285 matches
-
voind să profit de ultima șansă ca să fac o faptă? Niciodată protestul nu-i o faptă neînsemnată...“ „Explicația“ era încheiată; în sfârșit, Ippolit se opri... În cazurile extreme, există acea doză de ultimă sinceritate cinică, atunci când un om cu nervii zdruncinați, iritat și scos din fire, nu se mai teme deja de nimic, și e gata să riște orice scandal, chiar bucurându-se de el; se repede la oameni, având scopul neclar, dar ferm, ca după un minut să sară de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
atât de mult pe cealaltă și atât de mult ținea să-și arate disprețul (poate că nu venise decât cu acest scop, cum avea să se exprime Rogojin a doua zi), încât, oricât de fantastică era cealaltă, cu mințile ei zdruncinate și cu sufletul ei bolnav, se părea că nici o idee preconcepută n-ar fi rezistat disprețului înveninat, pur feminin al rivalei. Prințul era sigur că Nastasia Filippovna nu va aduce vorba despre scrisori; după privirile ei scânteietoare își dăduse seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Situația este încă neclară. Sigur, i-au pus cu botul pe labe pe pannoni și dalmați. Legiunile au înfrânt revolta fără să sufere vreun dezastru major, însă nu e mai puțin adevărat că puterea militară a Romei a fost zdravăn zdruncinată. A ieșit la iveală o gravă greșeală politică, de care nimeni nu și-a dat seama până acum. Această parte a Europei nu este asigurată nici de drumuri și nici de o guvernare fermă. La fel se întâmplă și în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
camioane și de potcoavele câtorva mii de bidivii. De asemenea, când se pregătea o ofensivă, drumul era interzis și rezervat convoaielor care, mergând câteodată toată ziua și toată noaptea, fără întrerupere, fără oprire, își purtau procesiunile lor de triste furnici zdruncinate, cu pași înceți către resturile sfârtecate ale furnicarului lor de pământ și de metal. Părintele Lurant mă luă cu el la casa parohială. Un îngrijitor ne-a condus înăuntru. Avea o față palidă și părul lui aducea cu o blană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pe care o difuza. De la Annie Lennox și Tina Turner la româncuțele anonime care păreau să cânte dintr-un butoi plin cu apă și băgat adânc în beci, diferența era și comică, și dramatică. Coarda mea patriotică a fost serios zdruncinată, pe drumul de la București la Durău și retur. Ce fel de soliști avem noi, măi Iulian, în țărișoara asta, de vreme ce, unu, nu-i recunoaștem pe nici unul și, doi, ei par să cânte atât de departe de noi? Dacă nu ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
măcar unul din ei. Orice fel de cogitațiune își are riscul ei, chiar și atunci când este de bun-simț și întru totul dorită de auditoriu. În general, receptorul așteaptă să fie uimit și înminunat, dar se șifonează dacă este prea tare zdruncinat. Eu cred însă doar în arta cu zdruncinături, în arta care atinge epidermic (iar epiderma aceasta nu este doar piele sută la sută, ci și epidermă cerebrală, sufletească etc.). Cogitațiunile au întotdeauna (și e bine că lucrurile stau astfel) un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
două ori. O fi fost mersul pe bicicletă o deprindere cu care rămâneai pe veci, dar Fran se dovedi excepția care confirma regula. Îi trebui un sfert de oră să când ajungă la magazinul exclusivist cu rochii de mireasă, tremurând, zdruncinată și ținând în brațe roata mizerabilă de la prețioasa bicicletă Mountain Bike a lui Sean. — Fran! De ce arăți în halul ăla? zbieră Henrietta. Rochia ta minunată e gata și tu vii arătând de parcă te-ar fi călcat tramvaiul. Uite-o, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Lețcana (1963-1968) În urma ieșirii la pensie a învățătorilor Tincu Mihai și Tincu Aurelia, începând cu 1 septembrie 1963, învățătorul Ioan Marcu este transferat la școala de 4 ani Lețcana. Din nou destinul îl înzestrează cu funcția de director. Cu sănătatea zdruncinată, cu răspunderea și greutățile vieții de zi cu zi învățătorul Ioan C. Marcu nu se descurajează. Deși la Lețcana exista un local de școală modest, compus din 2 camere, cancelarie, cu fundație din piatră, acoperită cu șindrilă, creșterea numărului de
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
