798 matches
-
când era acolo maimuțoiul ei chelios și cu dungă la nădragi. Mă Înroșisem și mâna cu bățul alb bătea aerul aiurea, În contratimp. Noroc că nu ținea nimeni cont de indicațiile mele și fiecare cânta În legea lui de se zgâlțâiau ferestrele Înalte ale odăii. Am hotărât atunci că nu mai era cazul să mă Însor cu educatoarea. De a doua zi n-am mai vrut s-o bag În seamă. Chiar dacă trăgeam Încă priviri furișe la cămășile frumos colorate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
destul de rar, și accidente. Drumurile erau drepte, fără ridicături. Când adormea câte unul la volan, hărăbaia ieșea Încet de pe drumul de pământ bătut și o lua pe câmp până se oprea ori nimerea Într-un șleau mai adânc ce-i zgâlțâia pe adormiți. Șoferul făcea ochi, trăgea de volan și se Întorcea pe drum. Cele mai periculoase erau canalele de irigații. Pe fundul vechii Bălți, trase cu echerul, era o grămadă de canale săpate adânc, pline cu apă sorbită din Dunăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
strice totul cu patima lui de mânz nedus Încă la montă. Însă pe Cătănuță nu gândurile astea Îl Încurcau cel mai tare. Când Îi venise rândul să intre la fete, pășise cam cu șovăială În baracă. Cel care icnea și zgâlțâia patul celălalt nu apucase să-și dezbrace decât un picior, așa că jumătate de pantalon se bâțâia peste margine și se Înmuiase În ligheanul cu apă de clătit. Aproape că Îi venise să se lase păgubaș. Fata care Îl aștepta Întinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Dordonea și i-a dat alta În loc. În rest, fostul condamnat politic reabilitat - pe atunci - numai pe jumătate se dovedea un om să-l pui la rană. Stăteam toți patru pe niște baloți de paie În camionul lui Oaie. Ne zgâlțâia de ne amețise și aveam grijă, când vorbeam, să nu ne mușcăm limbile. La tuspatru ne era gândul la merindele din cabină. Într-o traistă cu băieri lungi se Înghesuiseră o grămadă de bunătăți și stomacele noastre, hărtănite de gropile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tot felul de oameni, ființe și lucruri. Mai Întâi veni armăsarul Canafas, purtându-l pe viitorul Primar În spinare și trăgând după el praștia cea mare a lui Titel Meșteru. Până atunci, Cap de Șobolan urlase din toți rărunchii și zgâlțâise deasupra capului o ploscă: „Vaina caput! Vaina caput!”. Când ajunseră În dreptul lui Enin, părea că se ciorovăiește cu calul. „Nici nu stau de vorbă cu tine! De ce ai fugit de la Dispensar? Ce, ești de capul tău?” „Ăia vor să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu arcurile sărite și tapiseria rărită și destrămată, țoalele azvârlite de-a valma pe podea, ibricul mânjit cu zaț de surogat de cafea, paharele cu vin, bolborositul neîncetat al țevilor din baie, prăpăditul de fazan din hol, frigiderul care se zgâlțâia din toate Încheieturile când motorul pornea sau se oprea, ecusonul de plastic, gemetele adânci, lampa cu globul crăpat, durerile Începutului și Împietrirea sfârșitului, chipul căruia nu izbutisem să-i rețin trăsăturile, tristețea citită pe acel chip, borcănașele și tuburile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
chiar În fața cârtitorului plin de pizmă. Cum nici Meșteru nu ceruse - tot de-al naibii - să vadă dacă drăcovenia funcționa, se lăsaseră câteva clipe de tăcere nehotărâtă Între ei. Se auzea cum, În fundul curții, Onel, fratele mai mic al priceputului, zgâlțâia două sticle În care băgase așchii de plumb cioplite cu dalta ori cuțitul din bornele unor baterii vechi de tractor. Prin scuturare În sticle, așchiile se transformau În alice rotunde numai bune de băgat pe țeavă și de doborât cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aplaudă la scenă deschisă. Erna, Grete și Mariedl care se află și ele în public, se ridică în curând, revoltate, și vor să părăsească sala, dar lucrul se dovedește dificil pentru că stau la mijlocul rândului. Erna reușește să scape prima și zgâlțâie o ușă a sălii, care este închisă. Nici Grete nu găsește vreo ușă deschisă. Abia Mariedl găsește una. Se repede la Grete și o trage spre ușa deschisă. Dispar toate trei. Pe scenă se mai joacă o vreme "Șefele". Sfârșit
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
a sfârșit, că mă prefăcusem în foc și-n zgomot eu însumi. Dar nu, pe urmă focul s-a dus, dar zgomotul a rămas mult timp în capul meu, iar mâinile și picioarele-mi tremurau de parcă cineva le-ar fi zgâlțâit pe la spate. Păreau că vor să-și ia zborul, dar până la urmă nu, au rămas totuși, membrele mele. În fumul ce ne-a usturat ochii încă multă vreme, mirosul înțepător de praf de pușcă și de pucioasă stărui peste noi
