1,274 matches
-
mai mici, și unde tata putrezește și el, făcut terci, în lada țărănească din lemn sculptat. În total, cele trei persoane prezintă peste optzeci de lovituri de topor, fără a mai pune la socoteală împunsăturile cu baioneta, iar cele mai zdrobite sunt capetele. A lovit cu ambele mâini ca să aibă mai multă forță. Rainer nu poate să‑și petreacă noaptea lângă niște hoituri adus într‑un asemenea hal, fiindcă îi este silă. Intră în căminul său, care deja nu‑i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
blond, nu purta șorțuri cu pete galbene sau roșii, și nici nu umbla de colo-colo târșâindu-și picioarele În teniși scâlciați. O băutură caldă servită cu un biscuit costa 1500 de yeni, iar sucul proaspăt de portocale, ornat cu gheață zdrobită, costa 2000 de yeni. Orezul cu curry de lângă locuința mea costa 750 de yeni. Mi-am luat un ceai Orange Pekoe servit Într-o ceașcă Wedgwood. Trecuseră deja douăzeci de minute de la ora stabilită și nu zăream pe nimeni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
atunci. Când m-am Întors spre pat, am văzut un scorpion sub cearșafuri. Yazaki mai priză o linie. Respira neregulat. În timp ce zdrobeam scorpionul sub talpa pantofului, m-am gândit că Într-o zi voi sfârși și eu la fel. Scorpionul zdrobit părea o minusculă jucărie stricată. Reiko era mai puternică decât mine, dintr-un anumit punct de vedere era mai puternică și decât Keiko. Dar nu o să-ți spun În ce sens era mai puternică pentru că aș deveni un mare sentimental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
se Întoarse spre mine: — Te Întâlnești și cu Reiko? Da, așa am de gând. — Spune-i să nu se mai uite În jos când dansează. Ușa se Închise În urma lui. În mintea mea, silueta lui din spate și imaginea scorpionului zdrobit se suprapuneau. Mi-am adus aminte ce am Învățat mai demult, la un curs de cibernetică: veninul scorpionilor nu dispare nici măcar după ce au murit. De la hubloul Îngust al avionului Concorde am putut să văd ziua și noaptea. Timp vreo două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
O rază de sus croiește cărarea. Ridică-te iarași chiar dacă-ai căzut, Nu pierde nădejdea la margini de drum, Lumina-i în tine, sărman chip de lut, Azi poți sa renaști din durere și scrum. În inimă zdrențe, cu duhul zdrobit, De vrei să învingi alege Viața, Căci Cel Ce te știe și-atăt te-a iubit, Dă aripi la zbor, să urce speranța.
Speran?a by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83354_a_84679]
-
incita curiozitatea, în speranța că veți dori să lecturați volumul, vă oferim una dintre poezii, Transfigurare, însoțind-o, bineînțeles, de o succintă reflecție: „Nu știu cine m-a strigat de dincolo că marea s-a deschis și după o răscolire a căzut zdrobit întunericul pe pragul casei; de-abia îmi ajungea la genunchi timpul” Câtă dreptate are Ioan Petru Culianu! „Scrisul îmi sparge deseori gândurile...”, gândurile filosofului înlănțuit de dorința de a (re)găsi izvorul iluminării, printr-o „transfigurare” - coborâre înspre tainițele sinelui
SEMNAL EDITORIAL: „NUNTA CUVINTELOR” de LIVIA CIUPERCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364315_a_365644]
-
de dincolo, al dulcelui vis; între yang - locul însorit, activ, al acestui prezent învolburat și yin - locul întunecos, pasiv, al „nepătrunsului ascuns”. Și-n această verticalitate, vocea lirică se simte în falnică (re)devenire: „marea s-a deschis”, „a căzut zdrobit /întunericul”, iar lumina a triumfat. Pașii antitetici: aici - dincolo, lumina - întunericul, clipa lucidității (dacă luăm în calcul și vibrațiile consonantice ale slavonismelor: „răscoli”, „zdrobi”, „prag”) se revarsă, conștient (în subconștient, gândind la negativul incertitudinii „nu știu cine...”), asupra timpului sfredelitor. Felicitări autorului