ce Domnul nostru ș-a câștigat în curs de 15 ani, ci este cheia de boltă ce punem azi la clădirea edificiului nostru, ca Stat neatârnat. (Aplauze.) Acest popor bântuit de o soartă adversă în cursul atâtor secoli, trunchiat și zdruncinat prin luptele interne, a ajuns, în fine, la constituirea sa definitivă și, pe când înainte starea noastră inspira tutulor neîncredere, pentru că încrederea lipsea chiar în inimile noastre, astăzi putem zice că ne-am pus pe calea de a fi un Stat
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
slujească cât timp își dezarma victima cu surâsul ascuțit și crud, sub mustața mică, cu privirea din coada ochiului, cu cererea precisă, iar, după ispravă, cu mișcarea disprețuitoare a umerilor întorși spre o mișcare nepăsătoare. Totuși Lică avea bilanțul foarte zdruncinat și din pricina asta o cruzime haină, pe care Lina mai ales o simțea. Erau timpuri in care se cî.știgau ușor bani mulți, dar Lică nu prinsese încă mecanismul vieții noi. Căuta să reia firul întrerupt al vechilor deprinderi și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
metal? un clește?) îl apucă de braț și aproape că-i smulse mușchii. Lui Grosvenor îi veni să urle de durere și fu cât pe ce să-și piardă cunoștința. Senzația aceea dispăru, ca și celelalte, dar el rămase profund zdruncinat, deși știa că totul fusese iluzie. Nimic nu se întâmplase aievea, nici în trupul lui, nici în cel al ființei-pasăre. Creierul lui nu făcea decât să primească, prin mijlocirea ochilor niște impulsuri, pe care le interpreta greșit, într-o astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
competiție. Mintea îmi era neobișnuit de limpede și înregistra fiecare componentă a mișcării noastre și a mișcării echipajului de lîngă noi, doi inși bine clădiți, purtînd tricouri portocalii, cadeți de marină, care s-au întrecut pe ei într-un ritm zdruncinat îndepărtîndu-se mult de verticală la sfîrșitul bătăii, astfel încît păreau a fi un foarfece închizîndu-se și deschizîndu-se. Am realizat și faptul că țineau, încă, pasul cu noi destul de bine, în stilul acela urît, și atunci am crescut treptat puterea și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
că gîndul titanic nu este pentru el ci despre el. ―...locuitor de pe... fără sens... informații nouă sute de minute... studiați valoarea tensiunii unu... Trebuie distrus? Gîndul secret, aproape demențial care-i veni în cap lui Hedrock în timp ce stătea acolo, cu mințile zdruncinate, așteptîndu-și moartea, era că o vorba de valoarea de relație a întregii lupte disperate de pe Pămînt pentru a desființa propulsia interstelară. Dar nu mai conta. Era prea tîrziu. Omul acționa prea încet pe scara timpului nemăsurat. Ființe mai puternice puseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
uriașul acela cu armură strălucitoare zdrobind minunile din orașul lacurilor. Încet, foarte încet, încuviință din cap. Nu mai încăpea nici o îndoială. În mai puțin de o zi, cu o singură excepție, uriașul devenise factorul cel mai important dintr-o lume zdruncinată și zdrobită. Innelda ezită, apoi spuse: ― Prințe! ― Da. ― Căpitanul Hedrock mi-a lăsat o adresă. Vrei să încerci să intri în contact cu el și să-l poftești la palat? Dacă se poate chiar astă-seară? Vărul ei o privi gînditor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
înclină. ― Ascult de poruncile Maiestății Voastre. Se întoarse către noul venit: Pe aici, domnule Gonish. Innelda se întrebase dacă ar fi putut fi jignită și mai rău ― și iată ca se putea. După o clipă rămase singură în lumea ei zdruncinată. Trecură minute nesfîrșite pînă să-și dea seama că cel puțin somnul putea fi blînd cu ea. șaisprezece Încăperea în care se trezi Hedrock era mai degrabă o peșteră de metal decît o cameră. Se opri în prag, alături de Peter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
versului, poet din propria voință, printr-o prinsoare, cum declară el însuși prietenilor, de un eclectism poate cam incoerent (parnasian la început, pitoresc-balcanic apoi, baladist fantastic și, în cele din urmă, comprimat și abstract), dar foarte interesant prin viziunea sa zdruncinată, strâmbă, deplin caracterizată sau, ca să-i zic așa, sașie. Volumul de versuri Joc secund nu era cu putință potrivit arătărilor de mai înainte, o poetică expresă; în fapt, două: prima în Din ceas, dedus... și Timbru, iar a doua în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