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
continuă drumul cu 50 km/oră. După câțiva metri constată că una din roți a cedat în urmă impactelor violente cu marginile gropilor. Un alt conducător auto aflat în aceași situație va decide continuarea drumului cu 10 km/oră, bine zgâlțâit de gropi ajunge să iasă acceptabil din strada cu pricina și să-și continue drumul. Analizând cele două exemple vom constata că în primul caz, cel de la volan a comis o eroare, nu și-a reprezentat corect situația obiectivă (dimensiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
fără strigare au început a mă întreba de unde sunt, unde și la ce merg, unde îmi este pașaportul, pe unde am trecut granița, la cine anume din Eși am fost în acea zi și altele. La toate aceste întrebări eu, zgâlțâind din dinți, cu mare greutate, încet, încet, dam câte un răspuns, poftorind (repetând) cuvântul de două sau de trei ori, întocmai ca cei degerați de frig, și după ce hatmanul a putut înțelege că eu sunt din Basarabia și în acea
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Negru veni la mine legănând colivia ca pe o cădelniță. Două sau trei vizite, o pălăvrăgeală interminabilă pentru fixarea unui preț, și a treia zi, preafericit mai ceva decât Papa, ajungeam la domiciliu cu acea cutie a întâmplării care se zgâlțâia odată cu pasărea. În amintirea orașului unde ne-am cunoscut, l-am botezat Bamako, un nume ușor de pronunțat. "Frumușel, Bamako, frumușel", spunea, umflându-se în pene. Am mai stat o săptămână în Mali. În vila unde locuiam, am avut destule
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
noii întreprinzători, afirmați în proaspăta economie de piață a României postcomuniste, până la elitele muncitorești, tehnocrația economică și administrativă și intelectualitatea umanistă (Pasti, 1995). Confruntarea dintre ele nu s-a încheiat nici până în ziua de azi, iar acest fapt continuă să zgâlțâie din temelii noua societate românească și să o împiedice să depășească condiția de tranziție postcomunistă. Factorul „destabilizator” în ecuația puterii în România - și în oricare altă țară postcomunistă - este democrația, un mecanism esențial al reglării distribuției în societățile capitaliste dezvoltate
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
ar fi o sută.” a. simplu; se realizează prin: • substantiv: „Și cu mâinile înfipte în păr, femeia își legăna ca de durere capul frumos într-o parte și-n alta.” (I.L. Caragiale) • forme verbal-nominale (participiu): „Tremura tot mai puternic ca zgâlțâit de friguri.” (M. Eliade, 340) • adverbe: „Câțiva bărbați apropiară ca din întâmplare frunțile de ferestre.” (M. Eliade, 14) b. propozițional (circumstanțiala de mod ipotetică): „Niculae se posomorî ca și când întorsătura discuției l-ar fi amenințat.” (M. Preda, M. Sg., I, 99
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un spectacol în fața studenților. În ultimul an al pactului aceasta îi născuse un băiat, Justus Faust, care avea să dispară împreună cu mama sa. La apropierea încheierii pactului, Faust a dat o petrecere în numele diavolului. Spre miezul nopții, o sinistră furtună zgâlțâi zidurile sălii, comesenii se salvaseră cum putuseră, însă doar Faust rămăsese înspăimântat de moarte. A doua zi, sub zidurile însâgerate, Faust a fost găsit culcat cu fața la pământ. În zadar au încercat să-l răstoarne pe spate . Asasinul nu a admis
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Partea de jos a obrazului a dispărut, spulberată de o schijă de grenadă. Trupul lui se prăbușește - o pasarelă peste firele de sârmă. Toți calcă pe spatele lui. Oamenii cad. Pasarela se alungește. Cerul e răsturnat de o explozie. Pământul zgâlțâie trupul și-l azvârle în azur. În privire: întâlnirea dintre un bulgăre de pământ și un nor. Cerul se află sub trupul care se îneacă în azur. Brațul acela smuls, uitat parcă de cineva sub un rulou de sârmă ghimpată
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
să prevină extinderea influenței sovietice, să asigure furnizarea de petrol către economia mondială și să garanteze securitatea Israelului, una dintre puținele democrații. Strategia americană a însemnat administrarea prin intermediul liderilor autocrați și grija de a nu periclita starea de echilibru ("Nu zgâlțâi barca!"). În timpul administrației Reagan, Statele Unite chiar l-au sprijinit pe Saddam Hussein pentru a contrabalansa regimul islamic care îl îndepărtase de la conducere pe șahul Iranului, aliatul Americii. Potrivit lui Edward Walker, președintele Institutului pentru Orientul Mijlociu și fost ambasador în mai multe
