287 matches
-
ca un șarpe o frică necunoscută. Dădu să se ridice. Îi privi chipul lui Che Guevara și de-odată pricepu. Che Guevara dormea somnul de veci. Se întâmplase așa, Dumnezeu știe când, la un moment dat după ce își terminase para zemoasă. PE URMELE ȘUȘANELELOR-DE-VIȚĂ-NOBILĂ Șușanelele-de-viță-nobilă, în pofida rezonanței lor vioaie, sunt și s-au dovedit, ca atare, cu mult mai apatice, ursuze și chiar iubitoare de întuneric. Luați ca primă dovadă faptul, demonstrabil, că nouă din zece dintre cunoștințele dumneavoastră, ba poate
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
care bătrânul Freud ar avea mai multe de povestit. Acest subiect a rămas însă neatacat de el în capitolele ce-i poartă semnătura. Am căuta, desigur, mai multe motive pentru care însuși Freud a omis o asemenea întâmplare fierbinte și zemoasă de însemnătate, dacă nu am ști că la vremea când se năștea Anna Freud ar fi putut avea deja toate răspunsurile și nici o întrebare, dacă nu ar fi întârziat istoria să-l înregistreze. Ridicolul situației apare la mult timp după ce
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de la cinci etaje înălțime. Câte s-or fi strâns cu vremea acolo jos... Era slab de-i numărai coastele fiindcă nu mânca nimic. O dată, mama lui găsise-n spatele bufetului de la bucătărie, strivită între bufet și perete, o piersică uriașă, zemoasă, pe care abia i-o dăduse. Începuse să plângă de disperare. Acum copilul sărea în lift, pe când acesta pornise, doar-doar l-o opri între etaje. Nu-i mai era frică de asta. Îi plăcea sa deschidă ușile din mers ca să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
păstra o naturalețe seducătoare prin micile sale imperfecțiuni. Simțea în buzunarul pantalonilor cum mărul se lovește de coapsa sa. Ciudat fruct. Atât de banal pentru un pământean, atât de exotic pentru un cetățean al Imperiului, obișnuit cu pepenii de Tuus, zemoși și aromați, cu perele cristaline de Alderbaraan, cu strugurii imenși de pe Zyrix 3... Și totuși mărul părea să fie pe Pământ un fruct de care se leagă multe legende, părea să fie iubit în pofida gustului său mai degrabă acru și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
tu armata...va mai trece un timp dar, eu am să te aștept, de asta să fii sigur. Fericit Feodor Îi strânsese cu putere mâna apoi se alăturaseră și ei grupului gălăgios de tineri, colegii lor. Mâncau cu poftă piersicile zemoase, de le curgea sucul printre degete și făceau haz de cât erau de murdari și lipicioși. Tinerețea și lipsa de experiență nu le-a arătat că, o relație Între ei doi ar putea fi imposibilă. Niciodată nu le trecuse prin
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
un șezlong, mai la o parte, printre colți de stâncă, răsfoia un atlas despre flora alpină sau voia s-o convingă pe mama să urce cu el în Paradiesli, un umăr de stâncă deasupra hotelului, unde afinele erau coapte și zemoase. Amestecate cu frișcă formau deliciul mesei de prânz, luată pe terasă, unde se mai zăbovea o vreme sub copaci, la o cafea. Mama își fuma țigările egiptene, în timp ce noi, copiii, cercetam de zor șura din apropiere. În ea mai stăruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
putut să le întrebuințezi foarte bine ca dopuri pentru sticle. Mâinile noastre nu prea voiau să se potrivească una în cealaltă. Până la urmă mi-a cuprins mâna, strângând-o cu grijă, ca și cum ar fi fost un fruct prea copt și zemos, a cărui coajă ar fi cedat la o apăsare cât de mică. Puțin mai tare dacă ar fi strâns, poate mi-ar fi strivit-o. Înainte să plecăm, Toni fusese obligat să-i promită solemn soției sale că nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să cred că vindecarea era posibilă. Multă vreme după dispariția lui Ștefan într-o halbă de bere nemțească am crezut că țin în mână un măr putred. Acum mă uitam în palmă și vedeam că mărul era intact, roșu și zemos : încă mai puteam iubi ! De atunci a trecut multă vreme. — Ai pielea rece, mă plâng eu retrăgându-mă din îmbrățișarea lui. Jean-Claude e obișnuit să mă plâng că totul e rece. În special dormitorul lui e o peșteră pentru mine
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