adus cu ea din cumplitul ei turneu, petrecut timp de mulți și îndelungi ani în Rusia sovietică unde a fost târâtă, ca toți sașii, pentru așa-zisa reconstrucție obligatorie de după război. De acolo, din Siberia, s-a întors cu sănătatea zdruncinată și cu un plod în burta istovită. Vladimir tăcu, uitându-se cu coada ochiului la picioarele ei cu pielea foarte netedă. Are o piele, ca de mătase, conchise el cu hotărâre. Apoi își ridică privirea spre chipul ei blond, trandafiriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ce învăța, unde eu trebuia să mă formez ca om. Dar în acel zbuciumat cămin am cunoscut doar frica, ura și minciuna. Eram constrâns tot timpul la minciună, minciună care izbucnea la mânia unui tată cu creierii făcuți piftie, creieri zdruncinați tocmai din marea sa dragoste: BOXUL. După meciuri și antrenamente, noi, cei din familie, eu, Mama, un frate și o soră, eram adversari pentru el. Chiar dacă gongul încetase pentru tatăl meu meciul continua. Tot ce făceam noi în casă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mai târziu lătrături de câine. ― Prietenul dumitale, am întrebat-o după o pauză, a fost internat vreodată în ospiciu, ți-a vorbit vreodată despre așa ceva? Ți-a dat vreun amănunt din care să fi reieșit că a avut vreodată sănătatea zdruncinată? ― Nu, nu mi-a spus nimic... Și mă privi ușor iritată, parcă, de întrebarea mea. ― Dar dumneata? De data asta a tresărit. ― Nu înțeleg. ― Dumneata, am continuat prefăcîndu-mă că n-am observat nimic, ai avut antecedente din care s-ar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Și mă privi ușor iritată, parcă, de întrebarea mea. ― Dar dumneata? De data asta a tresărit. ― Nu înțeleg. ― Dumneata, am continuat prefăcîndu-mă că n-am observat nimic, ai avut antecedente din care s-ar putea trage concluzia că ai sănătatea zdruncinată? Mi s-a părut că-mi va da o replică mânioasă. Dar s-a stăpânit. ― Vreți să mă întrebați, cu alte cuvinte, dacă a fost cineva în familia mea nebun sau dacă eu însămi n-am fost cumva internată într-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
bucătărie până noaptea târziu, iar acum dorea cu disperare să-și pună căștile la urechi — măcar una, îi era de ajuns! — și să lase iPodul (pe care avea numai muzică clasică și de atmosferă foarte relaxantă) să-i liniștească nervii zdruncinați. Tocmai descurca firele iPodului când maitre d’ apăru la masă, iar Jesse în spatele lui. —Mă bucur să te revăd, spuse ea pe un ton moale, fără să se ridice în picioare să-l salute, doar întinzându-i mâna. El se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
făcând schi nautic? — Nu. — Sau jucând polo? Nu, zic posomorâtă. N‑am văzut‑o. Brusc, Elinor bate imperios în geamul din spatele șoferului. — Ai luat virajul prea repede! zice. N‑am de gând să‑ți mai repet, nu doresc să fiu zdruncinată când merg cu mașina. Așadar, Rebecca, spune, reluându‑și poziția în scaun și privindu‑mă nemulțumită. Care sunt hobby‑urile tale? — Îhm... Deschid gura, apoi o închid la loc. Mintea mi s‑a golit complet. Haide, trebuie să ai niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
întâmplat depășește oricum orice comentariu! ― Pata aceea întunecată pe ecranul de supraveghere! Iată ce-a fost, zise Dallas, simțind cum i se strânge stomacul. Nu avea nevoie de o oglindă pentru a-și da seama că era la fel de palid și zdruncinat ca și subordonații săî.) Nu era deloc o disfuncție a lentilelor, ci o depunere în interiorul lui Kane! De ce n-au decelat-o sondele? ― Nu ai nici un motiv, dar absolut nici unul, să suspectezi un asemenea lucru! se grăbi Ash să explice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
tăiate. "Mai sunt?" Nu, Sergiu, nu mai sunt. Lasă pușca acolo, du-te și vezi cum se descurcă colegii noștri în grădina din față. Pun mine acolo. "Mine? Uau! Am plecat!" Nu părea afectat de ceea ce făcuse, dar îl simțeam zdruncinat. Tocmai ucisese. Se conforta cu gândul "Mai bine el decât eu". De unde știu? Îl simțeam. Îi simțeam pe toți din școală. Erau parte din mine și le simțeam fiecare sentiment și fiecare gând. Erau cărți deschise pentru mine, dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
canibal! La fel era peste tot. Puteam citi pe fața lor sentimentele și repulsia, dar nu aveau ce face. Cineva trebuia să moară și nimeni nu se oferea voluntar. Până și cei care nu văzuseră carnajul erau cât de cât zdruncinați. Au auzit bubuiturile și țipetele. Le-au ajuns la nări mirosul de sânge spulberat și cel de pământ reavăn. Cum poți țipa în felul ăla? Și știi în sufletul tău că ăla e ultimul țipăt pe care o să-l ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]