by Joseph S. Nye, jr. [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
ei o constituie faptul că vehiculul politicii lor externe are accelerație puternică dar frâne slabe, fiind în felul acesta predispus la a ieși în decor. În vreme ce hamiltonienii și jeffersonienii tind către o politică externă prudentă și conservatoare, care să nu zgâlțâie barca, wilsonienii caută să schimbe situația internațională. După cum am arătat în capitolul 4, în cazul Orientului Mijlociu Statele Unite au urmat ani la rând o politică hamiltoniană, căutând să instaureze stabilitatea prin sprijinirea autocraților și a comerțului, ceea ce până la urmă tot
by Joseph S. Nye, jr. [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
în primul rând,aspectul animalic al omului.Cel dintâi care remarcă această calitate estetică determinantă pentru inegalabila operă a lui Rebreanu este renumitul estetician Tudor Vianu, în opera sa fundamentală Arta prozatorilor români. “Sudoarea, setea, frigul, zecile de fiori cari zgâlțâie trupul omului, toate acompaniamentele organice emoțiilor, reapar în nenumărate descrieri pe care scriitorul le dorește puternice, directe, zguduitoare”, subliniază autorul monumentalei opere amintite. Rebreanu atinge limita socială și psihologică posibilă, voind să justifice faptele personajului principal din roman.Scriitorul nu
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
ceară ca să-l ducă-n odaie, el nu mai stete pe gânduri: tot era mai bine cu ușa încuiată. Ieșind din birt, ei trecură printr-o sală mare unde pașii sunau a gol, țiuia și huruia crivățul prin hornuri, se zgâlțâiau ușile și ferestrele de parcă te aflai într-o corabie purtată de valuri. Urâtă casă! Odaia era mare și goală: un pat, o masă, un scaun, două ferestre, trei uși, una fără cheie. Urât lucru! Tașcă propti o ușă cu scaunul
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
fragment construit pe schema unor asocieri sonore, auditive ce trimit la onomatopee, dar și la efecte de stil de tipul corespondențelor: Pe scări însă, prin sala cea mare și prin odăile de alături pocănea și trăcănea, zîngăneau ferestrele și se zgîlțîiau ușile de parcă umbla cineva pe la ele ca să le scoată din țîțîni; el lipi lumînarea de colțul sobei, apoi se întinse pe pat. "Să adorm odată, își zise, apoi nu-mi mai pasă dacă se isprăvește lumînarea". Da, însă nu-i
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
doar la cei bogați să le mănânce pâinea) cu mâncarea, iar eroul se răzbună pe el că a lăsat vrăbiile să-i mănânce grâul cu spicele de aur. La vremea prânzului, oprindu-se Într-o altă grădină de aur, Îl zgâlțâie și pe Brumarul-cel Mare (stăpânul brumei promoroacă, viscol și spulber), pentru că i-a Înghețat Într-o noapte hrișca În pământ. La amiază, l-a așteptat pe lupul cel cu cap de fier să-i aducă mâncarea; l a luat la
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
zbatere, rezultată din încleștarea coloșilor, pune stăpânire pe adâncurile pământului. Spectacolul înfruntării din subteran îl putem admira sau chiar resimți, pentru că tensiunea confruntării dintre forțele telurice se răsfrânge la suprafață asupra noastră. Și în prezent, îi simțim puterea atunci când ne zgâlțâie și face să se miște pământul sub picioarele noastre. Desigur, gândul ne poartă repede la zona de curbură a Carpaților Orientali, amintindu-ne de groaznicele cutremure care ne-au marcat existența. E un reflex logic având în vedere aria întinsă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
tenor de operă Enrico Caruso alerga pe stradă cu un prosop în jurul gâtului, ținând în mână un portret cu autograful lui Teddy Roosevelt! Vechii greci considerau că zeul Poseidon era “vinovat” de producerea cutremurelor: când se supăra, se scutura zdravăn, zgâlțâind pământul. După o legendă japoneză, cutremurele erau declanșate de balenele pe care se sprijină pământul, atunci când se mișcau. Legendele budiste consideră că seismele sunt provocate de o broască de aur, care susține pământul: când se scarpină pe cap sau își
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
loc și că dezavantajele nu aveau nici o importanță. „E unică, domnule“, mi-a spus. Da, așa și este. Poziția casei e menită să inspire, deși, așa cum mă asigură, cu satisfacție, „vecinii“ mei din sat, peste iarnă va fi friguroasă și zgâlțâită de furtuni. Habar n-au cu câtă nerăbdare aștept asemenea furtuni, când valurile sălbatice or să-mi bată pur și simplu la ușă! De când mă aflu aici (adică de câteva săptămâni), vremea a fost dezolant de calmă. Ieri marea a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]