KorAP: Find »[drukola/base=zdreanță & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...60 >

1,495 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202

Își neglija munca. Așa că - după cei trei doctori - e acolo: Cu toți ceilalți inventatori de geniu. În spatele ușilor închise. Fără telefon. Pentru tot restul vieții. Dinlăuntrul vălului ei de insule private... de curse de cai... de licitații de proprietăți, Lady Zdreanță spune: — Așchia nu sare departe. Spune: Cu toții suntem... un soi de genii. Doar că, spune, unii dintre noi în alt fel. În mizerie O poveste de Lady Zdreanță După ce renunți la televizor și ziare, diminețile sunt insuportabile; prima ceașcă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
de insule private... de curse de cai... de licitații de proprietăți, Lady Zdreanță spune: — Așchia nu sare departe. Spune: Cu toții suntem... un soi de genii. Doar că, spune, unii dintre noi în alt fel. În mizerie O poveste de Lady Zdreanță După ce renunți la televizor și ziare, diminețile sunt insuportabile; prima ceașcă de cafea. Sigur, în prima oră după ce te trezești vrei să te pui la curent cu ce se mai întâmplă în lume. Dar noua ei regulă e: fără radio

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
știu că nu poate dura la nesfârșit... Deja noua agendă socială e aproape plină. Toată această plonjare în mizerie. Nici nu se pune problema să poată face ceva marți seara, pentru că are de gând să se ducă la cules de zdrențe cu Dinky și Cheetah. După aia Packer și Cercetașul se întâlnesc să sorteze dozele de aluminiu. După aia toată gașca trece pe la clinică pentru a primi consultații gratuite la picioare de la un doctor tânăr, cu ochi negri și accent de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
de pe banchetă se revarsă țipete. O fată se prăvălește pe trotuar, cu capul înainte, cu brațele zbătându-se. Părul lung și negru îi ascunde fața, e goală, și se îndepărtează în patru labe de mașină. Îngropați în casa lor de zdrențe vechi și pături umede, Packer și Evelyn își dau seama că fata se târăște spre ei. În spatele ei, pantoful negru al unui bărbat coboară din mașină. Urmează cracul unui pantalon de culoare închisă. Un bărbat cu mănuși negre de piele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
sângele care i se scurge pe obraz. În locul urechii e doar margine neregulată de carne. Fata ajunge până la soții Keyes, cărora li se zăresc doar ochii din maldărul de pături. Când bărbatul o apucă de plete, ea se agață de zdrențele lor. În timp ce bărbatul o trage înapoi în mașină, ea plânge și țipă, trage de pături și-i dezvelește, îi descoperă acolo, încă pe jumătate adormiți, clipind în lumina puternică a farurilor. Bărbatul nu se poate să nu-i vadă. Șoferul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
vânează în continuare pe cei fără adăpost”. Undeva în oraș, în fiecare noapte mașina neagră o caută pe doamna Keyes, singurul martor al unei crime. Cineva ucide pe oricine de pe stradă care ar putea fi ea. Pe oricine îmbrăcat în zdrențe sau adormit sub un maldăr de pături. După asta, Evelyn renunță la toate. Își anulează abonamentul la ziar. În locul televizorului, cumpără acvariul cu șopârla care-și schimbă culoarea după zugrăveala pereților. Acum doamna Keyes e exact opusul celor fără adăpost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
scaunele de strană acoperite cu piele galbenă sau pe sofalele brodate ori pe divanele de ibovnici tapisate, pe care le-am târât de cine știe unde, picioarele lor ascuțite lăsând urme zburlite în covoarele îmbâcsite de praf. Suntem cu toții aici, în afară de Lady Zdreanță, care s-a dus la culcare mai devreme. Mai lipsește Miss America, ocupată cu descuiatul închizătorilor. Șemineul electric e doar un bec rotativ aflat sub bucăți de sticlă roșie și galbenă lipite cu clei. Lumină fără căldură. Toți copacii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
îl vom bântui noi înșine, îl vom umple cu suflete pierdute. Ne vom transforma viețile într-o groaznică aventură. O poveste de groază adevărată, cu sfârșit fericit. Un chin căruia îi vom supraviețui pentru a povesti. Cu unele excepții: Lady Zdreanță, cu soțul ei mort pe deget. Miss America, al cărei fătus crește tot mai mare și mai mare, celulă cu celulă, ca un bulgăre de zăpadă în pântece. Și domnișoara Hapciu cu alergia ei la mucegai. Restul voiam mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