SEMNAL EDITORIAL: „NUNTA CUVINTELOR” de LIVIA CIUPERCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364315_a_365644]
-
cuvântului ce se dorește mistuire celestă. Coborârea în tainițele sinelui se dorește surprinsă din perspectiva preteritală a prezentului implantat în trecut: „Nu știu / cine m-a strigat / de dincolo / că marea s-a deschis / și după o răscolire / a căzut zdrobit / întunericul / pe pragul casei; / de-abia îmi ajungea / la genunchi timpul” (Transfigurare), reținând că acest „strigăt” al răzvrătirii - nici nu mântuie, nici nu nimicește. Pare-un avertisment-extaziere a clipei de taină, a contopirii (pentr-o clipă) dintre sufletul „creat” și
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
dulcelui vis; între yang - locul însorit, activ, al acestui prezent învolburat și yin - locul întunecos, pasiv, în „adâncimi de întuneric” (L. Blaga). Și-n această verticalitate, vocea lirică se simte în falnică (re)devenire: „marea s-a deschis”, „a căzut zdrobit /întunericul”, iar lumina a triumfat. Pașii antitetici: aici - dincolo, lumina - întunericul, clipa lucidității (dacă luăm în calcul și vibrațiile consonantice ale slavonismelor: „răscoli”, „zdrobi”, „prag”) se revarsă, conștient (în subconștient, gândind la negativul incertitudinii „nu știu cine...”), asupra timpului sfredelitor. Apoteoza cerculuidevine
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
fi vrut s-o prindă, și parcă-i simtevzbatul. NU înțelege credința-n cinste de ghiaur și-și pleacă în jos capul ca-un înfrânt... Părinții-aleargă-n țipăt cu vaiet ca să ridice rămasul cu frumos de fecioară. Într-un târziu inimi zdrobite o suie-n car de-ngropăciune și-n dangăt de clopot, toți îi jelesc curajul cinstei cu neprihănire... După-mplinirea celor de cuviință sătenii în credință tare au înfipt o cruce-n acel vârf de munte, ca să arate tuturor că cinstea
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
seara m-ascundeați! (Dintotdeauna am iubit vara ca o amantă a vântului turbat ce seamănă sămânța pe hotar, unde iubirea este sufocată până moare!) Fug și n-aș fugi de tine, m-aș ascunde în crăpătura unui munte cu inima zdrobită dar mi-e teamă că n-ai să mă găsești niciodat', că aș găsi acolo ceeace am căutat o viață! Aș mai sta și n-aș mai sta, o clipă să-ți ostoiesc regretul că nu mă poți avea de-
ELEGIE DE VARĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363898_a_365227]
-
va urma parcursul firesc către eternitate. Drum bun, rară floare de liliac, Ana Barbu!”. Cuvântul s-a oprit, nu mai poate fi rostit decât cu silabe și cu noduri, pe când lacrimile se revarsă peste digul ochilor tristei mame, tristelor fiice, zdrobitei familii a sa de acasă, ce-o va aștepta zadarnic să se întoarcă din zarea coborâtă dedesubtul pământului de unde numai Ana nu va mai veni niciodată, pe când zarea, în fiecare dimineață, la celălalt punct cardinal. Zi sumbră (18, mai, 2015
ANA BARBU SUFLET LUPTAT DE CRUZIMILE BOLII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362984_a_364313]
-
țărâna sfântă de pe șanțuri, a închinat-o Neamului în rugăciune. Cu fiecare strop și picături de sânge a pus doinita Doină pe strunele de liră, în lăcașul inimii cu sufletul său plânge, suferințe caste, pe trupul-frânt se-nșiră... Cu degetele zdrobite a ctitorit poeme, în răni adânci i-au odrăslit petale roșii, pe Calea sfântă a-nvierii să ne cheme, cum l-au chemat la rând pe el Strămoșii. Pe crucea împietririi a negrelor zăbrele cu sufletul său coase mii de
