952 matches
-
II - Corneliu Beldiman dăruindu-și flori - pe strada îngustă doar pomii și vântul Locul III - Doina Bogdan In coada sapei, pălăria la uscat - clopot de amiaz’ Mențiune - Corneliu Traian Atanasiu c-un smoc de iarbă cosașul șterge coasa - soarele-n zenit Mențiune - Dan Norea seară de-ntâi mai - printre peturi și hârtii o păpădie Mențiune - Valeria Tamaș o cruce nouă - câinele groparului tot mai așteaptă... Mențiune - Victoria Chitoveanu Un corn de lună tremurând printre frunze - în rest doar noapte Etapa 77
HAIKU, PREMIANŢII CONCURSULUI SĂPTĂMÂNAL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361424_a_362753]
-
Acasă > Versuri > Frumusețe > NU SUNTEM SINGURI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 233 din 21 august 2011 Toate Articolele Autorului NU SUNTEM SINGURI. Tu esti cu mine. Ești Zenitul! Nu vei fi singura niciodată, Vom atinge amândoi Infinitul, Mergând împreună; de odată! Voința noastră nu se va frânge, Calea nu o vrem întunecată, Fii veselă, si nu mai plânge, Își vreau față luminată. Noi doi, nu suntem în singurătate
NU SUNTEM SINGURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361528_a_362857]
-
dragoste plămada, Hyperioni rătăcitori, plăpânzi, Nemuritori când anii stau să-mi cadă Hlamida peste umerii rotunzi. * * * * * Și ascultând al timpului meu bucium Să mă predau statornica, supusă, Nemuritoare cumpănă de zbucium De mreaja apei să mă las sedusa * * * * * Să răscolesc zenitul cu lavanda Sărată din țărâna obrintită Și unei mănăstiri să fiu ofranda Că Ana lui Manole înzidita. PREȚUL NEMURIRII Coborî din vis că din străveche runa Cum ochiul de Luceafăr luminează Întreaga bolta de simțire treaza Și lauri veșnici fruntea
VERSURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361561_a_362890]
-
aproape de tavan unde aerul parcă era ceva mai cald și pișcăcios? Sinu simți în nări, la un moment dat, prea mult praf și voi să coboare. Atunci își dete seama că se urcase mult prea sus. De-a dreptul în zenitul sălii. Scara începu să se bâțâie încet, încet. Pentru că de dincolo de standul de cărți, se auzea o melodie foarte cunoscută, Sinu dete deoparte câteva suluri de papyrus, ca să vadă ce se-ntâmplă. Îi răsuna acum în urechi, un vals care
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
când, stând întins pe pat, a exclamat: Te-am găsit ca pe un copil, între ceruri, aruncând cu stele în mare și jucând cu mâna oglinda lumii rotunde în odăile noastre albe”. La Orizont sau, dacă privim în sus, la Zenit, acolo e spațiul absolutului, acolo este “locul de joacă” al lui Dumnezeu. Există un spațiu al ființei, anii copilăriei, există un loc al sacrului, al credinței, există un topos al copilului din noi. Un “acolo” al bucuriei inocente de copil
FII MOŞ CRĂCIUN PENTRU O ZI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363334_a_364663]
-
Acasa > Strofe > Atasament > NADIR, MIREASĂ ȘI ZENITUL, MIRE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1866 din 09 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Mai lasă-i, Doamne, liberi înc'o zi! I-oi paște sus pe boltă, lângă stele ... Pe la crepuscul, îi voi priponi De luna
NADIR, MIREASĂ ŞI ZENITUL, MIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362418_a_363747]
-
viitoare. De'o fi și'o fi să mă apuce zorii, Frângându-i trupul, ostoindu-mi dorul, Întârzie venirea aurorii, Sau zăbovește-i, soarelui, nezborul Să-mi împlu'n tihnă noaptea de iubire. Odat' întors cu jar îi voi hrăni, Zenit, mireasă, iar Nadirul, mire, Ne lasă, Doamne, liberi înc'o zi! *** Referință Bibliografică: Nadir, mireasă și Zenitul, mire / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1866, Anul VI, 09 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana
NADIR, MIREASĂ ŞI ZENITUL, MIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362418_a_363747]
-
Întârzie venirea aurorii, Sau zăbovește-i, soarelui, nezborul Să-mi împlu'n tihnă noaptea de iubire. Odat' întors cu jar îi voi hrăni, Zenit, mireasă, iar Nadirul, mire, Ne lasă, Doamne, liberi înc'o zi! *** Referință Bibliografică: Nadir, mireasă și Zenitul, mire / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1866, Anul VI, 09 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
NADIR, MIREASĂ ŞI ZENITUL, MIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362418_a_363747]
-
pe obraz de cuvinte haine plângea cerul, mâhnit, cu comete-suspine, iar pe-o geană de dor un schelet de aripă survola rătăcit pas târziu, neagră clipă ... Doar ecoul în vis și-n lumină rănit al clepsidrei de versuri, suspina la zenit... Eu, în timp ce urcam dând din aripi, spre ea, mi-am pierdut amintirile cărnii pe-o stea și în urmă privind, tulburat, am văzut cum condiția umană se reface în lut. Referință Bibliografică: Timpul / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
TIMPUL de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361035_a_362364]
-
poezie [] Poezie de dragoste - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ] 2009-10-26 | | Apanthisma S-au străns în roua dimineții florile ce ușor se unduie sub palida lumină a nopții ce se stinge sub astrul semilună și în grabă se coboară sub linia de zenit... vin adieri de raze fine la orizont apare discul soare ce mângâie geana dimineții... florile au simțit ale soarelui petale toate într-o clipă au tresărit... lumina lui le-a încălzit... culori din curcubeu am văzut... pe chipul tău... Citește
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
chipul tău... Citește mai mult Apanthismapoezie []Poezie de dragoste- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]2009-10-26 | |ApanthismaS-au străns în roua dimineții florile ce ușor se unduiesub palida lumină a nopțiice se stinge sub astrul semilunăși în grabă se coboarăsub linia de zenit...vin adieri de raze finela orizont apare discul soarece mângâie geana dimineții...florile au simțitale soarelui petaletoate într-o clipăau tresărit...lumina lui le-a încălzit...culori din curcubeuam văzut... pe chipul tău...... XXIII. SUFLET TREZIT, de Romeo Nicolae Ștefănescu
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
albine sub flacăra iubirii noastre, a rămas... vibrația și lumina acelui sărut adânc, profund și sfânt și ne-am trezit... în mijlocul iubirii noastre ce-a devenit... nemărginită, neprețuită, infinită... albă poartă de lumină, în infinit... în infinit... în infinit de la zenit... la asfințit doar infinit. 07.06.2009 Romeo - Nicolae + ASiIiVro Vol. Speranțele iubririi - 2010 Referință Bibliografică: Primul sărut / Romeo Nicolae Ștefănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 234, Anul I, 22 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Romeo Nicolae
PRIMUL SĂRUT de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360941_a_362270]
-
Ediția nr. 930 din 18 iulie 2013 Toate Articolele Autorului la ultimul cart Mai sunt azi cuvinte ce-și murmur-acorduri spre șoapta ce încă noi nu am rostit, iubirea săpat-a în inimi fiorduri în care pluti-vom mereu spre zenit. Eu sunt timonierul ce marea scrutează, chiar dacă eu țărmul visat nu-l zăresc, rămân sa-mi fac cartul de ultimă strajă cu gândul minunii ce vreau s-o iubesc. Lumina îmi este o dalbă fecioară luceferii inimii aruncă văpăi în