perfect punct culminant al actului al treilea. Momentul nostru cel mai cutremurător. Sfârșitul perfect ar fi ăsta: după expirarea perioadei de închiriere, proprietarul dă peste noi exact la timp pentru a o salva pe plăpânda Miss America. Pe o Lady Zdreanță înnebunită. Câțiva dintre noi am ieși șchiopătând, clipind și plângând, la lumină. Restul am fi scoși pe targă și vârâți în ambulanțe pentru o călătorie în sunetul sirenelor spre spital. Filmul ar putea face apoi un mic salt, arătându-ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Calomniei. Agentul Ciripel își trece videocamera de la un ochi la celălalt. Și din josul scărilor se aude un urlet. Țipătul prelung al unei femei. Vocea Sorei Justițiare strigându-ne să venim repede. A dat peste ceva. A dat peste Lady Zdreanță. Strângând într-o mână un cuțit. Lângă ea o nouă pată. Un lac de sânge peste tot în jur, lățindu-se pe covorul albastru. Părul lung și negru pare să-i fie împletit de-a lungul unui obraz și dispare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
mână plină de o materie roșie-trandafirie, ca o stridie în mijlocul căreia un cercel cu perlă prinde reflexele luminii din șemineu. În palmă, alături de urechea trandafirie, stă cuibărit diamantul care a fost soțul ei. În timp ce o privim cu toții de pe scări, Lady Zdreanță zâmbește. Își înclină capul într-o parte, să se uite în sus, spre noi, și spune: — Sângerez... așa de tare... Dincolo de fața și de mâinile ei palide, o dâră de sânge pare să se întindă la nesfârșit. Degetele i se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
trebuie să-mi dați voie să mă duc acasă... Înghiontindu-l pe Contele Calomniei, Tovarășa Lătrău spune: — Ce ți-am zis? Uită-te. Face semn înspre vârful cosiței însângerate și spune: Acuma se vede cicatricea de la liftingul facial. Și Lady Zdreanță e moartă. Așa spune Sora Justițiară, verificând cu degetul carotida. Cu degetul mânjit de sânge. În clipa asta, viitorul nostru e hotărât. Gata. Ăsta e lozul nostru câștigător, să le spunem tuturor cum am văzut un om nevinovat împins la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
soțului ei. Răpirea moștenitoarei braziliene. La naiba cu ideea de-a inventa monștri. Aici nu trebuie decât să ne uităm în jur. Să fim atenți. În obiectivul camerei sale sale, Agentul Ciripel dă caseta înapoi și o urmărește pe Lady Zdreanță spunându-și povestea pe scenă. Spunând-o din nou. Marioneta noastră. Evenimentul din scenariul nostru. Contele Calomniei își derulează reportofonul și o auzim pe Sora Justițiară țipând, din nou și din nou. Papagalul nostru. Și în lumina roșie-gălbuie a focului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
mereu vizitați acasă de alți oameni celebri și inteligenți. Noi nu eram însă niște șoareci de bibliotecă în vacanță. Nu, cea mai tare poveste cu care vom ieși de aici va fi doar despre cum am supraviețuit. Despre cum Lady Zdreanță a murit în brațele noastre, însoțită de plânsetele noastre. O poveste va trebui totuși să fie îndeajuns de bună. De captivantă. De înfricoșătoare și plină de pericole. Va trebui să ne asigurăm că așa va fi. Domnul Whittier și doamna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
dăm domnului Whittier să bea înghițituri de coniac, să muște un glonț. Îi tamponăm Sfântului fruntea cu un burețel în vreme ce un ceas ticăie sonor tic-tac, tic-tac. Victimele cu suflet nobil salvând personajul negativ. Așa cum am alinat-o și pe Lady Zdreanță. În realitate, stăm locului. Fluturând din mâini să dispară mirosul. Poate ne întrebăm cum va juca Whittier scena până la capăt, dacă va scăpa sau va crăpa. Avem mare nevoie de un regizor. Cineva care să-i spună fiecăruia ce să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
sânge și apă și bilă, mărindu-se până când arată de parcă ar fi gata să nască. Până când buricul îi iese în afară, rigid ca un degetuș. Toate astea se întâmplă în lumina camerei video a Agentului Ciripel, înregistrând peste moartea Lady-ei Zdreanță. Înlocuind scena tragică de ieri cu cea de azi. Contele Calomniei ține reportofonul la îndemână, folosind aceeași casetă, pariind pe faptul că oroarea de acum va fi mai groaznică decât cea trecută. Clipa asta e un punct din scenariu la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
punct din scenariu la care nici nu îndrăzneam să visăm. Punctul culminant al primului act, care va face viețile noastre să valoreze bani gheață. Stomacul domnului Whittier explodând, evenimentul la care asistând vom putea deveni faimoși. Precum urechea lui Lady Zdreanță, burta crăpată a domnului Whittier e biletul nostru de intrare. Un cec în alb. Un permis de liberă trecere. O savuram cu toții. Absorbeam evenimentul. Digeram experiența într-o poveste. Într-un scenariu. În ceva care se poate vinde. Am privit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
