu se
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
care mărește anumite detalii), când de distanțare, de comentare, ca și cum ar fi vorba despre legenda unei fotografii sau de o didascalie de teatru: O masă de seară pe sfârșite. Masa este în dezordine. Ofițerii și tiganii fumează țigări. Doi țigani zdrăngăne la chitară într-un colț al tavernei și două țigănci, în mijlocul scenei, dansează 110... Când cotextul o permite, în special dacă frazele sunt scurte, poate exista și un efect de accelerare, prezentul lăsând impresia unei succesiuni pure de procese, în loc să
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
personalul, răniții autotransportabili fugeau Încolo, s-a lăsat o liniște care putea să nu prevestească a bine. Într-adevăr, avioane sovietice vâjâiau pe deasupra clădirii spitalului nostru, semănând bombe În jur. Exploziile parcă ne veneau În cap, geamurile sălii de operații zdrăngăneau gata gata să se spargă. Apoi, Încă una de calibru mai mare căzu peste drum, pe casa În stil neobrancovenesc a lui Osvald Racoviță, transformând-o Într-un morman de moluz fumegând și Îngropând de vii toți locatarii. Atunci fură
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
a plasat pe cititori într-o zonă familiară, David încearcă să îi mute de la cursul obișnuit al vieții spre lucruri stranii și imprevizibile: "Era ca o scenă dintr-o piesă de teatru, ireală, inumană. Simțeai că acea cortină de fier, zdrăngănind și pocnind și trimițând scântei fierbinți spre a întâlni stelele calme era numai un fundal pictat; apoi zgomotul împușcăturilor venind dinspre ruinele întunecate, magazinele de muniții goale, și apoi acești negustori tremurând și țăranii strânși între baionete păreau că nu
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ale camerei cu draperiile trase („I blame it on the sun, the smell of clothes and cinnamon“...). Ascultată însă în concert, ea e plină de energie suavă și te face să dansezi, să cânți, să bați din palme sau să zdrăngănești cheile de la mașină/casă în ritm de bossa nova catifelată sau de indie rock cadențat. Cine a adus totuși în România trupa din Barcelona (doar liderul, David Brown, e american), aproape necunoscută la noi, și a mai și reușit să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
la un tangou. Catherine intră în ringul de dans și, ezitând, schițează câțiva pași. Vrând s-o încurajeze, bărbații bat din palme în cadență. "Lauth, pictorul, îmi fredonează mai întâi, pentru a trezi țiganca din mine, cântece de pe acele meleaguri, zdrăngănind strunele chitarei... Ne privim lung în ochi, iar apoi dansez iar țiganca se trezește, întregu-mi trup se trezește iar Lauth îmi vorbește fără să mai știe ce spune". Seara, în cupeul care o duce spre casă, Catherine se simte "singură
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cartea și se ridică. Prin ușa larg deschisă a refectoriului scăpa cacofonia bucuriilor de duminică. Intră și se așeză într-un colț. Vecina ei de pat, o prăjină, care în fiecare dimineață își trăgea îndelung ciorapii, mândră de picioarele ei, zdrăngănea la pian un tango, iar elevele din clasele superioare, neținând seama de izurile de bucătărie, dansau. Câteva perechi evoluau strâns înlănțuite, fără a-și vorbi, într-o ciudată încordare. Puștoaicele se ciondăneau pe sub mesele trase deoparte sau se distrau grozav