SURÂSUL DIVIN ÎN LACRIMA LUI RADU GYR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363007_a_364336]
-
-le pe plac celor doi pescari, își părăsi postul, urmându-i spre malul râului cu lanterna lui uriașă care lumina ca un reflector într-o mână și cu o rangă de fier în cealaltă mână. De departe auziră zgomotul stufărișului zdrobit, însoțit de niște sunete atât de tânguitoare, că li se ridică părul pe ceafă. -- Ia, dă încoace puțin plosca aia, ceru paznicul. Nelu ascultă docil, privind cum omul miroase lichidul înainte de a trage o dușcă zdravănă. Îmbărbătați și încălziți după
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
doamnei Marilena Rotaru, unii și aceiași cu oponenții furibunzi ai monarhiei constituționale, unii dintre ei chiar adversari frontali sau mascați ai Majestății Sale Regelui, va mai lucra și împotriva acestui document pentru istorie, adevăr și libertate, în uniformitate cu drepturile zdrobite ale neamului românesc, vreme îndelungată? Este ajunsă azi la un moment terminus al ei, ura și învrăjbirea națională?! Ceea ce se încearcă a se distruge arbitrar în conștiința unei națiuni se lovește întotdeauna de o rezistență lăuntrică a strictei opinii personale
MARILENA ROTARU. CUVÂNTUL REGELUI N-A FOST ERMETIZAT ÎN ÎNTUNERIC ŞI VID de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362353_a_363682]
-
eu ți-am ... IX. GREȘEALA UNEI MAME, de Paula Diana Handra, publicat în Ediția nr. 1866 din 09 februarie 2016. GREȘEALA UNEI MAME E ziua spre sfârșite, curând se face seară Amurgul o găsește tot pe o piatră-afară Cu inima zdrobită și tare-nsângerată Cu lacrimi de căință, femeia-ndurerată. O sperie tăcerea, ce blestemată-ursită, Se zbuciumă și plânge căci e nefericită Fusese dimineața vioaie, în putere, Și peste-o zi, se vede că geme de durere... Sosi cu-odoru-n brațe la
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
-i spuse-ncetișor prin murmurul divin Privind duios, tăcut, l-acel suflet de crin. - În rugă-ai pomenit că-ți dorești ... Citește mai mult GREȘEALA UNEI MAMEE ziua spre sfârșite, curând se face searăAmurgul o găsește tot pe o piatră-afarăCu inima zdrobită și tare-nsângeratăCu lacrimi de căință, femeia-ndurerată.O sperie tăcerea, ce blestemată-ursită, Se zbuciumă și plânge căci e nefericităFusese dimineața vioaie, în putere,Și peste-o zi, se vede că geme de durere... Sosi cu-odoru-n brațe la sfânta mănăstireși în
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
va pierde-n Univers. Zâmbiți voi toți ce veți citi, Aceste triste dar reale cuvinte, Căci eu nu știu unde voi fi, Doar timpul va merge înainte. În goana lor de veacuri stabilită, Anotimpuri se vor succeda, Vor plânge unii cu inima zdrobită, În timp ce alții veseli vor cânta. Zadarnic vei studia arhive, Ca să descoperi taine vechi, Vei consulta nenumărate stive, Glasul meu va fi pierdut pe veci. Nu uita că n-am vorbit nimic, Dar totuși câte ceva ne leagă, Secretul e că am
636 DIVERTISMENT FĂRĂ VIORI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360916_a_362245]
-
m-a întărit pe mine foarte mult, când am citit din Biblie versetul acela: " Niciodată n-o să vă las". Cântă Marius Livanu: ?n Tine-i odihnă, când sufletul frânt, Se-apleacă-n tăcerea de rece mormânt, ?n Tine-i puterea, când Duhul zdrobit, Te-așteaptă-n suspine, De patimi robit. Ioan Ciobotă: O statistică spune că 19 milioane de americani suferă de depresie. Dintre aceștia 3 milioane sunt tineri, iar ce au comun toți acești 3 milioane de tineri care suferă de depresie este o
DUREREA SUFLETULUI. UNDE SE POATE GĂSI ELIBERARE ŞI PACE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360844_a_362173]