spune Sfântul Fără-Mațe. În versiunea pe care o s-o vindem, e deja pe ducă. Un răufăcător trebuie să moară, iar răufăcătoarea, în mânia ei, ne va chinui pe toți. Stăpâna Tess, ținându-ne captivi. Flămânzindu-ne. Obligându-ne să purtăm zdrențe murdare. Pe noi, victimele ei nevinovate. Sfântul Fără-Mațe se ridică să-și treacă brațul pe după domnul Whittier. Mama Natură îl ajută. Doamna Clark îi urmează cu paharul în mână. Contele Calomniei cu reportofonul. Agentul Ciripel cu videocamera. — Credeți-mă, spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
presiunii. Flacăra ardea mai puternic, și teatrul nu exploda dacă existau scurgeri de gaz. În orice caz, lampa de stafii aduce noroc. Până azi-dimineață. Mai întâi ne trezesc strigătele. Apoi mirosul. E mirosul dulceag de mâzgă neagră pe care Lady Zdreanță îl va fi găsit pe fundul unui tomberon. E mirosul gurii mânjite, lipicioase, a unui camion de salubrizare. Mirosul de vomă de câine și carne veche. O pastă mestecată, înghițită, amestecată în stomac. Mirosul de cartofi vechi topindu-se într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Mylar s-au dezumflat. Toți am avut aceeași idee. Chiar și cu centrala defectă, cu tot cu frigul, alimentele s-au stricat. — Trebuie să-l înfășurăm în ceva, spune doamna Clark. Să înfășurăm cadavrul și să-l ducem în pivniță, alături de Lady Zdreanță. — Mirosul ăla, spune ea, nu e de la mâncare. Nu cerem amănunte despre cum a murit. E mai bine că n-a murit pe scenă. Așa putem scrie cele mai mari grozăvii: cum își rostogolește ochii să vadă pântecele crescând tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
își depărtează degetele și se uită la desenele cu henna care i s-au lățit pe piele. Cu degetele unei mâini pipăie baza degetelor celeilalte mâini. Pipăind osul să vadă cât e de gros, Mama Natură spune: — Credeți că Lady Zdreanță era pregătită?. Spune: Dar domnul Whittier era? Și doamna Clark ridică din umeri. Spune: — Contează? Așezat pe blana falsă, alături de Mama Natură, Directoarea Tăgadă și-a răsucit un ciorap de nylon în jurul încheieturii stângi. Cu dreapta continuă să răsucească ciorapul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
de la unul la altul. Microfonul cu cap metalic al Contelui Calomniei se ițește din buzunarul cămășii. Acest moment, anunțând oroarea reală a următorului. Momentul ăsta se înregistrează deja peste moartea domnului Whittier, care s-a înregistrat peste moartea lui Lady Zdreanță, care s-a înregistrat peste Miss America ținându-i cuțitul la beregată domnului Whittier. Mama Natură o întreabă pe doamna Clarkș — Așa, și de ce l-ai iubit? — N-am venit aici pentru că l-am iubit pe el, răspunde doamna Clark

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
din cauza sarcinii..., spune domnișoara Hapciu. Spune: Eu nu-s gravidă, și am buze... Directoarea Tăgadă și-a tăiat deja din degete. La fel și Sora Justițiară - și de la mâini și de la picioare - cu același cuțit de dezosat pe care Lady Zdreanță l-a împrumutat de la Bucătarul Asasin pentru a-și tăia urechea. Planul lor e ca după ce suntem salvați, să spună lumii cum le-a torturat domnul Whittier, ciopârțindu-le bucățică cu bucățică în fiecare zi în care n-au fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
a spus Mamei Natură: — Poți să te prefaci că mă iubești pentru tot restul vieții? Și, în genunchi, a strecurat inelul cu diamant de trei carate, inelul roșu și lipicios pe care-l retezase cu tot cu deget de pe mâna lui Lady Zdreanță, Sfântul a strecurat rămășițele scânteietoare ale lordului Zdreanță pe degetul pictat cu henna roșie al Mamei Natură. Și stomacul i-a chiorăit. Și ea a râs, împroșcând peste tot cu sânge și bucăți de crustă. Acum până și cămășile de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
că mă iubești pentru tot restul vieții? Și, în genunchi, a strecurat inelul cu diamant de trei carate, inelul roșu și lipicios pe care-l retezase cu tot cu deget de pe mâna lui Lady Zdreanță, Sfântul a strecurat rămășițele scânteietoare ale lordului Zdreanță pe degetul pictat cu henna roșie al Mamei Natură. Și stomacul i-a chiorăit. Și ea a râs, împroșcând peste tot cu sânge și bucăți de crustă. Acum până și cămășile de mătase sau de pânză sunt scorțoase și îmbibate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]