LA ULTIMUL CART de LEONID IACOB în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364238_a_365567]
-
văpăi în mine vuiește o mare sprințară și-așteaptă iubirea ochilor tăi. Eu sunt timonierul ce marea scrutează, spre șoapta ce încă noi nu am rostit, lumina îmi este o dalbă fecioară, iubirea mi-i drumul ce-l port spre zenit. Leonid Iacob Referință Bibliografică: la ultimul cart / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 930, Anul III, 18 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
LA ULTIMUL CART de LEONID IACOB în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364238_a_365567]
-
scrie-mi cu doruri, Dă-mi din preaplinul tău sfânt Roua dimineților tale Și toamnele-ascunse-n cuvânt Le voi lua cu mine oriunde Cântecele mele încă nu au murit... Mai scrie-mi, mai scrie-mi, iubito, cântec venit din nadir spre zenit. Leonid IACOB Referință Bibliografică: scrie-mi / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 951, Anul III, 08 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
SCRIE-MI de LEONID IACOB în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364274_a_365603]
-
Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Ce-ar fi o spumă, fără val? O cale fără de sfârșit? Un țărm abrupt fără de mal Și visuri fără infinit? Ce e un cer fără zenit? Și o enigmă fără cod? Un cult gregar fără de mit Și-un pântec tânăr fără rod? Ce-ar fi Danubiu fără Olt? Și Apusenii fără moți? Un trăznet fără nici un volt Și-o epidermă fără soț? Ce-ar fi un
JOC de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363091_a_364420]
-
27 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Și nu-înțeleg de unde, nu înțeleg de când, Oriunde m-aș întoarce, mereu mă bate-un gând, Că-în orișicare clipă vin crunte vijelii Și mă-împresoară ziduri de nouri fumurii, Abia zăresc poteca ce duce spre zenit, Mi-s tălpile zdrelite de drum și-au obosit, Bezmetice, prin ceață, mă poartă fără sens, Iar gri-ul unor zile devine tot mai dens. Se-amestecă argintul din zorii lucitori, Cu focul din apusuri, cu umbrele de nori, Si
UN GÂND de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368415_a_369744]
-
sufletului tău...”(„Misiunea mea”). Iubirea este un sentiment viu, și, asemenea tuturor organismelor somatice, are și ea perioade de apariție, înflorire, decădere. La Mihai Dor, majoritatea poemelor surprind iubirea incipientă, când sufletul vrăjit se primenește pentru trăire; câteva, iubirea în zenit; foarte puține, iubirea în destrămare... Ceea ce contează, la urma urmei, pentru poet, este firul de aur, firul magic pe care iubirea l-a imprimat în viața sa și de care nimeni nu va putea să-l păgubească vreodată. Fin observator
DULCE- AMARUL DIN POEZIA LUI MIHAI DOR de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368479_a_369808]
-
alături de mai marii literaturii noastre. Expun mai jos, din mai noile lui creații dezvăluirea însemnând Crezul, Dezamăgirea actuală și Speranța. Pentru ușurarea înțelegerii preceptelor, cu voia dumneavoastră, le voi numerota. Crezul poetului - 1 „Povestea mea? Nu e o-nchipuire! Nadir, Zenit și orice alt′ mai poate Să-mi împlinească sufletul, sau poate Ce duc spre infinit ori nemurire, Și să iubesc cu-ndeajuns iubire, Flămând sau blând ca cel care socoate Că a primi târziu serenitate Este îndeajuns dumnezeire. Nicicând fi-i-va-mi
CRISTALUL OGLINZII ÎN MOIRATE APE de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368556_a_369885]
-