-
Acasa > Poeme > Antologie > CIUPERCĂ ALBĂ Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului între mine și urma gândului pasul tresaltă dureros drumul prinde în răscruce talpa zdrobită au trecut așteptări prin grota minții alergarea ei a încetat a ascultat glasul acela bărbătesc profund dureros de blând au tăcut toate și oglinda tace acum în ochii tăi umbră citesc ceea ce nu este și nu va fi o singurătate
CIUPERCĂ ALBĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363125_a_364454]
-
vremea de acum, evenimentul de pe 10 noiembrie este prevestitor într-o toamnă târzie, blândă, îngăduitoare, neîmbrumată, neninsă ci însorită, a întoarcerii republicanismului în iarna siberiană, natală. Lent, în pacea așteptării, crescuse în țară dezinvoltura unei inime mari, a Marii Românii zdrobite și îngenunchiate, după alungarea regelui ei! De aceea, un mare, uriaș mănunchi național de români retreziți la propria dreptate și libertate a fost captat fenomenal sub insuflarea speranței, la București, de marșul și mitingul pro-monarhie. Dinspre toate arterele de circulație
ACUM! MARŞUL REGAL ROMÂNIA PENTRU VIITOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363116_a_364445]
-
Te implor să mă ajuți!... Nu vreau alături de mine Doar parșivi și prefăcuți! Iar bucățica de pâine... S-aibă gustul sfintrei pite, Și ogorul să-l muncim... S-avem recolte-nzecite, Să fim frați, să ne unim, Nu vreau suflete zdrobite. Referință Bibliografică: ZISE-UN PROST... / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 998, Anul III, 24 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Marin Voican Ghioroiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ZISE-UN PROST... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 998 din 24 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363260_a_364589]
-
cu orice preț să alerge în fiecare zi spre dealul din vârful căruia va putea să scruteze mai bine orizontul, care credea că o va aduce pe mama sa. Și acolo, pe deal, omenirea va cădea în genunchi, cu sufletul zdrobit, la pieptul Mântuitorului, unde va găsi Dragostea unică, singura care îmbrățișează cu atâta căldură, care vindecă orice rană, care șterge lacrimile din ochii durerii. Autoarea pictează sublim această întâlnire, pe care o regăsim personificată cu atâta grație. Călin, băiatul însuflețit
„TRAGEDIE ŞI TRIUMF” ŢESE O PÂNZĂ NEVĂZUTĂ ÎNTRE DUMNEZEU ŞI OMENIRE de TEODORA SORINA COTRĂU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368460_a_369789]
-
nu-i mai sunt prieteni: “Anii mei, singurii mei prieteni, / Și voi m-ați trădat pentr-o zare grăbită! / Și voi v-ați dus cortul departe de-al inimii mele hotar...! / Când v-am strigat, m-ați lăsat în țărână zdrobită...! / Când mi-a fost dor, / Mi-ați umplut amintirea cu-amar!” În clipele de meditație apăsarea și tristețea se accentuează, amintirile răscolindu-i trecutul pe care-l raportează la un prezent imprevizibil ca-ntre ruinele unei cetăți: “E miezul nopții
DRUMEŢ LA PORŢILE OCCIDENTULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367883_a_369212]
-
poarte pe chip cicatricele unor lupte crâncene. I-am văzut furia din ochii de culoarea oțelului, aproape ireali. Părea în stare să mă devoreze pe loc. La semnalul său, doi kemași se apropiară în fugă. Nu aveam să mă las zdrobită! M-am scuturat puțin ca să-mi revin, după care am lovit primul kemaș cu piciorul drept, direct în gât. Cunoșteam punctele energetice ale trupului uman, așa încât kemașul nu avu nici o șansă. Se prăvăli la picioarele mele cu respirația blocată. Am
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]