reliefând în aerul pudibond al încăperii fundul tău orgolios, futut și răsfutut... suprafețe tulburi reflectând victorios ochii enormi, negri ca antracitul, cu sclerele opace, albe, bombate... Căutam în dulapurile rămase rufăria ta intim-somptuoasă... sau minuscul-deocheată... pătată de urină, de secrețiile zemoase, mirosind îmbătător, lenjeria părăsită, abandonată curiozităților mele hapsâne de bărbat singur acum... Ne-am și tăiat la câte un deget, cu briceagul, ca să ne amestecăm sângele, ni l-am supt lacomi, unul altuia, din rănile stoarse... să rămânem măcar frate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
mi-a șoptit: - Nu vezi că nici măcar nu e râios? Așa că am căutat mai departe. În fine, până la urmă a găsit unul convenabil, destul de slut. Amândouă am sărit în sus de bucurie. Era mare și lăbărțat, cam ca o pară zemoasă strivită de camion. Era chior, cu pielea rece, bălos și, bomboana de pe tort, pe burtă era plin de punctișoare portocalii, ca niște bobițe grețoase de icre. Avea o râie pe cinste. Era doișpe și douăzeci și cinci. Prima care l-a pupat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
În tăcere Înăuntrul meu. Căci În vreme ce colegele mele găseau Iliada prea sângeroasă pentru gustul lor, o Înșiruire nesfârșită de bărbați care se măcelăreau unul pe celălalt după ce se prezentau succint, eu savuram Înjunghierile și decapitările și scoaterea ochilor și eviscerările zemoase.) Am deschis cărțulia broșată și mi-am plecat capul. Părul mi-a căzut În față, făcând să dispară totul - Maxine, domnul da Silva, mușcatele din seră - În afară de carte. De după perdeaua de catifea, vocea mea de cântăreț ambulant a Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Întindeam mâna pe fereastră și culegeam dude din pomul care creștea În fața geamului. Mâncam dude de o oră, ca să-mi abat atenția de la sunetul care se auzea În dormitorul părinților mei. Dudele se copseseră În ultima săptămână. Erau cărnoase și zemoase. Mă murdăream pe mâini de la ele. Afară trotuarul era mânjit cu mov, ca și iarba, ca și pietrele din straturile de flori. Sunetul din dormitorul părinților mei era plânsul mamei mele. M-am ridicat. M-am dus până la geamantanul deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
A deveni știrb înseamnă începutul decăderii. Observasem mai demult la soțul meu o schimbare pe fața lui de dansator al păsării. Acum schimbarea se accelerase. Încă din copilărie bănuisem că moartea se ascunde în oameni ca sâmburii într-un fruct zemos. Sâmburii sug carnea fructului și deodată corpul se usucă și cade când ne așteptăm mai puțin. Cu toate astea continuăm să ne privim ca pe niște ființe eterne și fața celui iubit ca pe un peisaj mișcător. Peisaj în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
s-a ținut tare, deși nici nu mai vedea pe unde calcă, îmi și închipuiam o viață de familie fericită lângă Bloody Mary. Peste vreo două zile ne-am văzut în parcul de lângă blocul ei. Îi adusesem o pară uriașă, zemoasă. Mușca din ea și făcea nazuri, țipa. Păi să mai vedem, păi să mai discutăm... Poate peste vreo doi ani... Desigur, în tot acest interval buldogița trebuia să rămână neatinsă ca însăși Imaculata Concepțiune, căci ea vroia să-și merite
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aburea încet după lentile, a adăugat senin că altceva așteaptă de la mine, fiindcățmi cunoaște potențialul de zărgheală șițn viață, șițn scris, numai bun pentru trendul ce agită massa jună: direct din stomac sau din creier, la rece, bășcălitor, fără pilde zemoase date prin zahăr. Am zis bine și am plecat spre casă cu coadațntre picioare și cu frământarea în suflet. Dacă totuși Ionică cel deștept are dreptate? Dar dacă nțare? Să scriu cum zice el, direct din congelator, asezonat cu zeflemea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
a predat mamei, care n-a mai avut inimă să mă certe, impresionată de vânătăile ce i-au luat ceva timp ca să mi le oblojească. Într-una din grădinile casei era un păr care făcea pere văratice, galbene, moi și zemoase, de-ți lăsa gura apă. Nu de puține ori mă urcam cățărându-mă ca o pisică, și scuturam părul înalt de peste zece metri, pitorescul situației constând în bombardamentul celor aflați sub păr. A fost și o zi cu ghinion când
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
inima mai să-i sară din piept : — Ptiu, drace, zice, ptiu, drace, zââât d-aici !... Un motan jigărit și c-o blană năpârlită, ca vai de el, coboară dintre crengile părului. Ce păr mai era și ăsta, ce pere mari, zemoase făcea ! Acu s-a chircit, s-a uscat, vara trecută l-a năpădit și omizile. Cum să nu se usuce toate, dacă n-are cine să mai puie mâna să facă ceva în curte ? Nu mai e-n curte nicio