cei patru evangheliști. Sub crucificare este pictată cu craniul lui Adam. Iconostasul este aurit. În afară de sculptura florală, sunt prezenți și îngeri încrustați și eroi biblici. Cupola este cu o organizare centrată, simbolul bizantin al veșniciei și al spațiului ceresc. În zenitul cupolei este pictat Iisus Hristos Pantocrator. În jurul lui, în cercul cupolei se află zece ranguri îngerești, forțele imateriale, iar in cercul inferior se află cei doisprezece apostoli. În patrulaterul care deschide cupola se află cei patru evangheliști: Sf. Apostol Matei
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
mi o liră... voi mai scrie încă poate doar poeme de iubire, așa nude, descărnate, să rămână-n amintire. cu orgi și cu harfe vii se-aud glasuri în văzduh, peste secolii pustii, venind de la sfântu’ duh. luna urcă spre zenit, în corole de minuni, în azur nemărginit în caleașca cu nebuni. uită, uită morții care ies aeve din morminte și se plimbă-n nemișcare, prin poeme de cuvinte. eu sunt aură și vis, toamnele mă rup la oase, iernile mă
DĂ-MI O LIRĂ... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367941_a_369270]
-
Stihuri > Mozaic > SECVENTE IN ALB SI NEGRU Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 216 din 04 august 2011 Toate Articolele Autorului Portret cu orhidee Astăzi, sub vechiul castan de pe culmea de deal ruginit îți scriu și privind spre zenit, un cer de cuvinte-ți trimit. Din gândul ce-mi este robit trimit vraja viselor mele, limpede râu să-ți suspine. Tu, caută și vino spre mine, să faci visul nostru-mplinit! Astăzi, sub vechiul castan, schițez un portret de femeie
SECVENTE IN ALB SI NEGRU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367358_a_368687]
-
cu o aripă de înger” („Războiul pe aripi de îngeri - Ultimul zbor”). În acest joc, în această paralaxă se consumă, apoi, cea mai substanțială parte a cărții: poezia erotică - așa cum o demonstrează „Cântecul sferei”, o mică simfonie: cu uvertură, crescendo, zenit, finalitate împăcată cu sine însăși. Citez fragmentar: „Ca sub un clopot ne înlănțuim trupurile / Ne vedem și nu ne vedem / ne auzim și nu ne auzim.../.../ toate anotimpurile s-au perindat într-o singură zi / ca-ntr-un carnaval de
CRONICĂ DE ION ANDREIȚĂ, LA VOLUMUL DE POEZIE „ULTIMUL ZBOR de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367427_a_368756]
-
stăpânul ̶ deghizat în profet răspândește minciunile-i, pretins adevăr aproape insesizabilă persistă zbaterea aripei dubla bătaie a inimii. SE VA-NĂLȚA cândva - la soroc neștiut - vântul mai puternic decât toate vânturile dăruind corp formelor invizibile ochiului? VA FI STRĂPUNS zenitul traversat râul ce nu cunoaște nici punte nici barcă? Se va face atunci auzită o voce? ASEMENI SISIFULUI este omul în zadar rostogolind spre înalturi piatra care-i conține sensul. PROFET Sub un arbore bodhi* desfrunzit șezând pe jumătate despuiat
MEDITAŢII ÎN HIMALAYA – POEME (1) de GERMAIN DROOGENBROODT în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367595_a_368924]
-
Lăzărescu. Omul, în creația sa, în viziunea sa - da !- are trăiri dincolo de cunoscut, uneori e copleșit de ce nu se vede, dar se deduce, precum în „Joc secund” de Ion Barbu; alteori, artistul, aflat și el în al său spațiu dintre zenit și nadir, presimte ce nu vedem, parcă mângâiend metafizic neștiutul... Cert este că, așa cum ne atrage atenția Zoltan Terner, artistul acesta, Liviu Lăzărescu,transfigurează realitatea imediată, ca un Dumnezeu, căci pornind de la ea, îi dă o altă înfățișare, după chipul
ŞAMPANIE ÎN CUPE DE CRISTAL: „LIVIU LĂZĂRESCU – O AVENTURĂ PICTURALĂ” DE ZOLTAN TERNER de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367636_a_368965]