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în niște trupe și credeam că voi deveni următorul Paul Westerberg) pentru a masca frunza de marijuana, după ce remarcase privirile îngrijorate ale unor părinți, așa că n-a trecut mult și am început să mă-nvârt prin casă, salutând invitații în timp ce zdrăngăneam la chitară - ceea ce constituia și o stratagemă deșteaptă de a-i descuraja pe studenții mei să vorbească despre scrierile lor (întotdeauna unul dintre cele mai puțin preferate subiecte de conversație ale mele - iar în seara asta n-aveam chef să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se apropie de cincizeci. Robby a adoptat atitudinea lui obișnuită atunci când vorbea cu un adult: nu dau doi bani pe tine. Am remarcat că strângea în mână o minge de baseball concepută să arate ca luna. Apoi cineva mi-a zdrăngănit strunele: iarăși Sarah. Mi-am dat ochii peste cap și am murmurat o înjurătură printre dinți. Am privit în jos și am oftat: purta un șort foarte strâmt, alb. - Ăștia-s puștii, i-am spus lui Jay, arătând spre Robby
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să apară cineva și-l privesc de focu-l arde. Pe privit. Un fel de vamă ce trebuie plătită. Altceva nu fac. Veghează. Cineva duce gunoiul. Altcineva se plimbă cu bicicleta. Cu trașcaleta, cum i se strigă. Sau cașcarabeta. Nu mai zdrăngăni, bă, cașcarabeta aia. O femeie a cumpărat un kil dă făină/ dă vin/ dă brânză. Un copil stă în fund pe o piatră. Și un kil dă ulei. Altul îi trage cozorocul șepcii peste ochi. Râde. Apoi ia o gură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
din șuruburi toate: și motoarele, și pupitrele de comandă, și ușile. Dar nu și Vasile B. Din cauza tremuriciului general, simțea cum i se zguduia ficatul, cum îi clănțăneau dinții dacă nu ținea fălcile strânse și cum i se zbătea și zdrăngănea mărunțișul în buzunare. Pe pereții halei exista o lozincă marxistă. Din cauza tremuratului general, literele îi jucau lui Vasile B. în fața ochilor. Lozinca putea fi citită cum trebuie, doar când vreun motor sărea din șuruburi și se opreau automat toate. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
din cauza lui“, o dojenea tata. „Vezi tu de mă cheamă la Comisariat, ascultă-mă ce-ți zic, nu mai pupi tu Rodicuța, tată, ieșit din casă. Că de Ionel nu-ți place, că el nu e artist, ar trebui să zdrăngăne două butoaie ca să-ți fie pe plac. Băiat bun, locotenent, are viitor... Dar la cine îmi răcesc eu gura de pomană?... Fie-ta-i cu mintea pe coclauri, Mario...“ „Măritat, atâta vor de la mine... Ca să ajung ca femeile astea amărâte
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
personale, amintiri de familie, fotografii cu Victoria. Când văzuse fotografia Victoriei devenise îngrijorat și foarte încordat, fără comentarii. În asemenea împrejurări nici nu era de mirare lipsa de afecțiune. De la bucătăria restaurantului venea un miros plăcut condimentat și se auzea zdrăngănit de oale și cratițe, dar nimeni nu se apropiase încă de masa lor să le ia comanda. Carmen ajunsese la conlcuzia în acel moment că foamea pe care o simțise trecea pe locul doi, contând mai mult un somn bun
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
O lume a oamenilor cultivați și strălucitori, care nu au nici cea mai mică grijă pe pământ. O fată imaculată îmbrăcată în bleumarin se uită cu atenție la un sfeșnic de sticlă. Alta, în stare avansată de graviditate, privește o zdrăngănea pentru bebeluși, din argint de cea mai bună calitate. Aici, nimeni nu are nici o problemă. Singura dilemă majoră pe care o poate avea cineva este dacă serviciul de masă pe care dorește să-l cumpere să fie bordat cu aur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
anului 1917 când, după o iarnă În care n-am Înțeles de ce am fost despărțiți, am Întâlnit-o Întâmplător pe Tamara Într-un tren suburban. Timp de câteva minute, Între două opriri, pe coridorul unui vagon care se zgâlțâia și zdrăngănea, am stat unul lângă celălalt, eu - extrem de stingherit, copleșit de regrete, ea -consumând un pachet de ciocolată, rupând metodic câte o bucățică tare din ea și vorbind despre biroul unde lucra. De o parte a șinelor, deasupra smârcurilor albăstrui, fumul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]