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vremea porumbului în lapte, numai bun de fiert, a prunelor și a perelor. Cîteva zile a plouat. Copiii, cinci la număr, Mihai și sora sa mai mică au umplut casa. De pe cerdac n-au lipsit gălețile pline cu pere mari, zemoase, culese de Mihai pe ploaie. Motive de joacă sînt, dar toți se uită la cer. Optimiști, băieții pregătesc îndelung sculele pentru pescuit. Ionică, nepotul mai mare al lui Mihai, elev într-a zecea, e "capul răutăților". Cunoaște toate iazurile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
respire greu, șteargându-se cu dosul mânecii pe frunte, un iz de mâncare învinge mirosul curat al pădurii și se trezesc în alt luminiș. Bărbați legați în jurul șalelor cu fâșii de pânză stau în jurul unui foc, ducând la gură un amestec zemos de orez cu dal, din farfurii mari, de oțel. Au pielea închisă la culoare, tăbăcită. Sunt oamenii unui trib. Două dintre femeile lor, așezate pe jos, cu urechile, gleznele, brațele și nasurile împodobite cu argint, curăță niște tigăi, vorbind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
așa și așa, pentru început trebuie să te miști de aici și până aici, pe urmă să urci două trepte, să cotești la dreapta sau la stânga, să străbați tunelul și odată ajunsă în luminiș, ai să găsești pepenele mare și zemos: SENSUL VIEȚII. Este ceva în noi care ne marchează și ne face să fim vulnerabili, îi mai preciză Alexe următorul punct al șaradei. Dar ce anume, se întrebă ea, tot mai palidă, presimțind că nu va descoperi vreodată adevărul, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu am de ales, fac mari eforturi să vorbesc, pronunț cuvintele rar, cu cît mai multă claritate, dar ele ies oarecum filtrate prin bucățile de carne din gura mea. Din acest motiv tot ceea ce pronunț, tot ceea ce spun, devine greu, zemos, cuvintele ies din mine cu o aură roz, o aură de carne. Din cauza acestui vis încerc de o vreme să fiu vegetarian. Dar renunț ori de cîte ori aud undeva în straturile profunde ale creierului meu un rîs subțire (rîsul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ce mai! — Vă invidiez recluziunea de benedictin, don Parodi, dar viața mi-a fost nestatornică. Am căutat lumina În Baleare, culoarea În Brindisi, păcatul elegant În Paris. Și, precum Renan, mi-am făcut rugăciunea pe Acropole. Peste tot am stors zemosul ciorchine al vieții. Reiau firul istoriei. În Pullman, pe când bietul Goliadkin - jidan, la urma urmelor, predestinat persecuțiilor - făcea cu resemnare față neobositei și obositoarei scrime orale a baronesei, eu mă relaxam alături de Bibiloni, un tânăr poet din Catamarca, convorbind ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bucura de venerația nepoților. Dar eu nu-s nici pe departe un bătrân besugo, căci abia de sunt un tânăr bărbat. Ce mai pot face oare acum, când, gata să mă-nghită, prăpastia se cască sub mine ca o stridie zemoasă? De altminteri, nici măcar nu-i vorba doar de păgubitoarea și hazardata-mi persoană; prea-minunata Madame Hsin ia noapte de noapte căruțe cu veronal, tocmai din pricina neobositului nesomn al stâlpilor legii, care o duc În pragul deznădejdii, băgându-i sula-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
singuru bișnițar aplaudat și temut dă harnicu Rosario, da-n schimb ie o meliță dă aur care nu stă și nu te lasă să scoți o parolă. Într-un târziu, am ajuns pă la cântatu cocoșilor. O cafea cu lapte zemoasă l-a Întărit pă mosafir și pă loc s-a pus dân nou pă turuit. Care doar câteva minute avea să-i ajungă să să arate cunoscător strașnic al ălor mai sensibiloase și prăpăstioase coclauri dân arta dă operă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de la fereastra locuinței: ea vă deschide o panoramă nord-coreeană de asfalt peticit și de beton poros, a căror simplă pulsație de azbest anulează orice posibilitate de existență a verdelui natural. Adăugați, la toate acestea, un scuar mânjit violent de gunoaie zemoase, chiar coapte de căldura tropicală, precum și doi câini vagabonzi, de sex incert, întinși levantin la umbra pitică a unui garaj improvizat din sârmă și din carton. Ați reușit? Vedeți că, până la urmă, n-a fost chiar atât de greu. Ei
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]